Fraţi: Cu sau fără?

[Flash]

Când ai frați e bine. Înveți să dăruiești, să primești și să împarți cu celălalt. Patul, farfuria, camera etc. Dar începi să vezi și dezavantaje acum depinde de familie. Dacă sunteți frați care ați crescut împreună, dăruind și împărțind chestii la un moment dat nu apar dezavantaje. Când ești singur e ok, tu, același calculator nu te stresează nimeni, însă atunci când sunt mai mulți ajungeți la un acord pentru toate.

Sunt singură la părinți, dar am văzut frați foarte apropiați unul de altul și fără să se certe, duceau o viață drăguță.

[i Ramenn.]

. . .
Cum toata lumea aude peste tot : E bine sa ai frati / surori .
Eu pot sa spun cu sinceritate, am o sora mai mare cu 10 ani decat mine si nu am auzit de ea de nu stiu cat timp , nu stiu unde locuieste , etc. Ea fiind mai mare, mi-ar fi placut sa fie langa mine si sa ma ajute sa nu o iau pe ' calea cea rea ' xD pentru ca nimeni nu vorbeste cu mama , optional tatal ceea ce vorbesti cu fratele, sora , poate chiar si cel-cea mai bun-a prieten-a .
Ei bine, daca as fi avut un frate sau o sora mai mica , chiar nu as fi suportat tipetele si fitele ei / lui . - Ce pot sa zic, seman cu tata : ) ) - . Desi, la atitudinea mea ne-am fi certat pana la bataie , chiar rani si chestii x3. Sunt egoista in ceea ce priveste lucrurile fara care nu pot trai ca (,) calculatorul , dulapiorul meu privat cu haine , 'instrumentele' pentru desen si multe alte chestii.
Deci , as fi impotriva fratilor mai mici .

[Mamo-chan]

N-am nici frati, nici surori. Am insa o prietena foarte buna, cu care ma leaga multe chestii si diverse circumstante... si suntem pe drumul spre otaku state amandoi. xD

Uneori mi-as fi dorit sa am pe cineva mai mic de care sa am grija... alteori, invers, sa fie cineva mai mare care sa aiba grija de mine. E clar insa ca cei care au frati sau surori nu se plictisesc niciodata.

[yaoi maniac]

Nu cred ca exista vreo familie cu frati sau/si surori care nu se cearta. Eu am un frate mai mare si doua surori mai mari. Fratele meu e foarte dragut si imi da bani, imi ia telefoane, ma lasa pe calculatorul lui, are grija de fontul clasei si al scolii, daca am nevoie de ceva ii pot cere si chiar acum vreo saptamana eu am fost afara si cu blugii de scoala. Eram uda pe unul dintre genunchi din cauza ca m-am bagat in zapezi de jumatate de metru sau mai mult. Sora mea mijlocie (asa o numesc eu) a inceput sa se ia de mine, dar fratele meu a fost ingaduitor si a ras. Mi-a tinut apararea spunand ca sunt copil si ca trebuie sa ma distrez si eu. El a fost batjocorit in scoala generala si incearca sa imi vorbeasca frumos ca sa slabesc ca sa nu mai fiu nici eu criticata pentru kilogramele mele. Desi cateodata m-a facut sa plang (fire senibila si irascibila), el a venit dupa aceea si mi-a vorbit frumos, stergandu-mi lacrimile (pana si nepotica mea de cinci ani imi sterge lacrimile TT^TT). Sora mea mijlocie are un temperament cu care te enerveaza. Este cam... asa... dar ma iubeste. NE iubeste si desi nu o arata mereu, stiu ca ma iubeste si... chiar daca am fost suparata acum cateva momente pe ea fiindca nu ma asculta si nu isi da si ea seama cum era ea cand era copil si incearca sa obtina de la mine "perfeciunea", eu o iubesc... :] Sora mea mai mare este foarte de treaba. Mi-a fost ca o mama cand eram mica. Ea a avut grija de mine. De aceea era si foarte atasata de ea cand eram mica, iar pe sora mea mijlocie nu o "suportam". Daca am nevoie de ceva, imi cumpara, daca vreau ceva ea este acolo si este sensibila ca mine... De aceea cateodata plangeam una pe umarul celeilalte. Cateodata poate sa fie asa... vrand sa aiba ea dreptate. Daca sora mea mijlocie nu vrea sa comentez (adica vrea sa tac si sa o ascult cum ma mustuieste si pentru ca nu am sters masa cu un servetel umed) ea, sora mea mai mare, vrea sa ii raspund. Ea mi-a tinut mereu si mereu predici. Cateodata poate sa fie "insuportabila", dar o iubesc. Si ea este copilaroasa si nici nu va vine sa credeti cat de greu a fost sa o punem pe role si dupa aceea sa o conving, dupa ce a incercat sa se ridice de pe scaun si a cazut pe joc, sa mai poarta rolele. Eu ii iubesc si spun ca PENTRU. :] Cateodata e foarte iritant sa fie cineva care vrea ceva de la tine. Cateodata e iritant cand esti mustruit din toate partile cand faci un lucru minor. Cateodata e foarte naspa sa nu ai pic de liniste si etc. Dar e bine sa ai o familie care sa fie acolo pentru tine si sa iti faca toate poftele.
[edit] Trebuie sa aveti NEAPARAT un frate mai mare.

[Ana]

Mi se pare cam deplasat subiectul. Nu hotaram sa avem sau nu frati. Asta depinde de parintii nostri. Daca doriti sa discutati despre frati si surori este un topic la GCCC :
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=56

[Utlaning]

@Ann: Într-adevăr, subiectul îmi pare nepotrivit pentru dezbateri, însă nu văd care ar fi problema subiectului în sine.

O să alipesc threadul acesta la cel de la Discuții Generale. (Acesta)

[Rose ^^]

Eu am un frate, mai mic ca mine. Are 7 ani, diferenta dintre noi este de zece ani jumate. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma intrebe lumea pe strada daca e copilul meu Oo
Ma inteleg foarte bine cu el, poate si pentru ca mi-am dorit mereu un frate sau o sora. Bine, in principal doream o sora, ca deh.. sa am cu cine vorbi, sa o ajut cand o sa creasca mai mare cu baieti, haine etc [ chestii de fete]
Ma mai cert cu fratele meu, normal, dar sunt nimicuri: gen sa isi stranga jucariile sau sa miste mai repede la imbracare, chiar si din cauza calculatorului, dar dupa 10 minute nu mai avem nimic.
Tin minte si acum cat m-am rugat ca mama sa nasca cu bine si sa fie sanatosi amandoi. Adevarul este ca mama pierduse 2 sau 3 sarcini inainte de a ramane iar si medicul a zis ca nu mai poate avea copii, iar dupa nastere au aparut problemele cu glanda tiroida >.<"

Pentru unii sa ai frate/ sora: e ceva ciudat. Multi raman socati cum de ma inteleg asa bine cu fratele meu, dar de la varsta de 2 ani, Ionut sta cu mine in vacante si am avut grija de el, chiar si cand a fost bolnav si nu puteau parintii mei sa plece de la servici plecam eu de la scoala. Mi-a zis si "mama" acum cativa ani Oo Hehe, voi sti cum sa fiu cu copii mei
Geloasa pe el nu a-s putea sa fiu. Inainte de nastere mama mi-a tinut o lunga cuvantare despre aceasta gelozie, dar nu am motive. Stiu ca ne iubesc pe amandoi si cand e vorba de cumparat ceva: ne cumpara la amandoi. Sau chiar cand fratele meu isi cumpara ceva: gen o haina, parintii imi zic: "Dana, o sa iti cumperi si tu cand iti gasesti ceva frumos"
Mereu au stiut cum sa ne impace pe amandoi.

Eu zic asa pentru cei care nu se inteleg cu fratii/ surorile [ nu am stat sa citesc toate comentariile]: Nu aveti motiv sa fi-ti gelosi, sa nu aveti grija de ei. Ganditi-va ca sunt mici si nu stiu nimic si e normal sa primeasca putin mai multa atentie, ca sa nu se raneasca. Asa am fost si noi. Parintii ne iubesc in mod egal.

Parerea mea ^^