Eu am un frate, mai mic ca mine. Are 7 ani, diferenta dintre noi este de zece ani jumate. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma intrebe lumea pe strada daca e copilul meu Oo
Ma inteleg foarte bine cu el, poate si pentru ca mi-am dorit mereu un frate sau o sora. Bine, in principal doream o sora, ca deh.. sa am cu cine vorbi, sa o ajut cand o sa creasca mai mare cu baieti, haine etc [ chestii de fete]
Ma mai cert cu fratele meu, normal, dar sunt nimicuri: gen sa isi stranga jucariile sau sa miste mai repede la imbracare, chiar si din cauza calculatorului, dar dupa 10 minute nu mai avem nimic.
Tin minte si acum cat m-am rugat ca mama sa nasca cu bine si sa fie sanatosi amandoi. Adevarul este ca mama pierduse 2 sau 3 sarcini inainte de a ramane iar si medicul a zis ca nu mai poate avea copii, iar dupa nastere au aparut problemele cu glanda tiroida >.<"
Pentru unii sa ai frate/ sora: e ceva ciudat. Multi raman socati cum de ma inteleg asa bine cu fratele meu, dar de la varsta de 2 ani, Ionut sta cu mine in vacante si am avut grija de el, chiar si cand a fost bolnav si nu puteau parintii mei sa plece de la servici plecam eu de la scoala. Mi-a zis si "mama" acum cativa ani Oo Hehe, voi sti cum sa fiu cu copii mei
Geloasa pe el nu a-s putea sa fiu. Inainte de nastere mama mi-a tinut o lunga cuvantare despre aceasta gelozie, dar nu am motive. Stiu ca ne iubesc pe amandoi si cand e vorba de cumparat ceva: ne cumpara la amandoi. Sau chiar cand fratele meu isi cumpara ceva: gen o haina, parintii imi zic: "Dana, o sa iti cumperi si tu cand iti gasesti ceva frumos"
Mereu au stiut cum sa ne impace pe amandoi.
Eu zic asa pentru cei care nu se inteleg cu fratii/ surorile [ nu am stat sa citesc toate comentariile]: Nu aveti motiv sa fi-ti gelosi, sa nu aveti grija de ei. Ganditi-va ca sunt mici si nu stiu nimic si e normal sa primeasca putin mai multa atentie, ca sa nu se raneasca. Asa am fost si noi. Parintii ne iubesc in mod egal.
Parerea mea ^^