Wild Love[+16] [hentai]

[Black Pearl]

bine ca a aflat si el adevarul....dar puteasa nu o creada....putea sa zica ca delireaza si ca o face special...
bine ca s-a rezolvat tot, chiar se merita unul pe celelalt...
kiss :*

[Silverrose]

Cat de dulce e partea cu Sharon si Jin:D In timp ce o citeam ii tot sopteam compului meu:" Oh Jin,doar zboara pe fereastra, bate-l bine pe Leon si pune totul in ordine,pentru binele laptelui cu prajituri,te rog!"

Aw...saraca Sharon...imi aminteste oarecum de un catelus batut in aceast capitol.Stiu ca nu e un lucru foarte frumos de spus,dar asta cred.

Can't wait for the next chapter!

[Green Silver]

OMG ce-mi place ficu asta :) e cel mai reusit pe are l-am citit pan` acum , te felicit cu toata caldura ...abia astept urmatorul capitol...;)

[Lye]

Somnul continua

Afara ploua din ce in ce mai tare.Pe un pat de spital,acoperit cu lenjerie alba din bumbac,Sharon isi dormea somnul ce parea etern.Respiratia ei era rara,in timp ce aparatele la care era conectata scoteau sunete ciudate.Pe un scaun,alaturi de ea,se afla Ayaka.Aceasta avea ochii rosii din cauza plansului,in timp ce lacrimile cadeau pe mana rece a fetei.Chipul ei vesnic vesel era acum acoperit de o liniste inspaimantatoare,in timp ce buzele odata rozalii,acum erau albe.Langa pervaz,Danets privea lung pe geam.Strangea puternic din ochi,abtinandu-se sa nu planga.Nu putea sa creada ce se intampla.In urma cu ceva vreme,bruneta ii sfida pe toti,iar acum,viata ei se tinea de un fir de ata.Parul ei negru era ravasit pe perna,in timp ce jumatate din corp era infasurat in bandaje albe.Zgarieturile de pe mana inca sangerau,in timp ce rana de la cap era destul de grava.Buzele rozaliei sarutau mana fotomdoelului,continuand sa planga.Se simtea vinovata.Stia ca daca era alaturi de ea in acele clipe,accidentul ala nenorocit nu s-ar fi petrecut.
-De ce tu?De ce nu mai vrei sa razi?Te rog...deschide ochii.
-Ayaka...linisteste-te.Nu vei face alceva decat sa te distrugi singura.Replica baiatul cu par argintiu incercand sa isi linisteasca iubita.
-Tu vorbesti?Crezi ca nu imi dau seama ca in momentul asta ai vrea sa izbucnesti in lacrimi?Uita-te la ea.E frumoasa chiar si cand e pe moarte.Asta nu am inteles.Am fost invidioasa pe ea din multe motive.Toata viata am trait in umbra ei.Insa intodeauna a fost alaturi de mine si m-a protejat.Diferenta dintre noi este doar un an,insa intodeauna s-a comportat ca o mama.Pe podium,era cea mai stralucitoare.Reflectoarele o iubeau.Si acum...moartea se plimba in jurul ei.
Nemaiputand rezista,Dantes a parasit cabinetul.Dadea cu pumnul in zidul holului,pana ce a simtit ca oasele i se zdrobesc.In sinea lui,intodeauna a iubit-o pe Sharon.Bruneta avea ceva special,care reusise sa ii dea mintile peste cap.Era invaluita de o putere ciudata,care ii faceau pe cei din jurul ei sa o indrageasca.
Pe strazile pustii ale capitalei,Renji se plimba prin ploaie.Pana si cerul plangea accidentul fetei.Picaturile de apa se scurgeau din parul lui negru,in timp ce hainele ude ii stateau lipite de trup.Pentru prima oara,plangea.Simtea cum jumatate din inima lui este pe punctul sa se opreasca.Avea impresia ca lumina ce aparuse in viata lui,se stingea incetul cu incetul.Singura fata pe care a iubit-o cu adevarat vroia sa paraseasca aceasta lume.Cat de crunta putea sa fie viata.Te lovea unde te doare mai tare si in momentul in care nu te astepti.Daca nu ar fi tipat in urma cu ceva vreme la ea,poate ca acel accident nu s-ar fi intamplat.Prefera sa o vada alaturi de Leon,decat singura,intre patru scanduri.Cata durere era in sufletul lui.Pasii l-au purtat spre locul unde s-au cunoscut.In fata lui se derulau acele imagini,ca intr-un film.Atitudinea de superioritate pe care ea o avea,prima palma,primul sarut...prima noapte de dragoste.Acele momente in care iubirea lor a fost scrisa cu lacrimi de fericire.Renji a cazut in genunchi,dand cu pumnul in balta proastat formata,imprastiind apa in diferite locuri.
-De ce ma pedepsesti asa?De ce nu am fost eu in locul ei?Poate ca eu rezistam altfel...sunt mai puternic.Insa ea seamana cu o floare firava ce sta sa fie rupta.Sunt atat de neputincios!La ce imi foloseste in aceste momente autoritatea?Cum o pot trezii?Imi este frica sa ma apropii de salonul unde este...imi este teama sa nu o pierd.Daca nu ma comportam ca un idiot...asta nu se intampla!Sunt prost!
Insa chiar in acel moment,brunetul a simtit o atignere pe umar.Ridicand capul a observat ca baiatul din spatele sau era Leon.Nervos,s-a ridicat rapid,luandu-l de gulerul camasii si il lipii de zid.Ar fi vrut sa il loveasca,sa isi verse tot amaru,insa ceva il oprea.Ochii albastri ai modelului erau tristi,in timp ce parul ud ii statea lipit de frunte.Vazand acest lucru,Jin i-a dat drumul,dandu-se cativa pasi in spate.
-Razbuna-te pe mine,loveste-ma!Crezi ca asta o va face sa isi revina?Nu trebuia sa tipi la ea!Replica acesta lovind zidul.
-Ce nenorocit esti!Nu imi da mie lectii de buna purtare atata timp cat stii ca tu te-ai comportat ca un nemernic.Ai profitat de trupul ei.
-Crezi ca nu imi pare rau?Crezi ca nu ma urasc pentru chestia aia?Cand ma privesc in oglinda,imi dau seama cat de ticalos sunt.Dute si fi alaturi de ea.Are nevoie de baiatul iubit ca sa se trezeasca.Eu nu am acest drept.O sa ma reintorc la New York,in locul de unde nu ar fi trebuit sa plec.Adio si...ai grija de ea.
Leon a plecat de langa Renji,lasandu-l pe acesta oarecum frapat.Cu cat se indeparta,cu atat era mai greu de zarit.Intr-un final,silueta acestuia a disparut in negura noptii.Brunetul a inceput sa fuga prin ploaie,avand ca destinatie spitalul unde Sharon era internata.Trebuia sa fie alaturi de ea,trebuia sa o faca sa se trezeasca.Stia ca daca nu va accepta faptul ca aceasta poate murii,exista un dram de speranta,chiar daca se stingea ca si flacara unei lumanari in bataia vantului.Dupa o jumatate de ora,aceasta a deschis la perete usile spitalului.Apa curgea siroaie din haine,lasand o dara in urma lui.Ajungand in fata salonului,Jin a deschis usa,reusind sa isi sperie prietenii.Rozalia continua sa planga,in timp ce Dantes isi tinea capul pe genunchi.Frumoasa adormita inca nu dadea semne ca ar vrea sa se trezeasca.Ayaka ajunse-se sa creada ca ii place in lumea in care a ajuns.Acolo nu avea sa sufere din cauza unei iubiri neimpartasite sau din cauza singuratatii.
-Frumoaso,te implor,revino in viata mea.Ma doare sa nu te am alaturi.Spune Renji abtinandu-se sa nu planga.
Insa in zadar.Ochii negri ai fetei refuzau sa se deschida.Era o panorama care ar fi putut impresiona cel mai dur om.Usor,medicul a intrat in salon,pentru a verifica starea fetei.Insa a lasat capul in jos,parasind in liniste incaperea.Si tacerea era un raspuns.Rozalia a inceput sa planga zgomotos,refugiindu-se in bratele iubitului ei.Atata timp cat respira,speranta trebuia sa existe.In momentul in care acesta disparea,totul era pierdut.Dar cum ar fi putut sa mai spere in asemenea clipe?
-Nu...nu te las sa mori.Daca faci asta,te voi urmarii pana in strafundurile iadului si te voi aduce inapoi.Daca tu ma parasesti,eu nu mai am nici-un rost pe acest pamant.Hai Sharon,deschide ochii.

[dia_love_gackt]

Yeee...am scapat de Leon!
Vreau sa isi revina Sharon :2: Nu vreau sa moara :yada:
So..deabia astept urmatorul capitol.Gambate :*
:bye:

[Tyna-sama]

Sad very sad:((
Ce bn imi pare k Leon a plekat dar, dak Sharon nu-si revine tot degeaba:(.Yo sper sa se trezeasca:D
Bafta si astept urmatorul capitol si sper sa nu mai fie asa de trist:*

[Ice_angel_234]

foarte fain ficul.ai talent!greseli nu ai foarte multe(de tastare doar.dar alea se trec cu vederea la un fic asa frumos).capitolul asta a fost cam trist sper ca urmatorul sa fie mai vesel...gambate!!!!

[Ponky]

wow...am citit toate capitolele si pur si simplu m-am indragostit :X....imi pare rau ca s-a ajuns la situatzia asta *sad*...cred ca il bateam de il uscam pe Leon >.<....orikum, astept urmatorul cap. :P

[al3xutz@-3u]

:((:(( mi-au dat lacrimile

saraca Sharon...:(:(:(

e cel mai trist capitol pe care lam citit vrodata:((:(

succes in continoare dabia astept urmatorul capitol:((


te poopic

[Lye]

Sharon se trezeste

Trecuse aproape o saptamana de cand Sharon suferise acel teribil accident de masina.Sapte zile in care un somn adanc a pus stapanire pe ea.Parea ca nu mai vrea sa se trezeasca niciodata,insa nici nu murea.Era ciudat ce se intampla cu ea.In tot acest timp,Renji nu s-a dezlipit un moment de patul ei.Acelasi lucru se putea spune despre Ayaka.Singurul ce mai disparea cateva ore era Dantes,insa doar pentru a lua ceva de mancare si a se schimba.Zilnic,medici intrau in acel cabinet,insa ieseau tinand capul plecat.Acel lucru le risipea sperantele celor trei adolescenti,care nu vroiau sa se dea batuti.Minutele pareau ore,in timp ce orele treceau la fel de greu ca zilele.In acea incapere,unde nu se auzeau decat aparatele la care era conectata fata,timpul parea ca sta in loc.Renji tinea capul pe structura metalica a patului,in timp ce mangaia mana rece a fetei.Buzele erau albe si uscate,in timp ce parul negru era ravasit pe perna.Respiratia era din ce in ce mai rara,in timp ce inima se chinuia sa bata.Din ora in ora,in cabinet intrau diferiti prieteni ai liderului,consolandu-l.Chiar si Ariana regreta accidentul fotomodelului.Niciodata nu a vrut sa ii fie prietena,insa niciodata nu i-a dorit moartea.Ayaka avea ochii rosi de plans,in timp ce suspinele ei se auzeau in acea incapere,unde moartea obisnuia sa dea tarcoale patului.De fiecare data cand aceasta vroia sa o i-a pe adolescenta,intalnea spritul lui Renji,o energie care o impiedica sa faca acest lucru.Era atat de ciudat ce se intampla.Iubirea baiatului era atat de puternica,incat si moartea se temea.Jin a atipit pentru un moment,insa s-a trezit brusc,tipand ca din gura de sarpe.
-Sharon!
-Ce...ce s-a intamplat?Intreaba Dantes speriat.
-Am visat-o.Era imbracata in alb si mergea hotarata inainte.Din spate,eu o strigam,insa nu vroia sa se intoarca.Nici nu ma auzea.Nu poate sa moara.
Usa cabinetului s-a deschis,facandu-si aparitia diferite fotomodelu,colege de breasla ale tinerei.Toate regretau acel accident nenorocit si incercau sa il consoleze pe baiat.Insa cum ar fi putut face acest lucru cand vedeau ca bruneta respira din ce in ce mai greu?Obosit dupa multe zile nedormite,brunetul a fost trimis acasa de catre amicul sau,pentru a se odihnii.Nu vroia sa pateasca ceva.Jin a parasit incaperea,insa nu inainte de a-si saruta iubita pe buze.Erau atat de reci si aspre.Unde disparuse acea nuanta de roz pe care o avea in obraji,unde disparuse acel zambet angelic ce ii infrumuseta chipul?Era o situatie ce parea a fi fara iesire.Ajungand in fata spitalului,Renji a inceput sa fuga.Nu avea nici-o tinta exacta,pur si simplu se lasa dus de pasi.Nu vroia sa mearga acasa....cum ar fi putut sa doarma cand stia ca persoana iubita se afla pe patul de moarte?Lovea persoanele ce se aflau pe trotuar,nepasandu-i parca de nimic.Trecea printre masinile ce rulau cu viteza,expunandu-se oricand la un accident.Insa parea ca nu il intereseaza tot ce se intampla.In cele din urma,a ajuns intr-un parc.De locul acela nu il lega nici-o amintire,insa pasii l-au purtat spre acel loc.In timp ce inainta,in minte incepeau sa se deruleze diferite imagini.Isi dorea sa o mai vada o data pe Sharon urcand pe pasarela,eclipsandu-le pe cele care defilau alaturi de ea.Intodeauna se intampla acest lucru.Nefiind atent,brunetul s-a lovit de un cuplu de indragostiti,ce se plimbau fericiti.
-Ma scuzati.Replica acesta privind in partea stanga.
Ochii lui negri ii urmareau pe cei doi cum se sarutau si cum isi sopteau vorbe dulci la ureche.Parea ca nimeni si nimic nu le sta in fata.Asta credea si el pana in momentul in care totul s-a rupt.Disperat,s-a oprit,cu gandul sa se reintoarca la spital.Nu isi permitea s ao lase singura pe fata nici macar o secunda.
In interiorul cladiri,linistea incepea sa se aseze peste holuri.Din cand in cand,cate un medic aparea,ca o prezenta fantomatica,insa disparea cand intra in unul dintre incaperi.Usile s-au deschis zgomotos,permitandu-i brunetului sa intre.Acesta a inceput sa fuga pe scari,grabindu-se sa ajunga in camera unde se aflau cei trei.Acesta a patruns rapid,reusind sa isi sperie prieteni.Ceva se schimbase.Obrajii brunetei incepeau sa isi capete culoarea rozalie,in timp ce buzele erau din nou rosii.
-Isi revine,nu?Priviti-o!O sa se trezeasca cu siguranta!Spune acesta fericit.
-Nu iti face multe iluzii...Insa este posibil sa revina la viata.Replica rozalia stergandu-si lacrimile.
Renji s-a apropiat de fata,luand-o de mana.Acesta o saruta usor,aranjandu-i parul brunet.Brusc,ochii negri ai tinerei au inceput sa se deschida,in timp ce misca usor din degete.Vazand acest lucru,trio-ul s-a adunat in jurul ei,privind-o socati.Adolescenta a cascat,dupa care a inceput sa se uite buimaca in jurul ei.
-Ce...ce se intampla?De ce sunt aici?
-Bine ai revenit la viata.Replica Renji lacrimand.
Brunetul a luat-o pe fata suor de obraji,sarutandu-i buzele.Si totusi,fotmodelul nu prea stia ce se intampla.Brusc,si-a amintit tot: de la cearta cu Renji sintre blocuri,pana in momentul in care masina s-a izbit violent de stalp.Speriata,l-a indepartat pe adoelscent de ea,punandu-si mana pe piept.
-Tu...din cauza ta era sa mor.
-Stiu...si te rog sa ma ierti!Daca vrei,iti ingenunchiez in fata!Nici nu stiu ce sa iti spun....
-Sharon,cat timp ai fost in coma,nu s-a despartit de langa tine.Nici nu stiu daca a dormit zece ore intr-o saptamana.Amandoi ati gresit...insa va iubiti.Asta a fost motivul pentru care tu ai sfidat moartea.Ati face bine sa va mai ganditi o data la voi,la faptul ca ati petrcut momente frumoase impreuna.Nu lasati ca niste sentimente atat de urate ca ura si ranchiuna sa va stea in cale.Pe tine te cunosc de cand eram mici,intodeauna te-ai comportat ca o sora mai mare si m-ai protejat.Iar tu Renji,ai fost alaturi de mine inca de cand ne-am cunoscut.au fost niste certuri,dar le-am depasit.Impacati-va si iubiti-va.Amintiti-va ca nu aveti decat o viata la dispozitie,care se poate sfarsi in orice moment.
Vorbele rozaliei au fost atat de emotionante,incat au facut-o pe bruneta sa lacrimeze.Brusc,aceasta l-a luat pe Jin de gat,strangandu-l cu putere.La randul lui,adolescentul a imbratisat-o,dupa care i-a dat un sarut tandru dar pasional in acelasi timp.Pareau ca toate lucrurile s-au rezolvat.Si asta asteptau cei patru de foarte mult timp.