[Yaoi] Memories

[Sushi]

Reika: sunt sigură că te afli în aceiaşi stare emotionată cu Ash (Austin). Dy începe să redevină persoana de care încerca să scape. La început a parut putin mai copilaros şi prostuţ, dar nu este deloc aşa.


Capitolul VII
-partea a doua- (Austin)


- Ash, m-a sunat Antonia. Mi-a spus că Camelia a aparut într-o revistă?

Am ramas împietrit când l-am vazut pe Dylan în acea stare. Ochiul lui începea să capete o nuanţă urâtă, iar pe faţă era patat de sânge. Tipul pe care-l cara arata mult mai rau, mă întreb cine l-ar fi putut bate în aşa hal. Mă întorc spre Antonia care nu parea îngrijorată ci furioasă, o furie pe care n-am vazut-o nici o dată.
- Dylan Anthony şi Ren Kanata, ce dracu a fost în mintea voastră? Cum a-ţi putut să vă luati la bataie în aşa hal? De la Ren mă aştept la orice, doar are instincle animalice, dar tu m-ai dezamagit complet Dy.
- O Doamne, eşti mai rea ca mama.
Roşcatul a în cercat să se departeze de şaten, dar parea că nu se poate mişca. M-am gândit să merg să-i ajut, deşi n-am habar cum, dar Camelia m-a întrecut. Blonda s-a dus direct la Dy punând-ui mâna pe faţă şi mângâindul uşor. Baitul o privea şocat, nu cred că aobservat-o până acum.
Am ramas blocat privind cum fata se ridică uşor pe vârfuri şi-şi presează buzele de cele ale şatenului. Asta chiar m-a enervat, cu ce drept se trezeşte fetita asta să-l sarute? Antonia l-a ajutat pe roşcat să mergă şi au plecat, certându-se în şoaptă, spre baie. În cameră am ramas doar eu, Dy şi Camelia.
- Dy, am o veste minunată. Sunt gravidă!
- Gra-ce?
Abia după ce am terminat de ţipat am realizat că nu gândeam ci am spus-o cu voce tare. Şatenul s-a întors spre mine privindu-mă ca pe un strain, era atât de şocat încât nu parea să înţăleagă ce se întâmplă în jurul sau. I-a luat câteva minute să se dezmeticească apoi un zâmbet ironic i-a aparut pe faţă. S-a întors spre fată şi a dat-o la oparte apoi a venit spre mine.
- Şi cine-i tatal copilului? Nu m-ar mira să aflu că eşti tu şi a-ţi venit amândoi să-mi dati vestea. Ce vreti? Felicitari? Să va fiu naş la nuntă sau botez?
Bine, cred că bataia i-a afectat creierul. Nici macar nu o cunosc pe blondă şi deja am lasat-o gravidă. Nu e urâta, dar e prea artificială pentru gusturile mele, pe lângă asta e fată şi nu sunt nici beat nici disperat.
Îi dau o palmă peste cap şatenului, poate aşa-i revine mintea acasă, şi mă rastesc la el:
- Tu eşti copac şi n-ai mai fost udat de mult. Parcă blonda asta, şi nu mă refer la par, era iubita ta. Mă rog, asta am înteles de la deştepta de Antonia. Acum scuză-mă, dar o i-au din loc.
Am încercat să trec pe lângă el, dar mâna lui s-a agăţat de mâneca mea şi nu dorea să-mi dea drumu. Mi-am smucit mâna, dar pumnul lui s-a încleştat mai tare. Mă întreb ce mai vrea, să ţipe la mine că nu am nici un drept să mă bag în viata lui. M-am întors spre el şi am observat cu privea un jos şi ochii lui pareau goi.
- Dacă vrei să-mi spui, pentru a nu ştiu câta oară, să nu mă bag în viata ta, te scutesc de asta. Am înteles mesajul, voi disparea din viata ta şi poti să faci ce vrei.
- Îţi sunt dator, am pierdut.
Am clipit de câteva ori nesigur de ceea ce a spus, dar vazând că nu adaugă nimic l-am prins de mână desfacândui pumnul şi m-am îndreptat spre uşă.
- Uită de datorie, ai grijă ce faci şi...
- Cameron locuia cu mine, cred că ar trebuii să vorbeşti cu el.
Am ramas cu mâna suspendată în aer. Priveam uşa din lemn, dar îmi era imposibil să mă mişc. Cuvintele lui mi se plimbau prin minte încercând să gasesc adevarul din spatele lor, dar nu reuşeam. Oare mă mintea când spunea că fratele meu traieşte?
Doream să mă întorc spre el să-l întreb ce fel de glumă mai e şi asta, dar nu am reuşit. Hohotul de râs mi s-a oprit în gât şi-mi era imposibil să-l înghit. Mă minte, fratele meu e mort şi el a aflat asta.
- Ce de joc mai e şi ăsta Dylan? Dragonul te-a pus să spui asta, ce câştigi dacă minti?
M-am întors aşteptând să-l vad cu un zâmbet ironic pe faţă, aşteptam să spună că-s un fraier, dar nu a fost aşa. Continua să privească un punc fix din covorul verziu. Am început să merg apasat spre el. Şi-a ridicat privirea şi m-a întrebat dacă am gasit cumva telefonului în apartament. Am aprobat înapoindui aparatul şi el a început să-l butoneze apoi l-a întors spre mine.
Era o poză cu Dy şi Cameron şi parea foarte fericiti. De ceşatenul nu mi-a zâmbit şi mie aşa de sincer? La naiba!
- Unde-i?
- La mine în apartament, Dogy are adresa.
Am plecat pentru a doua oară spre uşă şi, de data asta, chiar am deschiso, dar am ramas în prag.
- Ai grijă de copilul tau, eu şi Cameron vom ieşi din viata ta. Voi discuta si cu Dogy pentru a nu-ţi face probleme după ce plecam noi.

- Era o revistă porno?
- Era un reportaj despre cele mai grijulii mame.
- Deci era un fals, sigur a platit taticul pentru a aparea în el.


Îmi cer scuze pentru greşeli, dar abia l-am scris. Acum că mai am doar o teză şi o lună şi ceva de şcoală voi încerca să fac capitole mai lungi, dacă am inspiratie. Ştiu că e cam mult dialog, dar nu ştiam cum să-l scurtez.
Sper să vă placă.

[AbiiShu']

Iata-ma! Multumesc mult ca m-ai anuntat. De placut, bineinteles ca mi-a placut, au fost si cateva greseli, nu prea importante, dar n-au lipsit...
Cu acele explicatii m-ai lamurit cat de cat. Ceva nou, Cameron e fratele lui Austin, ai mai lasat asta de inteles pana acum? Nu prea am inteles de ce l-a 'respins' pe Dy, inainte de a castiga cursa, imi aduc aminte, ca asta insemna mult pentru el, sa-l 'castige', iar acum ce face?! Ma dezamageste...? Uuf, credeam si eu ca voi avea parte de ceva actiune, ceva de savurat, dar se vede ca mai am mult de asteptat.
Intrebarea mea ramane aceiasi, capitolele se leaga intre ele? Adica(,) capitolul actual continua sfarsitul celui precedent? Da stiu, sunt grea de cap.
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol, te rog!

[Lexxu]

Woaaa, ma bucur ca pot trece si pe aici intr-un final. Ficul asta mi se pare super,duper. Sper sa vi cu nextul cat mai repede, altfel o sa aflu unde stai sa stii! :)). Imi place mult de Dy, e asa de dragalas, dar si rece in unele capitole(asta e bine). Mi-a placut mult cand a spus "iti sunt dator". Dada sa nu uite de datoria lui pentru ca vreau yaoi. De asemenea Ash e asa un fraier daca il pierde! Dubidubi duuuu, vreau yaoi si vreau sa aflu mai multe despre copilul ala(cel pe care-l tinea blonda in apartament). E copilul lui Ash sau fratele lui? Vreaaaaaaaau next. Ja ne!

[Sushi]

Dupa multe lupte date intre mine si, surpriza, mine. Am adus un capitol, de toata jena, dar n-am avut prea multa inspiratie.
Abii: Sa stii ca vei avea parte de actiune. Capitolele nu se leaga intre ele, doar cele pe care le prezint in doua parti.
Lexxu: Cred ca-ti sunt datoare cu o adresa ( si o arma cu care sa ma ataci), cat am fost plecata m-a tot batut gandul sa renunt la fic, dar uite ca nu m-a lasat inima. O sa ai parte de yaoi, nerabdatoare mai esti. Legat e copil, blonda aia pretinde ca-i copilul lui Dy, deaceia s-a dat Ash la o parte. E o poveste complicata legata de viata lui.
Sper sa va placa nextu :*

NEXT:
Capitolul VIII ( Dylan )


- Hei Dy, pe unde ai umblat?


Stau turceste pe pat, patul din dormitorul Antoniei pentru ca i-am cam luat cu asalt apartamnentul, si mananc ca un nesatul inghetata dintr-o cutie. Prefer sa-mi petrec timpul aici, de cand Camelia isi pentrece timpul cu mama. Nu am mai vorbit cu Ash de o saptamana. A plecat, la fel si Cameron. Il puteam intreba pe tata daca stie ceva despre ei, dar in ultimul timp incearca se evite casa la fel de mult ca mine. Se pare ca nu sunt singurul care gaseste compania blondei enervanta. Mama nu pare deloc deranjata de faptul ca vorbeste intr-una, se lauda cat incape si trancaneste neincetat despre casatoria noastra. Nu ma voi casatorii cu ea, daca mama nu intelega va trebuii sa-i dau peste nas asa cum le voi da tuturor. Nu voi aparea la nuta. Inca sase zile si se va termina toata tampenia asta. Nu va fi nici prima nici ultima femeie parasita in fata altarului, dar va fi prima Devern parasita. Mama ei o avocata de succes nu cred ca va accepta asta prea bine.
Gandurile imi sunt intrerupte de sunetul strident al telefonului. Privesc ecrenul realizand ca ma suna tata. Raspund fara a mai sta pe ganduri, pe el nu trebuie sa-l ignor, oricum e impotriva nuntii. Nu pentru ca crede ca Camelia e nepotrivita, ci pentru ca abia am implinit 18 ani si am toata viata inainte, iar ea e mai mare ca mine cu 6 luni.
- Spune, batrane.
- Buna si tie fiule. Auzi, nu vrei sa mergi pana acasa si sa-mi aduci portofelul? L-am uitat de dimineata si nu o pot suna pe mama ta, raman dator baiete.
Mi-am pus mana la gura pentru a nu izbugnii in ras. Vocea tatalui meu era stinsa si parea ca mai are putin si ma va implora. Ii spun ca nu-i nici o problema si ma ridic din pat. Imi bag telefonul in buzunarul blugilor si o iau la picior spre casa. Partea buna e ca Antonia s-a mutat cu Ren. In ultima saptamana s-au certat intr-una, principalul subiect era faptul ca Ren s-a saturat ca eu sa stau tot timpul aici si sa-i mananc inghetata. Nu voi uitat nici o data ce a spus cand a plecat la magazin: " Prieteni, prieteni, dar stai naibii departe de inghetata mea!" .
Ajung in mai putin de cinci minute acasa, dar in loc sa intru prin fata ocolesc pentru a intra pe fereastra de la spalatorie. Mama o lasa mereu dschisa. Uite cum intru precum un hot in propria-mi casa. Imediat ce vad ca am drum liber urc scarile de la subsuol si ascult sa vad unde e mama. Le aud vorbind despre pofta de mancare pe care o are Camelia in ultimul timp. Aud in acelasi timp sunetul pe care il fac tacamurile cand lovesc farfuriile din portelan. Super, sunt in bucatarie, ma pot strecura la etaj.
Spre surprinderea mea si a tetei am reusit sa scap din ghearele celor doua fara probleme. Acum stam amandoi la o terasa. Batranul mananca o salata, in timp ce eu ma rasfat cu o inghetata. Cred ca in ultimul timp inghetata a luat locul celor trei mese principale.
- Arati ca dracu, copile. De ce nu anulezi nunta?
- Eu?! Cred ca mama ar trebuii sa o anuleze, eu nu prea am cum. Ce mai e nou pe la garaj.
Tata a zambit amar. Si el arata ca dracu. Ochii lui erau rosii, iar cercanele ii erau foarte adanci. Era obosit, grijile lui sunt mult mai mari decat ale mele. Poate ar trebuii sa-i spun ce am de gand sa fac. Ma va intelege, poate chiar ma va sustine.
- Tata, vreu...
- Austin are de gand sa plece din tara dupa cursa de maine. Scuze, continua.
- Sa nu ma prezint la cununie. Nu ma pot casatorii cu ea, nu o iubesc si nici nu cred ca e copilul meu.
Barbatul zambii pentru prima data. Un zambet real. Aproba usor si se ridica. Ii spun ca nu am ce face si ca-l voi insoti azi la garaj. Cu putin noroc ma voi intalni cu Ash, voi vorbii cu el.
Pornim pe jos pana la garaje pentru ca sunt fosrte aproape. Mersul pe jos ar trebuii sa fie sport national, asta daca nu ii deja. Privesc oamenii care trec pe langa mine. Chipurile lor par sa le tradeze starea de spirit: frustrare, oboseala, tristete, fericire, durere de cap. Pe chipul meu ce se citeste acum. Fericire, teama sau speranta? Cred ca toate trei imi transforma chipul intr-o masca sentimentala imposibil de deslusit. Am nevoie de o alta masca, una a indiferentei, cum spunea un scriitor irlandez : " Indiferenta este esenta inumanitatii.", vreau sa fiu inuman.
Cand intram pe poarta un barbat corpolent si transpirat vine la tata. Ma uiteste faptul ca nu-i spune "domnule" sau "sefu", foloseste numele mic al tatalui meu. Vorbeste atat de repede incat abia reusesc sa deslusesc unele cuvinte. Expresiile de pe chipul batranului meu se schimba, de la frustrare la suparare, apoi la confuzie. In cele din urma barbatul termina de vorbit si tata se incordeaza strangand puternic din pumnii.
- La naiba cu Walter. Omul ala nu va inceta nici o data.
- Unchiul Walter? S-a intamplat ceva tata?
Barbatul se intoarce pe mine. Ma dau cativa pasi inapoi cand ii intalnesc privirea. Unde-i tatal meu? Ochii lui erau mai reci ca cuburile de gheata dintr-un pahar cu CocaCola. Parca ii scandeiau, scandei ucigase. Il aud cum spune rar si raspicat sa merg sa verific daca toti lucreaza la garaje si nu trage nimeni chiulul. Primul lucru care-mi trecuse prin minte era sa-i amintesc ca sunt fiul lui si nu un angajat oare-care, dar nu parea momentul potrivit asa ca am aprobat.
Ma plimb tulburat printre masinile din parcare, nu ma pot gandii prea mult la ce se intampla intre tata si unchiul Walter. Oricum unchiul era mereu un tip enervant si laudaros. Parca ar fi Camelia la masculin. Gandurile imi zboara tot la Ash. De ce sa ma mint singur? Incep sa-l iubesc, daca nu chiar il iubesc deja. Cum de am lasat sa se intample una ca asta. E doar vina lui, acum trebuie sa-si asume responsabilitatea. Mai e si acea datorie, pot argumenta oricand ca fac tot ce fac pentru a-mi plati datoria pentru ca toti stiu ca urasc sa fiu dator cuiva.
Intru intr-un garaj si ii vad pe toti stand in jurul unei mese. Nu lucrau, jucau cartii. Asta-i o gluma. O masina sta dezmembrata intr-o parte a garajului, dar nimeni nici macar nu arunca o privire spre acel loc. Tusesc usor pentru a le atrage atentia. Ma privesc o clipa apoi se intorc la jocul lui.
- Ma numesc Dylan Anthony. Cred ca ati ajuzit de mine. Tata m-a trimis sa vad cum va descurcati cu munca.
Nici acum nu ma priveau, dar nici nu miscau, erau impietriti. Asta e chiar amuzant. Intr-o secunda se ridica si incep sa-si gaseasca de lucru. Il opresc pe unul dintre ei care incepe sa se scuze si sa-mi spuna ca nu se va mai intampla. De parca asta ma intereseaza pe mine in acest moment. Il intreb daca stie unde este Austin. Nici macar nu stiu care e numele lui complet. Toti barbatii intorc capetele in directia noastra si incep sa-si arunce priviri speriate.
- Imi spune dracu cineva ce se intampla?
- Pai, vedeti, Austin are niste probleme cu cativa baietii din 8. Nu cred ca e o idee buna se mergeti si sa interveniti in problemele lor, nu sunt prea prietenosi.
- Nu-mi pasa ce cezi tu. Raspunde-mi la intrebare.
- Ultimul garaj.
Plec grabit din garaj. Raceala pe care am aratat-o acolo s-a transformat intr-o teama reala. Ash avea probleme, cum e posibil ca in garajul tatei sa fie astfel de lucruri? Poate ca nu-i nimic grav, unii oameni au tendinta sa exagereze. Daca nu e nimic de ce-mi fac atatea griji? Ma opresc o clipa in fata garajului tragand adanc aer in piept. Aud voci din spatele usii intre-deschise. O deschid putin mai mult, fara sa fac zgomot, pentru a auzi si vedea ce se intampla. Erau trei barbatii care radeau, nici unul nu era Ash.
- Ia uite Mike. Tarfulita noastra renunta. Ne ne. Nu se poate baiete, inca nu ai trecut prin patul meu la fel cum ai trecut prin patul directorului.
Recunosteam vocea aia. Era unchiul Walter. Ce naiba se petrece aici. Unchiul si tata sunt parteneri, bineinteles ca tata are mai multe repturi decat el pentru ca a investit mai multi bani. Celelalte doua voci nu le-a recunoscut, dar vocea ragusita a lui Ash o putea recunoste dintr-o mie. Era soptita.
- Sunteti niste prostii daca credeti ca voi ajunge in paturile voastre.
- Atunci ce spui aici, e mai incomod, dar daca nu-ti plac paturile?
Ironia si cuvintele barbatului sunt ca o palma pentru mine, una primita peste cap. Deschid usa si toate privirile se intorc spre mine. Ash era langa perete. Ii sangereaza buza si nasul. Unul dintre ochii ii e inchis si se tine cu mana de coaste. E ranit. M-am apropiat incet. Nici un cuvant, toti par sa ma recunoasca, dar eu nu-i cunosc pe ei.
- Hei Walter, trimiteti nepotelul la culcare, aici e treaba de oameni mari.
Simt sangele imi urca in obraji dandu-le o culoare rosiatica. Adrenalina imi curge prin vene cu o viteza ametitoare si-mi da o stare de amuzament. Afisez un ranjet, pe care Ren il numea sinistru, in timp ce ma asezam in fata domnului Walter.
- Pot sa stiu ce se intampla aici? incercam sa-mi pastrez vocea serioasa, dar nu prea puteam. Plecati!
Rasete, toti rad, la fel si eu. Rad cum vad pumnul meu facand contact cu fata unui barbat destul de batran. Sarmanul, a fost atat de socat incat s-a impiedicat de propriile picioare si a cazut gramada.


- Te vei supara daca-ti spun.
- Ba nu!
Am zambit vazandu-i fata de copil bosumflat. Ma ridic usor pe varfuri si ii dau un sarut scurt pe buze apoi raspund grabit :
- La inchisoare, la Walter.
Si acum va exploda.

[Lexxu]

De data asta am intarziat o gramada, dar mai bine mai tarziu decat niciodata! Oricum si tu ai intarziat mult, mult. Ce pot sa spun? Imi place ficul, povestea in sine, titlul "Memories". Totusi, am o curiozitate... Actiunea va ajunge si in prezent nu? sau... sunt doar amintiri? Ar fi mai palpitant sa fie si actiune din prezent<3. Il iubesc pe Dy si Ash si abea astept Yaoi-ul... si asa nu am mai citit de ceva vreme nimic bun. Am vazut si greselute de tastare... si cam atat. Astept nextu'. Te pup. Pa-pa!

[ohaio_angel]

Hey..deci Hello..,
Am citi ce ai scris pana acum si pot spune ca ma captivat.
Personaje au personalitati aproape la fel, doar ca Austin e un pic mai impulsiv(cam asta am realizat eu) pe cand Dylan la inceput parea la inocenta aia adolescentina in care credea ca tot ce prinde se manaca; m-am inselat, aste un ''tip'':)) realist cu picioarele pe pamant.Incearca sa ii faci cu mult mai diferiti si prin asta ma refer la faptul nu este nevoie sa ii faci pe amandoi puternici, masculini ..chiar foarte...ci sa faci unul dintre ei...Ex:..un artist(sufletul)sa ii placa un pic sa viseze...dar poate ai altceva in minte cu ei..(la alegera ta).
Dialogul e muult cei drept, dar e multa actiune (mie sincer imi place asa),totusi cand in dialogul pe care il poarta ei si apare un nou personaj ar cam fii nevoie de sa spui cam cu ce se ocupa anumitul...nu detalii kilometrice..pt ca la un moment dat m-am pierdut.....
Povestea in sine mi se pare foarte interesanta deoarece nu am mai citit ceva asemanator cu al tau poate ''Nunta in cer''' dar acolo cuprinde doua povesti si este o alta poveste.
Cam asta ar fi....iar capitolul VIII ma tine un pic in suspans ca nu stiu ce va urma...soo I have to wait..

Spor la scris ca astept cu nerabdare nextu'..
Ja Ne

[MiraA]

Am ajuns in sfarsit si aici (dupa o intarziere de...atat de lunga incat nici macar nu-mi mai aduc aminte o data exacta, dar asta nu mai conteaza acum).
Am citit capitolele cu care am ramas in urma (lenesa de mine!) si asta e verdictul meu.
Evoluezi!!
Ai prins mai multa incredere in tine si ai reusit sa dezvolti destul de mult personajele intr-un timp scurt, as zice eu (mai ales daca luam in considerare pauzele pe care le-ai luat pe timp de vara).
Nu e rau deloc, iar in viitor va fi si mai bine.
Cucat scri mai mult cu atat vei evolua mai mult.
Revenind. Nu sunt de acord cu asa zisa casatorie sau tentativa de casatorie. Ma bucur ca Dy are de gand sa-si "infrunte" mama.
Sfarsitul capitolului ma amuzat. Am niste scene foarte dragute in cap :)) Dy enervandu-se si aparandu-l pe Ash :X. Asta vreau sa vad! Un pic de actiune.
Astept nextul. Sunt curioasa ce vor face baietii in continuare. Bafta la scris:*

[Sushi]

Lexxu : Iar am adus nextul dupa o groaza de timp, ucide-ma. Da, actiunea va ajunge in prezent . :*
Angel ( e ok sa-ti spun asa ??? ) : Ma bucur ca-ti place ficul. Ce pot spune ? Bun venit ! Acest capitol e pentru tine, sper sa nu te dezamagesc ( prea mult ) >:D<
Mira: Ma bucur ca-ti place si ca crezi ca evoluez :*.
Sper sa va placa noul capitol, desii n-am prea avut inspiratie si l-am rescris de vreo patru ori. Pentru un timp Ash va disparea din peisaj, vreo trei-patru capitole.


Capitolul IX
- partea intai - ( Dylan )

- Dylan, dormi ?

Deschid fereastra strecurandu-ma in curte si sar gardul la gradinita. Noroc ca ne-am mutat langa o gradinita, altfel mai incalcam dracu si proprietatea priva a cuiva. Desi, daca stau sa ma gandesc, si asta e proprietate privata. Oftez enervat de faptul ca ma gandesc la astfel de idiotenii cand ar trebui sa caut o cale de a scapa de casatorie. Am reusit sa o aman, pana ce trec examenele de bacalaureat, dar apoi voi fi ca si mort. Cel mai groznic e faptul ca nebuna s-a mutat la mine, iar mama nu intelege ca nu-mi doresc asta. Daca ar fi fost copilul meu poate, doar poate, as fi acceptat casatoria, dar asa n-am de gand sa cresc copilul unei usuratice.
Opresc un taxi si urc in el spunandu-i soferului unde sa ma duca. In timp ce masina gonea pe strazile aproape pustii gandul imi zbura neincetat la Austin, la ura cu care m-a privit. Oftez resemnat sperand sa intaleaga pana la urma ca eu nu am nici o legatura cu fiinta aia.
- Am ajuns .
Ii multumesc inmanandu-i banii si cobor repede din masina . Dogy era in fata clinicii cascand de zor si privindu-ma somnoros .
- Jur ca-mi venea sa te strang de gat cand ai sunat, apoi am zis sa te las balta, dar n-am putut sa mai dorm. Deci, ce cautam aici ?
Ii fac semn sa ma urmeze in timp ce ii explic cum am aflat ca voi devenii " tata ", cum sunt sigur ca nu e copilul meu si cum mama insista sa ma casatoresc.
- Deci, sa inteleg ca vrei sa te casatoresti ?
Il privesc surprins dandu-mi ochii peste cap. Nu-l voi mai trezii dimineata, n-are rost, creierul lui nu functioneaza la primele ore ale dimineti.
Intru in clinica stramband din nas din cauza mirosului de spital. Am un obicei prost sa asociezi spitalele cu cimitirele. De ce ? Pentru ca prima data ajungi la spital si abia mai apoi la cimitir. Deci, spitalul, este locul din care pleaca cadavrele. Simt cum mi se face pielea de gaina doar gandindu-ma la inmormantarea mea. Un lucru e cert, prefer sa fiu incinerat.
- Ah, domnule Anthony ?
M-am intors si am dat cu ochii de una dintre asistentele care au fost aici si in urma cu ceva timp.
- Domnule ?!
Dogy a izbugnit in ras tinandu-se de burta. Il priveam sceptic gandindu-ma seriosa daca nu a fumat ceva inainte. Tanara femeie il privea si ea surprinsa intrebandu-ma daca a spus ceva gresit. Neg usor din cap si o urmez alaturi de brunet.
- Sotia dumneavoastra a fost inainte aici si a luat rezultatele, dar le-am facut in doua exemplare, asa cum a-ti cerut.
Intram in salon si aceasta imi inmaneaza un plic alb . Trag adanc aer in piept inainte de-al deschide. Simt cum plicul imi este smuls din maini si il privesc urat pe Dogy. Deschide plicul uitandu-se atent la ceea ce scrie pe el, apoi ma priveste ciudat.
- Ce-i ?
Il intreb destul de tensionat pentru ca nu-mi place expresia lui. Imi inmaneaza foile cu aceiasi expresie confuza.
- Eu nu inteleg nimic.
Clipesc uimit apoi imi fixez privirea pe fisa din mainile mele. Rasuflu usurat cand realizez ca nu-i copilul meu, dar ma incrunt repede. Ma intorc spre asistenta intreband-o cand a fost Camelia aici.
- Nu de mult, in urma cu cateva minute, mi-a spus ca ii este rau si am sfatuit-o sa iasa pentru a lua o gura de aer pana va asteapta. De ce ?
O privesc ganditor nestiind unde ar fi putut merge. Sigur nu acasa. Atunci unde ? Dogy ma priveste intrebator.
- Nu-i copilul meu, dar mi-e teama sa nu faca vreao nebunie femeia aia. Unde crezi ca ar putea fi ?
Asistenta imi spune ca a vazut-o urcand scarile spre acoperis. Am marit ochii de surprindere stiind ce-i trece prin minte. E nebuna, vrea sa se sinucida ? Trec in graba pe langa ei urcand cate trei scari odata . Imediat ce ajung in fata usii trag atand aer in piept si iesind pe acoperis.
Ma propii usor de marginea acoperisului privind-o pe blonda cum statea acolo privind in gol.
- Camelia...
Ii rostesc usor numele entru a nu o speria. Se intoarce privindu-ma cu tristete si furie, mai mult furie decat tristete.
- Vezi ce-ai facut ? De ce nu ai putut sa ma accepti impreuna cu copil ? Am fi putut fi o familie normala.
Ii intind mana zambind fals.
- Ai dreptate. Acum ce spui sa mergem acasa ?
Cand ajung aproape de margine aceasta imi face semn sa ma apropii aratandu-mi ceva in jos. In urmatoarea clipa simt cum ma impinge si , pentru un moment, am senzatia de plutire inainte sa realizez ce se intampla. Cadeam incet, exact ca si cum as da un film cu incetinitorul.

- Da, lasa-ma.
- Bine, dar inainte, la multi ani iubire .

[ohaio_angel]

Oi, asta chiar m-a speriat(la capitol)..si da imi poti spune Angel ^^....
Am ramas uimita de cum a decurs acest capitol, de fapt nu stiam ce este in mintea unui geniu ca sa realizez ce va urma.La sfarsit ai lasat un mare suspans si ramane mereu intrebarea "oare va muri?"...daca stau bine si analizez, nu moare pentru ca traieste in prezent, dar tot suspans ramane^^.....Dylan se poarta ca un barbat ce este(si ce trebuie in acest capitol) si felicitari, imi place.Good job
Ai avut niste greseli de taste minuscule la inceput: "priva" - privata (era de fapt) fara prescurtari:D..
In capitolul asta nu este nici o continuare la cel precedent si nu inteleg( adica inteleg, da' imi placea asa de mult cum suna (mai ales sfarsitul) it's a fight here...), dar pentru ca se refera la trecut, se povestesc in mare parte fragmente din el, nu toata istoria:))

Multumesc ca imi dedici acest capitol^^ si nu m-ai dezamagit...am zis ca imi place cum scri..eu am avut doar sugesti minore si spor la inspiratie...
*hugs*

[FuNnY bUnNy]

Hello!:*. Ma bucur ca ai adus in sfarsit un nou capitol. A durat cam mult si ne-ai tinut in suspans. Nu cred ca am mai comentat la ficul tau , nu? Pot spune ca am asteptat cu nerabdare acest next si incepeam sa ma ingrijorez ca nu va mai aparea. E un fic ce imi place foarte mult , m-a atras si titlul si imi plac interventiile alea din prezent de la inceputul si sfarsitul capitolelor.
Fara Austin in urmatoarele cateva capitole?:-o. De ce?:o3
Stiu ca nu povestesti tot trecutul lor de cand s-au cunoscut , dar ne-ai lasat in suspans in capitolul trecut si ar fi trebuit sa faci o oarecare legatura cu acesta , sa spui ce s-a intamplat atunci cu Austin , daca au vorbit , daca el a plecat in alta tara etc , pentru ca nu am inteles cand am inceput sa citesc ultimul capitol.
Ai avut si greseli , gramaticale si morfologice , ca alea de tastare nu ma intereseaza , si anume:
-"nu am nici o legatura"(nicio)-se scrie "nici o" cand "o" este numeral , adica intr-o propozitie de genu':"Nu am mancat nici o bomboana , nici doua."(de obicei , cand se scrie dezlegat , "nici" se repeta)
-"am aflat ca voi devenii " tata ""(voi deveni)
-"Nu-l voi mai trezii dimineata"(trezi)
-"primele ore ale dimineti"(diminetii)
-"spitalul, este locul"(spitalul este locul)-nu se pune niciodata virgula intre subiect(in cazul asta "spitalul") si predicat(este)
-"Dogy a izbugnit in ras"(a izbucnit)
-"asa cum a-ti cerut"(ati)-dumneavoastra ati cerut. Se scrie dezlegat cand "ti" are inteles de "tie": "Fa-ti tema!"(Fa tema tie)
-"inainte de-al deschide"(de a-l deschide)
-"cu aceiasi expresie confuza(aceeasi)-formele pronumelui sunt: aceeasi , acelasi , aceleasi , aceiasi
-"la multi ani iubire."(la multi ani , iubire!)-substantivul "iubire" este in cazul vocativ , adica sta intre virgule sau se afla o virgula inainte sau dupa el. Este izolat de restul propozitiei. Si la sfarsit ar fi trebuit "!" pentru ca este o urare , dar este ceva super minor.
Unii mananca multi "i" , dar tu pui multi "i" in plus;)). Am observat asta si in capitolele trecute. Ai grija!
De asemenea , fii atenta ca de multe ori mananci litere din cuvinte si se intampla sa nu omiti doar o litera , ci si doua.
Imi place cum povestesti. Sunt sigura ca nu te va lasa inima sa-l lasi pe Dylan sa pateasca ceva foarte grav(poate doar sa stea in coma vreo cateva saptamani si sa ramana cu o cicatrice nesemnificativa-vreo 5 cm-pe fata) , ca de murit sigur nu moare. Doar daca Ash nu sta in prezent cu fantoma lui.
Panarama aia blonda si-a permis cam multe. Dupa ce ca il minte ca e copilul lui si da vina pe el pentru ca se afla in situatia asta , ii mai da si un sut de pe acoperis(bine ca se afla la spital si poate fi ingrijit repede:D). Vezi cum faci s-o inveti minte pe parasuta;).
Si rezolva repede problema creata intre Ash si Dylan;;).
Acestea fiind scrise , te astept cu nextu' in speranta ca va aparea repede si ca nu te vei supara pe mine pentru acest comentariu:*>:D<.