Pierdut in intuneric

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Iubita nu tu ai intarziat, eu am fost. :(( Regret ca nu am venit mai repede si nu ti-am ca nu am comenta mai repede, dars tiu tu cum is bunici de la tara, nu le place ca nepoti lor sa sta la calculator, trebuie sa stiu sa storc miere.
Draga mea mi-ai inveselit si tu ziua, ma simt mult mai bine, si mult ma perversa :yes:. Nu sti tu cat de mult iubest eu yaoi-ul asta al tau, imi vine sa ma arunc de pe un bloc sa ma lovesc la cap si sa intru in ficul tau sa-i pot urmari de fiecare cand o fac. :x Abia astept sa vad daca va regreta sau daca va afla Lerim despre toate astea.
Dragamea grabeste-te cu nextu\' pana nu mor aici in chinuru :cry:!!!

[.: Em :.]

Eh uite ca am trecut si eu pe aici - wow- si pot sa spun ca am ramas complet surprinsa de felul in care scrii. Imi place vocabular, felul cum ,, aranjezi" cuvintele in propozitie.

Idea este cat se poate de originala desi la unele momente am avut senzatia ca sunt asemanatoare cu unele din anumite filme, carti. Acum nu vreau sa insinuez ca ai plagiat, doamne fereste. Hmm inceputul m-a dus cu gandul la Academia din Harry Potter ( sorry but I don\'t remember the name * laughs*). Imi place... Doamne.. nu cred ca pot descrie exact ce parere am ( nu ca nu as stii sa vorbesc :]]) Ingeri, demoni, hibrizi... toate sunt fascinante. Imi plac la nebunie genul asta de povestii, cele cu supranatural. Mereu m-au atras si mereu o vor face. Deci aici m-ai lasat gen : OMFG!!! * laughs*.

Ficul este absolut superb. Idea, descrierea, timpul, spatiul totul este perfect. M-ai fascinat complet! Am fost asa prinsa in poveste incat nu mi-am dat seama ca deja am citit 12 pagini ( cu tot cu comentarii) . :O Stiu si eu am ramas gen : WFT?? I read 12 pages? :]].

Deci cred ca daca am citit 12 pagini in max o ora jumate, sigur, insemna ca povestea este asa de captivanta incat nu te mai poti oprii din citit iar cand o faci te intrebi cum de s-a sfarsit asa de repede. Nu serios eu cand am terminat de citit tot am ramas incremenita. ,,What? When? But why? I like it so much, why it\'s finish?\" imi spuneam.

:perv: Vai cat de misto, formibadil a putut fi yaoi-ul! @-) Ai un talent inascut la a scrie... Esti o adevarata scriitoare. Din cate am inteles inseamna ca tu mai ai un fic ( sau mai multe) deci neaparat trebuie sa le citesc si pe alea.

Ce pot sa mai spun? Nu am nimic de reprosat! Imi place povestea, idea in sine este captivanta deci sper sa nu termini acest fic asa repede ca altfel ne vom supara rau de tot si nu cred ca vrei sa ma vezi nervoasa! Onest! :D

Deci spor la idei si sa ma anunti si pe mine printr-un mesaj cand ai pus nextul, daca poti!

Pace ya!

[Yaoi Queen]

Da... e vacanta T^T

Thank you for your comments sweeties <3

Hugz >:D<


Capitolul XVI

Desi ochii imi erau deschisi, mintea mea nu vedea nimic din ce vedeau ei, ci era pierduta in gandurile ce curgeau la fel de nestingherite precum o cascada. Trupul ma durea teribil in partea de jos si parca o resimteam in toti muschii.
Scancisem scurt cand ma ridicasem in capul oaselor, incercand a-mi aduna gandurile ravasite precum erau si hainele mele in acel moment.
Nici macar nu stiam cum as fi putut sa ii vorbesc, sau ce anume, insa cand imi intorsesem chipul in cautarea brunetului, nici macar nu il vazusem, totusi intr-o fractiune de secunda, aparuse in dreptul meu, imbracat si uscat.
-Sincer... cum faci asta? Il intrebasem ridicandu-mi capul, pentru a-l putea privi.
Ridicase nepasator din umeri, apoi se lasase pe vine, aproape de mine.
-Hai, te duc in camera ta, spuse el, indemnandu-ma a-i cuprinde gatul cu bratele si a ma lasa ridicat de la pamant.
-Dar nu sunt imbracat... Imi amintisem imediat ce pielea mea intrase in contact cu hainele sale.
-Nu e nevoie, mormaise inainte de a porni cu rapiditate printre trunchiurile groase ale copacilor.
Simteam vantul rece care imi lovea trupul, insa nu il bagasem in seama cand narile mele fusesera in totalitate inundate de mirosul incantator al brunetului. Abia imi inchisesem ochii si deja ma vazusem in interiorul camerei mele, insa nu simteam ca voiam sa ii dau drumul inca... totusi fusesem nevoit atunci cand corpul imi fusese asezat pe suprafata moale a patului meu.
Ma simteam confuz, pentru ca nu stiam ce ar fi trebuit sa fac in momentul in care Shar se apropiase de geam, pentru a se face din nou disparut.
Prinsesem de cearceaful alb, pe care il infasurasem in jurul meu, in incercarea de a-mi ascunde si incalzi putin trupul rece, apoi ma ridicasem cu iuteala in picioare.
-Shar! Eu...
Totusi fusesem intrerupt cand sunetul usii care fusese deschisa ma indemnase a tersari puternic. Il vazusem pe Lerim inmarmurit cu privirea atintita spre Shar care isi daduse ochii peste cap, apoi ma privise, inainte de a se azvarli afara cu viteza luminii.
Vazusem cum obrazul roscatului zvacnise, ca si cum stransese din dinti mult prea puternic, iar expresia lui serioasa ma inspaimantase mai mult decat o facuse pana atunci chipul enervat a lui Shar.
-Mi-ai promis, Ciryl! se rastise el, facandu-ma sa ma cutremur si sa inghit cu greu.
Imi plecasem capul, nestiind cum as fi putut sa il privesc in ochii pe care nu ii vazusem niciodata atat de incruntati si raniti.
Nu stiam ce sa fac altceva inafara de a-mi cere iertare pentru faptul ca nu imi respectasem promisiunea, insa el nu parea a fi dornic sa ma ierte.
-Ce ti-a facut? Intrebase pe un ton, care nici de cum nu m-ar fi putut indemna sa ii spun adevarul. De ce doar atunci incepeam sa ii observ si latura care ma ingrozea?
Inima imi batea cu putere, insa gura mea nu avea sa se deschida pentru a spune ceea ce se intamplase.
-Vorbeste-mi! strigase cand tresarisem din nou, si il observasem mult mai aproape de mine, atat de aproape incat aura lui negativa ma impiedica a ma misca un centimetru din locul in care ma aflam.
-Ai fost cu el mult timp, avand in vedere ca de cinci ore vin aici intr-una sa vad unde mama naibii esti, si tu ai disparut mai repede decat o face de obicei nenorocitul ala! Te-a atins?
Din nou, nu ii raspunsesem, ci ramasesem la fel, abia respirand din pricina pieptului ce ma strangea. Imi inclestasem puternic degetele mainilor in materialul alb, si oftasem. De cand se purta el asa? Mereu facusem pozne, insa niciodata nu avusesem aceasta stare ingrozitoare cand ma certa...
-Cred ca e doar o cale de a afla... rostise, cand imi ridicasem brusc chipul spre el, privindu-l nedumerit.
Mana lui dreapta se asezase pe mijlocul pieptului meu, impingandu-ma fara prea mult efort, peste pervazul jos al geamului deschis. Imi simtisem inima oprindu-si bataile in momentul in care picioarele mele parasira podeaua, insa ochii imi ramasesera fixati, pierduti la geamul camerei mele, de care ma indepartam cu rapiditate. Cadeam... Oare avea sa fie dureros? Ma temeam de durere... Insa nu stiu ce chin putea fi mai mare decat acela de a fi ranit de catre cel mai bun prieten.
Imi inchisesem ambii ochii in asteptarea inevitabila a impactului, insa fusesem surprins cand realizasem ca nu mai cadeam... dar nu aveam pamantul sub mine, ci doua maini, mult prea cunoscute de trupul meu.
Nu voisem sa imi deschid inca ochii. Poate murisem...si daca era asa, nu voiam sa stiu. Totusi, simtisem cum cea mai mare si mai stransa menghina fusese dusa departe de inima mea. Trupul imi tremura atat de puternic, incat devenise vizibil, iar ochii imi fusesera inundati de lacrimile ce nu ezitasera a se prelinge pe obrajii mei lipsiti de culoare.
Auzisem un raset scurt din gat, apoi vocea aceea care imi incanta auzul.
-Esti mai palid decat inainte.
Rapiditatea cu care Shar se aruncase spre geamul aceleiasi camere imi facuse inima sa se opreasca din nou pentru cateva secunde, insa realizasem imediat ca eram iar asezat pe pat.
Stand in capul oaselor, imi aveam privirea pierduta, insa realizam ce anume se intampla in jurul meu.
Niciodata nu traisem o experienta mai ingrozitoare de atat, asta pentru ca fusesem mereu protejat... Totusi, nu ma gandisem ca avea sa se intample de mana lui Lerim. De ce el...?
Imi ridicasem ochii incetosati spre Shar, care ranjise, avandu-si privirea indreptata spre Lerim, a carui reactie insa, nu indraznisem a o observa.
-Se spunea candva ca eu sunt cel cu probleme. Si ma enerveaza cand un vierme incearca sa-mi ia titlul.
-Tu nu ai dreptul sa vorbesti! I-ai distrus viata! Si nu e ca si cum ar fi primul! Stii perfect ce vreau sa spun!
-Daca te referi la micul tau prieten demon de acum un an, atunci sa stii ca mi-a facut o placere imensa, rostise cu vocea lui plina de batjocura.
-L-ai omorat! sarise Lerim, fiind aproape gata de a se lansa la gatul brunetului, atragandu-mi si mie toata atentia asupra lor.
Shar omorase pe cineva...?
-S-a sinucis, corectase Shar, ridicand o spranceana.
-Din cauza ta! Era inocent...Pur! Pana cand s-a indragostit de tine! E exact aceeasi poveste! Tot ce face diferenta aici, e faptul ca Ciryl apartine rasei ingerilor! Tu... Tu i-ai luat tot ceea ce il face unul din ingeri!
-Serios? Oh... Nu am realizat. Atunci banuiesc ca i-ai vrut binele amicului tau si cand l-ai aruncat pe geam. Se explica si de ce iubitul tau demon a preferat sa se arunce de pe universitate decat sa mai stea cu tine o secunda in plus.
Nu mai intelegeam absolut nimic din ceea ce ei vorbeau. Se parea ca intre cei doi era o anumita poveste, si ma intrebam care anume... Totusi Shar parea atat de detasat, de parca vorbea despre o frunza dintr-un copac.
-Esti un nenorocit, maraise Lerim, afisand o expresie dezgustata.
-Da, sunt, admise el ranjind, insa in urmatoarea secunda, roscatul nu se mai afla in picioare, ci cazut pe podeaua camerei mele, cu obrazul stang inrosit puternic. Brunetul facuse un pas spre el, aplecandu-se la nivelul lui, apoi ii soptise cu acelasi ranjet increzut pe fata: Dar nimeni nu se atinge de ceea ce imi apartine. Acum dispari, ceru pe tonul sau poruncitor, indreptandu-si spatele pentru a-i arunca una din privirile sale atroce.
-Lerim... rostisem ingrijorat cand observasem cum un firicel de sange i se scurse printre buze.
-Dispari! se auzise din nou vocea poruncitoare a brunetului, ce il facuse pe roscat sa se ridice si sa se grabeasca spre usa, ca si cum i-ar fi fost teama sa auda vocea lui Shar spunandu-i a treia oara sa plece.
Imediat ce Lerim parasise incaperea, brunetul trantise usa in scarba, ca dupa o punga plina cu gunoi, apoi, ca si cum nu se intamplase nimic, voise a pleca la fel ca inainte si facuse doi pasi spre fereastra. Ma ridicasem insa, proptindu-ma inaintea geamului pentru a-l impiedica.
-Stai... cerusem, stergandu-mi obrajii umezi cu cearceaful ce inca imi acoperea trupul.
-Ce?
Vocea lui grava ma facu sa imi pierd ideea pentru cateva secunde, insa imi ridicasem chipul pentru a-i privi expresia serioasa, apoi continuasem.
-Vreau sa stiu ce s-a intamplat...
-De ce nu il intrebi mai bine pe amicul tau?
Imi coborasem privirea in pamant, realizand ca in acel moment mi-ar fi fost teama sa vorbesc cu Lerim din nou. Nu ii intelesesem acea reactie atat de neobisnuita si ma speriase mai tare ca niciodata.
-Mda... Nu am eu chef de povesti cu zane. Las-o balta, momaise, facandu-mi in acelasi timp un semn sa ma dau la o parte.
-Te rog...
Facuse doi pasi inspre mine, tinandu-si privirea fixata in a mea, si inghitisem cu greu cand avusesem acelasi sentiment precum acela pe care mi-l oferise Lerim inainte de a ma impinge.
Isi sprijinise palmele de marginile geamului, fara a-si schimba expresia mult prea serioasa, insa pentru a doua oara parca mi se oprise inima din pricina aceleiasi temeri.
Imediat, zambise parca amuzat de reactia mea, apoi isi apropiase chipul atat de mult, incat pielea mi se infiorase.
-Stai linistit, eu nu am de gand sa te arunc pe geam.
Rase scurt din gat, apoi imi acaparase buzele intr-un sarut apasat si lung, cuprinzandu-mi mijlocul cu ambele maini si indemnandu-mi pasii a se indrepta spre patul peste care ma alungise. Imi simtisem obrajii infierbantandu-se puternic de cum isi dezlipise buzele de ale mele, privindu-ma adanc in ochi.
-Nu trebuie sa stii chiar totul.
Probabil expresia mea dezamagita fusese ceea ce il indemna a se ridica dupa ce imi studiase chipul in intregime, dar nu il facuse a-mi spune si ceea ce eu voiam sa aflu.
-Dar vreau sa stiu... rostisem incet, ridicandu-ma in capul oaselor.
-Ei bine, nu de la mine.
Fara alte cuvinte, el se facuse din nou disparut inainte ca eu sa pot clipi, si oftasem descurajat, intinzandu-ma inapoi pe suprafata moale. Nu ma simteam bine... Stomacul meu era in razboi cu el insusi, capul imi zvacnea, pieptul ma strangea, iar restul trupului ma durea. Parca nici sa respir nu mai puteam...
Speram doar ca toate acele sentimente sa treaca repede, pentru ca era prima oara in viata mea in care le simtisem pe toate in acelasi moment. Nu imi placea... Nu imi placea deloc.

[Zyklon]

Yaaay de cand asteptam acest next :X. O singura greseluta am observat. Parca un mumura in loc de murmura. Deci mi-a placut enorm acest capitol. WTF? Avea de gand sa il ucida pe Cyril? Sau... nu reconosc eu literele. Noroc cu Shar ca l-a salvat pe ingeras. Lerim... banuiam ca asa ceva va face. Si acea poveste... chiar interesanta. In concluzia a fost un capitol splendid si foarte interesant. Oricum la tine nu am ce comenta. Ca de fiecare data totul se imbina perfect.

Extraordinar capitol si succes in continuare :bv:

[Addeh]

Off, intr-adevar, toti am asteptat ceva timp ca sa citim un nou capitol de la acest fic <3 Si ce-i drept, a venit el putiiin mai tarziu, dar macar, am reusit sa citesc ^^

Well, nici prin gand nu-mi trecea ca, in spatele acestui fic, se pot ascunde atatea secrete si cel mai important, ma intriga rau de tot trecutul lui Lerim, al lui Shar si al demonului aluia - care se spunea ca-i inocent :-? Off tocmai acum, cand Ciryl isi pierduse aripile cu " ajutorul " lui Shar, a trebuit sa apara umbra asta in peisaj. Ma roade curiozitatea asta acum ca ai adus vorba de chestia din trecut...
Vreau sa aflu tot xD

[Kimera]

Minunat! Ai adus un next plin de peripetii. Lerim pot sa spun ca a devenit un demon in ochii mei. O fi el din rasa ingerilor , dar pentru mine ramane un demon ca si comportament. Cum e aia sa-ti arunci cel mai bun prieten pe geam? Daca mai incearca ceva jur ca iau o mitrliera si il impusc(ce bine ar fi sa pot intra in fic kyaa). Saracutul Ciryl e total inocent si nu mai stie nimic...Ar fi bine sa-si puna gandurile in ordine...
Ei bine multa bafta la scris si sper sa aduci nextul curand.
EDIT: te rog sa ma anunti la profil cand pui nextul

[Rain]

Hello there.

Wow, pun pariu ca nu am fost singura care astepta capitolul asta. O_O Si ce mai capitol :x Well, nu stiu cu ce sa incep, pentru ca oricum am numai cuvinte de lauda. Shar... hmm... ba uneori ma cam streseaza cand ma gandesc la felul cum vorbeste cu Lerim, ba imi place cum se comporta cu micul inger. Ca prieten foarte bun al lui Ciryl, nu ar fi trebui sa plece atunci din camera, nici daca brunetul i-ar fi zis de o mie de ori... m-a cam dezamagit asta si faptul ca l-a aruncat pe inger de la fereastra. Daca nu folosea tonul ala sau privirea, nu-l mai speria asa tare si ar fi putut afla de la el totul, fara sa riste sa-l omoare.
Ma bucur ca ne-ai adus la cunostinta si o parte din trecutul lui Shar si Lerim, sau mai bine zis legatura dintre ei. Hmm, mai am de citit si urmatoarele capirtole ca sa inteleg excat povestea, ce ma tot lasa in suspans si ma pune pe ganduri.
Inca-l plac pe micul inger 8-> indiferent cat de (ne)pur mai este el acum. Cred ca-i statea mai bine cu aripi... Brunetul s-a cam grabit, dar totusi asta leaga ceva intre ei. Imi e tare teama sa nu se intample cine stie ce drama, dar e imposibil... trebuie sa-l iubeasca si Shar pe inger, daca nu o face deja.

Poate mai am ceva de spus, dar cum am zis si la inceput, avand atatea cuvinte de lauda nu stiu ce trebuis sa zic mai intai. Oricum capitolul a fost superb ^^ Mai vreau unul chiar acum xD... Ba'bye :*

[Beatrix LaVey]

De cand asteptam! Sunt fericita ca ai pus, in sfarsit, nextul! Eram chiar curioasa sa vad ce sei ntampla. Ma asteptam sa afle Lerim, insa nu in acel mod! O.o Si nici nu atat de repede, sa fiu sincera...
A fost curios, caci nu au fost puse intrebari sau date explicatii. Bine, nu ca Shar ar fi adeptul, insa nah, eu tot sunt putin confuza de ce a facut-o. Desigur, nu ca nu mi-ar conveni... :))
MI-a placut capitolul la nebunie, nu am ce spune! :x Sunt curioasa ce vei face intre ei de-acum inainte... Si a inceput sa ma faca extrem de curioasa faptul ca Shar a ucis, sau, ma rog, din cauza lui s-a sinucis cineva! Curios! :|
Abia aspte next:*

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Ma omori cu zilele :X. Ce capitol uimitor plin de actiune si plin de mister. Vreau sa stiu si eu povestea in intregime. Ce relatia avuse Lerim cu acel demon. Au fost iubiti? :-? Trebuie neaparat sa ma lamuresti si repede nu cred ca as ma putea sa ma rezist 10 zile. Mereu ma ti pe jar si imi vine sa ma topesc cand vad atata inocenta in jurul meu. Fiecare rand citit ma trimite in alta lume si imi vine sa mor cand ma trezesc la realitate. :perv: Trebuie neaparat sa aduci nextu' sa vad ce se intampla in continuare. Te astept si multa inspiratie my lovly dear! :bye:

[hiimera]

Oh ho ho ! Nici un capitol nou... :))
Oricum am mai recitit si eu ceva acum, pentru a ma delecta in ultima mea zi la tara. Nu conteaza asta.:-j

Inafara de a ma holba la Giulia cum doarme asa de dulce.. :)) te laud pe tine. XD
Ma mie mi-a placut capitolul in urmatorul sens-caracteristici:

*Structura
*Limbaj
*Forma
.
.
.

Oricum tu mereu faci lucrurile sa palpaie in poveste, nu doar asta reactiile personajelor cateodata parca lasa scantei de miscari corporale si faciale..
Eh.. vezi te laud, nimic interesant.Poate te-ai plicti de chestiile acestea. ;))

Anyway nu te lasa influentata prea mult de: lene, caldura, vacanta.