Science angels

[Apocalips]

Cap. 1
,,Unii oameni sunt facuti pentru o viata lipsita de griji,altii pentru o viata cu bucurii marunte,iar tu Katerine,esti facuta pentru lucruri mari.’’
Nici acum nu inteleg la ce se referea cand spunea ,,lucruri mari’’,stiu,cu ajutorul unei amintiri vagi si neclare,ca are legatura cu o carte foarte veche,care povesteste despre razboiul dintre ingeri,demoni si aranieni.Nu am idee ce sunt aranienii,doar ca acea carte a fost trimisa aici pentru a gasi o persoana care sa ii ajute,deoarece oamenii sunt cele mai proaste,irationale si ciudate fiinte,dar si cele mai curajoase si uimitoare.
Absurditati!
Nu-mi place mie realitatea si probabil as face cam orice sa plec de aici,dar sa cred in prostia asta nu e unul din lucrurile pe care le-as face.
Deodata ,o melodie rock rupe linistea din camera si ma scoate din transa acelor ganduri iritante,obligandu-ma tot odata sa raspund la apel.
-Hei!
-Kate,carte,muzeu,mergem,hai!
-O...te apuci de invatat chineza...sau e coreeana?
-Ha!Ha!Ha!E o carte rara care a venit la muzeu si vroiam sa mergem sa o vedem.
-O...carte?
-Da.
-Repede Alice!Cum arata?
-E...veche si e ceva cu ingeri si...
-...demoni.
-Da!De unde sti?
-...
- Kate!Mai esti?
-A...Ce?...Da!Hai sa ne intalnim intr-un sfert de ora la muzeu.OK?
-OK!
Eram stupefiata!
Nu putea fi aceeasi carte!Era imposibil!Am incercat tot drumul sa ma fac sa cred ca e doar o coincidenta,dar cand am ajuns la muzeu si am vazut-o ,am ramas socata.
Era aceeasi carte!

[IceCat]

Nya, ideea pare interesanta, dar nici nu stiu de unde sa incep.
In primul rand dupa semnele de punctuatie se lasa spatiu.
In al doilea rand, cam ai grabit actiunea cel putin pe final mi sa parut foarte grabita. Ca si cum ai povesti cum ai fost la magazin si ti-ai cumparat o bomboana apoi te-ai intors acasa asa cum faci din totdeauna[*poc* eram stupefiata; *poc* eram pe drum; *poc* am ajuns acolo si ca sa vezi dracie cu palarie era aceeasi carte]. Merge mai multa descriere, mult mai multa descriere, pentru ca chiar ai ce sa povestesti.
Dialogul e sec si mult prea simplu, si abunda in puncte de suspensie. In loc de puncte de suspensie inceaca sa descrii cea ce spune de exemplu: in loc de

-O...carte?
-Da.
-Repede Alice!Cum arata?
-E...veche si e ceva cu ingeri si...
-...demoni.
-Da!De unde sti?
-...

ai fi putut spune:

-O carte? am spus eu suprinsa de cererea ei.
-Da, insista ea din nou.
-Repede Alice! am zis eu impacientata. Cum arata?
-E veche si e ceva cu ingeri si...
-...demoni, am continuat eu mai mult pentru mine.
-Da! De unde stii? spuse ea ridicand usor vocea.
Nu am raspuns la intrebare, pentru ca gandurile mele erau deja in alta parte

Ti-am dat un exemplu si zic eu ca suna mai bine, dar nu trebuie sa faci exact ca mine. Trebuie doar sa iti gasesti propriul mod de a nara si de a da viata povestii tale.
Inca odata ideea pare interesanta si titlul personal ma atras, dar trebuie sa iti dai un pic mai mult silinta pentru ca altfel nimeni nu se va sinchisi sa iti lase coment.

Nya, succes in continuare.

[Tweety]

Pai, ideea este interesanta, insa ar trebui sa o dezvolti mai mult. Prima parte mi-a placut cat de cat, dar pe urma ai inceput sa grabesti actiunea .
Dialogul nu este prea bun. Pui prea multe puncte de suspensie, ar trebui sa le reduci.
Iti trebuie mai multa descriere, in special in privinta personajului principal, despre care inca nu mi-am format o imagine clara.

Bine , acum cred ca te-am criticat destul, asa ca iti voi zice ceea ce mi-a placut :)).
Titlul m-a atras, iar mie imi plac enorm povestile care au ceva fantastic in ele. (mai ales cele cu demoni si ingeri ) :)) Ideea unei carti vechi, plina de secrete ascunse este interesanta.
Astept nextul, si sper ca nu te-ai suparat pe mine :))
Succes in continuare!