The Secret of The Twins

[~BreNda~]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj - inafara de cele create de mine - ce ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje, intamplari!


CAPITOLUL 1

Stau pe o plaja pustie si privesc cu tristete apusul care se scufunda in valurile albastre ale marii. Sa ma prezint: ma numesc Temari si am optsprezece ani. Parul meu blond ca spicele de grau flutura prin vant. Ochii mei negri stralucesc privind peisajul incantator. Parintii mei nu stau prea bine cu banii asa ca ne descurcam cam greu. Stateam gandindu-ma la aceasta problema, pana cand sirul gandurilor mele a fost intrerupt de o mana rece care m-a atins pe umar. am tresarit, iar cand mi-am intors capul le-am vazut pe cele mai bune prietene ale mele: Hinata si Sakura. Hinata are si ea optsrezece ani, parul lung cu reflexii movii si ochii lila deschis. La prima vedere pare timida, dar uneori chiar nu e asa. Toti baietii se topesc dupa ea pentru ca are niste sani mari. Sakura are parul roz ca forile ciresului si ochii ca cel mai stralucitor smarald din lume. Aceaste au inceput sa rada pentru ca m-au speriat. Au mai tinut-o asa ceva timp si ele, stergandu-si lacrimile de la atata ras, au propussa mergem spre casa. Eu, in culmea fericirii, am acceptat. Casele noastre sunt una langa alta, iar a mea este ultima. Asa ca, dupa ce prietenele mele au intrat in locuintele lor, am mai avut ceva timp sa ma gandesc la probleme. DAr cand am ajuns in fata casei am zarit o fata cunoscuta. Avea ochii caprui, parul roscat, neingrijit si ochelari. Aceata este Karin. Arata ca in monstru, desi ea se crede printesa. A fost prietena mea cea mai buna la gradinita dar acum nu ai e. Insa ea inca crede ca mai suntem prietene.
-Vai, ce mai faci draga? Nu ne-am mai vazut de cinci ore!
Se tine mereu dupa mine! Iar daca nu ne vedem mai des de cinci-sase ore innebuneste! Si in fiecare zi imi spune ca a vazut vreo sase-sapte baieti draguti, dar nu mereu sunt.
-Azi am vazut trei baieti: unul blond cu ochii albastri, altul cu parul negru prin intr-o coada si altul cu parul si ochii negri. Nu e minunat?!
Oau, mai putini ca de obicei. Dar m-am prefacut ca trebuie sa plec. Asa ca intru in casa, imi salut parintii si merg direct in camera mea. Of sunt asa de obosita! Ma intind in pat, dar nici un minut nu pot sa ma odihnesc, penru ca imi suna mobilul. E Sakura. Raspund, iar ea imi spune sa ma pregatesc, ca me intalnim in cinci minute la club. Nici nu am avut timp sa spun ceva ca a si inchis. Dar mai bine ma imbrac repedeca sa nu intarzii, ca ultima data cand am intarziat nu iesit prea bine. Asa ca mi-am luat o fusta de blugi si un tricou alb lung pe care scria in mii de culori "COOL". Ma grabesc sa nu intarzii la club. Dar cand am ajuns le-am vazut pe Hinata si Sakura care se uitau urat la mine. Dupa vreo zece minute in care mi-am tinut predici si m-au certat, am intrat in club. Firar, nu este nici un baiat dragut aici. Dar, de cate ori ma uitam la Sakura flirta cu alt tip. Si Hinata se darea la multi baieti, dar nici chiar ca Sakura.
La un moment dat au intrat trei baieti care mi se pareu cunoscuti, desi nu i-am mai vazut in viata mea. O, nu, sunt batetii cate mi i-a descris Karin! Dar cel blond e dragut. Hinata se uita la cel cu parul prins intr-o coada, iar Sakura la celalalt.
Mise pare mie sau se indreapta spre noi? Nu de duc in alta parte. Ba nu, vin spre noi, dar nu ma deranjeaza. Deci, am intrat intr-o conversatie cu acei tipi. Am aflat ca ii cheama Naruto, Shikcamaru si Sasuke. Shikamaru i-a spus Hinatei ca ii plac portocalele, uitandu-se la sanii ei.
Mai aveam putin si ma sarutam cu Naruto, Hinata cu Shikamaru si Sakura cu Sasuke. Dar, din pacate, am fost intrerupti de mizica care s-a oprit si de luminile care s-au indreptat spre usa. Din gurile adolescentilor a iesit un tipat de groaza, de parca s-ar fi speriat de persoana care tocmai a intrat. O nu, asta nu va iesi cu bine.

Sper sa va placa,e primul meu fic :001_smile:
Si va spun de la inceput ca nu ma supar de comentariile voaste, stiu ca vreti sa ma ajutati sa "excelez", ca sunt sigura ca capitolul acesta nu e prea reusit
ASTEPT COM. BYE!:bye:

[hiimera]

Meow ! :3

Uu.. fic nou nout si mi-a sarit asa ca scanteia in faţa.. :))
Hai sa incep sa spun cate ceva, caci am multe de zis.
Stai calma nu sunt o scorpie la critica, eu mai mereu incep cu partea proasta si termin cu cea buna.. dar de fapt le combin. So don't worry, im kind. ^^

Titlu & Idee:Titlul ca sa fiu sincera, este destul de interesant. Cred ca el ma atras cel mai mult, dar ce astept eu din partea ta este sa amblifici mesajul titlului, adica daca este vorba de dragoste falsa sau adevarata, e atunci va trebui sa bagi un amalgam de sentimente de indoiala, de incredere si mai stiu eu ce.. Nu are sa fie foarte usor, dar sunt sigura ca te vei descurca. :]
Ideea, pai nu prea am ce sa spun, nu am foarte multe detalii.. cate am inteles pana acum vad ca e vorba de temari si prietenele ei..hmm... nu foarte multe, a si ca nu are un statut financiar foarte bun. Mai vedem, pe parcurs. A si nu prea stiu cat de originala este, pana acum nu prea a avut ceva original, dar poate pe parcurs o sa fie originala...

Descriere & Actiune & Greseli: La capitolul descriere stai hmm.. asa si asa, nu foarte excelent, dar nici prost, stai binisor, insa mai trebuie sa bagi.
pentru ca dupa cum spune titlul, aici necesita o complexitate de sentimente, fapte si ganduri mari, iar descrierea trebuie sa fie prezenta in fiecare moment, mai ales ca trebuie sa descrii sentimentele personajului principal. Iar in primul tau capitol, nu prea ai facut asta, se vede si actiunea grabita, iar naratiunea si cu descrierea nu prea au acoperit acest lucru, sau macar sa astupe anumite goluri sau greseli de exprimare pe care le-ai avut.
In anumite momente eu, m-am impotmolit in ce ai spus tu.. ai grije cum scrii si am mai vazut cateva greseli de tastare:
forile - florile
me - ne [intalnim] si inca cateva, dar nu le mai vad.

Ce iti sugerez este: sa incerci ca dupa ce termini un capitol nou, sa te corectezi de fiecare data.
Ca asa poti sa micsorezi cantitatea de greseli de exprimare si de tastare. :-)
In rest asa mi-a placut primul capitol, insa parca mai necesita un pic de atentie.. ca daca ii acordai destul timp sunt sigura ca iesea bine.
Pentru inceput stai un pic mai Ok. insa ce ma mai deranjat este ca din nou vad aceiasi descriere a pers. adica: parul nu stiu cum, ochii asa.. etc.
La inceput am vazut ca nu ai pus chiar asa, dar puteai mai bine.. oricum am remarcat acest fapt ca ai incercat sa descrii altfel pers. principal, deci a fost bine. Chiar m-am bucurat.:*
Te felicit pentru acest capitol, insa astept sa vad cum progresezi.. desigur in timp. >:D<
Succes in continuare si sa nu te lasi, indiferent de comuri. :*

[~BreNda~]

Hey am venit cu next :*.

Capitolul 2

Temari:

In acel moment pe usa clubului isi face aparitia Karin. Ultima data cand Karin s-a intalnit cu Hinata si Sakura a iesit cu bataie. Pana la urma Karin a reusit sa ajunga la spital cu mari dureri de coloana. Fiind cea mai enervanta si antipatica persoana din oras, nimeni inafara de parintii ei nu a vizitat-o la spitalizare. Ea e cu gandul numai la baietii din oras, care dupa parerea ei arata ca niste "ingeri cazuti pe pamant", ceea ce pe prietenele mele le enerveaza foarte tare. Este incapatanata si nu asculta pe nimeni niciodata, mereu se imbraca intr-un roz tipator de te dor ochii. Toata lumea o uraste si din cauza asta i-a bataie mereu.

Dupa cum credeam aceasta a venit inspre noi cu pasul ei de gaina plouata, iar prietenele mele o priveau cu dispret total, mai sa vomite pe jos de greata. Ea era imbracata intr-o rochie de un roz strigator la cer, care se prindea la gat si lunga pana la genunchi. Sa asezat ca o pitipoanca la masa, fara acordul nostru si a inceput sa vorbeasca ca o idioata despre niste tipi cu care a vorbit. Hinata si Sakura stateau si aproape adormeam in timp ce Karin poveste cu vocea ei pitigaiata ce a mai facut. Enervata peste masura, Hinata a lua shake-ul si l-a arunca in cap la Karin. Aceasta semana ca un vulcan ce mai avea putin sa erupa, era toata rosie la fata de nervi si se uita cu dispret. Sakura vazand-o a inceput sa rada, parca scapata de la nebuni. Karin a inceput sa le injure de mama focului si sa se apropie de ele vrand sa le dea un pumn. Ce m-a impresionat cel mai mult e ca Karin stia atat de multe adjective ca sa spun asa. Se oproprie de Sakura vranda sa-i dea un pumn, dar fara noroc pentru ca Hinata ii prinde mainile la spate si o imobilizeaza. Sakura incepe sa dea cu picioarele in ea si asa a inceput o bataie de toata frumusetea. Karin pana la urma a cazut aproape moarta la pamant. Toata bataia a fost vizualizata de catre baietii carora le mai trebuia un popcor si parca erau la cinema. Pana la urma eu chem salvarea ce o i-a de jos pe Karin, iar noi ne propunem sa mergem in parcul din fata casei mele. Chiar daca era doisprezece noapte si era foarte intuneric, baietii au acceptat bucurosi propunerea.

Ajunsi acolo ne asezam pe banca si observam peisajul. Licuricii sclipitori zburau lin prin aer luminand calea. Luna si ficele ei, stelele, stau mandre pe cerul negru ca cel mai intunecat abis. Pe aici p-acolo zareai cate un felinar ce stralucea slab. Era un peisaj cu un aer misterios dar in acelas timp si romantic. Uitandu-ma mai atent la baieti observ ca parca vroiau sa ne spuna ceva, dar cuvintele lor parca li s-au oprit in gat. Arata de parca in interiorul lor s-ar fi dat o lupta. Ma uit in ochii lui Naruto si parca acestia s-au innegrit si aveau o sclipirea intunecata. Am simtit un fior pe sirea spinarii cand am vazut asta...baiatul acesta are ceva de ascuns, dar ce? Oare voi putea afla? Aceste intrebari ma macina, are un mister aparte, iar eu il voi afla. Ma uitam in ochii baietiilor cu o privire suspecta, iar cand sa ii intreb ce se intampla cu ochii lor, acestia si-au gasit cuvintele si ne-au spus calm si dragostos ca ne plac. Hmmm prea ciudat ochii lor si-au revenit la normal. Parca erau fortati sa spuna acele cuvinte, acele cuvinte pe care eu pana acum nu le-am inteles niciodata, sunt ca si Karin, niste chestii ce nu le inteleg.

Printre toate gandurile mele incurcate, ca si matematica, il aud pe Sasuke ce ne intreaba cum ne simtim stiind ca maine incepe scoala. Fac ochii cat cepele si ma uit mirata la el. Cred ca asta nu are calendar la el, cum adica maine incepem scoala?! Este imposibil, parca au trecut abea doua saptamani de cand am luat vacanta! Ma uit repede la telefon sa vad in ce data suntem, iar temerile mele se adeveresc, maine incepe cosmarul!

***

Razele calde ale soarelui imi mangaie obrajii fini. Este o zi atat de frumoasa, pacat ca un lucru strica asta: SCOALA. Poate ar trebui sa fiu fericita ca imi revad colegii, profesorii si alte chestii de care sigur nu am chef acum. Find in intarziere mi-am luat niste blugi skiny negri cu o camasa alba si in picioare niste adidasi albi, nimic special.

Dupa un lung drum si obositor, in care m-am miscat ca un melc, in sfarsit am ajuns la scoala. Ups am intarziat zece minute...oricum imi este prea somn ca sa imi pese. Ma uit la multimea de elevi si observ ceva ce ma incanta si imi aduce fericire in inima, Karin nu este in clasa ceea ce inseamna ca s-a mutat la alta scoala. Mai mare fericire nu putea sa aduca bunul Dumnezeu pe sufletul meu si al prietenelor mele. Kakashi, dirigintele nostru, ne-am anuntat ca avem trei colegi noi. Minuat pleaca Karin si vin inca trei ciudati, mai bine nu se putea! Dar se pare ca acei "ciudati" sunt Naruto, Sasuke si Shikamaru. Nu pot sa spun ca sunt fericita ca ei sunt in clasa cu noi, pentru ca au un mister, pe care nu il poti descoperii si nu sti nici odata cand spun adevarul.

Am stat asa tota ora vorbind despre ce am facut in vacanta si alte chestii, dupa care ne-a dat orarul. Defapt nu imi amintesc mare parte din ora pentru ca am adormit. Deodata ma trezeste clopotelul de pauza si sar ca arsa din banca mea intreband ce se intampla si daca a luat foc scoala. Toata lumea incepe sa rada. Se pare ca ora urmatoare avem o ora de dat cu capul de pereti si anume matematica.

Nici nu a intrat bine proful in clasa ca si incepe sa asculte colegii. Prima colega ascultata este chiar Sakura, din "intamplare" asa a "cazut" la catalog. Aceasta iese in fata, la tabla, si incepe sa scrie cec dicteaza proful. Dupa ce a terminat profesorul spune:
-Oau, rezolvarea asta este atat de...GRESITA! Si de ce ai scris intr-o inima un "S" ? Off iti voi pune un 6.
-Yeyy primul meu sase la matematica! spune aceasta incantata.
Dupa mai multii colegi ascultati a trecut si ora aceasta.

Urmatoarea ora avem limba si literatura romana. In clasa intra o doamna cu par roscatfoarte cunoscuta:
-Buna ziua copii, spune aceasta cu un ton iritant. Ma numesc Eliza Kanay si va voi preda de acum in colo limba si literatura romana. Inainte sa incepem lectia va-o prezint pe fica mea Karin.
Dupa ce au zarito pe Karin colegii mei au tresarit de spaima. La fel si ora asta profesoara ne asculta si normal ca prima colega ascultata este mult iubita ei fiica Karin. Aceasta trebuia sa conjuge verbul "a fi" la prezent.
-Eu este, tu este, el/ea este, noi este, voi este, ei/ele este, spune Karin plina de mandrie.
Profesoara, batuta in cap, i-a spus ca e bine, ba chiar a laudat-o si i-a pus un 10. Da proasta mai e si femeia asta! Cum sa ii pui 10 cuiva care nici macar nu a spus corect?
Trecand peste asta urmatoare ascultata este Sakura. Ea este pusa sa conjuge verbul "a fi" la timpul viitor. Pentru ea a fost floare la ureche avand in vedere ca e cea mai buna din clasa la romana. Conjuga perfect la timpul viitor, dar profa ii pune sase, Aceasta enervata peste masura i-a catalogul si isi trece 10 pentru ca atat merita.

Dupa aceasta ora plictisitoare mergem acasa ne mai avand ore. Eu si prietenii mei ne hotaram sa mergem in parc. Eu ma duc acasa lasandu-i pe prietenii mei sa ma astepte in parc, pentru ca trebuia sa imi las geanta cu cartiile. Nici nu am intrat bine in casa ca tata vine si imi spune:
-Temari trebuie sa iti spun ceva, spune el pierindu-i zambetul de pe fata. Tu, vei pleca impreuna cu noi, departe de acest loc, in Amerca.

La auzirea acestor cuvinte am simtit ca mor. Credeam ca am cazut intr-o groapa si cadeam, cadeam si nu ma mai opream. Mai bine ma duc sa le spun si prietenilor mei acest lucru ingozitor. Ajungand in parc le spun ca am sa zic ceva important, iar acestia isi dau cu parerea:
-Ai vazut un OZN! Ba nu ai gasit un nou fel de mancare! Nuu ai gasit un pui de catel pe strada!

Inainte sa mai spun ceva, tatal meu m-a strigat ca trebuie sa plecam. Adio prieteni. Adio Naruto...

Ruka p.o.v:

Deci in sfarsit a plecat aceasta fata. De cand asteptam ziua asta. Vise neplacute Temari! (ras de devil)
~~Va Urma~~

Veti afla in capitolul urmator cine este Ruka >:) . Sper ca v-a placut capitolul
Astept com :bye:.

[Rose ^^]

Buna. Pai nu mai fac introduceri si incep sa-ti comentez ficul. Avand in vedere ca nu am comentat nici primul capitol il voi include si pe el. Imi place titlu, e chiar interesant si te atrage. Ceea ce imi mai place e faptul ca nu dezvalui cuplu principal, adica nu stiu daca va fi ShikaTemi sau NaruTemi, si asta e bine, pentru ca mentii suspansul sii ii atragi si mai mult pe cititori. La modurile de expunere stai destul de bine, pentru inceput. e primul tau fic? greseli ai, dar minore. inca ceva ai grija la dialog, pana acum e ok, dar sa ai grija pe viitor. Acu vine descrierea, ceva ce ne da dureri de cap la toti:)) ai incercat sa pui, sa descrii, dar se mai poate inca mai e loc. De exemplu puteai accentua si mai bine atunci cand Temari a primit acea veste, ca se muta, dar sper ca in urmatorul capitol sa accentuezi acest lucru. Actiunea merge linistita, desi ai avut un moment in care ai grabit-o. Atunci cand baieti le-au spus fetelor ca le plac, asa de repede? Ideea imi place pana acum, adica ai puso pe Temari in rolul principal si imi place, ai cam schimbat. Vom vedea pe parcurs.
cam atat am avut de spus. Astept next si te rog sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D< Succes.

[~BreNda~]

Hey, am venit cu next.

Capitolul 3

Stau pe scaunul din avion si privesc pe geam incantatorul peisaj. Zbor de vreo cinci minute, dar mi de par cinci ore. Fiecare secunda este un chin pentru mine. Tot ma gandesc cum va li in America. Ma bucur ca vad alt loc, dar imi este frica de ce s-ar putea intampla acolo. Nu pot sa cred ca plec de langa prietenii mei,, atatea amintiri lasate in urama, atatea rasete uitate. De fapt nu imi amintesc prea multe lucruri din copilaria mea. Imi amintesc doar cand aveam cinci ani pana acum, in rest, nimic. Ma uit pe geam si doua lacrimi calde imi cad pe obrajii reci. Imi vine sa deschid geamul si sa sar din avion. Dar, din pacate, este imposibil.

Dupa un drum lung de mers cu avionul, in sfarsit am ajuns. Aici totul pare atat de veseli, iar locuitorii aveau mereu zambetul pe buze. Pasarelele cantau voioase, iar soarele stralucea, invaluind orasul.
As vrea si eu sa fiu asa fericita dar gandul meu zboara numai la Naruto si la ochii lui ce stralucesc ca diamantele.Si este amuzant, hiperactiv si...
-Temari oprestete! Tu te tot gandesti la un baiat care nici macar nu te place. Hai mereu ai spus ca baietii nu sunt importanti. Of, acum vorbesc singura!
Ma bucur ca nu am spus asta cu voca tare, ca uneori mi se mai intampla. Dar, cand ma uit in jur, toata lumea se uita la mine ca la un extra terestru. Ups, chiar am spus-o cu voce tare. Dar imediat s-au intors cu zambetul pe buze la treburile lor. Oamenii acestia chiar sunt fericiti. Pana si parintii mei par bucurosi. Dar de ce? De ce niciodata nu stiu nimic? Of, traiesc printre mistere.

Deodata mama ma cheama la masina ca sa mergem spre noua casa. Pe drum vedeam copacii verzi si inalti, parca si eu erau fericiti. Pacat ca eu nu. Ma intreb ce fac prietenii mei.

Sakura P.O.V.

Sunt epuizata! Eu si ceilalti am cautat-o pe Temari ore intregi. Fix acum si-a gasit sa se joace de-a vatea-scunselea. (nu stiu cum se scrie) Dupa atata timp pierdut, noi ne asezam pe niste banci de langa un nuc. Acolo este locul nostru ''secret''. Dupa putin timp am observat o scrisoare chiar pe locul lui Temari. Pe aceasta scria:

''Dragi prieteni,
Cred ca atinci cand voi incerca sa va spun acel lucru important nu ma ve-ti asculta. Dar pentru orice eventualitate va spun: Am plecat pentru totdeauna. Deci ADIO!
Semnat Temari''

Cu noduri in gat le spun ptietenilor mei ca Temari a plecat. Ei se uitau la mine de parca eram de pe alta lume. Pe fata lor se putea citi confuzia si mirarea. Si eu sunt surprinsa si nu pot sa inteleg de ce a plecat. Multe lucruri nu le inteleg dar acest lucru este pe primul loc. Pe al doilea loc este matematica. Cu cifrele alea si oricum cui ii trebuie mate?
Dar sa revenim. Dupa cateva momente de tacere incep sa tip:
-Naruto esti un tampit!
-Ce-am mai facut acum? spune el plictisit
-Pai tu ai fost primul care a comentat cand Temari a vrut sa spuna ca va pleca, desteptule! zic eu punand accentul pe ''desteptule''.
Dupa multe replici amenintatoare eu vad o tipa cate vine spre noi. Avea parul exact ca Temari doar ca era negru si purta rochia ei preferata doar ca era neagra. Ea ne-a intrebat cum ne cheama si noi ne-am prezentat. Si ea sa prezentat: se cheama Ruka. Parea o fata de treaba, dar...........

Temari P.O.V.

In sfarsit am ajuns la noua casa. Este atat de mare, pacat ca este vopsita in roz. Nu apuc sa admir prea mult vila pentru ca sunt asaltata cu tot feluti de cadouri de la vecini. Chiar si cei care nu sunt vecinii mei. Ma simt bine ca toti ne dau tot felul de cadouri, dar de ce ni le dau? Alta intrebare la care nu am un raspuns
In sfarsit vecinii s-au dus la casele lor si pot sa admir mai bine noua mea locuinta. Incerc sa intru in casa, dar privirea mea este furata de o gradina superba. Acolo erau niste banci albe care erau asezate in jurul unui nuc. O, nu, imi aminteste de locul acela de acasa. Mai erau si niste tufe cu trandafiri rosii ca sangele. Parca aceasta gradina imi citeste gandurile.

Ma duc sa le admir mai bine dar iar sunt intrerupta de parintii mei care imi spun sa mergem la cimitir pentru ca acolo este inmormantat un frate de-al meu, Gaara, de care nu stiam.
Am ajuns acolo si deodata cerul s-a innoratsi a inceput ploaia. Dar de ce? De ce si iar de ce. Acest loc este atat de infricosator si imi trezeste niste amintiri groaznice.

~~~FlashBack~~~

Stateam pe un mormant pe care scria "AICE SE ODIHNESTE SPIRITUL CEL RAU''. Ma intrebam de ce ea si nu eu. Tot plangand acolo o lacrima calda se scurge pe obrazul meu fin si cade pe mormant. Atunci o floare intunecata a iedit din pamant.

~~~FlashBack~~~

Dar nu imi amintesc ce s-a intamplat cu acea floare. Dar m-am dus la mormantul lui Gaara si mi-a aparut o viziune ci un alt mormant pe care scria ''TEMARI SABAKU''. Dar de ce? De ce meru imi apar viziuni de genu asta? Si as avea o lista lunga cu intrebari de genu asta. Deodata parintii mei m-au chemat acasa sa despachetam. Chiar cand am iesit din cimitir iar s-a facut soare afara. Nu pot sa cred, chiar nu stiu nimic. Eu sunt eu, dar nu ma stiu deloc.
Dar trecand peste asta eu cred ca voi avea, de acum in colo, o viata minunata.


Cam asta a fost. Sper sa va placa. Scuze ca e scurt dar nu prea am timp.
Astept com:bye:

[*Black~~Heart*]

Pai trec si eu pe aici. La descriere stai putin cam prost, stiu ca incerci sa pui, dar nu e de ajuns, mai trebuie. Trebuia sa descrii mai bine sentimentele lui Temari legate de plecare. La naratiune, stai bine. Vezi ca ai greseli de exprimare si de tastare, incearca sa corectezi capitolul inainte sa il postezi. Am vazut si repetii, dialogul mi s-a parut cu o tenta de sec dar este ok. Legat de idee mi-se pare originala, vreau sa mai vad pe parcurs. Astept next si te rog sa ma anunti. Bye :*.

[Rose ^^]

Buna, pai uite ca am venit si eu. Mersi ca mi-ai spus. Pai sa vedem:
Imi place ca ai ceva mister in el si faptul ca nu vrei sa-l inlaturi. Ma bucur ca lasi spatiu intre fragmente, e usor de citit. Dimensiunea e ok. Modurile de expunere: Daca in comul anterior am spus ca te descurci cat de cat, acu spun ca ai lasat-o moale. Ai incercat sa pui descriere, dar din pacate nu a mers. Axeazate pe sentimente. Stiu e greu, am si eu ficuri si stiu cum e, dar fiindca narezi la persoana intai e mai usor, punete in locul personajului. Imagineaza-ti cum ar fi ca tu sa te muti si sa-ti lasi tot in spate, prieteni, copilarie si cum ar fi sa afli ca ai un frate de care nu stii sau ca ai niste viziuni ciudate, descrie toate elementele. "Da-i" o parte din tine personajului.

Actiunea, cine o fugareste? Aici chiar ai grabit-o. Ai trecut peste elemente foarte repede, putin spus. De exemplu cand Temari a primit acele cadouri de la vecini, trebuia spus ceva, adica eu nu intelegeam de ce. Puteai spune ca asa e obiceiul, nu trebuie sa ghicim noi. Sa inteleg asa: o analizat casa si o fugit la mormant, o lasat bagaju in curte si alea alea. Vremea putea descrisa mai bine. Si ca sa nu grabesti actiunea si sa-ti iasa si capitolele lungi si frumoase se pune descriere, iara ajung la ea, dar e esentiala.

La dialog ti-am zis sa fii atenta. Devine plictisitor, mai ales cand ai vorbit din perspectiva rozaliei. acea scrisoare a fost cam mica, dar ma rog.
Greseli am vazut:
"extra terestru"= extraterestru
"vatea-scunselea"= vatea ascunselea
atinci= atunci. Si mai sunt, dar nu mai zic ca-s banale unele. Acel "adio" din scrisoare nu trebuia scris cu majuscule, ca da impresia ca tipi la noi. Doreai sa acentuezi, scriai cu italic sau bold. Dar corect era "Adio" atat.

Sper ca nu te-am suparat. Dar critica e constructiva. Astept next si vreau sa vad imbunatari, incearca sa tii cont:P Bye.

[Valleee]

Hey am venit si eu aici. Pai, greseli din taste am vazut, dar ti le-a mai zis si Venus, asa ca nu cred ca are rost sa le repet. Acum, o sa comentez tot.
TITLU - nu ma atrage foarte mult, dar intr-un fel da
DESCRIERE - a mancat-o pisica. exact cum a zis si Venus, trebuia sa descrii mai mult vremea si despre acel obicei. Si despre scoala, ca nu ai dscris-o chiar deloc.
ACTIUNEA - e grabita, si incearca sa o incetinesti, chiar daca nu iti iese eu as aprecia daca ai incerca macar.
IDEEA - nu-i chiar originala, adica normal, Sakura si Sasuke, Hinata si Naruto, nu?? Dar nu numai asta, am mai citit multe ficuri, in care era vorba de o fata care avea multi prieteni si a trebuit sa se mute pentru ca parintii erau saraci. Am si o intrebare, daca erau saraci cum au putut cumpara o casa mare si sa mai cumpere si bilete?

Dar stii ce imi place, ca vad si eu un fic cu Temari si Shikamaru. In mare este un fic bunicel, dar daca mai nu mai grabesti actiunea sigur v-a iesi ceva frumos. Deci, sper sa nu te deranjeze comm-ul meu, si sper sa ma anunti cand pui next bye :D

[~BreNda~]

Hey, am adus next. Am incercat sa tin cont de sfaturile voastre si sper ca m-am descurcat. Va rog sa ma scuzati pentru greselile de tastare dar nu am timp sa le corectez. Pentru Roseta si Valeee: de fapt nu era un obicei de a da cadouri, Temari le-a primit pentru ca... (ve-ti afla) si la fel este si cu casa si biletele, nu familia lui Temari le-au cumpatat le-au primit.
Lectura placuta!

Capitolul 4. Revenirea. Fata in fata.

Stau in fata aeroportului si astept avionul. De ce il astept? Ca sa ma intorc acasa pentru ca parintii mei au murit, dar nu stiu de ce. Ma simt singura, abandonata. Ca un copac singur in mijlocul desertului care moare incet, incet, suferind. Acum sunt intr-o lume paralela in care nimic nu are sens si nici o intrebare nu are raspuns.
Cel mai mult ma doare ca pe Naruto nu l-a interesat ce vroiam sa spun, pentru ca el si-a dat cu parerea. Eu acum imi dau seama ca il iubesc, dar el nu ma place. Acest cuvant ‘’iubire’’, acum cateva luni nu il intelegeam, dar acum da. Iubirea este in sentiment care nu l-ai mai simtit si nici nu-l vei simti inca o data. Este atunci cand te simti bine cu acea persoana si iti place totul la ea. Iar cand aceasta nu te place totul in jurul tau se prabuseste. Desi crezi sau spui ca nu te intereseaza ca acel cineva nu te iubeste, undeva in adancul sufletului suferi, chiar daca nu iti dai seama.

Inca ma intreb de ce au murit parintii mei?De ce cei de aici erau atat de fericiti si mi-au dat atatea cadouri? Si de ce imi apar tot felul de vizumi? Of, de ce nu stiu nimic despre mine?
Tot gandindu-ma am vazut o femeie cu un carucior in care erau doi gemeni. In acel moment mi-a aparut o vizune cu doua gemene, doar ca una era imbracata in negru si alta in alb. Ce se intampla cu mine? O fata in alb si una in negru, nu are nici un sens si nici nu va avea. Sau poate are...

In sfarsit a aparut avionul si pot sa merg acasa. Toata lumea se imbulzea peste mine si ma calca. Sunt ca o epava parasita in mijlocul oceanului si nimanui nu-i pasa de ia, la fel ca mine
Cu chiu cu vai ajung in avion si ma aseez pe un scaun. Dupa putin timp vad o fetita care se tinea de mana cu parintii ei. In acel moment mi-am amintit de acea zi neagra de acum o saptamana.

~~~FlashBach~~~

Era o zi intunecata si ploioasa. Norii negri acopereau cerul senin si nu lasau soarele sa incalzeasca pamantul. Din ei au incepus sa cada cate un stop mic de ploaie, care in cateva secunde s-au facut mari. Peisajul iti trezea un sentiment de spaima, de neliniste. Aceleasi sentimente le simteam si eu, dar nu din cauza vremii, din cauza celor intamplate.
Statea in genunchi langa parintii mei aproape morti. Picaturile de sange curgeau sin corpul fara vlaga al lor, precum lacrimile reci ale mele. Deodata o aud pe mama spunandu-mi in soapta:
-Temari, trebuie sa iti spun ceva inainte sa mor: fereste-te de cineva care va aparea in viata ta si care seamana cu...
In acel moment imima ei a incetat sa bata. Vreu sa mor si eu, sa fiu alaturi de parintii mei. Printre multe suspine reusesc sa zic un simplu ’’nu’’. Chiar in acel moment a sosit si salvarea, dar prea terziu. Pana la urma, toate lucrurile se intampla prea tarziu, cand nu se mai poate face nimic. Tot raul este facut. De acum in colo viata mea s-a sparsit, desi inca traies.

~~~EndFlashBack~~~

Inca ma uit la acea fetita care s-a asezat in fata mea si izbucnesc in plans. Dar ma intorc repede spre geam, ca sa nu se observe. Oare prietenii mei isi mai amintesc de mine? Totusi a trecut doar un an, dar daca au gasit alt prieten, care m-a inlocuit? Lacrimile mele nu inceteaza sa curga, desi incercerc sa ma opres, nu pot. Este prea multa suferinta, dar mai exista speranta.

Dupa un drum lung am ajuns. In acest moment vreau doar sa merg acasa.
Ajunsa in fata locuintei, imi iau cheile din buzunar si imi indrept mana spre usa. Ezit o secunda, linistindu-ma. Imi este frica de ce as putea sa vad inauntru, chiar daca nimeni nu a mai intrat in aceasta casa de un an. Pana la urma deschid usa si sunt surprinsa de ceea ce vad in fata ochilor mei. Casa chiar nu s-a schimbat deloc, ma bucur s-o vad din nou. Dar mai bine ma duc sa imi caut prietenii. Imi las valizele in hol si ies cat se poate mai repede afara.

Ma uit spre parc si imi vad prietenii: Hinata, Shikamaru, Naruto, Sakura, Sasuke si... Inca cineva dar nu imi dau seama cine. Are parul exacl la fel ca si al meu doar ca este negru iar ochii sun la fel. Deodata ea se uita la mine cu un o privire amenintatoare, plina de ura, care ma alunga. In acei ochi ma vedeam pe mine, vedeam atatea, parca toata viata mea, dar nu stiu de ce. Aceasta surade putin si se intoarce la ceilalti.
Cu pasi mici ma duc in parc ca sa vad daca ma mai recunosc prietenii. Ajung acolo si le spun pur si simplu ‘’salut’’. Acestia se uitau la mine de parca nu m-au vazut in viata lor, iar acea fata stranie se uita si mai urat la mine. Dupa cateva secunde de liniste ii intreb cum ii cheama iar acestia se prezinta. Acea fata spune cu acelasi suras enervant ca o cheama Ruka, parca imi suna cunoscut.

Vazand ca acestia asteapta sa plec le spun ca ne mai vedem si pornesc sre casa. Oricum imi este foame. Ajung in bucatarie si vad un cutit aruncat pe jos. Il iau si ma uit atenta la lama acestuia. Incet incet il apropii spre inima mea. Inca putin si inca putin. Deodata il arunc inapoi pe parchet. Ce se intampla cu mine? Of, am innebunit. Ma linistesc cateva secunde si ma gandesc ca eu nu am post niciodata in pivnita, nu ar fi o idee rea daca as explora putin.
Ajung acolo si privesc in jur. Este atat de infricosator si sunt multa panze de paianjen. Nu le bag in seama si ma apropii de catena cutii pline de ziare vechi, poate gasesc ceva interesant. Peste ele era o oginda. O iau in mana si ma privesc in ea, dar nu ma vad pe mine. Of, de ce vad......

[*Black~~Heart*]

Salut am aterizat si eu pe aici. Pot spune ca ideea este originala nu am mai intalnit-o. Vad ca faci progrese, incerci sa pui descriere dar totusi mai trebuie. Actiunea ai cam fugarit-o incetineste-o punand mai multa descriere. Dialog nu prea ai avut si vad ca nici nu aveai de ce sa pui...Nu am vazut repetitii dar am vazut greseli de tastare, nu mai stau sa le enumar. Offf tu si suspansul tau...ce se va intampla, vreau next. Oricum este un capitol bunisor. Astept next cu nerabdare si nu uita sa ma anunti :*.