Fraţi: Cu sau fără?

[sory]

Parinti mei au mai fost casatoriti amundoi anterior.Din fosta casatorie a mamei am un frate cu 8 ani mai mare decat mine si nici nu locuim impreuna , iar din fosta casatorie a tatalui meu am o soar mai mare decat mine cu aproximativ 26 de ani si nici cu ea nu am locuit.Asa ca iti dai seama ce relatie am cu ei.Ca niste prieteni de ai perintilor, nu e cine stie ce.

[Me†al.]

În primul rând, nu suport copiii sau chestiile alea mici care ţipă, urlă şi plâng. Pur şi simplu mă calcă pe nervi şi am o antipatie uriaşă faţă de ei. În fine, nu asta e ideea.
Maică - mea este însărcinată în a nu ştiu câta lună şi o să am un frate/o soră şi sper eu să fie cuminte şi să nu mă bage în seamă. I mean, îmi plăcea să fiu singurul copil and stuff. Eniuei, când o să fie mare, gen 14 ani, eu o să fiu deja mutat, singur, în propria-mi casă. Practic, nu o să trebuiască să îl/o suport mult timp. Şi dacă nu o să am grijă de el/ea o să fie perfect.
Acum ai mei au adoptat o tipă cu un an mai mare ca mine. I mean, e prietenă cu mine şi i-au murit părinţii de curând şi ai mei au adoptat-o pentru a nu rămâne pe străzi. We are kinda bff and i really like it. Stăm tot timpul împreună şi facem trăsnăi and stuff. E ca şi cum ar sta toată viaţa acasă la mine şi, na, nu am ce comenta. E de o vârstră cu mine şi nu mă deranjează sau enervează.
În fine, e destul de okay fiincă amândoi suntem trataţi la fel - răsfăţaţi : - " - şi niciunul nu primeşte mai multă atenţie decât celălalt.

[Dragonz Eyez]

Pot sa zic ca-s in acelasi timp si norocoasa, dar si ghinionista.
Am o sora mai mare cu 3 ani. Trasnita ea de felul ei, dar foarte de treaba cand vrea. Ne intelegem destul de bine, dar cand ne certam, frate, ne certam. Are un par zici ca-i scoasa din anime-uri -roscat- si de fiecare data cand intra in depresie, se vopseste. Se imbraca mereu original si foarte ciudat. De obicei incearca sa fie 'drama queen', si in momentele alea nici macar in pahar nu-si pune singura. Ma enerveaza cand face fite, dar eu tot o consider ca pe un fel de model (bine...sa nu credeti acum ca e idolul meu). Ne ajutam reciproc mai mereu. Momentan facem complot impotriva mamei xD.
Daca se pune, mai am un var foarte de treaba. E cu un an mai mare decat mine si mereu ne luam la intrecere pe orice subiect, fie ca e scoala, sport sau altceva, si asa evoluam amandoi. Mereu cand incerc sa ma dau batuta la ceva, el parca se simte implinit ca 'a castigat', dar ma incurajeaza sa nu renunt (ma incurajeaza adica face misto de mine pana ma enervez si iau de la capat acea 'activitatea'). Mai suntem si in aceasi scoala si el e ca un fel de partener de barfa. Imi place cand imi aud colegele disperate dupa el si apoi am subiecte de vorbit.
Sincer, chiar ma bucur ca ii am ca rude.

[Milii]

Yeah, am o soră geamănă. Suntem identice, ne poţi încurca uşor. Când eram mai mici făceam schimbi de vieţi o zi. Eu mă duceam în locul ei la şcoală iar ea în locul meu. Da, eram la şcoli diferite. Era atât de amuzant, de câte ori făceam o prostie dădeam vina una pe alta şi aşa ajungeam să fim pedepsite amândouă. La carcter nu mai semănăm aşa de mult. Sunt mai rebelă decât ea şi mult mai directă. Nu stăm împreună non-stop, mai ales că avem anturaje şi preferinţe diferite. Diferenţa de vărstă dintre noi este de zece minute fix. xD Lăsănd la o parte toate diferenţele şi certurile, mă înţeleg foarte bine cu ea. Adică e singura persoană care mă cunoaşte atât de bine. Când una dintre noi suferă nici cealaltă nu se simte bine. Cu ea pot vorbii despre orice, e singura persoană care mă înţelege şi mă poate ajuta la orice oră.
Şi mai am şi un frate de cinşpe ani. Mă înţeleg destul de bine cu el exceptând momentele când ne luăm la bătaie şi ne înjurăm. Mereu îmi cere sfaturi în legătură cu fetele, mă amuză teribil.
Noi trei suntem uniţi doar de ziua mamei, crăciun şi când e vorba de prostii. Oricum, se vede că ţinem unul la altul chiar dacă niciunul dintre noi nu recunoaşte. XD
Nu aş vrea să fiu singură la părinţii, nici măcar nu ştiu cum e. Noroc că nu trebuie să ne împărţim camerele şi lucrurile că până acum am fi ajuns de multe ori la spital. xD

PS : Când fratemiu avea trei iar noi două aveam cinci ani l-am otrăvit cu dero. Noroc că nu a înghţit mult. xD Jur că nu ştiam că-i facem rău noi doar ne jucam de'a părinţii şi îi dădeam copilului lapte. :]]

[Liar]

Eu am un frate mai mare. Mai mare decat mine cu doispe' ani. Nu am probleme cu el, fiind deja major. Cateodata ne mai "certam" pentru ca el are gusturi diferite in materie de toate dar me intelg bine cu el, nu ma deranjeaza cu nimic. Desi, daca ar fi sa mai am o sora/frate nu as rezista. Pot sa spun ca e bine sa ai un frate/sora sau un verisor/verisoara pentru ca atunci cand cresti nu ramai singur si ai pe cineva care sa te sprijine. Cam atat...

[crazy little red]

interesant subiect...
pai, eu am o sora mai mare cu un an jumate
suntem aproape complet diferite, ea nu s-ar uita la anime-uri in viata ei sau sa scrie un fic sau orice de genu, ei ii place medicina pe cand eu o detest din strafundul inimi, oricum detali nu-si au rostul, suntem total diferite cu exceptia unor chesti ce tin mai mult de faptu ca am crescut cu aceiasi parinti
ne intelegem oricum, ne certam cred cam o data pe luna maxim de doua ori, desi cad eram mai mici ne certam mai mult dar si comunicam mai mult
faza proasta ii ca ea ii o gura sparta, daca ii zic ceva trebuie imediat sa strige in gura mare, asa ca nu-i zic absolut nimic desi ea imi zice aproape totul

[Elyy]

randu meu

Deci am o sora mai mare cu 8 ani (mica diferenta nu? ), eu am acum 13 si ea 21. cand eram mica mereu ma ajuta la teme si alte chestii de genul asta, avea grija de mine sa nu fac trasnai si ma ajutaa cand aveam nevoie. Uneori ne mai ciondanim noi, cel putin cand eram mici ne certamnon-stop , in preajma parintilor eram ingerasi si canderam singura, resling fratee
Oricum acum din pacate este plecata in Austria lucreaza, imi e aja de dor de ea
Abia astept sa fac buletinul, vara viitoare o sa merg si eu cu ea

[Aerith]

Ah, eu am doi fraţi vitregi. Unul de 23 de ani, iar unul de 24. Diferenţa de vârstă este de nouă şi zece ani. Eu fac 14 în Septembrie.
Sinceră să fiu, sunt mulţumită de relaţia mea cu ei în acest moment. Înainte, când eram eu mai mică, am stat doar cu un frate, Bogdan, cel de 23 de ani, Alex era la ţara, la mama sa [ tata s-a despărţit de mama lor ], şi nu mă înţelegeam bine cu Bogdan când eram mică. Îl înjuram, dădeam în el, chiar dacă mai mereu stătea după fundul meu. Când venea Alex în vizită la noi, eram în Rai, mă ţineam după el! Cred că vă daţi seama cum se simţea Bogdan. Naşpa rău.
Dar, am crescut, amândoi au plecat din curte, Bogdan are logodnică, iar Alex s-a întors la ţară [ se mutase aici un timp ]. Acum...îl tachinez pe Alex când vine, şi cu Bogdan mă înţeleg de minune. Cred că îl pup pe obraz de vreo 20 de ori pe zi, cât n-am făcut-o când eram mică. Distanţa asta ce face din om .
A fost plecat la mare, şi mi-a fost dor de el chiar dacă a stat vreo 3 zile sau 4! De-abia aşteptam să se întoarcă acasă să-l strâng în braţe. Chiar am fost uimită să-l văd cum a dat drumul la bagaje din mână şi a fugit spre mine luându-mă în braţe şi învârtindu-mă... Eram şocată. Nu credeam niciodată că vom fi aşa apropiaţi.

[Mao.]

Eu sunt singura la parinti si imi place asta. Mi s-a spus de multe ori ca imi va fi greu mai tarziu si chestii. E adevarat ca mi-as fi dorit o/un sora/frate mai mare,dar ma simt bine si asa ^^ Ce-i drept ,uneori sunt cam egoista si urasc sa mi se umble in lucrurile personale. Oricum prietenii imi sunt mereu alaturi si ma sprijina la greu,imi suporta nervii si crizele de nebunie. De asemenea ii mai am pe verii mei,desi sunt mari tot se joaca cu mine si se poarta precum niste copii in preajma mea *laughs*

[Saravis]

Am observat un topic asemănător la General Chit Chat Discussions, dar acolo e să vorbeşti despre fraţii tăi. Dar dacă topicul nu e bun, sau mai există unul, rog un moderator să-l închidă.

Deci, ce părere aveţi? Este mai bine să ai fraţi sau surori, sau să fi singurul copil la părinţi? Aştept argumentele voastre pro sau contra.
Eu sunt singurul copil în familie şi există avantaje dar şi dezavantaje. Unul dintre avantaje ar fi că nu împarţi nimic cu nimeni, deşi asta te poate transforma într-o persoană cam egoistă. De-asemenea, te bucuri de toată dragostea şi atenţia părinţilor, deoarece uneori părinţii sunt tentaţi să fie mai atenţi cu copilul cel mai mic. Dezavantaje: poate faptul că eşti mai mereu singur şi nu ai cu cine să-ţi petreci timpul, lucru care poate deveni foarte stresant. Dar eu cunosc destule persoane care au frate sau soră şi tot timpul se ceartă din cele mai banale lucruri, dar totuşi sunt mereu acolo unul pentru celălalt.
Dar eu am mulţi verişori şi verişoare cu care petrec timpul şi nu trece oră fără să ne certăm, deşi suntem ca fraţii. Şi uneori devenim foarte competitivi, lucru care duce iar la ceartă. Îi iubesc, dar rămân la ideea că e mai bine singur la părinţi.
So, voi ce părere aveţi? Mai bine cu fraţi sau fără?
EDIT: Da, şi eu vreau un frate mai mare de ceva timp. Păcat că nu se poate -.-