The Secret of The Twins

[Rose ^^]

Bun, am sa incep sa-ti critic capitolu si sa-ti dau unele sfaturi.[sper sa le pui in aplicare]
Mai cam ametit:dead:...cand am inceput sa citesc si am vazut ca Temari astepta avionul, ma gandeam ca te-ai dus inapoi in trecut sau nu stiu ce.. si apoi ca se intoarce inapoi acasa, parintii ei au murit si a mai trecut si un an.
actiunea a fugit, zici ca a vazut mumia lui Tutankamon inviata..
Adica in acest capitol [daca tot doreai sa pui moartea parintilor] incepeai prin a spune ca e in camera ei, nu stiu ce..bla bla :-@ si apoi primea un telefon sau ma rog ca cica parintii ei sunt pe moarte sau nu stiu cum..si descriereai bine sentimentele, faptu ca are impresia ca nu mai ajunge la ei..tin sa cred ca nu te-ai pun in pielea lui Temari sa simti acea durere.. si acel falshback [ca e si el] acolo puteai descrie mai bine cum sa intamplat moartea parintilor, eu una nu am inteles si o trebuit sa-mi imaginez ceva, sa fac o legatura..nu stiu ce aveai tu in minte. Ti-am zis ca sentimentele nu sunt bine puncate..ai pus, dar nu suficient. Greselile:
ia-ea
oginda-oglinda

Tu si misteru tau, macar la el stai bine si nu vrei sa-l inlaturi prea curand. ca veni vorba..cam repede sa dus blonda in pivnita casei, ma rog...oare ce va descoperi..am o banuiala ca e mai mult fantasy:x..

Am terminat:pfiu: Sper ca nu te-am suparat :o3..spor la scris si succes. Ideile sa te trasneasca

Bye.and kiss

[Valleee]

heya am venit si eu :D

Buna, capitolul asta mia placut foarte mult :D Dar ce gaseste in pivnita?? Ne-ai lasa in suspans din cate vad. Greselile le ai mai sus, la fel si descriera si actiunea, asa ca nu mai am ce sa zic. Deci, daca data viitoare cand pui next nu ma anunti ma supar raaau de tot. Cum a zis si Nenus, sa te trazneasca ideeile. Bye :-h:* Succes si anuntama cand ppui next

[~BreNda~]

Hey, am venit cu next.>:D<

Capitolul 5: Vis sau realitate?

Ce se intampla cu mine? Stau in fata acestei oglinzi si ar trebui sa ma vad pe mine, dar vad pe alcineva. Dar de ce? De ce aceata persoana ma urmareste? Totusi, oare inca traiesc, sau sunt moarta? Si daca am murit sunt in rai sau in iad? Dar daca acesta este un vis si o sa ma trezesc dimineata iar mama ma va striga si imi va spune ca am intarziat la scoala. De fapt acesta nu este un vis este realitate, dar nu sunt in aceasta lume normala. Sunt in lumea mea, o lume in care sunt doar eu, unde nici o intrebare nu are raspuns si sunt prea multe mistere care nu le vei deslusi vreodata. Aici cel mai mult predomina ceata care nu te lasa sa vezi ceva, nu te lasa sa vezi adevarul. Sunt inchisa aici, poate, pentru totdeauna. Inca sper sa gasesc cheia portii: sa inteleg ce se intampla cu viata mea, cu mine. Vreu sa imi reincep viata, sa am o a doua sansa. Dar nu se poate asa ceva, nu putem sa fim nascuti din nou.

Inca mai privesc oginda si vad acelasi chip inspaimantatoar, care m-a ingrozit din prima zi care l-am vazut, care nu ma lasa sa dorm noaptea. Imi ridic mana, iar reflexia la fel. Ca sa fiu sigura ca nu e nimeni in spatele meu, ma intorc repede, dar nu era nimeni, decat intunericul. Intunericul din inima mea.

Ruka, de ca ma urmaresti? De ce nu ma lasi in pace? Ce vrei de la mine? Viata mea? Hai, ucide-ma, oricum nu mai are nici un rost sa traiesc. Mai ales ca inima mea este prea intunecata ca sa mai poata fi luminata. Tu, de ce in aces moment stai in fata mea si nu ma lasi sa imi vad chipul plin de vanatai? Vanatai care nu se vad, dar se simt, chiar in sufletul meu chinut.

Imi inchid ochii pentru cateva secunde sperand sa imi vad trecutul, poate mai inteleg ceva. Pana la urma imi deschid ochii si vad ceva ce nu am mai vazut in viata mea. Totul este intunecat. Norii negri au pus stapanire pe cer si ascund soarele ca pe o frumoasa printesa. Din ei incep sa cada cativa stropi inocenti, foarte micuti. Acestia au inceput sa vina cu mare putere si au devenit din unii inocenti in unii durerosi. In cateva secunde tot orasul a fost acoperit de aceste picaturi si de o ceata groasa. Trandafirii erau uscati, aproape morti. Seamana exact cu lumea din visele mele. Oare am adormit? Sau poate acesta este un semn, chiar daca este intr-un vis, poate mai aflu ceva. Merg cat merg sa vad un parc asemanator cu cel de langa casa mea, dar era pustiu iar leaganele se miscau singure din cauza vantului. Arata infricosator. Langa el se afla o casa izbitor de asemanotoare cu a mea, doar ca aceasta era mult mai infricosatoare, parca era parasita. Deodata aud un tipad de groaza, al unei fetite. Ma indrep spre casa si deschid usor usa, acesta scotand un scartait ascutit. Ma uit in jur si sunt putin speriata de ce vad.

Aici este o multime de lume adunata in jurul unei mese. Toata lumea era imbtacata in negru, de parca ar fi murit cineva. Singura persoana imbracata in alb era o fetita de vreo patru ani cu parul blond si ochii caprui. Langa ea era alta fetita cara samana leit cu cealalta, doar ca era imbracata in nergru, iar parul si ochii ii avea tot negri. Pe chipurile lor se citea groaza si in cateva secunde au inceput sa planga amandoua in hohote.

Un barbat mare si puternic a luat-o pe fetita imbracata in negru si a trantit-o cu brutalitate pe masa din mijlocul camerei. Acesta are un chip foarte cunoscut, dar nu stiu de ce. Are parul blond si ochii negri. Parca este o combinatie dintre cele doua fetite. El ia un fel de sabie si o indreapta spre fetita de pe masa. Cand mai avea cativa centimetri, cea imbracata in alb se repede spre sabie si este omorata. Toti oamenii adunati in jurul mesei au inceput sa planga, inafara de acel barbat. Fara ca oamenii sa isi dea seama el a omorat-o si pe fetita imbracata in negru. Acel om nu are inima! Cum poti sa omori doua fetite nevinovate? Ce ti-au facut ele tie?

Chiar daca nu le cunosteam, am inceput si eu sa plang, nu stiu de ce, dar parca ma regaseam in acel peisaj. Nu prea inteleg acest vis, dar oricum, vreu sa ma trezesc. Ma dau putin in spate si vad o femeie cam stranie, dar foarte cunoscuta. Are parul negru si ochii caprui, cam ca ai mei. Tresar iar ea imi spune sa nu ma sperii. Imi spune sa am grija si ca eu si prietenii mei ar trebui sa nu mai stam chiar atat de uniti si mai bine ne grupam doi cate doi: fete cu baieti. Daca nu vom face asa vom suferi cu totii. Chiar daca aceste cuvinte nu au sens, chiar le cred. Imi inchid ochii iar cand ii deschid, surpriza!

Sun in fata casei! Nu! De ce iarasi sunt alt undeva? Deci acela chiar a fost un vis. Totusi, mi-a aratat ceva, care, totusi are sens. Ii vad pe prietenii mei indreptandu-se spre mine si imbratisandu-ma. Inainte sa ma mai gandesc la ceva, le spun ce mi-a spus acea femeie. Aratau de parca chiar m-ar fi crezut. Dupa putin timp Sakura il ia pe Sasuke, iar Hinata pe Shikamaru. Eu raman singura cu Naruto.
-Naruto, in ultimile zile m-am simtit singura, o persoana plina de durere, de suferinta, dar cu toate acestea m-am gandit mereu ca te iubesc. Putem fi impreuna, sa ne sprijinim unul pe celalalt si asa poate voi iesi si eu din acest abis al suferintei si al tacerii, spun eu cu lacrimi cristaline in ochi.
Dupa cateva secunde acesta imi spune cu o urama de regret in glas:
-Temari, apreciez ce vrei sa faci pentru mine dar, eu nu te-am placut niciodata.

~~Va urma~~


Sper sa va placa. Am incercat sa va urmez sfaturile si cred ca acest capitol este unul bunicel...Cred... Astept multe comentarii:*:bye:

[*Black~~Heart*]

Hey am ajuns si eu pe aici. Pai vad ca incerci sa pui descriere si se pare ca ai pus in acest capitol, nici prea multa ca sa ne plictiseasca, nici prea putina. Actiunea e ok, mi-se pare putin garabita, dar este in regula ;). Greseli de tastare nu prea am vazut sau greseli de ortografie. Repetitii nu sunt, iar dialogul nu este sec deloc, imi place :x. Prin urmare un capitol bun :d. Vad ca ideea ficului este cam intortochiata, sper ca o sa ne lamuresti pe parcurs. Ok deci bafta in continuare si te rog sa ma anunti cand pui next :pls:.

[Rose ^^]

Buna, mersi ca mi-ai spus:* Imi place noul titlu: are mult mister si te atrage.
Descrierea: e prezenta, insa tot nu mai facut sa simt acea frica a blondei. Adica se putea descrie mult mai mult, mai ales sentimentele de frica, confuzie. O singura idee se poate dezvolta foarte mult si in mai multe fragmente, iar astfel faci legatura cu amintirile si alte sentimente rezultand un amalgan de sentimente, ceea ce e foarte frumos pentru ca sporesti interesul.

Actiunea: tot ai grabit-o putin. De ce iti spun asta? Pentru ca ea ar trebui sa fie confuza dupa acea viziune, sa nu creada. Adica e un soc totusi, tu ai crede-o asa usor? Eu iti zic ca nu, ai refuza acest lucru. Stop de unde au aparut prietenii ei? Si sa o creada asa usor? Ciudat, ai spus cu un capitol inainte ca prietenii ei nu au reconoscuto, iar acum ca ii sar in brate si ca o si cred?
Treci prea repede, incearca sa cumintesti lucrurile si sa pui mai multa descriere, deoarece titlu promite multe si dupa el ar trebui sa fie foarte multa confuzie, multe socuri si descriere cu sacu:))
Spor la scris si sper ca nu te supara comul meu;;)