[Yaoi] Memories

[MiraA]

Buna, am ajuns si pe aici...cu intarziere ce-i drept, dar am ajuns.
Capitolul nu e rau. Incepi, nu sa te dezmeticesti, dar sa-ti dai drumul la mana. Stiu ca ti s-a atras atentia in ceea ce priveste descrierea sentimentelor personajelor si greselile, deci eu nu ma leg de asa ceva (doar daca imi ceri tu expres). imi place dinamica dintre cele doua personaje si felul in care interactioneaza, nu numai intre ele, ci si cu celelalte personaje care apar pe parcurs. Mi-ar place ca Dy sa aiba mai multa stima si sa nu se considere o tar*a. Din punctul meu de vedere, nu are niciun motiv sa o faca. Imi place si Ash...chiar daca nu8-l inteleg pe deplin. Totusi, sper sa o fac in curand.
App, ai putea sa scri replicile de la inceput cu italic, asa nu ar mai trebui sa pui teztul intre ghilimele. Parerea mea e ca da mai bine.
Oricum, frumos capitol. Il astept pe urmatorul. Spor la scris si muuulte idei

[Sushi]

Multumesc de comentarii fetelor. Am reuşit, după mult timp, să mă loghez. Sper să vă placă:*


Capitolul IV (Austin)


- Îmi amintesc că din cauza ta o ajuns Antonia să doarmă în camera mea, pentru asta mă voi razbuna chiar acum.


Momentul în care Dy mi-a aruncat acele cuvinte reci am simtit cum inima mi se opreşte. De ce mă urăşte? Nu am greşit cu nimic şi nu i-am facut nici un rau. Poate am fost prea direct, dar acum, după ce mi-a spus să plec şi să nu mai apar în fata lui, nu mai pot face nimic. Dacă totul între noi s-a terminat înainte de a începe de ce sunt aici? De ce stau rezemat de gardul de la liceul lui aşteptând sa iasă şi să-l pot vedea? De ce îl urmaresc de fiecare dată când îl observ pe stradă, sau la garaje? El vrea să mă facă să o iau razna, altă explicatie nu gasesc la comportamentul lui, nu mă bagă în seamă, dar tot vine la garaj cică să vorbească cu tat’su. Doamne, dacă reuşesc să vorbesc cu el, jur că-i spun tot ce simt.
Aud clopotelul sunând şi mă dezlipesc de gardul rece, deja e o toamnă târzie şi rece, şi intru pe portă. Mă încrunt când îl vad pe Dogy lângă un copac putin retras. Ce naiba caută aici? Îl vad pe Dylan privind dezorientat în jur, dar nu mă observă. Privirea i se opreşte pe Dogy şi merge hotarât, chiar zâmbind, spre el. Brunetul îi pune un plic în mână şi Dy zâmbeşte multumit. Periez pe amintirile mele din cartier că ceea ce ia dat nu era un plic de zahar. Strâng din pumni, dar ramân nemişcat. O fată vine lângă mine, nu am observat-o, dar după parfumul ei mi-am dat seama că nu-i un parfum ieftin.
- Dy se droghează din ziua aia. Sunt destul de sigură că-i doar vina ta, dar asta nu-i tot.
Mă întorc spre fată şi-mi dau seama că e Antonia, dintre toate persoanele din lume chiar peste ia trebuie să dau. O privesc atent şi îmi dau seama că arată chiar bine în uniforma aceia. Picioarele lungi de model îi ieşeau în evidenţă.
- Nu prea-mi pasă ce face el, adică nu-mi pasă de el şi de soarta lui, doar m-am folosit de el pentru a ajunge mai sus. Din partea mea se poate sinucide, chiar nu înseamnă nimic pentru mine.
Îi zâmbesc fetei, dar imediat îmi piere zâmbetul când aud o voce în spatele meu. Şatenul trece pe lângă mine alaturi de Dogy şi replica lui mă loveşte, precum un glonţ, în inimă.
- Hai să plecam de aici Dogy, că pute a gunoaie. Apropo, ce facem diseară?
Îmi întorc privirea spre cei doi şi vad cum se îndreptă spre poartă. Toti se dau la o parte din calea lor, se pare că se tem de ei. Nici nu mă miră asta, Dogy a fost mereu respectat, toti se tem de el şi te prietenii lui.
- Tu şi Dy nu erati cei mai buni prieteni?
Fata se întoarce spre mine şi mă priveşte cu durere. Ochii ei pareau gata să lase lacrimile să curgă, dar se descurca să le ţină în frâu.
- Eram, dar acum nu mă mai consideră o prietenă. Acum câteva zile mi-a spus târ, târ…
Nu a mai rezistat, ochii ei s-au umplut de lacrimi ce cad în voie pe obrajii ei uşor rumeni. O prind de mână şi o trag în bratele mele. Acesta îşi ascunde chipul în pieptul meu continuând să plângă precum un copil. Nu o suportam, dar nu suportam nici să vad o fată plângând. Asta îmi aminteşte de mama ce plângea în fiecare seară din cauza tatei ce o înşela şi o batea până ce a ucis-o.
- Hei, se holbează lumea.
Aşa e, toti se uită la noi de parcă am fi într-o telenovelă. Nişte fete spuneau cât de norocoasă e roşcată şi alte prostii. O iau pe Antonia de mână şi o trag după mine până la parcarea şcolii. Se pare că am facut bine venind pe jos. Îi cer fetei cheile de la maşină, pentru că în starea în care e nu poate conduce, şi îi spun să urce în stânga. Mă priveşte cu ochii ei roşii, ce nu o caracterizează deloc, şi mă întreabă unde mergem.
- La mine, tu urci sus, te calmezi, iar eu merg să vad unde-i Dy. Ai idee pe unde umblă,
cumva pe la blocuri?
- Nu, e mereu la pistă, la The Black.
Opresc în fata blocului privind-o pe fată. Acesta insistă să vină cu mine. deja mă scoate din minti, mai bine tacea şi plângea până o lasam eu în fata blocului. Îi înapoiez fetei cheile de la maşină şi îi dau cheile de la apartamentul meu.
- Urcă sus, etajul 3, nu am numar la apartament, e o uşă neagră. Să dea dracu să mă urmareşti, sau sa-mi umbli prin lucruri.


- Ah, termină. Vorbesc serios, chiar trebuie să plec.
- Eşti atât de excitat.
Încep să-mi plimb mâna pe organul întarit al baiatului, iar acesta începe să scoată nişte gemete ce-mi încântă urechile. Cobor cu saruturile pe corpul acestuia ajungând la penis şi începând să-l sarut şi să-l ling de sus în jos. Îi aşez picioarele pe antebratele mele şi mă pregatesc să intru în el. Mă aplec înainte sarutând-ul pe buze şi privindu-i chipul roşu.
- Vrei să mă opresc, sau să continui?
- D-da…
- Da, ce?
- Continuă.

[AbiiShu']

Serios?! Chiat te-ai oprit aici? Aah, nu mai rezist! Vreau actiune cat mai repede! Sunt curioasa ce se va intampla dupa ce Austin il va gasi pe Dy la The Black, mai ales dupa ce a aflat si de la Antonia ca a inceput sa se drogheze. Ciudat mi se pare comportamentul lui Austin, de la inceputul ficului, inca din primul capitol, mi s-a parut ca e genul de tip dur, care nu respecta reguli si care crede ca i se cuvine orice, ca poate obtine tot ce-si doreste. Ma gandeam ca daca Dy l-ar refuza, l-ar forta, obliga, astfel incat sa iasa cum vrea el, dar m-am cam inselat.. Totusi, cred ca a lasat totu balta prea usor, chiar daca i-a spus ca nu vrea sa-l mai vada, ar fi putut macar sa mai incerce sa vorbeasca cu el, sa-i spuna ce simte pentru el si toate cele, poate asa ar rezolvat ceva. Dar mi-a placut, de fapt, asa-mi place mie, povestea cat mai complicata, plina de situatii tensionate. Deci, tine-o tot asa si nu uita sa ma anunti cand postezi nextul.

[Sushi]

Capitolul V (Dylan)


- Hei, Dy. La ce te gândeşti?
- La Cameron.

Stau rezemat de capota maşini jucându-mă cu cheile acesteia. Sper ca Dogy să ajungă mai repede pentru că nu mai am rabdare, vreau să plec din locul ăsta muzerabil. Aud o motocicletă ce se apropie cu viteză de mine. Face o curbă bruscă şi intră pe strada pe care sunt şi eu.
- Ce loc de rahat. Intru tu?
- Da. Ai adus?
Brunetul îmi arucă un plic alb şi îşi scoate telefonul din buzunar. Îl apelez iar acesta raspunde fară a mai sta pe gânduri. Ştiu că pare o prostie, dar dacă intru în probleme el va auzi şi , sper, că va ajunge la timp. Bag plicul cu praf în buzunar şi intru în scare unui bloc mizerabil. Un miros oribil de urină, tunun şi iod îmi dă stomacul pe dos.
- La naiba. Hei, ştii cumva de unde se poate face rost de „Crocodil”?
- Alexei, rusul ăla de la garaje, dar nu cred că mai face trafic. Dc?
- Întrebam.
- Ştii că, dacă eşti prins, eşti ca şi mort, nu?
- Da, dar nu pot să stau ca prostul. Eu am aflat că, Cameron, e aici. Oricum, ar trebuii să te bucuri pentru că-l iubeşti.
Îmi pun telefonul în buzunarul de la jacheta de piele şi încep să urc scarile. Nu-mi vine să cred că nişte oameni normali au traii într-un astfel de loc plin de drogati. Oftez în timp ce urc scarile spre apartamentul 30. Simt că mor doar urcând scarile, un bloc de 10 etaje fară lift. Ajung, în cele din urmă, în fata apartamentului şi, spre marea mea surpriză, trebuie să bat în uşă pentru că nu are sonerie.
O femeie de vreo 28 de ani mă priveşte printre genele lungi. Ochii ei sunt roşiatici şi umezi, iar din interior se simtea un miros puternic de fum.
- A, tu erai. Mă întrebam cine mă deranjează, ştii că sunt foarte ocupată.
- Sigur că ştiu, dar ţi-am adus un cadou frumoaso.
Femeia chicotii şi işi trecu o mână prin parul scurt, blond şi dezordonat, îşi strânge capodul în jurul corpului mic şi îndesat şi-mi face loc să intru în micul apartament. Avea doar două camere, o baie şi o bucatarie. Cu putin efort locul ar arata bine, dar ce poti saceri de la o drogată fară conştiinţă. Îi întind plicul şi aceasta mă sarută de obraz, deşi cred că încerca să mă sarute pe buze. Aceasta se aşează pe o mică canapea patată de cafea şi prafuită. Mă aşez lângă ea şi îi zâmbesc, cel mai fals zâmbet pe carel-am aratat vreodată, dar n-are cum să-şi dea seama. Nu cred că trebuia să îi mai aduc şi eu prafuri, orcum e deja fumată rau de tot. Adrianita, cum o cunosc toti „prieteni” ei, mă priveşte pervers întrebându-mă dacă nu mă plictisesc.
- De fapt, am venit să vad ce mai face Cameron, m-a trimis...
- O nu, şi tu eşti gay, sau doar prieten cu Lau Dragonu.
- Sunt un bun prieten de lui Lau. Şi mi-a cerut să...
- Ştiu, ştiu, mereu trimite pe cineva să-l ia de aici. Oricum, tu eşti cel mai draguţ. Merg să-l aduc, mă întorc imediat frumusete mică.
Ce prostă, nu-mi vine să cred că-i aşa uşor de tras pe sfoară, sau poate am doar eu talent la fraierit. Un lucru mă deranjează în povestea asta, Lau. Aud paşi din spatele meu şi o vad pe femeie cum se întoarce cu un puştan. Din câte am înteles e mai mare dacât mine cu doi ani, dar arată ca dracu. Seamană cu Ash, brunet cu ochii negri, dar e atât de slab şi palid încât pare un mort viu. Pot să jur că l-au drogat idiotii. Un impuls de furie mi-a strabatut tot corpul, simteam nevoia să lovesc ceva, orice. Brunetul nu mă privea, parea preocupat de covorul plin de sticle, plicuri şi ambalaje. Femeia a privit putin în jur şi apoi mi-a spus să-i dau 25 de euro pentru cazare şi mâncare. Nici nu vreau să mă gândeasc cum arată camera în care a fost „ cazat” şi , serios vorbind, arată de parcă nu ar fi mâncat de o saptamână. Îi privesc presupusa îmbracaminte ce continea doar o pereche de blugi uzati şi un tracou verde gaurit în unele locuri. Dacă îl vedeai pe stradă puteai paria că e un om al strazii, singura diferenţă este faptul că e curat.
Înainte să ieşim din apartament fameia îmi spune că nu are încalţăminte pentru „jucarie”. Deci ăsta e motivul pentru care îl ţine Lau, e jucaria lui.
- Şi spunei că nu mai am pastile pentru el.


- Tot nu mi-ai spus de ce l-ai ajutat, mai ales că mi-ai spus înainte că nu vrei să mă vezi. Spune că mă...
- Nu!
- Deja te-ai înroşit. Hai, spune, sau îţi spun eu.
- Nu!
- Te iubesc!

[MiraA]

Buna...scuze ca nu am ajuns la celalalt capitol. Nu preaa am intrat pe zup (decat sa postez). Ok, revenind. Ma bucur ca mi-ai urmat sfatul si ca acum pui replicile celor doi de la inceputul si sfarsitul capitolelor cu italic. Nu-mi vine sa cred ca replica lui Ash a reusit sa influenteze atat de mult comportamentul lui Dy...si spre rau :|
Sunt de parere ca orice trebuie experimentat macar o data, dar sper ca Dy sa nu intre in prea mari belele din cauza noilor sai amici si mai sper ca Ash sa-si bage mintile in cap si sa nu mai fie atat de ipocrit.
Oricum, frumoase capitole; dialogurile nu sunt seci, naratiunea si descrierea merg mana in mana si, de asemenea, vad ca ai inceput sa creezi o punte de legatura intre tine si personajele tale (stiu ca sunt ciudat, dar am mai discutat despre asta, deci intelegi la ce ma refer).
Abia astept sa vad ce se va intampla mai departe...mult spor la scris si nu uita: cu pasi mici parcurgi distante mari. Poop

[Sushi]

Capitolul VI (Austin)


- La naiba. Îţi vine să crezi că Dogy încă vine la clinică.

L-am vazut pe Marcus venind spre mine cu zâmbetul lui cât casa. Cât pote să mă enerveze doar fata tipului ăsta. Cu ochii lui prea mici, nasul ascutit, fruntea lată şi tunsoarea de militar. Pe lângă asta se pare că a mai pus vreo 10 kg de când nu l-am mai vazut. Cu cât e apropie mai mult pot observa ridurile tot mai pronuntate. Se pare că timpul nu iartă pe nimeni, oricum are 45 de ani.
- Demon, omul meu. Am auzit că ai trecut pe aici în ultimele trei zile. Spune.
- Am venit să vad ce provocari noi au aparut pe aici, dar nu pare mare lucru.
- Ooo, te înşeli baiate. S-a întors Criss, se pare că a divortat de bancherul ăla şi i-a luat o parte din avere. Şi mai sunt câţiva baietaşi începatori, dar a venit şi un puşti interesant. Ştii că eu dau pe aici poreclele. Dacă m-aş lua după înfăţişare aş spune că e un înger, dar e dat naibi precum diavolul. Nu-mi amintesc cum îl cheamă, dar i se spune Angel.
- Cumva la adus Dogy?
- Da. Chiar îmi scapă numele lui, şi e atât de interesant. Oricum, e singurul care nu a provocat pe nimeni până azi. Vorbesc serios, a fost doar provocat, şi nu a pierdut nici o provocare. A şters pe joc cu baietii lui Lau Dragonul. Totuşi, nu prea cred că va reuşi să-l învingă pe Lau peste două zile.
- Îmi faci un serviciu?
- Orice.
-Aranjează-mi o cursă cu Angel în seara asta.
- Glumeşti, aşade repede? E imposibil. De ce vrei asta?
- Să-i scot cheful de curse din cap.
Îl priveam pe barbat cum dadea dezaprobator din cap în timp ce zâmbetul mi se lăţea pe chip. Am de gând să-i dau o lectie de neuitat lui Dy. El crede că se poate juca cu mine, nu sunt fraierul nimanui, mai ales al unui puştan fară minte. Îi spun barbatului să aranjeze totul până-n seara asta.
- Apropo, nu-i spune cine-l provoacă, dar spunei că-i cursă dublă.
- Glumeşti, nu s-au mai facut curse duble de aproape doi ani.
Îi fac cu ochiul barbatului şi mă urc pe motocicleta mea pornind în viteză. Mă opresc cu gândul de a da o tură pe pistă să vad ce mai e nou, dar sunetul telefonului mă opreşte. Îl scot şi vad că mă sună Antonia. Înjur toti sfintii care-mi trec prin minte, pe unii de două ori, înainte să mă hotarasc dacă-i voi raspunde sau nu. În ultimele zile mă sună de 10 ori pe zi, parcă am fi un cuplu nu alta.
- Zi repede sau...
- Dy nu mai stă cu parinti lui, am înteles că a hotarât să se mute singur pentru că suficient de matur. Nici macar nu ştie să-şi facă un sandwich. Pariez că s-a mutat cu prietenul ăla al tau, poate sunt împreună.
- Taci dracu din gură sau jur că-şi bag telefonul pe gât.
I-am închis nervos şi am strâns micul aparat în mână. Dacă Dy şi Dogy sunt împreună îi omor pe amândoi. Dacă aşa-zisul meu prieten s-a atins de el îl fac bucăţele, nu-mi pasă dacă mă întorc la închisoare.
Plec în viteză de acolo începând să dau telefoane la toate vechile mele cunoştinte. Trebui să aflu unde stă Dogy, chiar nu cred că stă împreună cu Dylan, nu se poate aşa ceva. Şatenul nu e genul ăla de persoană, el e atât de pur. La naiba, şi eu am încercat să profit de el. Sunt un idiot, e doar vina mea. Chiar încep să am sentimente pentru el, încep să-l iubesc.
- Oribil.
Privesc în jur şi vad că sunt la casa familiei Anthony. De ce oare am venit până aici? Cobor de pe motocicletă aşezându-mi casca pe el. Nu cred că o va fura cineva, şi dacă o ia nu prea-mi fac griji, oricum mă incomodează.
Sun la uşă şi îmi raspunde Antonia. Ochii ei mă privesc ură şi mă avertizează să am grijă ce scot pe gură. Nu am înteles la ce se referă până am fazut-o pe doamna Anthony cu ochii roşii şi parul dezordonat. Am clipit de câteva ori nesigur de ceea ce vad, n-am vazut-o până acum într-o astfel de stare. O privesc pe Antonia şi ea îmi spune că a aflat de curse pentru că ea nu putea să-i ascundă asta.
- La naiba, puteai să taci dracu din gură până rezolvam asta. L-am provocat la o cursă în seara asta şi nu are şanse să mă întreacă.
- Austin. Ce mă fac dacă Dy al meu păţeşte ceva la cursele alea periculoase? Acolo nu există reguli se ucid unii pe altii pentru a câştigă.
Ochii ei au început să verse şi mai multe lacrimi amare. Mă simteam vinovat, şi într-o anumită masură era vinovat. Dacă nu mă gândeam că ar fi amuzant să mă joc cu el, dacă nu apaream eu nu s-ar fi întâmplat toate astea.
- Nu va mai concura mult timp. Am aranjat să concurez cu el în seara asta, peste vreo două ore. Voi avea grijă, promit.

Am stat cu doamna Anthony care a început să-mi arate poze cu Dylan de când eramic şi să-mi povestească diverse întâmplari amuzante. Îmi placeau foarte mult să vorbească despre fiul ei, iar zâmbetul i se largea la fiecare întâmplare din viata baiatului. Era aproape ora nouă şi eu trebuia să plec, dar dacă îi aminteam de cursă sigur ar începe să plângă.
- Mă întreb dacă-şi va gasi pe cineva. Mereu mi-am imaginat că va fi cu o fată precum Antonia şi că voi avea multi nepotei.
Am simtit cum inima mi se strânge dureros în piept. De ce a trebuit să spună una ca asta, de ce?
- Eşti bine? Nu arăţi prea bine.
-Sunt bine, mă gândeam că imediat va începe cursa şi trebuie să plec.
Am vazut cum ochii ei s-au marit şi a aprobat încet. Lacrimile începeau să i se adune în coltul ochilor. Îmi parea rau că am fost aşa de dur cu femeia, dar şi ea m-a ranit cu cuvintele ei. La ce are nevoie de nepoti, e tânară, să facă un copil. Mi-am pus mâna pe frunte gândindu-mă la ce prostii îmi trec prin cap.
Înainte să ies Antonia a insistat să vină cu mine, dar imediat că mi-am vazut privirea m-a rugat să fiu atent şi a plecat. Acum sunt la intrarea la The Black şi îmi privesc motocicleta. Chiar e periculoasă o astfel de cursă, mă surprinde faptul că Dy nu s-a ranit mortal până acum.
Imediat ce intru mă întâmpină Marcus spunându-mi că totul s-a aranjat, şi că "puştiulică" a fost mai mult decât încântat de provocarea dublă. I-am zâmbit şi m-am îndreptat spre pistă. Dylan îşi aranja manuşile, iar Dogy îi dadea tot felul de sfaturi inutile. Zâmbeau pe tot parcursul discutiei, dar Dogy care m-a observat primul parea lovit de trasnet.
- Ei bine, cred că ar trebuii să pleci de aici pentru că începe cursa, iar noi încă n-am ales cerintele.
Imediat ce brunetul se îndeparteză Dy se întorce spre mine şi mă priveşte în ochii. Nu mai avea acel lumină jucauşă şi copilaroasă, erau reci ca gheata.
- Credeam că nu mai vi, desigur, eram sigur că nu renunti aşa uşor. Acum cerintele mele: prima, dispari complet din viata mea şi a familiei mele; şi a doua, nu te vei supara pe mine când vei afla ce-am facut.
- Bine. Te-aş întreba ce-ai facut, dar ştiu deja că eşti împreună cu Dogy, deci mă voi ocupa doar de el...
-Nu suntem împreună. Ai bauat Fayri, nu eşti chiar aşa gras, dar dacă aşa vrei să scapi de kilogramle în plus, treba ta.
- Bine, cum spui tu. Acum vin conditiile mele. Unu: Renunti devinitiv la curse, nu-mi pasă de cea pe care o ai peste două zile; doi: vei fi al meu.
- Ce vrei să spui prin " vei fi al meu", cumva..
- Exact, al meu trup şi suflet. Dar, dacă te dai batut acum nu trebuie să îndeplineşti decât prima provocare.

Două ore mai târziu mă aflu în apartamentul meu şi îi trimit un mesaj Antoniei că cursa s-a terminat şi totul e bine, dar îi mai scriu că o i-a dracu dacă mă deranjează în noaptea asta.
I-au două doze de Cola şi mă îndrept spre dormitor. Dy statea pe pat şi mă aştepta, nu parea tulburat de ce urma să se întâmple, era mai degrabă nerabdator.
- Să terminam odată, trebuie să ajung cât mai repede acasă.
În vad cum işi dă jacheta jos şi începe să se desheie la camaşă. Ce naiba l-a pucat, vrea să mă provoace sau e inconştient. Scap din mână dozele şi îl prind de mâini. Îl privesc în ochii în timp ce-i închei nasturi la loc. Pot să jor că el este cel care mă vede pe mine nebun.
- Am spus că vreau să ter...
Îmi presez buzele peste ale sale oprind orice protest. Îl doream, îl doream cu adevarat, dar îmi mi-ar placea să mă dorească şi el la fel de mult. Şatenul îşi pune mâna în parul meu tragându-mă mai aproape şi adâncind sarutul. Am rupt sarutul simtind nevoia de aer şi l-am privit. Era tot el, se îmbujorase, şi ochii lui avea o sclipire putin tristă. L-am strâns în braţ, iar el a început să plângă repetându-mi că mă urăşte şi că sunt un prost.


- Ar trebuii să accepti asta, îl iubeşte.
- De altii poti spune că se iubesc, dar mie nu-mi poti spune asta.
Dy m-a privit atent apoi şi-a întors capul într-o parte.
- Te urasc.

[AbiiShu']

Scuze, scuze iar ca n-am ajuns pe aici cand ai postat capitolul anterior.. L-am citit si pe acela ai pe acesta si, hmm, nu stiu. M-ai cam bagat in ceata, mi se pare ca, capitolele nu prea se mai leaga intre ele, ori n-am citit eu cu maxima atentie..Incep sa-mi fac o parere nu foarte buna despre Dy, chiar daca asa fusese intelegerea, mi s-a parut ca s-a lasat cam 'usor'. Asta sau poate chiar isi dorea sa 'fie' a lui Austin, dar, cum se intampla de cele mai multe ori, orgoliul e cam mare.. Dragut totusi din partea lui ca nu profita de Dy, si asteapta ca "dorinta" sa fie reciproca.
Spor la scris in continuare si nu uita sa ma anunti!

[MiraA]

Hey, am ajuns si eu pe aici. Cu intarziere ce-i drept, dar sunt la datorie.
Felul in care scri evolueaza cu fiecare capitol postat. Imi place ca acum acorzi mai multa atentie gamei de sentimente a personajelor tale si ca, cel putin din punctul meu de vedere, incerci sa te pui in situatia lor.
Mie tot timpul mi-a fost greu sa scriu la persoana I (daca scriu singura ca in echipa nu am probleme), dar vad ca tu nu ai niciun stres, ceea ce e bine.
Personalitatea lui Dy s-a schimbat radical in ultimele capitole. Inainte sa incep comentariul asta, am mai citit inca o data primul capitol ca sa fiu sigura ca nu scot pasarici pe gura, dar dupa o lectura atenta am observat ca am dreptate. De ce s-a schimbat atat de mult intr-un timp atat de scurt? Sa fie vorba de motivele evidente sau mai e ceva la mijloc? Cat de complexa e defapt personalitatea lui Dy? si cat de departe va merge Ash ca sa obtina ce vrea?
Oricum frumos capitol, il astept pe urmatorul. Nu uita ce am vorbit despre personaje si despre personalitatile lor:*:* (esti pe drumul cel bun) tine-o tot asa. Multa bafta la scris si astept nextul:*

[Sushi]

Multumesc pentru comentarii, în acest capitol vor aparea câteva cuvinte vulgare.



Capitolul VII
-partea întâi-(Dylan)


- Hei, ce cauti aici, prietene?


Stau pe pat aşteptând ca Ash să se întorcă acasă. M-a închis în casă şi nu mă lasă să ies de două zile, Antonia m-a vizitat şi i-a spus mamei că sunt bine şi că am nevoie de putin timp singur. Macar avea dreptul la telefon în orice moment. Încep să butonez plictisit telefonul, nici macar nu am jocuri interesante. Aparatul începe să vibreze în mâna mea şi privesc poza de pe ecran. Era Cameron, n-am vorbit cu el decât o singură dată decând i-am dat telefonul.
- Unde eşti, Dylan?
Vocea lui era calmă şi rece, exact ca a fratelui sau. Auzeam maşinile ce treceau pe stradă, deci a ieşit din casă.
- Sunt bine. Tu ce faci? Ai mers să-ţi cauti prietenii?
- Am întrebat unde eşti, nu dacă eşti bine. Ai concurat cu Lau, Dogy mi-a spus că urmează să faci asta. De asta ai disparut fară urmă?
- Nu-i asta, sunt la cineva acasă. El a plecat şi nu am cheia, deci nu pot încuia uşa.
- Dă-mi adresa, vin să stau cu tine. Sau e tipul pe care-l placi?
- Ce vrei să spui? Nu-mi place de nimeni.
- Sigur, de aia vorbeşti în somn. Oricum, vreau să discutam, când poti să ajungi la metroul de lângă Red? Sau...la naiba...
Am auzit cum telefonul cade şi se loveşte de pamânt, cel mai probabil a cazut în iarbă şi nu s-a spart. Aud ţipete şi lovituri, era o bataie şi eu nu aveam cu să ajung. Închid telefonul cautând un mod de a ieşi din casă. Brusc aud cum cheia se roteşte în broască şi uşa se deschide. Mi-am înşfacat în grabă teneşi şi m-am încaltat în drum spre uşă. Se pare că nu a încuiat-o. M-am împiedicat de şireturile desfacute, dar am continuat să alerg, ies pe uşa şi fug pe scari. Aud paşi în urma mea şi, cel mai probabil, Ash mă urmareşte.
Ajung în fata blocului şi îmi vad motocicleta exact acolo unde am parcato. Îmi scot cheile şi pornesc în viteză. La naiba cu Ash, la naiba cu cei care sunt acolo, la naiba cu Lau care sigur e implicat. Privesc în spate, dar nu vad să fiu urmarit, probabil că nu se aştepta să fug, mai bine aşa. Mă apropii de casă, trec pe lângă ea şi ajung la periferia oraşului. Red era încă un hotel frumos, roşu cu ferestre mari şi pretuti destul de ridicate.
Intru în metrou şi nu vad decât câteva femei şi doi barbati. Ies ţi privesc nedumerit în jur, nu a trecut mult timp, nu avea cum să dispară, doar dacă...
- Uauuuu. Ce caută marele Dylan aici? Te-ai ratacit, te-ai plictisit de târfulita aia? Mata cumva...
Sar la gâtul roşcatului doborândul, ochii lui negri stralucesc cu putere şi zâmbetul i se lăţeşte pe faţă. Se pare că a facuto intentionat, se joacă cu nervii mei.
- Undei?
- Ce, acum de interesează baietii? Gay jegos, hai loveştemă dacă ai curaj, nimeni nu se pune cu Al...
Pumnul meu face cuntact cu fata lui, simteam cu degetele mi-au pocnic şi mă dureau, dar asta nu era nimic. Stateam deasupra lui, dar s-a rotit repede şi mi-a întors pumnul lovindu-mă drept în nas. Am simtit sângele scurgându-mi-se pe buze, am simtit gustul sarat şi mi-a placut. Era prima dată când îl loveam, de mult mi-am dorit, dar n-am vrut s-o bag pe Antonia în probleme. Acum că nu mai am nici o legatură cu ea nu contează. Zâmbesc ridicându-mi capul şi lovindul în gură. S-a ridicat de pe mine cladinându-se şi am observat sângelescurgându-i-se din buza superioară.
Prietenii lui erau pregatiti să intervină, dar le-a facut semt să stea deoparte. Aici era vorba doar de noi, de o veche prietenie, un joc şi o rivalitate uriaşă.
- Nu tu ai zis că te doare în cot de gaşcă, de noi, de prietenia ce ne lega. Ne-ai lasat pentru o pizdă. Învinge-mă, dar dacă o faci îţi vei asuma şi responsabilitatea.
- O voi face, şi-ţi vei retrage insultele la adresa Antoniei.
Îmi priveam în ochii „prietenul”, chiar speram să nu aibă legatură cu asta. Preferam să mă bat cu gorilele lui Manu, dar nu cu el. Cameron nu arata rau, deloc, nu l-au lovit tare, n-a fost o bataie, doar l-au imobilizat.
Prinzându-mă într-un moment de neatentie „ Alfa” m-a izbit de perete rânjind. Am simtit cum pumnul lui se loveşte puternic de abdomenul meu. Era mai puternic decât mine, era mai antrenat, dar nemotivat.
- Asta-i tot ce poti, Ren? La naiba, am renuntat sperând să te descurci, dar m-am înşelat, nu eşti bun de nimic, ai ramas tot un ratat.
Ren s-a înroşit de nervi, punctul lui sensibil, l-am insultat şi-şi pierde repede controlul. Îmi dă ocazia să mă mişc şi încercă să mă loveasă cu pumnul în faţă, dar mă feresc şi acesta loveşte peretele de caramidă. Cred că l-a durut nu glumă. Firicele de sânge se scrung pe peretele caramiziu în timp ce el se întorce pentru a mă lovi. Încă un atu pentru mine, sunt mai mic şi mai agil ca el. Mă strecor pe sub mâna lui lovindul cu cotul în gât. Acesta mă prinde de încheietură în timp ce cade şi amândoi ne lovim de beton. Am simtit cum capul mi se despică la contactul cu cimentul. La dracu, doare! Îl privesc pe Ren care statea întins pe spate şi respira greu. L-am lovin prea tare.
Mă ridic cu greu şi-mi duc mâna la ceafă, se pare că nu mi-am spart capul. Mă apropii de prietenul meu ce încă nu s-a ridicat şi îi întind o mână de ajutor. Baietii i-au dat drumu lui Cameron care a venit la mine pentru a se asigura că sunt bine. Încă arata rau, era slab şi palid, şi sigur simtea o nevoie nebună să se drogheze, dar era schimbat,mai plin de viuaţă.
Îi dau brunetului cheile de la motocicleta mea în timp ce ieşim. I-am spus să mergă acasă că vin şi eu mai târziu. Am pornit pe jos spre casă, cu Ren sprijinit de mine şi pe jumatate inconştient.
- N-am nevoie de ajutor.
- Eşti în haita mea acum, aşa că taci şi zi mersi că nu te-am lovit mai tare. Apropo, dă jos câteva kilograme pentru că eşti greu.
- Ştii ceva, îmi place de Antonia. Mă bucur că te-ai întors prietene.
Izbunesc în râs auzind replica lui. E la fel ca în copilarie, se pare că eu sunt cel care s-a schimbat, cel care l-a abandonat.


- Am adus personal invitatiile la nuntă. Ce bine că Ash nu-i acasă, nu prea mă place.
- Sunt aici, doar că ingor animalele de la uşa. Oricum, casă de paie.
Zâmbesc uşor abtinându-mă să nu râd. Se pare că Ash nu se întelege nici cu Antonia nici cu Ren, dar mi-a spus că se potrivesc şi trebuie să-i dau dreptate.

[AbiiShu']

Acum sunt in ceata complet! O sa-mi fac timp weekendul acesta, cred, sa citesc tot ficul cap-coada. Poate daca citesc capitol dupa capitol va fi mai clar si va avea mai mult sens pentru mine. N-am inteles motivul pentru care s-au luat la bataie, sau, mai bine spus, partial nu-l inteleg. Inca o nelamurire ar fi.. Ash e Austin? Daca nu, cine-i? Nu-mi amintesc sa fi aparut pana acum in vreun capitol.. Stiu, stiu, stiu, sunt grea de cap!
Greseli, hmm, au fost doua, trei, nu-mi amintesc care anume, dar stiu c-au fost putine. Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti, te rog!