17-09-2010, 09:21 PM
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.
Prolog
Am inchis ochii inca o data. Saruturile lui fierbinti imi acopereau corpul cu fervoare. Imbratisarile patimase ma faceau sa imi pierd simtul ratiunii. Simteam cum usor usor sunt purtata intr-o alta lume si era atat de bine, puteam sa inchid ochii si sa ma las usor dusa de val. Momente ca acestea ma faceau sa simt ca traiesc, eram eu... eu si cel de langa mine. Putin imi mai pasa de ce spune lumea, de scandalurile ce aveau sa urmeze, parca toate devenisera amintiri irelevante ale trecutului meu patat. Lucruri ce urmau sa se intample erau deja trecute in randul amintirilor. Ce rost avea sa tin evidenta pentru ce am facut zilele trecute, sau pentru ce urmeaza sa se mai intample. Important era momentul in care traiam. Si da, era perfect. Simteam de fiecare data cum sunt mistuita de flacari, atrasa in acest joc patimas, devorata de soarta si redata inapoi realitatii doar pentru a incepe de la capat acest joc dureros de dulce...
Capitolul 1
Paseam cu atentie ca si cand totul ar fi fost calculat. Mersul, alura, fiecare gest, fiecare privire. Totul trebuia sa fie perfect, iar decorul imi era mai mult decat favorbail, caci coridorul liceului era acum gol, ecourile tocurilor mele putand fi auzite perfect in toate salile de clase. Se sunase de mult si toti elevii constiinciosi probabil ca incepusera orele. Nci macar cei deopotriva cu mine nu mai erau pe coridoare. Dar la jumatatea orei la ce puteam sa ma astept?
Si totusi, continuam sa merg ca si cand toti ochii ar fi fost atintiti asupra mea, iar eu nu aveam voie sa fac nici cea mai mica gresala.
M-am apropiat de usa si dupa doua batai scurte am intrat in sala de clasa. Bineinteles toate privirile s-au intors spre mine. Aceleasi din totdeauna. Stiam pe derost ce gandeste fiecare, asa ca nu se merita nici macar sa ma ostenesc sa le acord minimul de importanta provenita probabil din bunul simt. Si probabil ca desi intentionasem sa fiu putin mai amabila cu profesoara, vocea mea trebuie sa fi rasunat la fel de plictisita si dezinteresata ca de fiecare data, caci aceasta nu a fost prea incantata de prezenta mea.
-Buna dimineata... ma scuzati ca am intarziat. Pot sa intru?
Probabil ca ar fi trebuit sa-i astept raspunsul, dar in definitiv avea sa palavrageasca putin despre lipsa mea totala de respect si apoi avea sa ma trimita in banca. Sau eventual sa ma dea afara, nu ca ar fi contat prea mult. Asa ca m-am asezat in banca.
-Domnisoara Rovas... punctuala ca de obicei.
Puteam simti nota intepatoare din vocea ei, doar ca in momentele acestea eram prea preocupata. "Sa-mi fac o programare la intretinere pentru unghii in ora urmatoare sau sa astept sfarsitul orelor?" Bineinteles nu a parut prea incantata de respectul meu evident... sau poate o deranjase faptul ca stateam mai mult cu spatele la ea decat cu fata, in incercarea de a-mi gasi un loc cat mai confortabil in banca, dar pana la urma era problema ei, nu a mea.
-Vad ca lucruri precum orele nu sunt prea importante pentru tine draga mea. Ce ai zice daca ne-ai explica putin anumite aspecte din tema. Inca avem incertitudini si tocmai ma pregateam sa verific cand ati binevoit sa apareti.
Stiam perfect ca vrea sa ma arda cu vreo nota proasta. Doamne chiar nu intelegea ca nu ma intereseaza?
-S-ar putea sa nu stiu sa raspund, mai bine alegeti pe altcineva.
Eram plictisita si asta era evident, iar profesoara tocmai se pregatea sa ia masurile de riguare, cand unul din colegii mei interveni putin cam deplasat as putea spune. Si totusi nesemnificativ.
-Doamna... lasati-o. Probabil a avut o noapte lunga de este atat de obosita.
Ranjea frenetic si se parea ca toti erau de acord cu el, caci desi nu ma sinchisisem prea mult sa ma intorc, am putut auzi mai multe rasete prin spatele meu.
-Hai sa lasam comentariile acestea va rog si sa trecem la teme. Domnisoara iesi te rog frumos la lectie.
Nu aveam chef de o cearta si chiar intentionasem sa ma abtin, dar se parea ca rabdarea mea era pusa serios la incercare in aceasta dimineata.
-Te mentii bine draga dupa atatea nopti lungi.
Stiam perfect cine spusese aberatia asta, iar din nefericire pentru el replica a iesit mai mult decat involuntar, caci m-am intors cu acea privire dominatorea care ma facuse "celebra" printre colegii mei si nu numai si i-am serivt-o pe tava.
-Scumpule... nu visa la ce nu poti atinge.
I-am facut cu ochiul dupa care m-a bufnit rasul si m-am intors sa imi iau geanta. Ce rost avea sa stau eu la ora asta? Nici macar nu-mi placea. Nici macar nu-mi trebuia.
Avusesem o seara atat de placuta incat scoala nu era tocmai un mod agreabil de a-ti incepe o noua zi.
Cred ca a mai strigat profesoara ceva dupa mine. Nu cred ca imi mai aduc aminte ce, dar oricum nu erau prea multe de lauda. Cred ca in defintiv m-am ales cu o nota mica sau cu o absenta. Si cateva epitete si metafore la adresa mea. "Ah... oare cine este acum pe Ever?" Trebuie sa dau niste telefoane.
Bineinteles ca erau si acestea inutile. Intotdeauna se gaseau persoane pe Ever ca doar era una din cele mai populare terase din oras si ce era si mai frumos era faptul ca faceam doar cinci minute de la liceu pana acolo.
Am ajuns destul de repde si cum banuisem, terasa era plina dar azi chiar nu aveam chef de discutii interminabile si barfe inutile, asa ca am preferat sa ii evit subtil pe toti. Bineinteles ca in momentul in care am patruns in cafenea toate privirile s-au indreptat spre mine. Unele pline de bucurie ca ma revad, iar cele mai multe pline de invidie prost mascata. Dar si eu eram destul de buna la jocurile astea asa ca am zambit politicos tuturor si am trimis bezele scuzandu-ma prin semne ca nu pot sa le tin companie, dupa care m-am asezat la o masa mai retrasa.
Era tot ce aveam nevoie... o cafea buna si...
Nici nu am apucat sa imi finalizez gandul, caci degetele mele deja tastau numarul de telefon pe care il memorasem in doar cateva minute.
-Hei... nu ai dat nici un semn de viata in dimineata asta.
Eram mai mult decat vesela iar simplul gand ca aveam sa il revad cat mai curand imi facea sa imi bata inima cu atata putere incat si vocea mea capatase nuante diferite, dar se parea ca el nu era chiar atat de vioi ca mine.
-Dormeam...
Stiam ca doarme mult, mai ales cand e obosit, iar noaptea trecuta... ah fusese minunata. Si totusi, putea sa isi dea interesul mai mult, dar daca aveam sa continui sa insir ganduri mii si mii fara sa scot un sunet probabil ca avea sa imi inchida asa ca mi-am mentinut tonul vesel.
-Iubitule, esti epuizat?
Cred ca am ras cu pofta in amintirea placuta a momentelor acelea ce parca se terminasera acum cateva ore si probabil ca si el a remarcat veselia mea... poate putin cam exagerata.
-Ai ceva sa-mi spui sau esti plictisita?
Ok. Puteam sa accept ca el este epuizat, dar chiar putea sa mai schimbe tonul asta din cand in cand. Pana la urma eram iubita lui si aveam tot dreptul sa-l sun la orice ora fara vreun motiv prea serios.
-Nu cred ca am nevoie de un motiv sa imi sun iubitul.
-Sa iti suni ce?
Asta chiar ma luase prin surpindere. Cum adica "ce?" facea pe prostul sau cum, caci daca avea chef de glume, tocmai devenise una proasta.
-Iubitul.
Am incercat sa par mai mult serioasa decat ingrijorata, dar nu stiu care a fost in realitate reactia mea, caci raspunsul lui m-a lasat complet dezarmata.
-Anelise... nu stiu despre ce vorbesti.
Tonul lui de nevinovat ma scotea din minti in aceeasi masura in care ma facea sa imi pierd sirul ideilor. Cum adica nu intelegea despre ce vorbesc, doar noaptea trecuta fusese minunata pentru amandoi, amintiri pe care eu una nu aveam sa mi le sterg din minte, iar el?
-Vorbesc despre noaptea trecuta.
-Ah...sti? Doar nu ai luat totul in serios.
"Poftim?" Chiar vreau sa cred ca nu am auzit asta.
-Ane... a fost o petrecere reusita. Muzica buna, bautura, distractie si bineinteles distractia noastra de dupa. Dar suntem maturi ce naiba, amandoi stim sa diferentiem lucrurile.
Eram pur si simplu socata, tipul asta imi spunea verde in fata ca pentru el totul era egal cu zero. Iar eu?
-Cred ca glumesti.
Nu stiu daca spusesem ceea ce trebuia, dar sigur spusesem ceea ce aveam in minte.
-Mi-e somn, chiar nu am chef de discutii. Cine stie, poate mai vorbim... se pare ca noi doi stim sa ne distram de minune.
Iar ultimul lucru pe care l-am auzit inainte ca telefonul lui sa se inchida a fost ranjetul ala de autosatisfactie care probabil ca ii cutremura tot corpul acum.
Nu stiu daca eram furioasa, sau poate doar socata, nu intelegeam prea multe. Retin doar ca in momentul in care chelnerita m-a intrebat ce doresc, i-am spus ca vreau o cafea fara zahar.
Somewhere in July...: http://animezup.com/forum/showthread.php......in+july
Printre demoni: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25990
Legaturi: http://animezup.com/forum/showthread.php...t=Legaturi
Pierduta prin vise: http://animezup.com/forum/showthread.php...+prin+vise
Printre demoni: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25990
Legaturi: http://animezup.com/forum/showthread.php...t=Legaturi
Pierduta prin vise: http://animezup.com/forum/showthread.php...+prin+vise