09-04-2011, 07:02 PM
Imi cer scuze din start ca nu am pus un titlu dar inca nu am gasit ceva care sa se potrivesca cu aceasta poveste. Imi cer scuze si pentru greselile de tastere,daca acestea exista,sau pentru naratiunea proasta,descrierea lipsa si actiunea grabita,daca acestea exista.
In fine,va doresc lectura placuta si accept orice critica aveti sa imi spuneti. Ja ne si spor la citit:-h:*
Capitolul 1
Inceputul
,,V-ati simtit vreodata ca si cum nu ar mai fi sfarsitul pentru voi? Ca si cum ati sti ca trebuie sa plecati,sa dispareti,dar,totusi ceva va tine pe loc,desi stiti ca nu mai aveti ce cauta acolo? Dar poate mai exista o ultima speranta in inima voastra si acest lucru va tine sa nu dispareti. Nu,nu se poate…si totusi…’’
-Loren,la masa! aud cum mi se striga numele de dupa usa.
Inchid leptopul fara sa dau un raspuns persoanei ce ma striga,apoi ma ridic de pe scaunul moale de la birou si ies din camera. Cobor scarile ,iar la bucatarie ma asteapta mama,zambind,ca de obicei. Ma asez la masa de sticla si imi trag usor scaunul spre aceasta.
-Si cum ai dormit,draga mea? ma intreaba mama in timp ce aseaza un bol cu lapte in fata mea.
-Am dormit bine… spun eu parca asteptand ca cineva sa-mi contrazica minciuna.
-Ma bucur sa aud asta. Va trebui sa plec la servici. Te descurci sa pleci la scoala singura,nu?
-Mama,am saisprezece ani. Bineinteles ca ma descurc.
Mama ma sarutat pe obraz si a plecat din casa. Mereu eram singura intre orele 12 si 20. Trebuia sa stau mereu in singuratate. Dar simteam ca azi singuratatea se accentuase. De ieri seara totul isi pierduse sensul.
M-am ridicat de la masa fara sa mananc si am plecat in camera. Nu aveam nevoie de nimic. M-am intors la leptop si am descis pagina la care lucram.
,, Dar poate mai exista o ultima speranta in inima voastra si acest lucru va tine sa nu dispareti. Nu,nu se poate…si totusi…si totusi intorci privirea si nu-i nimic. Nimic care sa te ajute,nimeni care sa te astepte. Insa tot nu poti pleca.â€
Ma ridic de pe scaun crezand ca aud ceva. Nu gasesc nimic si nu vad pe nimeni. Imaginatia mea a luat-o razna. Am inchis leptopul si am iesit din ,,camera de creatie†asa cum o numesc toti. Arunc privirea spre ceas. Ar trebui sa plec la scoala si sa ma intalnesc cu,,dusmanii regatului†asa cum ii numesc eu. Am coborat scarile si am iesit pe usa de la intrare. Lumina soarelui era puternica. Toata strada era luminata de razele calde ale astrului ceresc. Am pornit pe drumul catre scoala. Drumul era linistit. Oriunde te uitai nu obsrvai vreo vietate cat de mica. Pe drum am inceput sa reflectez la ceea ce am scris in leptopul argintiu. Acele cuvinte erau ceea ce simteam eu in acele momente.
Cat timp am stat sa ma gandesc nici nu am observat cladirea mare de culoarea safirului pal ce se inalta intr-o curte de beton. Am intrat in curtea ce era plina de copii de la paisprezece pana la optsprezece ani. Toti erau fericiti pentru ca se revedeau dupa vacanta va vara. Intr-un colt trei fete ce radeau. Una avea parul blond,buze de culoarea trandafirului,ochii un ocean de-albastru iar rochita si paltonul colorat pe care le purta denotau elegant si energia sporita a fetei. In mijloc statea o fata putin mai sfioasa cu ochi mici si verzi ca frunza,parul ei era precum scoarta copacului iar buloverul ei si blugii ii dadeau de gol firea draguta dar sfioasa de cele mai multe ori. A treia fata era imbracata cu o pereche de blugi si in trening verde incheiat. O sapca rosie acoperea din parul ei de foc ce era imprastiat pe umeri iar in vanta semana cu o valvataie salbatica. Ochii erau ca si fumul. Tote aceste caractere aratau ca era o fire competitava si energica careia ii placea sportul. M-am apropiat de ele incet de parca as fi fost o eleva noua ce incerca sa isi faca prietene noi.
-Buna Lore!!! striga blondina venind langa mine,vesela ca de obicei. Cum ai petrecut vacanta?
-Foarte frumos. M-am disrtat de minune la munte. Apropo,te rog,nu imi mai zice Lore. Nu imi place,da Kimy?
-Bine! Acum sa vedem cum a petrecut vacanta Jane! spuse ea aratand spre roscata.
-Eu am fost in tabara de sport. Am invatat jujitsu! Spuse ea lovind un par apoi cazandu-i fix in mana fructul auriu. E randul tau Emilin.
-Eu…pai..e..eu…Am fost cu parintii in F…F…Franta…
-Serios?! spunem toate in cor.
-D…Da.
-Cum e acolo? Aaa, si in primul rand, nu te mai balbai pentru ca nu intelegm nimic. spun eu
-Bine. E foarte frumos. Arhitectura este minunata si cartile sunt scrise din suflet.
-Ma bucur ca te-ai distrat.
-Bine acum! spuse Kimy. Sa vedem cum ati petrecut ultima noapte a vacantei! Eu am fost la cumparaturi cu mama.
-Eu m-am batut cu fratele meu mai mare. spuse Jane.
-Eu am stat in aeroport… se planse Emilin.
-Dar tu Loren?! spun ele curioase.
-Eu…Nu am facut nimic…Hai sa intram in scoala…
Am plecat de langa ele si am intrat in clasirea verde. Cum as fi putut sa le spun prietenelor mele ca aseara am vazut…Dar intrebarea adevarata este “Ce am vazut de fapt?â€. O silueta neagra,mladioasa cu aripi negre si ochi rosii infricosatori . Cum as fi putut sa le zic?
Am intrat in clasa cu peretii crem si m-am asezat in banca de le geam. De acolo vedeam cel mai bine la table si la ce se intampla in clasa. Nu a durat mult pana clasa s-a umplut iar toti au inceput sa discute despre vrute si nevrute din vacant. Ora ainceput de indata ce profesoara de limba si literature romana a intrat. Doamna era inalta,cu parul roscat si ochii maronii. Sacoul si pantalonii de matase ii dadeau un iz professional si denotau seriozitate. Ora era destul de usoara astazi,fiind prima zi. Doamna ne explica despre adjectiv in timp ce copiii rad,glumesc si se stramba. Rar vezi pe cineva sa scrie ce zice profesoara. Lectia se termina repede si asa se intampla si la restul materiilor. La ora 18:00 toti suntem liberi din stramtoarea invataturii si putem pleca spre casa.
Jane,Emilin si Kimy au vrut sa mearga cu mine,dar m-am gandit ca mai bine voi merge singura. Era destul de intuneric afara desi toamna deabia incepuse. Dar totusi oricat de multa lumina ar fi fost sau cat de intuneric se facea,mereu trebuia sa ai grija pe aceste strazi murdare.
In cele din urma am ajuns acasa. Nimeni,ca de obicei. Sunt singura. Ma duc in camera si ma asez la birou cu gandul de a-mi face tema. Imediat imi dau seama,este prima zi,n-am teme. Ma trantesc in patul moale si incerc sa ma gandesc la ceva,dar nu imi vine nimic in minte. Ma ridic in capul oaselor si imediat imi atrage atentia ceva de pe birou. Un trandafir rosu. Am mers sa ma uit mai bine la acea floare a dragostei. Petalele straluceau,tulpina era mladioasa si subtire iar mirosul,o incantare. Am luat usor floarea de pe birou. Desi parea sa nu aiba spini,m-am inselat. Spinii ascutiti erau ascunsi dupa frunzele tulpinii. Patru frunze,zece spini,doua zeci de petale si o infinitate de dragoste. Asta imi exprima mie un trandafir. Acum intrebarea este “Cine l-a adus?â€. In casa nu era nimeni si nu ar fi fost vreo sansa ca acel trandafir sa fie de mai mult timp acolo iar eu sa uit de el. Ceva se intampla iar eu tebuia sa aflu.
In fine,va doresc lectura placuta si accept orice critica aveti sa imi spuneti. Ja ne si spor la citit:-h:*
Capitolul 1
Inceputul
,,V-ati simtit vreodata ca si cum nu ar mai fi sfarsitul pentru voi? Ca si cum ati sti ca trebuie sa plecati,sa dispareti,dar,totusi ceva va tine pe loc,desi stiti ca nu mai aveti ce cauta acolo? Dar poate mai exista o ultima speranta in inima voastra si acest lucru va tine sa nu dispareti. Nu,nu se poate…si totusi…’’
-Loren,la masa! aud cum mi se striga numele de dupa usa.
Inchid leptopul fara sa dau un raspuns persoanei ce ma striga,apoi ma ridic de pe scaunul moale de la birou si ies din camera. Cobor scarile ,iar la bucatarie ma asteapta mama,zambind,ca de obicei. Ma asez la masa de sticla si imi trag usor scaunul spre aceasta.
-Si cum ai dormit,draga mea? ma intreaba mama in timp ce aseaza un bol cu lapte in fata mea.
-Am dormit bine… spun eu parca asteptand ca cineva sa-mi contrazica minciuna.
-Ma bucur sa aud asta. Va trebui sa plec la servici. Te descurci sa pleci la scoala singura,nu?
-Mama,am saisprezece ani. Bineinteles ca ma descurc.
Mama ma sarutat pe obraz si a plecat din casa. Mereu eram singura intre orele 12 si 20. Trebuia sa stau mereu in singuratate. Dar simteam ca azi singuratatea se accentuase. De ieri seara totul isi pierduse sensul.
M-am ridicat de la masa fara sa mananc si am plecat in camera. Nu aveam nevoie de nimic. M-am intors la leptop si am descis pagina la care lucram.
,, Dar poate mai exista o ultima speranta in inima voastra si acest lucru va tine sa nu dispareti. Nu,nu se poate…si totusi…si totusi intorci privirea si nu-i nimic. Nimic care sa te ajute,nimeni care sa te astepte. Insa tot nu poti pleca.â€
Ma ridic de pe scaun crezand ca aud ceva. Nu gasesc nimic si nu vad pe nimeni. Imaginatia mea a luat-o razna. Am inchis leptopul si am iesit din ,,camera de creatie†asa cum o numesc toti. Arunc privirea spre ceas. Ar trebui sa plec la scoala si sa ma intalnesc cu,,dusmanii regatului†asa cum ii numesc eu. Am coborat scarile si am iesit pe usa de la intrare. Lumina soarelui era puternica. Toata strada era luminata de razele calde ale astrului ceresc. Am pornit pe drumul catre scoala. Drumul era linistit. Oriunde te uitai nu obsrvai vreo vietate cat de mica. Pe drum am inceput sa reflectez la ceea ce am scris in leptopul argintiu. Acele cuvinte erau ceea ce simteam eu in acele momente.
Cat timp am stat sa ma gandesc nici nu am observat cladirea mare de culoarea safirului pal ce se inalta intr-o curte de beton. Am intrat in curtea ce era plina de copii de la paisprezece pana la optsprezece ani. Toti erau fericiti pentru ca se revedeau dupa vacanta va vara. Intr-un colt trei fete ce radeau. Una avea parul blond,buze de culoarea trandafirului,ochii un ocean de-albastru iar rochita si paltonul colorat pe care le purta denotau elegant si energia sporita a fetei. In mijloc statea o fata putin mai sfioasa cu ochi mici si verzi ca frunza,parul ei era precum scoarta copacului iar buloverul ei si blugii ii dadeau de gol firea draguta dar sfioasa de cele mai multe ori. A treia fata era imbracata cu o pereche de blugi si in trening verde incheiat. O sapca rosie acoperea din parul ei de foc ce era imprastiat pe umeri iar in vanta semana cu o valvataie salbatica. Ochii erau ca si fumul. Tote aceste caractere aratau ca era o fire competitava si energica careia ii placea sportul. M-am apropiat de ele incet de parca as fi fost o eleva noua ce incerca sa isi faca prietene noi.
-Buna Lore!!! striga blondina venind langa mine,vesela ca de obicei. Cum ai petrecut vacanta?
-Foarte frumos. M-am disrtat de minune la munte. Apropo,te rog,nu imi mai zice Lore. Nu imi place,da Kimy?
-Bine! Acum sa vedem cum a petrecut vacanta Jane! spuse ea aratand spre roscata.
-Eu am fost in tabara de sport. Am invatat jujitsu! Spuse ea lovind un par apoi cazandu-i fix in mana fructul auriu. E randul tau Emilin.
-Eu…pai..e..eu…Am fost cu parintii in F…F…Franta…
-Serios?! spunem toate in cor.
-D…Da.
-Cum e acolo? Aaa, si in primul rand, nu te mai balbai pentru ca nu intelegm nimic. spun eu
-Bine. E foarte frumos. Arhitectura este minunata si cartile sunt scrise din suflet.
-Ma bucur ca te-ai distrat.
-Bine acum! spuse Kimy. Sa vedem cum ati petrecut ultima noapte a vacantei! Eu am fost la cumparaturi cu mama.
-Eu m-am batut cu fratele meu mai mare. spuse Jane.
-Eu am stat in aeroport… se planse Emilin.
-Dar tu Loren?! spun ele curioase.
-Eu…Nu am facut nimic…Hai sa intram in scoala…
Am plecat de langa ele si am intrat in clasirea verde. Cum as fi putut sa le spun prietenelor mele ca aseara am vazut…Dar intrebarea adevarata este “Ce am vazut de fapt?â€. O silueta neagra,mladioasa cu aripi negre si ochi rosii infricosatori . Cum as fi putut sa le zic?
Am intrat in clasa cu peretii crem si m-am asezat in banca de le geam. De acolo vedeam cel mai bine la table si la ce se intampla in clasa. Nu a durat mult pana clasa s-a umplut iar toti au inceput sa discute despre vrute si nevrute din vacant. Ora ainceput de indata ce profesoara de limba si literature romana a intrat. Doamna era inalta,cu parul roscat si ochii maronii. Sacoul si pantalonii de matase ii dadeau un iz professional si denotau seriozitate. Ora era destul de usoara astazi,fiind prima zi. Doamna ne explica despre adjectiv in timp ce copiii rad,glumesc si se stramba. Rar vezi pe cineva sa scrie ce zice profesoara. Lectia se termina repede si asa se intampla si la restul materiilor. La ora 18:00 toti suntem liberi din stramtoarea invataturii si putem pleca spre casa.
Jane,Emilin si Kimy au vrut sa mearga cu mine,dar m-am gandit ca mai bine voi merge singura. Era destul de intuneric afara desi toamna deabia incepuse. Dar totusi oricat de multa lumina ar fi fost sau cat de intuneric se facea,mereu trebuia sa ai grija pe aceste strazi murdare.
In cele din urma am ajuns acasa. Nimeni,ca de obicei. Sunt singura. Ma duc in camera si ma asez la birou cu gandul de a-mi face tema. Imediat imi dau seama,este prima zi,n-am teme. Ma trantesc in patul moale si incerc sa ma gandesc la ceva,dar nu imi vine nimic in minte. Ma ridic in capul oaselor si imediat imi atrage atentia ceva de pe birou. Un trandafir rosu. Am mers sa ma uit mai bine la acea floare a dragostei. Petalele straluceau,tulpina era mladioasa si subtire iar mirosul,o incantare. Am luat usor floarea de pe birou. Desi parea sa nu aiba spini,m-am inselat. Spinii ascutiti erau ascunsi dupa frunzele tulpinii. Patru frunze,zece spini,doua zeci de petale si o infinitate de dragoste. Asta imi exprima mie un trandafir. Acum intrebarea este “Cine l-a adus?â€. In casa nu era nimeni si nu ar fi fost vreo sansa ca acel trandafir sa fie de mai mult timp acolo iar eu sa uit de el. Ceva se intampla iar eu tebuia sa aflu.
Bleidy e sora mea si cine se i-a de sora mea inseamna ca sa luat si de mine si va da de necaz.
High and mihty color,Good Bye:
http://www.youtube.com/watch?v=04x9dnP0f2A
![[Imagine: chibi_4812.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_4812.gif)
, chibi-ul lui Yoko-sama
High and mihty color,Good Bye:
http://www.youtube.com/watch?v=04x9dnP0f2A
, chibi-ul lui Yoko-sama
![[Imagine: elegant_woman-t2-2.jpg]](http://i931.photobucket.com/albums/ad159/AndreeaTatiana/elegant_woman-t2-2.jpg)