Pain and love

[Lexx45]

DISCLAIMER : Nu deţin nici un personaj din animeul Naruto creat de Masashi Kishimoto şi nu fac profit de pe urma acestora.



Capitolul I: Inceputul. Hotararea Sakurei

Era o dimineata insorita. Razele soarelui patrundeau in fiecare casa si ii trezeau pe locuitorii satului Konoha. Intr-o camera cu peretii de un roz pal, intr-un pat, o fata isi facea somnul de frumusete. Chipul ei angelic ii era acoperit de suvitele de par rozaliu. La contactul cu soarele, din ochii ei isi fac aparitia cele mai de pret smaralde. Aceasta fata cu parul roz si ochii de un verde patrunzator era chiar Sakura Haruno. Cea mai buna femeie ninja din sat. Se trezeste lenesa din pat si se indreapta spre baie pentru a-si face siesta de dimineata. La contactul piciorului ei cald cu gresia rece din baie, pe fata o trece un fior rece. Baia era spatioasa si avea tot ce ii trebuie. Peretii erau acoperiti de faianta roz, iar chiuveta si cada erau de un alb imaculat. De o parte si de alta a oglinzii se aflau doua dulapioare suspendate in care fata isi tinea cosmeticele, cremele si lucrurile personale. Se urca in cabina de dus si da drumul la apa calduta. Picaturile de apa ii brazdau corpul, Dandu-i o senzatie de placere. Dupa 10 minute de rasfat fata iese din cabina de dus si isi ia un capot alb. Ajunsa inapoi in camera cauta cu privirea dulapul din lemn de cires de culoare roz inchis. Se uita printre numeroasele ei haine timp de 5 minute, dupa care isi aleke un kimono rosu decorat cu flori si despicat de o parte si de alta a picioarelor, si o pereche de colanti roz, scurti. Dupa ce este gata, isi ia pamblica rosie cu emblema satului frunzei, si-o pune pe cap si pleaca jos pentru a lua micul dejun. Era singura. Parintii ei murisera intr-o misiune de recunoastere in alt sat. In timp ce isi lua micul dejun, fata vazu un porumbel alb cu un biletel legat de picior chiar la geamul ei. Se ridica de la masa si se apropie sfios de mica faptura gingasa. Ia biletul de la piciorusul lui si incepe sa-l citeasca.

“ Sakura, trebuie sa vii sa discutam urgent. Te astept in biroul meu cat de repede posibil. Tsunade.”

-Oare ce s-a intamplat? Ce urgenta poate aparea asa din senin? Se intreba fata in timp ce se incalta pentru a nu o face pe maestro ei sa o astepte prea mult.

In timp ce mergea spre biroul hokagelui observa ca toti ninja din sat erau putin agitati. “Oare ce e cu agitatia asta astazi? Ce se intampla si de ce aflu eu mereu ultima? Oare Naruto a aflat?”. Incepe sa grabeasca pasul pentru a ajunge mai repede. In mai putin de 5 minute ajunse in fata usii dupa care era Tsunade. Cu o usoara ezitare, Sakura incepe sa bata la usa. Raspunsul veni imediat, iar fata intra in incapere. In scaunul de la birou statea Tsunade. O femeie blonda, c parul lung prins in doua cozi lasate pe spate, in varsta de aproximatin 50 de ani, dar care arata ca de 20. Se putea citi pe fata ei ingrijorare si mai ales tristetea. Ceva se intamplase, iar Sakura avea sa afle cat de curand. Ce putea fi asa de ingrijorator incat sa fie atat de abatuta? Ea niciodata nu a aratat sentimente de tristete fata de Sakura.

-Sakura...spuse Tsunade cu ezitare. Naruto a...a plecat. Imi pare rau dar nu am avut cum sa-l oprim. Nu ne-a zis niciodata ca are de gand sa plece si azi-noapte a parasit satul.

-C...cum? Sper sa fie o gluma! Cum sa paraseasca Naruto satul? Asta este imposibil! Tipa Sakura cat o tineau plamanii. In secunda urmatoare cazu la pamant cu ochii inundati in lacrimi. Nu-i venea sa creada. Nu mai putea face fata. Mai intai Sasuke si acum Naruto. Se simtea neputincioasa. Nu vroia sa-l piarda si pe el.

-D...de ce a plecat? Intreaba rozalia ridicandu-se de jos si incercand sa-si stapaneasca lacrimile care vroiau sa iasa cu orice pret. Raspunsul veni de indata. Cand Sakura auzi acel raspuns mai sa cada din picioare. Stia cate ceva despre ce era vorba dar nu credea ca Naruto ar merge asa departe.

-Naruto a plecat in cautarea lui Sasuke. Vrea sa-l aduca in sat cu orice pret si tu stii asta. Dar ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca Sasuke il vrea mort. Si l-ar omori fara ezitare pe cel care acum cativa ani il considera prieten.

La aceste vorbe Sakura nu mai putea rezista. Sufletul ei era acaparat de ura...ura pentru Sasuke. Chiar daca l-a iubit enorm, acum il uraste. Nu mai vroia sa auda de el si acum afla ca e pe cale sa-l ucida pe Naruto. Nu putea permite asta. Daca ii spunea lui Tsunade ca vrea sa plece din sat dupa ei, cu singuranta nu ar fi lasat-o. Ce ar putea face sa-l ajute pe prietenul ei. Baiatul hiperactiv, dar totusi baiatul la care tinea ca la un frate. Cel care o intelegea si era mereu alaturi de ea.

-Si ce aveti de gand sa faceti acum, Tsunade-sama? Intreba rozalia care incerca sa-si stapaneasca furia pe care o simtea pentru Sasuke.

-Voi trimite o echipa ANBU sa-l caute. Asta este tot ce pot sa fac. Si nu, nu poti merge deoarece e prea riscant. Nu te pot include in aceasta misiune deoarece si Sasuke e posibil sa-si faca aparitia pe acolo si e mult mai puternic decat tine, stii asta.

-Dar..spuse Sakura confuza, dar isi aminti de planul ei. Bine. Voi ramane in sat si nu voi merge in acea misiune. Spuse Sakura iesind pe usa biroului.

In timp ce se indrepta spre casa, privea absenta. Era imposibil. Cum de Naruto facuse asa ceva. Nu se putea s-o paraseasca si el. Nu vroia sa accepte asta. Trebuia sa gaseasca o cale sa-l invinga pe Sasuke. Si singura persoana care ii stia slabiciunile era...Itachi, fratele sau. Fara sa-si dea seama, un zambet de invingatoare ii aparuse pe chip. Se pare ca avea o idee.

“Asta este! Singura cale prin care as putea sa-l inving pe Sasuke, ar fi sa ma antreneze Itachi. Dar...oare merita? Totusi el este cel rau sau asa vrea sa para. Totusi nu si-a omorat clanul ca a vrut, ci ca a trebuit, iar pe fratele lui il iubea prea mult pentru a-l ucide. Oare m-ar ajunta sa-l omor? Daca tine atat de mult la pace, ar trebui sa inteleaga ca Sasuke a devenit un pericol.” Gandea rozalia in timp ce se indrepta spre casa. Avea de gand sa plece in acea noapte si sa-l caute pe Itachi pentru a-i cere ajutorul.

Ajunsa acasa, Sakura incepe sa-si puna cateva lucruri intr-un rucsac pentru ca imediat ce noaptea isi face aparitia si toti oamenii se duc la culcare, ea sa plece fara urma. Dupa ce isi face micul bagaj, se duce in baie pentru a-si face un dus scurt, dupa care pleaca sa se plimbe pentru ultima data prin sat. In drumul ei observa oamenii care se grabeau spre destinatii necunoscute ei, in timp ce altii se plimbau la fel ca ea. Se plimba, dar era total absenta. Se gandea la calatoria pe care avea sa o faca si nu isi dadu seama ca dase peste cineva. Cand in sfarsit constientizeaza ca este pe jos, incearca sa se ridice si isi cere scuza.

-Imi pare rau. Nu eram atenta pe unde mergeam si...dar fata nu apuca sa termine ce are de spus, caci cel din fata ei nu era nimeni altul decat Neji Hyuga, un baiat inalt, cu parul lung si saten si cu ochii lila, specifici clanului Hyuga. Baiatul ii intinde mana fetei pentru a o ajuta sa se ridice.

-Nu-i nimic, Sakura. Spuse baiatul pe un ton bland. De ce esti asa suparata? Nu fi ingrijorata pentru Naruto, sunt sigur ca va fi bine! La auzirea acestor vorbe Sakura il imbratisa pe saten. Nici ea nu stia de ce face asta. Niciodata nu l-a privit altfel decat ca un prieten....sau mai bine zis frate. Se intelegeau foarte bine. Sakura se dase inapoi.

-Imi pare rau. A fost un impuls. Cred ca viata mea se duce de rapa. Mai intai a plecat Sasuke, iar acum Naruto. Nu mai stiu ce sa mai fac. In acel moment Sakura dadu drumul lacrimilor amare. Era exasperata. Nu stia ce sa mai faca. Deodata simti doua maini cum o imbratiseaza. Era Neji care o luase in brate si o mangaia pe par.

-Stai linistita, nu te mai agita. Totul va fi bine. Tu ai fost mereu sora mea de suflet. Nu imi place sa te vad asa. Spuse satenul incercand sa o calmeze pe rozalie. Dar decizia ei era aceeasi. Trebuia sa-l gaseasca pe Itachi.

-Multumesc. Mereu ma linistesti atunci cand am nevoie. Spuse Sakura stergandu-si lacrimile. Acum ma voi duce acasa. Sunt prea obosita pentru a mai face ceva.

-Vrei sa te conduc? Intreba Neji.

-Nu e nevoie. Ajung acasa in 5 minute si inca e lumina. Ne vedem maine. Ultimele cuvinte le spuse pentru a se asingura ca nimeni nu suspecteaza ceva.

Dupa cum a spus a ajuns acasa in cateva minute si s-a trantit in pat pana la plecare. Statu in pat cateva ore si apoi se trezi, se pregati si isi luat rucsacul. A plecat repede pe poarta centrala si apoi a gonit prin padure pentru a se asigura ca nimeni nu tine pasul cu ea. Dupa cateva ore bune de alergat se opri intr-o poenita pentru a se odihni, apoi porni din nou, de data aceasta mergand incet. Drumul era linistit. Se pare ca nimic nu o oprise pana acum. Cand ajunge in alta poenita vede...

[Pคnđค.]

Buna, pufulici :x
Ma bucur ca te-ai hotarat sa postezi unul dintre fic-urile tale si pe acest forum...
E dragutz fic-ul, desi la inceput stii k nu-mi place, incep sa-l ador de pe la cap 4 sau 5 , cred :-?
E multisor dialog, incearca sa refaci si celelalte capitole - primile - diminuand dialogul ( nu pe tot , doamne fereste, doar pe cel pus knd n-are sens )
Oricum, fic-ul e super frumos.
Astept next si pe zup si pe celalt forum
O.K. Cam atat.
Kiss and Hug, Alexandra !

[Ayumi Michaelis]

Ohayo:)
Ieeeey\:d/, fic nou.
Pana acum suna interesant, m-a surpins capitolul. Ma asteptam ca Sakura sa plece dupa Naruto si apoi sa se intalneasca cu Sasuke, care ar fi obligat-o sa ramana cu el si astfel Naruto ar fi fost bine. Dar m-ai surprins pozitiv:bv:.
Titlul suna bine, m-a atras.
Descrierea e buna, dar puteai sa descri mai mult sentimentele Sakurai, nu camera.
Actiunea e putin grabita.
De idee nu stiu ce sa zic inca, voi vedea pe parcurs.
Astept nextu` si spor la scris.
:bye:

[Miranda.]

heloo
Un fic nou... yeeeeey... am ce sa citesc. Dar nu este decat un capitol.... pacat. Actiunea a fost cam grabita... Descrierea cam seaca... fara figuri de stil sau inimagini artistice care sa infrumuseteze... Dialogul a fost mult... nu a fost sec... Ideea nu este originala... am mai intalnit-o intr-un fic mai vechi si inca cateva noi. Parerea despre acest fic: este un fic destul de bun, dar ii lipseste "sarea in bucate", trebuie sa-l infrumusetezi, sa realizezi o idee mai frumoasa, dar nu aduce acum vampiri, ca este deja trecuta ...Cam atat.

:bye:

[Lexx45]

Capitolul II: Intalnire neasteptata

Cand ajunge in poenita vede echipa lui Sasuke. Se pare ca puneau ceva la cale. Nu stia ce sa faca. Pe de o parte vroia sa-l infrunte pe brunet dar pe alta...stia ca nu are nici o sansa. Era imposibil sa-l invinga la stadiul in care se afla. Nu era destul de puternica.

Sakura:

Ce sa fac? Cum pot trece neobservata de ei? Nu vreau sa par lasa dar totusi nu sunt destul de puternica sa-i infrunt. Mai ales ca sunt si patru. Offf! Trebuie sa ma gandesc repede la ceva sau isi vor da seama ca e cineva prin preajma. Trebuie sa-i ocolesc. Dar nu stiu cum...Ia stai putin! Unul dintre coechipierii lui Sasuke este un ninja de tip senzor. Asta inseamna ca deja stiu ca eu sunt aici? Dar de ce nu ataca? Chiar atat de inofensiva ma cred? Ori asta ori acelei roscate i s-au defectat senzorii...sau varianta a treia...nu stiu. Poate ca totusi nu m-au observat. Dar sa nu mai stau pe ganduri si sa plec de aici pana cand nu se gandesc sa atace. Trebuie neaparat sa-l gasesc pe Itachi. El este singura mea speranta sa-l inving pe Sasuke, asul meu din maneca. Daca va refuza nu stiu ce se va intampla, dar e clar ca ceea ce vreau eu sa fac este foarte riscant. Sunt slabe sanse sa accepte, fara sa ceara nimic in schimb desi eu as face orice sa ma antreneze. Pana la urma cat de rau poate fi? Nu imi pasa de consecinte, trebuie sa fac asta pentru Naruto. Cate a facut el pentru mine...sunt dispusa sa-mi dau si viata pentru el. Nu vreau sa-l pierd, nu pot sa-l pierd si pe el. Tin nespus de mult la el, imi e ca un frate. Daca el ar muri, as muri si eu odata cu el, nu m-as putea resemna cu ideea asta. Sper doar sa fie bine pana cand reusesc sa devin destul de puternica pentru a-l infrunta pe Sasuke.




In sat era mare agitatie. Se pare ca majoritatea oamenilor au aflat de disparitia Sakurei. Toti isi faceau griji pentru ea si nimeni nu isi putea imagina ca ea s-ar duce la Itachi pentru putere. Nimeni nu stia cata ura avea acumulata rozalia pentru cel care cu cativa ani in urma ii furase inima. Era total devastata.

Neji:

Nu-mi vine sa cred ca a plecat. Aseara am vorbit cu ea. Era devastata si stiam ca trebuie sa raman cu ea. Sunt un prost! Cum am putut sa o las singura? Este numai vina mea ca a plecat. Trebuia sa vad dincolo de aparente. Ce fel de prieten ii sunt daca nici macar nu o pot ajuta atunci cand are nevoie de mine? S-a inchis in ea si fata de mine incat nici nu am putut vedea adevaratele ei intentii. Am o vaga banuiala ce ar putea face...dar asta ar duce-o la moarte. Nu il poate invinge pe Sasuke. Sau cel putin nu singura. Daca s-a dus dupa Naruto se va intalni cu o echipa ANBU. Daca s-ar intalni cu ei sigur o vor aduce inapoi. Dar ce sanse sunt? Daca nu s-a dus dupa Naruto? Daca are de gand sa faca o greseala? Nu stiu de ce dar sentimentul de vinovatie ma macina pe interior. Cum am putut fi atat de prost? Asta e singura intrebare care imi vine in minte. Acum stau alaturi de Hinata, Lee, TenTen si Tsunade-sama. Tot satul este cu moralul la pamant. Nimeni nu stie ce sa faca in privinta asta.

-Neji, linisteste-te! O vom gasi! Spuse pe un ton bland care ma alina mereu verisoara mea.

-Nu ma indoiesc de asta. Dar totusi e vina mea. De ce am lasat-o aseara singura? Eram sigur ca va face ceva nebunesc si totusi am ales sa am incredere in ea. De ce nu am ramas sa o pazesc? Este numai vina mea! Ii spun pe un ton agitat Hinatei. Nu-mi vine sa cred asta! Pana si tonul meu, care e mereu calm, a devenit agitat. Simt ca voi exploda in curant. Atatea sentimente amestecate. Frica, tristete, vinovatie, toate astea la un loc ma distrug din interior si cel mai rau lucru este ca tot ceea ce pot face este sa astept.

-Trebuie sa mergem dupa ea. Trebuie sa o gasim, altfel vom regreta. Nu stim unde s-a dus. Poate s-a dus sa-l aduca inapoi pe Naruto. Dar daca s-a dus sa se razbune pe Sasuke? Atunci ce se va intampla? Spuse Lee pe un ton ingrijorat. Nici el nu stia ce sa mai spuna. Se intelegea foarte bine cu Sakura si tinea la ea ca la o sora. Rozalia era indragita de toti. Era o fire delicata care la un vant puternic putea fi sparta intr-un milion de bucatele, fara sa ramana nimic in urma, decat cenusa.


In tot acest timp Sakura alerga pentru a nu fi prinsa din urma de catre cei patru “musafiri nepoftiti”. Trebuia sa isi gaseasca un adapost cat de curand. Era franta de oboseala si sa se odihneasca sub cerul liber era prea riscant. Nu putea sa se lase descoperita de nimeni. Desi ceea ce ea nu stia era faptul ca cineva o urmarea indeaproape, privindu-i fiecare miscare. Oare ii va face rau? Sau avea de gand sa o ajute?
In drumul ei prin padure, Sakura daduse de o cabana parasita. Nu era cine stie ce, dar era un acoperis deasupra capului. Indeajuns pentru ea. Intra pe usa din lemn si incearca sa observe ce se afla in acea cabana. Se pare ca era o cabana cu o singura camera, o bucatarie si o baie. Incaperile erau mici si prafuite. Nu un loc confortabil, asta e sigur. Dar trebuia sa se obisnuiasca. Trebuia sa se adapteze oricarui mediu. Acum nu mai era in sat, nu mai era protejata de nimeni. Era pe cont propriu. Dupa ce studiaza cu atentie incaperea, isi lasa rucsacul jos si se tranteste pe o canapea. Era franta de oboseala. In cateva minute intra pe taramul viselor, nemaibagand inseama pericolele la care putea fi expusa.

***
Dimineata nu intarzia sa apara. O noua zi care aducea cu ea caldura si in acelasi timp ingrijorarea in inima Sakurei. De ce? Pentru ca pe Itachi nu il gasea si nu mai stia unde sa caute. Simtea ca se invarte in cerc. Dar cine a spus ca nu e adevarat? Era prinsa intr-un genjutau atat de delicat incat nici nu-ti dadeai seama de asta. Se pare ca urmaritorul ei avea niste planuri cu ea.
Orele treceau precum minutele iar Sakura nu mai iesea din padure. “Oare cat mai am? Nu tin minte ca aceasta padure sa fie atat de mare. Se petrece ceva ciudat. Merg de ore in sir si parca ma invart in cerc. Sau...genjustu. Asta trebuie sa fie. Dar nu trebuie sa dau de banuit. Nu pot intra intr-o lupta directa atata timp cat nu stiu cine e faptasul. Intr-un fel sau altul, inainte sa ma eliberez din iluzie, trebuie sa aflu cine e cel ce a creat-o. Ar fi putut sa fie Sasuke. Dar el nu creaza iluzii atunci cand stie ca puterile oponentului sunt cu mult mai mici. Daca nu este el atunci cine?” Toate aceste intrebari o macinau pe rozalie. Faptul ca ceva o nelinistea se vedea pe fata ei. Era mai agitata. Stia ca trebuie sa se calmeze, pentru a nu da de banuit. Dar totusi ce putea face? Singura solutie era sa se elibereze si sa dea cu capul de ce o asteapta, oricat de grav ar fi. Trebuie sa infrunte realitatea daca vrea cu adevarat sa aiba o sansa sa-l invinga pe Sasuke in viitor.

Dintr-o data face jutsul de eliberare si iese din acea iluzie. Se pare ca se afla langa cabana. Nu-i venea sa creada cat de mult a stat in acel genjutsu penibil. Afara se insera si ea nu a facut nici un progres. Trebuie sa fie mai atenta la capcane de-astea. Dar era si nervoasa din cauza celui care l-a creat. Nu-i venea sa creada ca a facut-o sa piarda o zi intreaga.

-Iesi afara si infrunta-ma! Nu te mai ascunde dupa deget. Chiar crezi ca un genjutsu ma opreste sa inaintez? Tipa Sakura cat putu de tare, astfel auzind-o si urmaritorul ei.

-Mai, mai. Se pare ca te-ai trezit pana la urma. Ma plictisisem sa astept. Tocmai eram pe cale sa-ti fac iluzia mai interesanta.

-Nu se poate...Spuse Sakura fara vlaga. Era total uimita. Nu-i venea sa creada ca era chiar in fata ei. Picioarele nu-i mai reactionau si frica o acapara. Nu stia de ce i se intampla asta. Nu avea motive intemeiate. Intrase intr-un soc din care cu greu se trezise.

-Bun, acum inapoi la realitate. Am auzit niste zvonuri interesante. Si chiar as vrea sa stiu daca e adevarat sau daca intregul sat vorbeste prostii.

-C..ce vorbeste satul d..despre mine? Reusi Sakura sa spuna printre gafaieli. Era socata. Nu-i venea sa creada cine sta chiar in fata ei. Era...

[Miranda.]

helloooo
A venit capitolul... a durat ceva sa-l realizezi... dar nu conteaza... Nu stiu ce sa spun despre fic, nu este tocmai reusit... Descrierea nu este foarte buna, parca nici nu exista, am senzatia ca apar decat doua figuri de stil, dar... NU sti sa exprimi sentimente, citeste mai multe ficuri si o sa-ti dai seama de ce spun. Primul capitol a fost mult mai bun. Dialogul... cam mult, tinand cont de lungimea capitolului. Ideae este cam seaca... Actiunea este fugarita, dar n-ai habar cat de fugarita este. Dar cine este acea persoana ? Ca daca este Itachi...

:bye:

[crazy little red]

am aprut si eu cu un comentariu, vreau sa-ti spun ca nu comentez din rautate si nu te critic pe tine, ci ficul pentru ca vreau sa te ajut sa te imbunatatesti, deci sa nu iei criticile in numa de rau sau sa te lasi de fic din cauza ca eu sau altcineva vom fi mai duri cu tine

acum, voi spune pe scurt ce am de spus (ma rog... scris)
actiunea e grabita, extrem de grabita, sari de la un lucru la altul, la un moment dat nu mai intelegi nimic daca nu esti atent la fiecare detaliu :|
descrierea, nu parca, ce ea chiar nu exista, ti sa spus si mai sus, incearca sa citesti alte ficuri unde sa existe cantitatea potrivita de descriere, astfel vei intelege la ce ne referim, altfel nu ai cum sa ghicesti tu ce inseamna sa nu ai descriere, in plus actiunea o va lua mult mai lent odata ce exista descriere suficienta, atat fizica cat si a trairilor personajele, mai ales la partile la care ai povestit la persoana 1, descrierea sentimentelor trebuia dusa la alt nivel :P

nu ai greseli, te apreciez ca ai un stil ordonat cat de cat
dialogul,aici mai ai de lucrat ceva, nu-l folosi decat cand chiar simti ce e neaparata nevoie de el, cel putin pentru o perioada, dupa o sa-ti dai seama cand traba si cand nu si cat de mult conteaza calitatea lui

deci, mai ai de lucrat scumpo, dar imi pare ca vrei sa te perfectionezi deci eu o sa-ti urez succes in continuare si sper sa te ajute comentariul meu si sa ti cont de fiecare sfat pentru ca e incredibil cat de mult te poate ajuta :P

[Lexx45]

Capitolul III: Va accepta sau nu?

-C..ce vorbeste satul d..despre mine? Reusi Sakura sa spuna printre gafaieli. Era socata. Nu-i venea sa creada cine sta chiar in fata ei. Era...
Era chiar Itachi. Nu stia de ce ii este frica de el. Doar a plecat din sat pentru a-l intalni. Sakura incerca din rasputeri sa se controleze. Nu vroia sa-si arate frica fata de el. Nici nu avea motive. Tot ce trebuia sa faca era sa-i propuna ceea ce avea in minte. Dar daca el venise pentru lupta? De ce a bagat-o totusi in genjutsu? Toate aceste intebari se invarteau in capul rozaliei, dar au fost intrerupte de catre cel din fata ei.
-Daca ai iesit din soc, as vrea sa vorbesc cu tine cand esti cu picioarele pe pamant. Spuse Itachi cu un ranjet prostesc pe fata, ceea ce o facu pe Sakura sa-si puna niste intrebari.
“Oare ce vrea de la mine? E imposibil sa fi aflat ca il cautam. Nu am spus la nimeni. Dar daca a aflat ca vreau sa-l omor pe Sasuke? Oare va fi de acord cu propunerea mea?”
-Deci, ce vrei de la mine? Intreba rozalia, dar de data asta cu mai mult tupeu in voce. Se cunostea din vocea ei ca acea temere disparuse fara urma. Parca se evaporase si ii luase locul sentimentul de invingator.
-Ma bucur ca te-ai calmat. Acum, as vrea sa-ti fac o propunere. Zise Itachi asezandu-se pe un butuc din spatele lui. Era relaxat. Nici nu avea motive sa fie stresat. Sakura nu il putea rani.
-Si daca refuz? Ce se va intampla? Ma vei lua cu forta?
-Nu cred ca vei refuza. Este o oferta care nu toata lumea poate beneficia de ea. Se putea citi uimirea pe fata fetei. Devenise interesata. Nu stia ce propunere avea sa-i faca. Deja uitase ca si ea avea o propunere pentru el.
-Bun, acum ca ti-am captat atentia vreau sa ma asculti. In urmatoarele luni eu te voi antrena, dupa care, atunci cand eu consider ca esti pregatita, vei intra in Akatsuki si vei renunta pentru totdeauna la Konoha.
Fata ramasese perplexa. Nu stia ce sa mai spuna. Dar daca asta era singura modalitate in care putea sa-l invinga pe Sasuke, atunci ea avea de gand sa faca orice.
-Accept cu o singura conditie. Daca ea nu imi este indeplinita, atunci eu nu voi accepta oferta ta. Spuse Sakura sigura pe ea. Avea totusi remuscari dar nu mai putea da inapoi. Parasise deja satul, asa ca nu mai avea incotro. Trebuia sa mearga inainte, fiind pregatita pentru ce ii rezerva viitorul. Poate a face parte din Akatsuki nu era asa de rau. Poate era totusi bine. Poate avea sa se inteleaga cu cei din organizatie. Poate nu erau asa de reci si inafara luptelor. Poate, poate si iar poate. Gandurile Sakurei erau departe.
Itachi:
Oare la ce se poate gandi atata? Se gandeste, se gandeste si iar se gandeste. Nu-si da seama ca mai sunt si eu pe aici? Oare care o fi conditia ei? Dupa ce ca ii fac o oferta care cu greu o poate rewfuza, mai vine si cu conditiile ei. Oare ce planuri mai are si Pain cu ea? De ce vrea atat e mult ca ea sa intre in Akatsuki? Si cum a facut-o sa il urasca atat pe fratele meu incat sa-i doreasca moartea. Adica pana acum cateva zile ar fi facut orice numai ca el sa se intoarca. Ceva este putred la mijloc si eu trebuie sa aflu. Si totusi chiar ma gandesc la ce conditie poate pune. Nu cred ca e asa de rau incat sa nu accept. Probabil ceva legat de Naruto sau de sat...hmm...
-Bine, deci care e conditia ta? O intreb eu cu o urma de interes in voce. De ce nu pot fi la fel de rece cu ea asa cum sunt cu toata lumea?
-Dupa ce intru in Akatsuki, grupul cu care voi fi eu ma va ajuta sa-l omor pe Sasuke. Adica in cazul in care nu este singur.
“Nu-mi vine sa cred ce tocmai mi-a cerut. Ma gandeam sa nu atacam satul sau ceva de genul dar asta...la asta chiar nu ma asteptam. Are de gand sa-l omoare cu mana ei. In momentul asta ma uit la ea si vad ca este uimita. De fapt cine nu ar fi? Sa-l vezi pe cel care a omorat un clan intreg intr-o noapte dand apa la soareci. Cum am putut lasa frau liber sentimentelor? Si mai ales in fata ei? Vad cu lacrimile cad pe pamantul uscat. Trebuie sa le opresc pana nu imi pierd controlul de tot.”
-Itachi iti stiu adevaratul trecut. Stiu din ce cauza ai omorat clanul si stiu si de ce nu l-ai omorat pe Sasuke. Stiu cat de mult tii la el, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-l protejezi stiind ce a devenit. Este de neoprit. Va face tot ce ii sta in putere sa te omoare. Si pana atunci cine stie ce va mai face.
-Ai dreptate. Vreau sa-mi amintesc de el asa cum era cand era mic nu cum este acum. Oricat de mult as vrea sa-l ajut nu pot. Stiu ca nu trebuie lasat in viata.
-Bine. Deci tu esti de acord cu conditia mea si eu cu a ta. Ma vei antrena, voi intra in organizatie si ma vei ajuta sa-l omor. Spuse Sakura indreptandu-se spre mine. Fara sa constientizez, era la mai putin de un metru de mine. II puteam simti respiratia calda. Nu! Nu ma pot atasa de ea. In nici un caz.
-Acum sa mergem. Maine incepi antrenamentele si ai nevoie de odihna. Vom sta intr-o cabana cu partenerul meu de echipa si atunci cand vei intra in organizatie, vei sta cu noi si noi te vom ajuta cu fratele meu.
Fara sa mai zicem ceva, am pornit la drum. Nu aveam prea mult de mers dar linistea ce domnea peste noi ma facea sa-mi ies din minti. Nu inteleg. De ce ma port asa in preajma ei. Este de-a dreptul ciudat. Nu am nici o explicatie pentru comportamentul meu. Afundat in ganduri nu mi-am dat seama cand am ajuns. O poftesc pe rozalie sa intre in casa si ea intra in living, unde Deidara state ape canapea si se uita pe pereti. Ce ganditor poate fi si el uneori...Deidara este un baiat de treaba, cam de aceeasi inaltime ca mine, parul de un galben orbitor, lung pana la omoplati, in varful capului fiind prins intr-o coada, iar bretonul lasat sa-i cada pe unul din ochi. Un tip destul de ciudat la prima vedere, dar daca il cunosti este un tip de treaba. Nu degeaba imi este cel mai bun prieten.
-Buna. Ce faci te uiti pe pereti? Sa stii ca s-a inventat si televizorul. Spun eu pe un aer comic, dar in secunda urmatoare ma trezesc cu o perma in cap. De ce nu ma mira? Mereu patesc asta cand il trezesc din visare..
-Deidara, acum daca ai revenit pe pamant, vin-o si arata-i camera Sakurei. Ii spun eu pe un ton de comanda. Oricat de mult as vrea sa mai stau cu Sakura, trebuie totusi sa nu ma atasez prea tare de ea. Si Sakura, nu uita maine dimineata la 6 Deidara te va duce pe terenul de antrenament unde te vei antrena. Noapte buna!
-Noapte buna Itachi! Spuse ea cu un zambet bland pe fata. Acel zambet era incantator. As sta ore sa il privesc. Stai putin! Ce fac eu aici. Nu trebuie sa ma apropii de ea. Offf nu mai conteaza. Acum trebuie sa dorm si poate maine voi fi cu picioarele pe pamant. Cred ca ma trasform in Deidara.

Sakura si Deidara au urcat pe scari indreptandu-se spre camera rozaliei. Deodata el se opreste brusc, in felul asta Sakura izbindu-se de el si cazand jos.
-S-a intamplat ceva? Il intreaba rozalia pe baiatul care statea si privea in gol. Parea ingandurat.
-Nu...nu s-a intamplat nimic. Scuza-ma. Apropo, am uitat sa ma prezint. Eu sunt Deidara. Spuse baiatul in timp ce o ajuta pe Sakura sa se ridice. La prima vedere era un baiat cam ciudat...ramane de vazut.
-Sakura, incantata de cunostinta. Deci, Deidara, de ce ma vor cei din Akatsuki asa de mult in organizatie? Adica...eu nu sunt asa de puternica.
Raspunsul dat de baiat a lasat-o pe rozalie cu gura cascata. Cum adica? De ce facuse asta?

Stiu ca nu e prea reusit, defapt deloc reusit, dar acest fic l-am facut cu ceva timp in urma si primele 3-4 capitole nu sunt reusite. As schimba continutul, dar vreau sa ramana textul original.

[mary97]

Ce i-a zis Deidara Sakurei?De ce Sakura a ramas cu gura cascata la ce a spus Deidara?Oare Itachi se va atasa de Sakura?Ce se va mai intampla dupa ce Sakura va intra in Akatsuki?sunt multe intrebari in capul meu si am vazut ca nu ai mai pus de mult timp next si sper sa il pui cat de curand