23-01-2011, 06:08 PM
Well ^_^ Scuzati-mi intarzierea dar stiti si voi cum e cu scoala, cu indreptatul mediilor blah blah. Oricum am adus nextul si sper sa va placa. ^_^ Lectura placuta!
Capitolul 7.
Deidara’s story:
Priveam ingrozit cum Pain il lovea pe Gaara fara mila. Din coltul gurii roscatului se prelingea o dara de sange. Ochii verzui ii avea invinetiti, iar pe chipul alb, multe zgarieturi. Alaturi se afla Sakura care tremura si plangea in hohote in acelasi timp. Toti cei din club nu faceau decat sa stea si sa priveasca scena dintre cei doi. Nimeni nu avea curajul sa se bage. Drept sa zic, nici macar eu.
Nu mai dura mult scandalul ca o multime de politisti, alaturi de cativa doctori, isi facura aparitia. Cele doua persoane imbracate intr-un alb imaculat il luau pe Gaara, care intre timp lesinase din cauza loviturilor barbarului de Pain, si il puneau pe targa indreptandu-se spre ambulanta de afara. Fara a mai sta prea mult pe ganduri, merg cu pasi mari, in viteza, spre iesirea din local. Se pare ca ambulanta deja plecare dar, alarma stridenta inca se mai auzea. Incep sa alerg spre spital in timp ce vantul rece batea spre mine incercand sa imi taie calea. Parul meu auriu imi intra in ochii cristalini dar nu imi pasa. Continuam sa alerg.
Nu stiu de ce imi pasa atat de mult de Gaara. Stiu ca poate nu ar trebui, dar o fac. Stiu de asemenea ca din cauza lui ajunsesem in stare grava la spital. Nu am vrut niciodata sa ma razbun pentru ce mi-a facut sau alte chestii de genul. Razbunarea duce la mai multa razbunare. Poate ca imi pasa pentru ca am un suflet bun, desi nu pare, datorita reputatiei gastii mele, Akatsuki si a uniformelor pe care le purtam: o mantie neagra, asemenea negurii, cu norii sangerii conturati cu alb, pana la glezna. Aceste mantii ne dadea un aer de baieti rai, desi, marea majoritate nu e chiar asa. Poate exagerez cand zic ,,marea majoritateâ€. Sunt si exceptii.
Pierdut in ganduri, nu imi dau seama cand am ajuns la spital. Doi doctori tocmai il scoteau pe roscat din ambulanta intrand in spital. Fac si eu la fel pana ajung la sala de operatii, unde am fost oprit de un barbat inalt, cu parul castaniu si ochii gri-verzui. Dupa cum arata nu ii dadeam mai mult de treizeci si cinci de ani. Acesta imi spusese ca nu pot intra si sa astept. Oftez nemultumit in timp ce doctorul incerca sa ma linisteasca spunandu-mi ca va face tot posibilul sa ii salveze viata prietenului meu, dupa care intra in sala.
Ma plimbam de colo-colo gandindu-ma la ce s-a intamplat pana acum. De ce s-a ajuns la asta? De ce Pain a vrut sa ma razbune stiind ca urasc acest lucru? De ce nu putea sa stea bine-merci la el acasa uitandu-se la un film sau cine stie ce? Nu. El trebuia sa il ia la bataie pentru a ajunge la puscarie, unde ii este locul, alaturi de alti ,,prieteniâ€. Pe aceste jigodii nu prea am cum sa ii numesc asa, deoarece nu merita. Nu merita nici macar in puscarie sa stea. Mie mila de biata Sakura care a asistat la acest masacru dur. De ce mereu numai ea ajunge sa sufere? Ce a facut acest inger ca sa merite asta? Ma doare si faptul ca nici Sasori, care cica e cel mai bun prieten al meu, nu facea nimic. Statea si se uita. Mai se si lingea cu o tarfa.
Ma uitam la ceasul de pe peretele alb al spitalului si vad ca deja a trecut o ora desi, mie mi s-a parut ca a trecut mai mult, o zi poate. Gandurile imi fura oprite de strigatul disperat al Sakurei care se indrepta cu pasi repezi spre mine. Ajungand in dreptul meu, ma cuprisese intr-o imbratisare si incepu sa planga. Lacrimile cristaline se prelingeau pe chipul ei palid. O mangaiam tandru pe spate si o priveam trist, cu o parere de rau. Dupa ce am constatat ca a fost secatuita de lacrimi, o iau de mana si ne asezam pe o banca din apropiere. Priveam amandoi in gol fara sa zicem nimic. Stam asa timp de trei-patru ore, nici eu nu mai stiu cat timp a trecut, si observ usa deschizandu-se, pe ea iesind acelasi barbat de mai devreme, cu o privire trista. Eu si rozalia ne ridicam de pe scaune si il intrebam pe doctor din priviri ce s-a intamplat. Isi lasa privirea in pamant si ne marturiseste pe un glas stins, plin cu parere de rau:
-Imi pare rau! Am facut tot ce am putut! Prietenul vostru este…
Si s-a oprit. Sakura incepe sa tremure si sa planga mai rau ca inainte, imbratisandu-ma din nou. O strang la piept in timp ce o lacrima isi facu aparitia pe obrazul meu fin, prelingandu-se pana ii atinge parul roz al Sakurei. Poate ar trebui sa ma bucur ca, macar in momentul acesta, o pot strange la piept, dar nu faceam asta. Nu acum cand am aflat ca bietul Gaara este… Nici macar nu pot spune acel cuvand macabru. La un moment dat, observ ca plansul fetei a incetat. Cand ma uit la ea, adormise. Ma mira faptul acesta. Nu stiu daca in zilele astea a dormit. O iau in brate si ma indrept spre iesire cautand cu privirea un taxi. Dupa ce il vad, il opresc, si intru in el alaturi de rozalie. Ii spun adresa mea dupa care imi rezem capul de geamul rece. In scurt timp, pe suprafata de sticla isi facura aparitia mici picaturi de apa. Ploua. Imi inchid ochii si ascult sunetul picaturilor ce se izbeau de geam. Nu mult am stat asa. Soferul apasase pe frana si imi zice ca am ajuns. Scot din buzunar zece dolari si ii inmanez acestuia. Ies din masina dupa care o iau in brate pe rozalie, indreptandu-ma apoi spre bloc. Urc scarile parca nesfarsite, dar pana la urma am ajuns in fata apartamentului. Scot cu greu cheile din buzunar dupa care descui usa. O las intredeschisa, urmand sa o inchid dupa ce o las pe rozalie in pat. Ma uitam cu blandete la ea. Parul ei rozaliu acoperea aproape toata suprafata pernei. Era aidoma unui inger. Defapt, ea e un inger. Un inger care era menit sa fie alaturi de mine la bine si la rau. Un inger menit sa sufere. Oftez adanc si ma indrept in sufragerie, unde ma asez pe canapea. Iau o tigara dintr-un pachet aflat pe masa si incep sa frumez, fumul inecacios amestecandu-se cu aerul curat. Simteam nevoia sa ma simt bine. Voiam sa ma simt in al noualea cer. Voiam sa uit de tot, de absolute tot. Insa, cu niste amarate de tigari nu voi reusi niciodata. Voiam ceva mai tare. Un joint sau… mai bine, cocaina. Defapt, orice fel de drog. Oricum, nu ar fi prima oara cand m-as droga. Acest viciu il am de mult si mi-e greu sa renunt la el. Trebuia sa fac rost de ele si stiam exact la cine sa apelez. Acea persoana este…
____________________________________
Capitolul nu este corectat asa ca imi cer scuze ptr eventualele greseli si sper ca v-a placut
Capitolul 7.
Deidara’s story:
Priveam ingrozit cum Pain il lovea pe Gaara fara mila. Din coltul gurii roscatului se prelingea o dara de sange. Ochii verzui ii avea invinetiti, iar pe chipul alb, multe zgarieturi. Alaturi se afla Sakura care tremura si plangea in hohote in acelasi timp. Toti cei din club nu faceau decat sa stea si sa priveasca scena dintre cei doi. Nimeni nu avea curajul sa se bage. Drept sa zic, nici macar eu.
Nu mai dura mult scandalul ca o multime de politisti, alaturi de cativa doctori, isi facura aparitia. Cele doua persoane imbracate intr-un alb imaculat il luau pe Gaara, care intre timp lesinase din cauza loviturilor barbarului de Pain, si il puneau pe targa indreptandu-se spre ambulanta de afara. Fara a mai sta prea mult pe ganduri, merg cu pasi mari, in viteza, spre iesirea din local. Se pare ca ambulanta deja plecare dar, alarma stridenta inca se mai auzea. Incep sa alerg spre spital in timp ce vantul rece batea spre mine incercand sa imi taie calea. Parul meu auriu imi intra in ochii cristalini dar nu imi pasa. Continuam sa alerg.
Nu stiu de ce imi pasa atat de mult de Gaara. Stiu ca poate nu ar trebui, dar o fac. Stiu de asemenea ca din cauza lui ajunsesem in stare grava la spital. Nu am vrut niciodata sa ma razbun pentru ce mi-a facut sau alte chestii de genul. Razbunarea duce la mai multa razbunare. Poate ca imi pasa pentru ca am un suflet bun, desi nu pare, datorita reputatiei gastii mele, Akatsuki si a uniformelor pe care le purtam: o mantie neagra, asemenea negurii, cu norii sangerii conturati cu alb, pana la glezna. Aceste mantii ne dadea un aer de baieti rai, desi, marea majoritate nu e chiar asa. Poate exagerez cand zic ,,marea majoritateâ€. Sunt si exceptii.
Pierdut in ganduri, nu imi dau seama cand am ajuns la spital. Doi doctori tocmai il scoteau pe roscat din ambulanta intrand in spital. Fac si eu la fel pana ajung la sala de operatii, unde am fost oprit de un barbat inalt, cu parul castaniu si ochii gri-verzui. Dupa cum arata nu ii dadeam mai mult de treizeci si cinci de ani. Acesta imi spusese ca nu pot intra si sa astept. Oftez nemultumit in timp ce doctorul incerca sa ma linisteasca spunandu-mi ca va face tot posibilul sa ii salveze viata prietenului meu, dupa care intra in sala.
Ma plimbam de colo-colo gandindu-ma la ce s-a intamplat pana acum. De ce s-a ajuns la asta? De ce Pain a vrut sa ma razbune stiind ca urasc acest lucru? De ce nu putea sa stea bine-merci la el acasa uitandu-se la un film sau cine stie ce? Nu. El trebuia sa il ia la bataie pentru a ajunge la puscarie, unde ii este locul, alaturi de alti ,,prieteniâ€. Pe aceste jigodii nu prea am cum sa ii numesc asa, deoarece nu merita. Nu merita nici macar in puscarie sa stea. Mie mila de biata Sakura care a asistat la acest masacru dur. De ce mereu numai ea ajunge sa sufere? Ce a facut acest inger ca sa merite asta? Ma doare si faptul ca nici Sasori, care cica e cel mai bun prieten al meu, nu facea nimic. Statea si se uita. Mai se si lingea cu o tarfa.
Ma uitam la ceasul de pe peretele alb al spitalului si vad ca deja a trecut o ora desi, mie mi s-a parut ca a trecut mai mult, o zi poate. Gandurile imi fura oprite de strigatul disperat al Sakurei care se indrepta cu pasi repezi spre mine. Ajungand in dreptul meu, ma cuprisese intr-o imbratisare si incepu sa planga. Lacrimile cristaline se prelingeau pe chipul ei palid. O mangaiam tandru pe spate si o priveam trist, cu o parere de rau. Dupa ce am constatat ca a fost secatuita de lacrimi, o iau de mana si ne asezam pe o banca din apropiere. Priveam amandoi in gol fara sa zicem nimic. Stam asa timp de trei-patru ore, nici eu nu mai stiu cat timp a trecut, si observ usa deschizandu-se, pe ea iesind acelasi barbat de mai devreme, cu o privire trista. Eu si rozalia ne ridicam de pe scaune si il intrebam pe doctor din priviri ce s-a intamplat. Isi lasa privirea in pamant si ne marturiseste pe un glas stins, plin cu parere de rau:
-Imi pare rau! Am facut tot ce am putut! Prietenul vostru este…
Si s-a oprit. Sakura incepe sa tremure si sa planga mai rau ca inainte, imbratisandu-ma din nou. O strang la piept in timp ce o lacrima isi facu aparitia pe obrazul meu fin, prelingandu-se pana ii atinge parul roz al Sakurei. Poate ar trebui sa ma bucur ca, macar in momentul acesta, o pot strange la piept, dar nu faceam asta. Nu acum cand am aflat ca bietul Gaara este… Nici macar nu pot spune acel cuvand macabru. La un moment dat, observ ca plansul fetei a incetat. Cand ma uit la ea, adormise. Ma mira faptul acesta. Nu stiu daca in zilele astea a dormit. O iau in brate si ma indrept spre iesire cautand cu privirea un taxi. Dupa ce il vad, il opresc, si intru in el alaturi de rozalie. Ii spun adresa mea dupa care imi rezem capul de geamul rece. In scurt timp, pe suprafata de sticla isi facura aparitia mici picaturi de apa. Ploua. Imi inchid ochii si ascult sunetul picaturilor ce se izbeau de geam. Nu mult am stat asa. Soferul apasase pe frana si imi zice ca am ajuns. Scot din buzunar zece dolari si ii inmanez acestuia. Ies din masina dupa care o iau in brate pe rozalie, indreptandu-ma apoi spre bloc. Urc scarile parca nesfarsite, dar pana la urma am ajuns in fata apartamentului. Scot cu greu cheile din buzunar dupa care descui usa. O las intredeschisa, urmand sa o inchid dupa ce o las pe rozalie in pat. Ma uitam cu blandete la ea. Parul ei rozaliu acoperea aproape toata suprafata pernei. Era aidoma unui inger. Defapt, ea e un inger. Un inger care era menit sa fie alaturi de mine la bine si la rau. Un inger menit sa sufere. Oftez adanc si ma indrept in sufragerie, unde ma asez pe canapea. Iau o tigara dintr-un pachet aflat pe masa si incep sa frumez, fumul inecacios amestecandu-se cu aerul curat. Simteam nevoia sa ma simt bine. Voiam sa ma simt in al noualea cer. Voiam sa uit de tot, de absolute tot. Insa, cu niste amarate de tigari nu voi reusi niciodata. Voiam ceva mai tare. Un joint sau… mai bine, cocaina. Defapt, orice fel de drog. Oricum, nu ar fi prima oara cand m-as droga. Acest viciu il am de mult si mi-e greu sa renunt la el. Trebuia sa fac rost de ele si stiam exact la cine sa apelez. Acea persoana este…
____________________________________
Capitolul nu este corectat asa ca imi cer scuze ptr eventualele greseli si sper ca v-a placut