V-am spus ca ma revansez; capitolul anterior a fost mai slab din cauza ca incepusem liceul si nah, nu eram in "apele mele" *laughs*
Ah btw, mai aruncati o privire asupra pozelor personajelor din primul post ca sa vi le reamintiti :
personaj nou in acest capitol :>
Capitolul 8 ~ Ceva nou ?
- Hei... Cum ramane cu Mairead totusi ?
Da... Aproape uitasem de ea; gresia rece imi albise mintea si-mi facu trupul sa tremure intr-un mod cutremurator, de-a dreptul. Poate ca trecuse doar cateva minute de cand continuam sa suspin profund in acea camaruta alaturi de Rahve, insa mie imi paruse ore intregi, extrem de coplesitoare - precum si situatiile anterioare. Dumnezeule... Fa-ma sa uit !
- Ah, Mai, replic putin pierdut, nedorind ca aceasta sa afle. Nu cred ca as putea sa-i spun, e prea mult.
- Dar Yarin ! tresari el, ridicandu-se apoi brusc in picioare. Dupa tonalitatea vocii, tocmai imi dadusem seama ca nu-mi aproba decizia. Nu poti decide singur si, pana la urma, ea tot va trebui sa afle. E mai bine sa-i spui totul acum decat prea tarziu si in cel mai rau caz, nu de la tine.
Stiam la ce sa refera cand a spus
"nu de la tine". Bineinteles - aici putea interveni numaidecat Arth si amicul sau de
gasca, dar preferam sa-l las deoparte pentru moment.
Am oftat incet. Avea dreptate; nu doream sa recunosc asta. Am nevoie sa reflectez asupra problemei mult mai adanc decat de obicei.
- In regula, partial... ai dreptate; ma voi gandi la asta, insa acum am nevoie de un dus rece.
Rahve, printr-o miscare simpla din cap, m-a aprobat, dupa care a iesit. Usa s-a inchis cu un scartait deranjant.
Fiind deja dezbracat, am intrat in dus si am pornit apa. Stand sub jetul rece, timpul trecu pe langa mine cu o viteza incredibila. Cate am pierdut. Am uitat sa ma distrez, sa rad de orice prostie proprie. Exact - zambeam de fiecare data cand calcam stramb, cand faceam cea mai penibila nazbatie, dar niciodata n-am facut-o pe seama celorlalti. Si va spun drept ca nu gaseam motiv, oricat de greu incercam, ma strofocam asupra acestui lucru si-n final, esuam. Tipic unei asemenea telenovele. Si iata unde am ajuns in momentul de fata : realizez adevaratele consecinte, bucatile anumitor intamplari din trecut si chiar prezentul.
Alte secunde trecusera, iar eu iesisem din baie infasurat intr-un halat bluemarin si pufos. Nu am pus niciodata accent pe imbracaminte, asa ca nu am de gand sa incep de-acum; mi-am luat o bluza simpla si o pereche de blugi negri taiati pe alocuri, dand impresia unui material vechi. Parul l-am sters putin cu un prosop mai mic, apoi am iesit din camera, indreptandu-ma spre bucatarie. Mairead si Rahve erau acolo, insemnand ca planuiam sa-i spun si fetei adevarul.
- Uite, Mai, am inceput usor balbait in timp ce aceasta ma privea cu ochii mari si curiosi.
Doream sa leg cumva totul, sa gasesc un punct de plecare - unul indraznet - si altul unde voi sfarsi. Cu toate acestea, nu ma puteam opri din tremurat, privirea vizibil agitata, dar si faptul ca nu gaseam cuvintele necesare, cele potrivite. Vazand acestea, Rahve imi puse o mana pe umar si ma stranse prietenos, probabil dorind sa-mi arate ca nu am de ce sa ma tem. M-am uitat la el pentru cateva secunde, iar apoi m-am intors cu totul catre fata. Am rasuflat oarecum linistit cand i-am observat zambetul micut si linistitor pe chip.
Asta mi-a sporit din noiu curajul ce-l credeam pierdut, la fel si emotiile - au inceput sa se divide rand pe rand.
- Aah... Bine, o voi face si pe asta... Mairead, desi consider ca nu ma vei mai pastra in minte ca un simplu prieten din moment ce-ti voi povesti urmatoarele lucruri, vreau sa afli ce s-a intamplat cu adevarat; ma simt prost si jenat sa-ti povestesc totul, insa e mai bine asa... Nu vreau apoi sa fii ranita. Oftez adanc, continuand. Am tinut totul in mine pana acum, deci crede-ma ca nu-i usor pentru mine si te inteleg, banuiesc ca nu-i nici pentru tine. Ahh ! Uite... Eu, ei bine - am fost... hmh... am fost violat si... Offf, e in regula daca ma vei ura acum ca ti-am marurisit ce aveam pe suflet, ceea ce-mi macina noptile, insa nu mai rezist, Mai, e prea mult ; tot acest sir al actiunilor a inceput acum o saptamana mai exact, si... insa nu am mai putut continua; eram prea coplesit de propria voce, ganduri puternice si de asemenea, chiar de privirea ei confuza si plina de sentimente necunoscute.
Tensiunea mi-o puteam simti crescand intr-un mod brusc, iar apoi coborand la fel de subit.
Gata - am spus-o.
Neasteptat totusi, tanara a venit la mine si la fel de bizar, mi-a luat fata in mainile sale. Erau atat de mici si calde in comparatie cu ale mele. M-am lasat moale si relaxat in palmele sale mangaitoare, respriand din ce in ce mai incet, mai imperceptibil.
- Stii Yarin, nu m-am destainuit niciodata unei persoane asa cum faci tu; pentru asta, te consider cineva curajos, demn de orice - chiar si de imposibil - si desigur, esti cel mai bun prieten. Nu-mi pasa de trecutul, prezentul sau viitorul tau, ci doar de tine, firea ta intreaga. Caci intelegi tu... Esti deosebit in felul tau.
Cate cuvinte noi mi-era dat sa intalnesc, sa aud din gura acestei copile minunate. Imi puteam simti intreaga fire arzand de la atatea complimente si, cumva, eram fericit.
- Dar cum...? Nu crezi ca sunt un prefacut ? Un mincinos ?... o intreb cu un ton jos, dar in acelasi timp rasunator.
- Nu, deloc. Nu trai cu impresia ca esti vinovat de ceea ce s-a intamplat. Acum, nu doresc a stii povestea, relatarea ultimelor zile - e prea dureros cred eu. Si nu conteaza asta; conteaza ca ne ai pe noi si la randul nostru, te avem pe tine - o persoana incredibila, sincera si buna. Asa te vad eu. Ai incredere in noi. Totul va fi OK.
Nu aveam cuvinte si chiar daca as fi gasit cateva prin capu-mi plin de evenimente, nu as fi stiut cum sa le exprim mai bine in asa fel incat sa ma fac inteles. Realizez ca nu era necesar, ma simteam bine intr-o asemenea imbratisare de grup, intre prieteni.
Totul va fi OK.
Era o noua zi. Deja ma aflam in drum catre liceu.
Va marturisesc voua, cititorilor, ca tot ce-am trait este dureros, dar planuiesc sa las totul in urma, sa uit de Arth si de Kurt. Considerati-ma cum vreti; asta-s eu. Datorita ultimei nopti, discutia cu Mai si Rahve mi-a starnit ceva din interioru-mi, poate acea farama mult asteptata de toti - puterea de a trece mai departe. Sunt increzator in mine insumi.
Ajuns la liceu, merg linistit spre sala unde se vor tine cursurile pe ziua de astazi, iar apoi, ma asez in banca. Le zambesc colegilor pentru a nu da semne de ingrijorare si continuu sa privesc pe fereastra.
"Se pare ca va ploua..."
Fara sa vreau, am auzit susotelile unor colegi din spate despre un anume tip, coleg nou presupun.
- Exact ! Greu de crezut, asa-i ? Am auzit ca a fost la inchisoare din cauza ca si-a omorat fratele mai mic intr-un incendiu, cica este genul de baiat rebel, retras si-n acelasi timp, extrem de misterios. Nu stiu ce sa cred; l-am vazut in aceasta dimineata in parcare - va spun : arata super bine !
Pentru un moment, m-am gandit ca e perfect - ironie bineinteles. Urma sa am un nou coleg si pe deasupra, mai este si fost puscarias. Ucigas ? Cum ar fi putut sa-si incendieze fratiorul ? Ce fel de persoana e...? Inainte de a mai trage alte concluzii, pripite probabil, profesorul de Filosofie intra in clasa insotit de un baiat blond. Fetele din spatele meu au inceput sa-si manifeste emotiile prin simplul fapt ca erau toate rosii - la propriu desigur. Cum te poti imbujora atat de repede cand vezi pentru prima data un asemenea baiat ? Nu este vorba de dragoste.
Prin scurta tuse a profesorului, ne-a dat de inteles tuturor ca doreste putina liniste.
- Bun. Inainte de inceperea propriu-zisa, as vrea sa va prezint noul coleg, mai mare totusi cu doi ani decat voi. Acesta va va spune mai multe despre dansul in pauza sau cand va dori. Acum, il rog sa se prezinte chiar el.
Fara pic de evitare, tanarul a inceput sa vorbeasca.
- Salut. Ma numesc Luka Brielle si, sa va spun de-acum...am fost la inchisoare timp de doi ani. Probabil veti afla mai multe despre mine pe parcurs, nu-s genul care ocoleste principalele subiecte. Acestea fiind zise, domnule profesor, am terminat.
Am tresarit.
Vocea sa imi parea atat de cunoscuta si pe de-o parte, straina. Glasul sau a reusit sa ma cutremure, aducandu-mi intr-un fel aminte de Arth. Nu inteleg. Este prea...straniu.
Fata de reactiile mele, colegele-mi erau entuziasmate cand au auzit ca Luka are dreptul de a-si alege colegul sau colega de banca cu care va sta pe tot parcursul anilor viitori. Cata prostie din partea lor; e doar un tip pana la urma si da, unul infiorator dupa parerea mea, mai ales ca-i fost puscarias.
Aceasta inainta printre primele banci, apropiindu-se de zona mea. Pentru un interval anume, ochii ni s-au intalnit - ii avea caprui si intensi. O asemenea situatie sigur reprezenta doar banalitate. Mi-am intors repede privirea catre fereastra, incercand sa par adancit in ganduri. Sincer, nu reusea sa ma intimideze cu a sa privire. Poate ca nu-i semana atat de mult lui Arth...si nici nu-mi doresc asta.
- Domnule profesor, daca nu v-ar deranja, as vrea sa stau langa baiatul din penultima banca, cel saten.
Numaidecat am tresarit cand mi-am dat seama ca, de fapt era vorba despre mine !
- Ce...?
- Desigur, domnule Brielle.
- Oh, Luka - va rog sa-mi spuneti Luka.
Parea incantat chiar, zambind catre profesor, dar si catre mine. M-am indepartat putin de locul unde avea el de gand sa se aseze, apoi acesta luand loc. La scurt timp, il vad ca-mi intinde mana, probabil dornic sa facem cunostinta. Imi ridic mana si eu la randu-mi, incepand clasicul salut.
- Aa, imi pare bine, Luka. Yarin ma numesc.
- Oh, Yarin... incant, imi spuse acesta pe un ton frantuzesc; accentul imi placea - aveam o slabiciune pentru limba franceza, desi o detestam ca materie si sa fiu sincer, nici nu eram as.
Zambi.
Poate ca nu era chiar atat de rau. Nu e bine sa judec o persoana doar dup felul in care arata. Fara prejudecati eronate.
Il puteam observa mai bine. Recunosc, arata bine si, doar prin acest simplu fapt, ma simteam in inferioritate, mai ales ca fetele deja erau innebunite dupa acesta. Nu parea sa-i pese... Avea parul de un blond-cafeniu, cu cateva suvite asimetrice deranjandu-l parca. Privea inainte, posibil la tabla sau la profesorul ce vorbea ca de obicei. Din cand in cand, isi mai trecea mana prin par, oftand usor, iar mai apoi il surprindeam scriind cateva notite intr-un caietel, o agenda. Era plictisit si era evident - chiar nu se dadea in laturi de a mentine aceasta evidenta. Mi-a sarit in ochi colierul de la gatul sau; era deosebit cumva, in sensul ca nu mai vazusem pe cineva care sa poarte un colt de tigru sau lup - nu stiu sigur. Ma fascina.
Aruncam uneori cate-o privire la tabla sa nu tradez neatentie si mai notam ceea ce spunea profesorul.
*
Alarma clopotelului se facu auzita, nu-mi dadeam seama cand a trecut timpul atat de repede. M-am ridicat si l-am salutat usor si zambitor pe noul meu coleg de banca, apoi am iesit afara din clasa, ducandu-ma la baie.
Am pornit apa de la robinetul chiuvetei, clatindu-mi mainile si fata. Totusi, distragerea mi-a fost provocata de atingerea unor degete pe talia mea. Eram doar eu si el un baie, abia apoi i-am vazut chipul in oglinda. Ranjea in spatele meu, continuand sa ma mangaie si sa ma stranga de undeva aproape de posterior. Era chiar colegul meu de banca, Luka. Am reactionat rapid.
- Ce dracului faci ?! Inceteaza sa mai...
- Tu sa taci, ma intrerupe, apucandu-ma brutal de barbie si obligandu-ma sa privesc inainte, adica in oglinda.
Imi vedeam reflectia, dar si pe-a lui.
- Doar priveste, imi sopti lingandu-ma de pavilionul urechii si provocandu-mi alte socuri.
Nu ma lasa sa ma misc, ma infricosa aceasta atitudine. Imi doream sa nu fie asa. Vorbi si ma obliga iarasi sa ma uit in oglinda.
- Stii cat de excitat sunt acum ? E de-ajuns doar sa-ti vad chipul palid, buzele ce s-ar potrivi cu o perfectiune nemaintalnita pe penisul meu si mai ales...
L-am plesnit; drept cine ma lua ?! M-am eliberat numaidecat si am inceput sa tip la el, sa izbucnesc la propriu.
- Da-mi pace ! Nu-s tarfa ta sau a oricui ! Nu mi-e teama de tine, sa tii minte asta; si termina sa te porti asa. Credeam ca esti altfel...
- Si ce propui ? Sa-mi cer iertare in genunchi ? Pustiule, am o idee, insa mai intai, ia uite-te.
Acesta imi arunca pe suportul chiuvetei o mica fotografie. S-a indepartat ducandu-se spre fereastra si si-a aprins o tigara. L-am privit confuz, nu stiam ce avea de gand cu toata gluma asta prosteasca.
Am luat timid poza si am ramas nemiscat.
- Ce zici ? Bun fotografu', hm ? ma intreba, continuand sa traga din tigara in timp ce-mi observa chipul socat, infricosat.
Cel din poza eram chiar eu. Dar...mai erau si Arth si...Kurt. Exista doar o singura
"intalnire" de-a mea cu cei doi. M-am speriat si mai rau. Am rupt fotografia in fata tipului si am aruncat-o la gunoi.
- Nu-s prost. Am mii de copii cu aceasta fotografie si nu numai. Deci, o parere ?
- Ce vrei de la mine ?
Stinse tigara si se apropie de mine cu pasi mari. Ma intoarse cu fata spre el; i-am evitat ochii.
- Ti-am zis ca sunt excitat, nu ? Suge-ma.
Pentru a nu stiu cata oara in acea zi, ramasesem complet socat, precum o stana de piatra cand l-am auzit. Ce-mi cerea ? Sa ma comport ca o curva ?
- Inceteaza, nu cad in capcana ta, i-am spus aparent calm si curajos, insa eram al naibii de speriat.
- Hmmm... Atunci, cred ca, colegii tai, dar si profesorii vor fi foarte incantati sa vada aceste fotografii. Ce crezi ca urmeaza sa se intample ?
Nu-mi lasa cai de scapare, avea totul planuit. Poate ca si venirea sa in Saint Tropez era tot un plan marsav de-al sau. Nenorocitul !
Imi indica podeaua, cat si locul dintre picioarele sale. Nu voiam asta, nu din nou. M-am zbatut, insa imi reaminti de acele fotografii si mai ales, de noaptea aceea blestemata. Secundele treceau disperate si, o data cu ele, eu insumi. M-am lasat in jos.
Mi-am intins mainile tremurande spre fermoarul blugilor lui si i-am atins usor barbatia prin materialul subtire al boxerilor. Avea dreptate, chiar era excitat si trebuia sa fac asta. Inainte de actul propriu-zis, i-am vorbit.
- Daca fac asta, promiti ca ma vei lasa in pace ? Ca nu vei spune nimanui despre asta ? Doar...atat cer, te rog.
- Voi reflecta asupra vorbelor tale, promit. Acum, haide. Simt ca explodez, imi raspunse bagandu-si mainile in parul meu si aducandu-ma mai aproape de membrul sau.
Ii puteam simti pana si mirosul - vag, insa masculin. Am inspirat adanc si, inchizandu-mi ochii, l-am atins. Senzatia era ciudata, n-o puteam descrie, dar cert e ca trebuia sa fac asta. Mi-am trecut neexperimentat limba peste penisul sau, insistand asupra varfului rozaliu. Erau mii si mii de impulsuri, le traiam chiar eu; tipul gemea incet, incercand sa nu faca zgomot pentru a veni si ceilalti. Ma grabeam de teama sa nu intre vreun elev in baie si sa ma vada astfel. Atat de jenant, rusinos si josnic.
Continuam cu aceleasi miscari circulare, urcand de la baza la varf, iar apoi lingand pe intreaga portiune. Inca tinandu-ma de cap, ma forta sa-l sug mai mult, mai repede, probabil apropiindu-se momentul eliberarii sale. Incepea sa ma penetreze in gura, brutal - groaznic. Am dorit sa ma retrag, dar nu ma lasa, ma strangea mai tare de par si-n cele din urma, ajungand sa ejaculeze in gura mea, gemand prelung. Eram murdar, fata imi era acoperita de sperma, iar el vazandu-ma asa, rase. S-a apropiat de mine si imi vazu lacrimile din ochi. M-a socat de-a dreptul cand m-a curatat pe fata chiar el, dupa tot ce s-a intamplat. A luat cateva servetele umede curatandu-se si el la randu-i.
Auzisem vag un
Imi pare rau, dar nu stiam daca-i real. M-am lasat imbratisat chiar de aceasta persoana, de colegul meu de banca.