Mafia love. Crime love... [18+]

[Miranda.]

heloo
Deci capitolul e terminat ? Atunci punel, te rog ! Acest capitol, pe care l-am asteptat cu sufletul la gura, a fost... uimitor. Cand mi-ai trimis mesajul la profilul meu... si ai spus ca va fi un capitol pervers... nu ma asteptam la asta... a foarte putin... eu am citit unele si mai si :)) . Descriere... cand a aparut pitipoanca aia blonda, probabil Ino sau Temari, trebuia sa spui mai mult ce simtea Sakura.


:bye:

[Piersicuta]

Vai de capul meu! Ce ce ce ce fic extraodinar! Doooamne cat imi place, din modern a ajuns la tara, adica Konoha, vreau pervers :perv: DOoooamne e si SasuSaku, Dooooamne cat vreau next!! Deci il ador, nu mai pot, vreau repedee, aduu nextul si nu ne mai omooorrr!!!!!!!!!! Repede, repejor cu next neaparat!

[Too Many Dreams.]

V-am adus next-ul mult dorit. Linistiti-va foamea sau setea dupa el ^_^ ;)) Enjoy!
Apropo, inainte de capitol. @Piersicuţă, te rog nu mai spama, spune totul fara litere in plus :-)

Cap. 12 – Cineva ma iubeste

Incepusem sa tremur usor sub greutatea acelui tip de pe mine. Respiram din ce in ce mai sacadat iar vocea mea luase pauza. Continua cu acele mangaieri apasate, profitand de imobilitatea mea. De pe gat, buzele lui incepura sa ma mangaia pana ce au ajuns sa le preseze pe a le mele. Lima incerca sa o provoace pe a mea la un duel, de care incercam sa fug cat puteam. Am inceput sa ma zbat sub greutatea muschilor sai. Desi stiam ca nu pot vedea nimic cu acea panglica pe ochi, ii strangeam instinctiv din ce in ce mai tare.
-Ce e, iubi, nu iti place cu putina introducere? Atunci trecem direct la actiune, mi-a soptit din nou.
L-am simtit cum pentru o secunda se ridica de pe mine, lasandu-ma sa mai iau o gura de aer. Printr-o miscare smucita, reusi sa imi indeparteze fusta si tricoul, lasandu-ma doar in lenjeria intima, ceea ce ma facu sa blestem ziua in care mi-am cumparat atatia chiloti din dantela neagra, foarte sexy. Am auzit cum arunca hainele ceva mai incolo in acea camera sau ce-o fi fost. Am incercat sa ma ridic si sa fug, dar m-a prins din nou sub acea gramada de muschi.
-Lasa-ma. Te rog…
Dar vocea mi se pierdu in acel uragan de spaima care ma lovi. Am inceput sa ma zbat din ce in ce mai tare, lasand unele gemete de spaima sa imi scape, dar ajungand a fi urmate de tipete. Tipam din ce in ce mai tare, pana cand lacrimile au inceput da curga siroaie, aducand cu ele sughituri de plans. Voiam ca acel cosmar sa se termine, sa ma trezesc in patul moale din vila de la marginea orasului si sa ma bucur de soaptele lui Sasuke care intotdeauna ma linisteau. Cand? Cand se va termina acest cosmar?
-Nici acum nu te-ai schimbat, Sakura.
Mi-a spus-o ca pe un repros, dupa care imi dadu jos panglica de pe ochi. Atunci i-am zarit licarirea perversa din ochi, care o avea de fiecare data cand mergeam impreuna la culcare dar se abtinea. Acea licarire din ochii lui negri, care ascund o inima de gheata, care nu stie ce inseamna adevarata dragoste. Am ramas blocata, in timp ce el incepuse sa imi sarute din nou gatul, in timp ce eu priveam tavanul neputand sa mai spun nimic. Parca timpul se oprise, ramanand doar noi doi in acea ipostaza jegoasa. Cu cat ma zbateam mai tare si incercam sa imi eliberez mainile, cu atat stransoarea era din ce in ce mai taioasa, ma stransa. O lacrima mai fierbinte evada din ochii mei la timp pentru a-mi aduce aminte unde sunt, ce sunt obligata sa fac, cu cine sunt, si ce avea sa se intample peste cateva minute. Inca mai regret momentul in care am crezut ca sunt in siguranta in Konoha si nu mi-am mai pus pe picior jarteaua cu pistolul care il capatasem in vremurile… acelea.
-Itachi, te rog, te implor, lasa-ma in pace!! am inceput sa strig la el printre alte lacrimi dar in zadar.
Nu voia sa se opreasca. Lua o pauza mica in care ma admira suferind.
-Niciodata nu mi-a placut sa te vad plangand, mi-a spus destul de inselator incat nu am mai putut sa spun nimic.
Asteptam sa isi termine treaba, urmand ca mai apoi sa ma lase intr-un loc izolat, de unde sa imi fie greu sa cer ajutor. Apoi voi ajunge sa cersesc cate ceva de mancare, iar mai incolo pentru mine si copilul meu. Nici nu vreau sa continui sa imi mai imaginez astfel de scenarii.
Se auzeau pasi de dupa usa camerei in care ne aflam, iar inaintea lor sunetul unor gheare de caine, cel mai probabil da talie mare. Ghearele au inceput sa zgarie usa, care peste o secunda se tranti violent de perete. Itachi, inca cu mana pe coapsa mea, se uita nervos catre cel ce ii intrerupea clipele pretioase de distractie. Am inceput sa plang si mai tare.
-Ajutati-ma, va rog. Va rog…
Am reusit sa scap printre alte sughituri. Trei barbati intrara in camera. Am reusit sa le vad cat decat chipurile in lumina slaba. Primul era blond cu ochi albastri, parul facut tepi, al doilea era cu siguranta Sasuke, iar celalalt era saten, cu parul lung si prins intr-o coada joasa, cu ochi lila. Baietii de langa Sasuke deja luara pozitia de garda simultan, in timp de Sasuke deja incepu sa fuga nervos catre Itachi, care voia sa ii traga un pumn, dar brunetul meu s-a ferit lasandu-se in jos, dupa care il prinse de ambele picioare, aruncadu-l pe spate. Se auzi o busitura urata urmata de un geamat scurt de durere. Fasia de material care mi-a tinut mainile imobilizate atata timp fusese desfacuta de brunet, dupa care i-am sarit in brate si am izbucnit iarasi in plans. Acesta ma strangea cu putere la pieptul sau, mangaindu-mi parul lung si catifelat.
-Baieti, nu-l omorati! Altcineva vrea sa aiba onoarea asta, le-a strigat celor doi in timp ce ploaia de pumni nu se mai termina.
Imbratisarea lui Sasuke era din ce in ce mai stransa, iar soaptele care am vrut sa le aud atata timp imi mangaiau urechile, chiar daca pe fundal se auzeau atatia pumni. Am indraznit pentru o secunda sa trag cu ochiul la ce se intampla intre cei trei. Itachi il tinea pe blondin de camasa, lipit de perete, imobilizandu-l. Mana de pe gatul sau era gata sa il sugrume, dar interveni satenul cu alte multe lovituri. Ii intoarse mainile la spate, acesta nemaiputand sa faca nici o miscare.
-Sakura, ai onoarea, ma invita satenul dupa care automat Sasuke slabi stransoarea.
M-am indreptat catre brunet si i-am oferit un pumn de cea mai mare frumusete, care ii muta capul in directia opusa. Mi-am dus apoi mainile la gatul lui, gata sa il sugrum, dar Sasuke ma opri. Mi-a pus in mana o chestie ciudata din metal in mana, care dupa cum stralucea era extrem de taioasa. Am luat-o fara sa ezit si i-am plimbat taisul pe maxilarul lui Itachi.
-Pentru tot ce mi-ai facut tu pana acum. Te-am iubit, fraiere!
Dupa care am infipt cutitul direct in inima sa. Nu era chiar aceiasi senzatie pe care am avut-o atunci cand mi-a frant el inima, dar sa zicem ca seamana. Cazu secerat pe podea in fata noastra, siroaie lungi de sange scurgandu-se de pe el pe podea.
-Lasati-ne singuri cateva minute, baieti, va rog. i-a rugat Sasuke pe cei doi si au iesit din camera.
Nici nu mai voiam sa vad cum arata camera in care am fost torturata atat. Mi-am luat fusta pe mine, iar apoi Sasuke imi puse tricoul pe mine, admirandu-mi discret formele. Am terminat de imbracat si i-am sarit inapoi in brate.
-Te iubesc Sasuke.
Acesta ma stranse din nou cu putere la pieptul sau, confirmand si el, ma mangaia usor pe par in timp ce ma saruta pe frunte din cand in cand, linistindu-ma. Chiar nu imi pasa de mirosul sarat al sangelui din jurul meu. Ma bucuram ca in sfarsit, cineva ma iubeste.

~ Va urma! ~


Cam atat pentru azi. La noapte cred ca next e gata. Ja ne! >:D<

[Rose ^^]

Ai venit si nu salivam, eu nu faceam nimic necugetat :))

A salvato cineva si ce ma bucur ca tot Sakura ia luat viata lui Itachi >:) o merita. Capitolul e curat si ideile se inteleg, iar descrierea e bunicica ;)) Cu celelalte moduri de expunere nu am ce comenta.
Itachi era un adevarat obsedat si nu ma mira ca el a fost tipul ce a rapito pe Sakura doar ca avea chef de distractie. Ce mult se iubesc cei doi, cred ca vor ajunge si ei pe undeva :)) si cand te gandesti ca asta sa intamplat din cauza blondei, ce merita fatuca aia..chiar mi-as dori ca Sakura sa o puna la punct, putin amenintata cu pistolul, vreo 2 pumni :-"

Mersi ca mi-ai zis. Multi pupici :*

:bye:
>Rose<

[Miranda.]

heloo

"Cam atat pentru azi. La noapte cred ca next e gata", cat de repede poti sa realizezi un capitol, mie imi trebuie o saptamane, ca doar, lenea mea e cat vila lui Boc :)) . Capitolul a fost frumos... Cand citeam, dar eram inca la Itachi si Sakura singuri, stiam c-o sa apara Sasuke... nu stiu cum...dar ma ghicit. Ultima replica a lui Sakura a fost... Sa spui ca "Te iubesc" pare atat de banal, dar pentru cel pe care il iubesti este cea mai frumoasa muzica.

:bye:

[Too Many Dreams.]

Ei bine, nu am reusit sa va aduc capitolul asa cum speram eu -.-" Dar acum e gata >:) Nu mai spun nimic ca sa nu va plictisesc cu introducerile la care si-asa nu ma pricep, asa ca voi spune direct: Enjoy!!

Cap. 13 – Kunai-ul

-Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nu apareai tu… am spus din bratele lui Sasuke privind cadavrul din fata mea.
-Niciodata sa nu te mai gandesti la asta. mi-a ordonat brunetul zdruncinandu-ma usor.
Ma lua in brate iar eu ma agatasem de gatul sau. Am iesit din camera aruncand o ultima privire asupra cadavrului de care eram acum mandra. Am iesit si i-am gasit pe cei doi, satenul sprijinit de perete iar blondul de o balustrada. Cum am putut sa dorm in halul asta de bine incat sa nu imi dau seama unde m-a adus nenorocitul ala? Cine stie cate griji si-a facut Sasuke cand dintr-o data am disparut, in timp ce blonda aia obosita sarea pe el ca o obsedata. Satenul se uita la mine cu acei ochi lila, cu blandete.
-Ar trebui sa ne prezentam, a intervenit blondul in schimbul nostru nevinovat de priviri inocente. Eu sunt Naruto, iar mister de langa mine e Neji.
Cu o privire rece, Sasuke i-a dat de inteles ca nu e nevoie sa dea si detalii. Lacrimile uscate de pe chipul meu ma faceau sa ma simt ca o babuta de saizeci-saptezeci de ani, cu pensia mica incat mananca rar, deci cat o scandura de slaba.
-Esti bine? ma intreba satenul cu o voce blanda si melodioasa, trezindu-ma din starea mea de comparatie.
-Da… cred. am reusit sa spun si am schitat un zambet fals, afectat.
Inca ma aflam in bratele brunetului, sub privirile cu o usoara nota de gelozie a lui Naruto si Neji.
-Hai sa mergem acasa! spuse Naruto si ma lua de picioare, facandu-ma sa ma agat si sa ma tin puternic de bratele brunetului.
Satenul ii dadu un pumn in cap, ceea ce il facu sa ameteasca cateva secunde, asa ca se sprijini de balustrada. Nici nu voiam sa mai vad cum arata locul in care am indurat atata spaima. I-am soptit la ureche lui Sasuke sa ma duca acasa mai repede. Nu voiam sa mai stau nici macar o secunda in cocioaba aia in care cine stie cate fete au mai fost violate. Brunetul nu a mai spus nimic, si ma lua in brate ca pe un bebelus, sarind direct de pe fereastra holului in care ne aflam acum doua secunde si aterizand pe creanga unui copac, lucru pe care il facura si baietii.
Ma uitam mirata la capacitatea lor de a merge asa, iar satenul observa.
-O sa poti si tu sa mergi asa, mi-a spus, in timp ce pe fata ii aparu un zambet bland.
Am sarit din creanga in creanga, pana am ajuns la vila in care locuia brunetul. Se pare ca lumina de la parter era aprinsa, deci Tsunade ajunsese deja acasa. Soarele nu mai avea mult si o invita pe sora sa, luna, sa predomine cerul, alaturi de micutele ei fetite, dulci si luminoase, stelele. Ne-am luat la revedere de la baieti, dupa care am intrat in curte, Sasuke lasandu-ma jos, odihnindu-se cateva secunde. Ma mangaie bland in crestetul capului, si dadu sa ma ia inapoi in brate. M-am dat un pas in spate, semn ca pot sa merg si singura, dar am ametit, dezechilibrandu-ma. Brunetul m-a prins de mana si imi dadu de inteles din priviri ca asta i-a tradat convingerea. L-am luat de brat si ma indreptam de usa vilei cu pasi mici pe aleea inconjurata de parfumul dulce al trandafirilor. “Trecem direct la actiune.” Cuvintele lui Itachi mi-au fulgerat prin minte chiar cu trei pasi inainte de cele doua trepte si ma facura sa ma opresc.
Mintea mea inca mai tinea inchis ecoul lor, parca nu s-ar mai fi terminat niciodata. Sasuke imi lua fata in palme si a vrut sa imi spuna ceva, dar usa se deschise brusc, Tsunade aparand in prag. Am ametit si mai tare afectata de socul anterior, asa ca m-am asezat pe treptele reci si mi-am dus mainile pe piept, mentinand o oarecare presiune asupra inimii, care incepuse sa ma intepe. Femeia veni in fata mea ingrijorata. Mi-a pus mana pe frunte, lasand-o mai apoi sa alunece pana pe obraz.
-Esti bine, Sakura?
Chiar daca era doar a doua oara cand primisem intrebarea asta si era destul de placut sa stiu ca totusi cuiva ii pasa, incepuse sa ma enerveze.
-A… a incercat sa ma violeze. am spus inca socata de cele intamplate.
-Trebuie pedepsit cu orice pret! se ridica Tsunade nervoasa, dar Sasuke o opri.
-Nu mai e nevoie. Sakura l-a omorat deja.
Acestea fiind spuse, am mers la etaj in camera mea in timp ce brunetul a ramas sa o linisteasca pe matusa sa. Ma sprijineam de pereti pana cand bratele lui calde si puternice m-au cuprins de mijloc, oferindu-mi ceva mai multa stabilitate. Ma simteam de parca as fi cazut moarta de beata intr-un sant iar acum ma mai dezmeticisem putin si realizam situatia. Am mers in dressing de unde mi-am luat o camasa de noapte din matase alba mulata pe corp. M-am dus in baie sa ma schimb, in timp ce Sasuke ma astepta pe pat. M-am privit in oglinda pret de cateva minute. Ma mai linistisem, dar obrajii mei luciosi imi tradau lacrimile care au curs siroaie si s-au uscat. Mi-am spalat chipul cu apa rece, racorindu-l si oferindu-i o senzatie placuta de revigorare. M-am schimbat in camasa de noapte si m-am intors in camera, unde l-am vazut pe brunet intrand pe usa de la balcon imbracat intr-un trening lejer.
-Tsunade are de lucrat la niste acte in seara asta. Ce vrei sa iti pregatesc de mancare? ma intreba acesta grijuliu.
-Niste covrigei ar fi perfecti, i-am spus incercand sa par mai normala.
Am coborat la parter, unde Sasuke intra in bucatarie si lua un bol pe care l-a umplut cu covrigei, dupa care m-a dus in gradina mare care se asternea in spatele casei. Am mers pe o alee, si aceasta inconjurata de trandafiri, pana ce am ajuns la un balansoar pentru trei persoane. Brunetul se aseza in el, dupa care m-a tras de solduri incat sa ajung in poala sa, dar m-am smucit putin, astfel incat am ajuns langa. A inteles ideea ca inca imi era frica de natia masculina, asa ca s-a multumit doar sa ma sarute pe frunte si sa isi puna mana pe umarul meu, astfel atragandu-ma la pieptul sau moale ca intr-o capcana. Am inceput sa mananc in liniste covrigeii in timp ce priveam soarele care cu fiecare minut se ascundea si mai tare dupa copacii de pe dealuri.
O vad pe Tsunade cum venea pe alee cu un pachetel mic in mana, legat de o curelusa ca o jartea. Ma privea cu incredere si mi-a dadut acel pachetel care era cat-decat geu.
-Am gasit o portita in completarea hartoagelor mele ca sa iti dau si tie astea.
Deschid pachetelul asemanator unei borsete si am gasit in el cutite exact ca cel cu care l-am ucis pe Itachi. Am intrebat cum se cheama.
-Se numesc kunai-uri. Cu o singura aruncare poti sa omori un adversar in lupta.
Ma uit la stralucirea cutitului in ultimele raze ale soarelui. Era chiar fascinant, desi nu parea. Am pus kunai-ul la loc ca sa nu dau de banuit si am continuat sa rontai. Femeia se intoarse cu spatele, urandu-ne noapte buna, dupa care eu i-am urat succesc la treaba.
Am asteptat momentul potrivit ca Tsunade sa intre in casa, dupa care l-am intrebat pe Sasuke:
-Cine era blonda aia prapadita din oras?
Dupa fata care o facu, Sasuke ramase usor incuiat la intrebarea mea. Dar totusi raspunse intr-un final.
-Ea e Ino, si ea viitoare studenta la Academia Ninja si o c***a in devenire. Sta mereu pe capul meu cand ma vede in oras si nu intelege ca eu nu sunt interesat de pitipoance.
Am inceput sa chicotesc, in timp ce ma ridicam de pe balasoar cu castronelul si jarteaua in mana. L-am anuntat pe Sasuke ca ma duc la culcare, asa ca a venit sa ma insoteasca. Am dus bolul in masina de spalat vase, iar acesta ma privi mandru ca am prins ideea.
Am urcat in camera mea, iar Sasuke veni dupa mine, amintindu-si probabil de rugamintile din seara trecuta. Nu am protestat si m-am asezat in pat alaturi de el, privind luna ce se arata sfioasa dincolo de fereastra. Lasasem jarteaua langa pernutele de pe acel pervaz ca un patut.

~ FlashBack ~

Priveam masina asemanatoare cu cea a parintilor mei cum parca in fata localului. Am iesit din el, lasandu-i pe prietenii mei sa se distreze in continuare. Am ajuns la usa si am vazut iesind din ea doi tipi inalti si plini de muschi.
-Sakura Haruno?m-au intrebat pe un ton fara pic de sentiment.
-Da, eu sunt. S-a intamplat ceva? Ce cautati in masina parintilor mei? Ce s-a intamplat cu ei?
Intrebarile curgeau ca apa din cascade. Am inceput sa am emotii atunci cand numarul de inmatriculare mi-a confirmat faptul ca era a lor.
-Ne pare rau sa va anuntam, dar parintii dumneavoastra au fost victimele unor asasini periculosi si experimentati. Condoleante, mi-au mai spus si mi-au inmanat cheia masinii lor.
Am cazut in genunchi incercand sa opresc valurile de sentimente care ma loveau: ura, nervi, dezamagire, suparare, toate combinate si iesite la iveala prin lacrimile care imi curgeau pe chip, in timp ce muzica se opri brusc, iar toti invitatii au venit ingrijorati in jurul meu.

~ EndFlashback ~

O lacrima imi aminti de acel eveniment care isi sarbatorea maine patru ani. Nu voiam sa mai ajung pana maine. Am deschis usa de la balcon si am luat jarteaua cu kuraiuri dupa mine. Am scos unul de la locul lui, iar pe restul le-am lasat jos, atenta sa nu fac galagie.
Il tineam la piept, cu varful indreptat in jos, tinandu-mi o predica micuta.
“Gata, s-a terminat. Nu mai suport sa traiesc asa, ma simt ca un gunoi. Nu mai vreau absolut nimic de la viata, decat sa se termine. Si cum mai vrea sa tina ceva timp, o voi impiedica aici, acum. Iarta-ma, Sasuke.”


Atat pentru azi. Nu mai promit nimic, dar cu siguranta capitolul urmator va veni curand! Ja Ne! ^_^

[Piersicuta]

In primul rand, scuzama ca nu am lasat comm si la celalat capitol, am fost ocupata :-".
Deci, Itachi a incercat sa o violeze pe Sakura? Pai, of, bine ca la omorat, a scapat si Sasuke de o povara:)), asa, Sakura vrea sa se omoare? O.O Eu ziceam ca sunt sadica, dar ea? Wow, asta trebuie sa o vad neaparat. Ce sa mai zic? Poi, abia astept nextul, asta fiind lucru cel mai important de spus ;)), si sa ma anunti si pe mine de nu ma supar, rau de tot.
Repet...NEXT URGENT!
Tai TAi :bye:

[Miranda.]

heloo
A aparut capitolul... a durat ceva pana l-ai facut... tinand cont de cat de repede le faci de obicei, la asta a durat mai mult. Capitolul a fost bun... A existat un lucru care m-a deranjat... dialogul. Mie mi s-a parut cam mult... a ocupat o mare parte din capitol... doua treimi... cam asa. Actiunea nu a fost grabita... a fost linistita si prinsa bine. Descrierea a fost buna. Cam atat. Sper k Sakura nu o sa se sinucida... sper.

:bye:

[Too Many Dreams.]

Cap. 14 – Taisul cutitului

Poate ca daca parintii mei nu mureau, acum nu ma simteam in starea asta. Imi doresc atat de mult sa ajung acolo pe unde mama se plimba in liniste veghindu-mi neputincioasa toate tampeniile pe care le fac. As vrea atat de mult sa ajung acolo langa ea, in Rai. Dar e imposibil. La cat am omorat pana acum drumul dus catre infern este asigurat si gratuit. Dar de drumul de intoarcere nu a avut parte absolut nimeni. Nu voi fi eu aia care va primi aceasta sansa pentru prima oara in istorie doar pentru ca am fost cuprinsa de niste remuscari stupide in legatura cu viata de rahat pe care o duc.
M-am sprijinit de balustrada balconului, privind luna care domnea pe cer. Aveam atatea ganduri in cap inainte de moarte, si toate imi aduceau o stare de melancolie de care imi era chiar dor. Nu se va termina rapid, dar se va termina frumos si incet. Nu voi suferi mult.
O briza usoara imi ciufuli suvitele rozalii. Mi-am adus aminte de clipele frumoase din diminetile de vara, inainte ca Itachi sa plece in vreo misiune in care nu eram implicata. Mergeam seara tarziu si ne plimbam de nebuni pe plaja. Nu exista plimbare la care sa nu imi aduca cate un trandafir mare si frumos, de culoarea sangelui. Rosu inseamna culoarea iubirii in limbajul florilor. De cate ori nu mi-a spus ca ma considera o micuta floare de cires, iar eu ma faceam rosie ca racul. Ii aratam cat de mult il iubesc. Rosu… rosu e si sangele, care de multe ori inseamna moarte. De cate ori nu am vazut in cimitire copii ramasi orfani, care veneau cu buchete de trandafiri sangerii la mormintele lor. Pe atunci, ma bucuram ca eu sunt alaturi de parintii mei iar ei alaturi mie. Dar nu durase mult aceasta perioada. Ma urasc.
Daca ma gandesc mai bine, ce este viata cu adevarat? As putea sa o aseman cu o floare, boboc se bucura de “copilarie” si de soare, apoi dupa ce apar altele dupa un timp se ofileste si moare. Asa se intampla si cu noi, oamenii. Cat suntem copii ne bucuram de parintii nostri si mofturile pe care ni le fac, in tinerete avem si noi la randul nostru copii, iar la batranete, in cele din urma, murim. Ei bine, eu nu astept sa ma fac o babuta zbarcita fara dinti in gura care mananca numai piure de cartofi si supa. Chit ca ar fi frumos daca as gandi mai departe. As sarbatori nunta de aur impreuna cu mosneagul cu care as fi convietuit atata timp, care cat era tanar era frumos si chipes si m-as bucura de fiecare vizita pe care mi-ar face-o copii impreuna cu nepotii. As duce o batranete fericita. Am inceput sa zambesc la acest gand, asa ca am scuturat usor din cap pentru a-l alunga.
Cat de greu am ajuns sa ma lipesc de oameni si sa ajung sa ii iubesc. Dar Sasuke asta… are ceva special, si inca vreau sa aflu ce e acel ceva. Tin la persoana asta ca la ochii din cap. Mi-as da si viata pentru el, dar cum nu am de ce, o termin acum, ca oricum nu mai am chef de ea. M-am uitat inca o data - pentru ultima data - in camera in care brunetul dormea linistit. Nici macar nu se miscase de cand am iesit, ceea ce e bine. Inseamna ca doarme adanc. Am profitat de moment si m-am indepartat de balustrada, admirandu-I chipul perfect pentru ultima oara. Era atat de frumos si de dulce, incat nici nu voiam sa il trezesc pentru a-mi lua adio.
Am dus cutitul la mana stanga si l-am atins usor de piele. Era atat de ascutit, incat firisoarele de sange deja aparusera, stralucind in lumina lunii. Mi-am facut curaj si am apasat putin mai tare. Usturimea profunda pe care o simteam ma facu sa scap o lacrima cristalina din lacasul ei sfant.
-Imi pare rau, Sasuke. am soptit ca pentru mine si am apasat si mai tare, gata sa rup si cealalta vena.



Edit: Va anunt ca next e gata. Pe moment, va mai torturez un pic pana aduceti comentarii. >:)

[Miranda.]

heloo

WoOoW . Atat de repede a venit capitolul ? Eu ma bucur ca ai venit... am mult de citit... imi dai treaba :)) . Dar sa sti ca esti mai nemernica decat Itachi, ne lasi iar in dubi, inca un capitol in care nu aflam nimic concret. Doua capitole se axeaza pe acelasi lucru: sinuciderea copilaroasa si fara rost a Sakurei. Capitolul a fost bun, dar trebuie sa spun ceva rau. Dar ce ? A da: ... Sper ac urmatorul capitol sa nu aiba acelasi sfarsit.

:bye: