Speranta moare ultima

[MooN.]

Salut guys! Aşa deci mi-a venit o idee strălucită azi noapte şi mi-am zis să o pun pe hârtie. Nu am mai citit-o în nici-un fic ceea ce îmi dă impresia că este o idee originală, dar voi hotărâţi. Nu vă spun despre care cuplu este vorba ( deşi cred că vă daţi seama după numele primului capitol :)) ). Nu am fost foarte mulţumită de felul în care am scris primul meu fic, dar m-aţi ajutat să evluez. Nu pot să spun că sunt cine ştie ce mulţumită de primul capitol. Nu m-aş supăra dacă ar fi şi nişte critici. Hope you enjoy it. Să termin şi eu cu pălăvrăgitul şi vă urez: Lectură plăcută!

Disclaimer: Nu deţin niciun personaj din animeul Naruto şi nu fac profit de pe urma acestor personaje sau întâmplări

Prolog

Ce poate fi mai frumos decât aducerea pe lume un suflet? Înca o inimă care bate, înca un chip unic pe acest Pământ? Un suflet născut din rodul iubirii a unui bărbat şi a unei femei. Înca o rază de lumină sau poate singura din viaţa acestora. O simplă inimă care bate, doar datorită lor, câtă fericire poate aduce doar ea. Cât ar fi de tragic dacă s-ar stinge doar după un minut petrecut langă cea care i-a dat naştere. Şi nu ştim, dacă aceasta va mai bate înca trei ani sau doar o zi. Firul vieţii este atât de subţire şi delicat încât s-ar putea rupe în mai puţin de o secundă.

Capitolul 1
-O floare de cireş şi două smaralde-

Afara este o furtuna îngrozitoare. Sau furtuna este puţin spus, uragan ar fi un cuvânt mult mai potrivit. Flugerele cad din cer izbindu-se puternic de pământ urmate de un tunet. Castelul din vârful dealului care în zilele cu soare este parcă scos dintr-o poveste, acum este mai ceva decât un castel de groază. În tot acest magnific castel o singură lumină este aprinsă. Coridoarele sunt goale, se pare că toată lumea este adunată într-un singur loc. Pe patul dublu cu aşternuturi albe se află regina. Este o femei blândă. Are părul lung până la talie şi de un roz precum florile de cireş, ochii săi sunt albaştrii precum seninul. În braţele sale ţine un prunc. După câte au spus cei prezenţi, este fată. Cine ar putea fi mai fericiţi decât parinţii? Este atât de mică, dar pe atât de gălăgioasa. Ca orice copil la naştere, a plâns. Semn bun, este sănătoasă. Dar se pare că acum este foarte liniştită. Doarme. Singurii care ştiau despre ea sunt slujitorii din castel, dar mâine dimineată la prima oră regele v-a da de veste că s-a născut prinţesa. Este o faţită cu pielea ca spuma laptelui, iar ochii îi are precum tatăl său, de un verde crud precum două smaralde. Mai rămâne de văzut a cui culoare de păr o moşteneşte. Regele este un bărbat bine făcut. Are ochii verzi precum cei ai micuţei fete, iar părul său este negru precum smoala. Furtuna continuă toată noaptea. Dimineaţa, pe la ora şase toată lumea este deja în picoare, cu excepţia familiei regale. O singură picatură de apa scursă pe pervazul geamului, iar micuţa şi-a deschis ochii şi a început să plângă. La auzul acesteia, regina se ridică repede din pat şi o ia in braţe. O leagănă usor, astfel încat să adoarmă la loc. Fără rezultat, micuţa continuă să verse lacrimi. Pentru un părinte, lacrimile vărsate de un copil sunt mai scumpe decât tot aurul din lume. Când aceasta plânge, nu se poate descrie tristeţia de pe chipul reginei. Continuă aşa timp de incă zece minute, după care obosită adoarme. Este atât de scumpă când doarme. Lumea începe să se adune, iar cei de la curte devin din ce în ce mai agitaţi. A trecut o oră, dar acum totul este pregătit. Mai rămâne să apară familia regală. Supuşii nu au nici cea mai vagă idee de ce au fost chemaţi, asta după spusele lor. La un interval scurt de timp, cei doi regi apar la balconul unde de obicei regele dă anunţuri.
- Astăzi este o zi fericită! Regina a dat naştere unei moştenitoare, prinţesa Sakura.
Când slujitoarea cea mai de incredere a reginei a adus-o, întreg poporul a început să strige şi să o aplaude pe micuţa prinţesă. Câtă fericire pe acest popor, după ani în care au aşteptat-o, uite că a venit. Dar sperau sa fie băiat pentru a conduce acest ţinut. Dumnezeu le-a dăruit o moştenitoare. Regele a ţinut un scurt discurs după care s-au retras. Micuţei prinţese îi este foame după felul în care plânge. O mamă îşi poate da seama foarte uşor de ceea ce are nevoie pruncul său. O data mâncată, a adormit în mai puţin de cinci minute.
După doi ani ...
Pe holurile lungi şi pline de tablouri care mai de care mai scumpe sau mai frumoase aleargă micuţa Sakura. A crescut atât de mult în doar doi ani. Părul sau este frumos prins într-un spic de grâu, o singură şuviţă rozalie îi mângâie delicata faţă. Poartă o coroniţă din argint, nu foarte sofisticată. Este simplă şi demnă de o prinţesă ca Majestatea sa Sakura. Îi place să îşi petreacă timpul liber în curtea din spatele castelului. În urma sa, voalul rochiţei de un alb imaculat parcă vrea sa se desprindă şi să rămână undeva pe holul pustiu, doar printre superbele tablouri. Nu este un loc mai potrivit în tot castelul de unde poţi privi apusul. Cerul senin de un albastru deschis, este acum pictat in mov, roz, galben, roşu şi portocaliu. Mai vezi câte o pată de albastru. Mica prinţesă este pasionată de pictura şi desen, de aceea priveste apusul în fiecare seară. Şi-ar dori să aibă o pensulă uriaşă cu care să picteze cerul după bunul plac. Soarele a apus, iar acum mareaţa luna a pus stăpânire pe bolta cerească alături de slujitoarele sale, stelele.

Scuze pentru greselile de tastare, capitolul nu este corectat! Sper sa va placa :D

[•нąкü•]

`Ello dear^^ fic nou , nou , nou ?! Da , sa vedem . Descriere a sentimentelor va ca ai si este bine . Dialog nu exista asa ca nu am ce comenta . Naratiune -oh , dar stii sa narezi . Greseli de tastare-au fost si ele prezente , dar in cantitati miiiici . Ce fel suna "Majestatea sa Sakura " ^^ e asa de formal . Ideea , zic eu , este originala , insa titlul parca l'am mai vazut undeva ... Pai , spor la scris si Ja ne ^^! App. sa ma anunti cand pui next-ul .!

[Assyria]

Sa vedem...
Din primul capitol pare ca va fi un fic foarte bun. Mi- a placut cum ai descris si povestit. Nu inteleg de ce nu iti place ce ai scris, e chiar dragut ^^ . Ideea este intradevar originala, desi am mai vazut- o pe Sakura printesa- vampir >.> .. cred ca aici va fi om, deci pot spune ca e originala ideea. Nu am vazut greseli de tastare, pe undeva ai uitat sa pui space intre doua cuvinte. Va fi SasuSaku, nu? Adica, asa banuiesc eu^^' . Capitolul are 41 de randuri, desi este micut, este corect si zic eu ca bine gandit.. mai bine mai mic decat lung si plin de prostii >.<' .
Chiar imi place ideea si deabia astept next- ul, sper sa ma anunti cand il postezi :*.

[MooN.]

Noul capitol, a sosit. Asa deci aici, Sakura a crescut. Nu am mai scris ce s-a intamplat in anii trecuti. Imi cer scuze pentru eventualele greseli.
Lectura placuta!

Capitolul 2
-Un cer fără stele şi o carte de o mie de ani-

Negru. Acestă non-culoare acoperă cerul. Stele nu mai sunt, iar luna parcă a dispărut. Fulgerele lovesc pământul mai tare ca niciodată, tunetele ţipă în aşa fel încât să îţi facă pielea de găină, să te înspăimânte. Timp de o secundă, o lumină crapă cerul după care se stinge la fel de repede cum a apărut. Lacrimi reci curg fără să se oprească. Cerul plânge. Este furtună. Regatul este cuprins de spaimă, spaimă pe care oricine ar aveo când este foarte posibil ca o lumină a cerului să te lovească. Să te lase fară suflare, iar apoi să dispară. Să te lase nenorocit pe viaţă, în chinuri amare. Cu gândul că ai vazut pentru ultima data un apus de soare, sau că ai auzit pentru ultima dată cântul păsărilor. Natura se răzbună. Dar mai devreme sau mai târziu sufletul tot ne va părăsi. Lăsându-ne între patru bucăţi de lemn la cine ştie ce adâncime sub pământ. Şi îţi pui întrebarea, de ce murim. Este atât de simplu să întrebăm şi să aşteptăm răspunsul să vină. Orice are un început şi un sfârşit. Dar mai are rost să muncim o viaţă întreagă, să ne câştigăm traiul, iar apoi să ne stingem?
Este totuşi vară şi plouă. Dar de ce plâng norii, iar lacrimile lor sunt reci? Atât de multe întrebări fără răspuns. Şi pe atâtea răspunsuri care nu se leagă. Toată noapte, norii s-au răzbunat. Dimineaţa găsindu-se doi morţi. Cât de crudă este natura, chiar şi cu oamenii nevinovaţi. Dintre aceştia doi, unul fiind un copil. O viaţă mult prea scurtă. Ar mai fi avut atât de multe de învăţat, dar acum totul s-a sfârşit. Trupul neînsufleţit a fost înmormântat. Încă un suflet de copil care a părăsit această lume. Se spune că pe vremuri, când trăiau dacii, femeile plângeau la naşterea unui copil deoarece s-a născut într-o lume rea şi se bucurau la moartea acestuia deoarece a părăsit acest Pământ astfel ducându-se într-un loc mai bun. Un cer fără stele.
Sakura s-a maturizat foarte mult şi a devenit o adevărată prinţesă. În prezent are doar paisprezece ani, dar este mai mult ca pregătită. Pregatită? Dar pregătită ce înseamnă? Este întreatât, pentru a putea călca cu adevărat in lumea prinţeselor? O lume cu atât de multe griji, să atârne pe spatele unui copil? Este drept aşa ceva? Este drept să o facem să renunţe, când noi am avut parte de această perioadă trecătoare a vieţii numită copilărie? Multe persoane îşi închipuie că o lume a prinţeselor este ca un basm. Când defapt crudul adevăr este că trebuie să pună pe primul loc regatul, abia dupa aceea pe ele însăşi. Nu îşi poat alege jumătatea, aceasta îi este promisă la naştere. Deşi au tot ce şi-ar putea dori le lipseşte libertatea. Totul este hotărât imediat ce prinţesa a ajuns pe Pământ. Ei bine, asta este realitatea pe care oice prinţesă trebuie să o înfrunte fie că îi place fie că nu. Cărţi vechi de zeci de ani. Poate chiar sute. Asta ascunde biblioteca palatului regal. Fiecare carte având câte un secret ascuns printre sutele de pagini. O umbră se plimbă pe aceste coridoare vechi şi prăfuite. Un deget alb atinge uşor cotorul fiecărei cărţi. Praful este simţit în aer. Se opreşte brusc în faţa unei cărţi ce pare că nu a mai fost deschisă de mii de ani. Este o carte mare cu o copertă maro. Cotorul său este rupt pe jumătate. Paginile sunt fragile si de o culoare gălbuie. Semne uitate de timp. Da, chiar este o carte foarte veche. O ia din raft şi se îndreaptă spre ieşire. Şuviţele rozalii îi mângâie pielea albă precum spuma laptelui. Sunetul paşilor ei se aude în toată încăperea. Tocurile pantofilor izbindu-se brutal de podea. Rochia de un verde pal îi acoperă picioarele. Pantofii albi nu sunt puşi la vedere. Părul îi ajunge până la talie, este lăsat liber.
Păşeşte cu graţie pe holurile castelului în timp ce privirea îi este aţintită pe prima pagină a misterioasei cărţi. Din când în când pe lângă cuvinte care nu au sens, se află hieroglife vechi de când lumea şi pământul. Sute de cuvinte doar pe o singură pagină. Proverbe vechi sau întrebări la care încă nu există răspuns. Prea concentrată nu îşi dă seama că vine cineva din sens opus şi se ciocnesc, fata căzând pe jos, iar cartea fiind aruncată într-un colţ.
- Îmi pare foarte rău, vă rog să mă scuzaţi. Vă promit că nu se v-a mai întâmpla. Primele cuvinte rostite de rozalie către misterioasa persoană.
- Nu, vă rog Alteţă pe mine să mă scuzaţi, am fost neatentă. Ah, este doar vina mea. Noua slujitoare ia vina asupra ei. Deşi este vina amândurora.
- Nu îţi face griji, a fost doar un simplu accident. În plus nu trebuie să iei vina asupra ta, dacă aş fi fost atentă pe unde merg nu s-ar fi întâmplat aşa ceva. Iar un zâmbet îi apare pe faţa rozaliei.
Slujitoarea dă din cap în semn afirmativ, face o plecăciune după care dispare din raza vizuală a fetei. Se uită împrejur după carte. O ia din colţ, dar nu realizează că o pagină s-a desprins astfel rămânând în urma. Greşală fatală, ar putea fi cea mai importantă pagină din toată cartea, iar acum este lăsată în urmă. Rămâne în acelaşi colţ unde a fost aruncată, iar fata se îndepărtează din ce în ce mai mult până când a dispărut de tot.

[•нąкü•]

Dear mi`a pacut extrem de mult next-l , dar din pacate ma " cheama scoala " . Greu si cu ea , greu si fara :]] .Dau un edit imediat ce vin de la scoala:

Ti`am promis ca vin cu un edit si uite`ma :
Edit:

Acest capitol m`a captivat cu adevarat , nu am cuvinte sa te laud , a fost pur si simplu extraordinar . Nici nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru at lauda genialitatea , asa ca sa trecem la ce ste important , comentariul . Descrierea mi-a placut extrem de mult , m-a captivat cu totul , si trebuie sa recunosc ca rar am mai vazut una asa de buna ^^ . Naratiunea a fost si ea la locul ei , este ok . Dialog nu a fost deci nu vad ce as putea comenta -.-' . Saracutul copil , a murit asa de tanar ^^' , pacat ! Oare ce era inscriptionat pe foaia aceea , o sa vedem in next , nu :> ? Pai , spor la scris si multa inspiratie . Ja ne dear ! Si imi pare rau ca ai ajuns la atelier din cauza mea-.-'

[Miranda.]

Este prima oara cand dau un comentariu la aceasta poveste, chiar imi pare rau ca nu am aparut mai inainte. Eu tot nu mi-am dat seama de cuplul care este la mijlocul acesteui fic. SasuSaku? NaruSaku? ItaSaku? KibaSaku? Sunt multe cupluri care imi trec prin minte. Chiar vreau sa stiu despre cine este vorba.

Cu cartea aia ce este? Titlurile nu prea sunt bune, se potrivesc dar momentul nu este bun.

P.S. = Sa-mi spui si mie cand pui continuarea.

[Moon princess]

Deci, chiar imi place povestea ta. Ai inceput atat de frumos... :x lovely! Imi place ideea ficului, Sakura printesa in castelul bantuit, super. Ma intreb: ce cuplu va fi? Oricum, sa fie un print frumos, da? Bun.
Descrierea e chiar frumoasa, imi place. Actiunea, e in regula si ea. Dialogul nu-i sec, chiar usor interesant. Cat despre greselile de tastare, ei bine, nu am vazut :P
sincer, chiar nu mai stiu ce sa spun, decat ca astept nextu.

:bye:

[MooN.]

Dragi cititori, imi pare nespus de rau ca trebuie sa fac asta, dar...

Rog un moderator sa-mi inchida ficul ( daca se poate temporar ).

De ce? Pentru ca deja am tras prea mult de timp. Aproape doua luni in care nu am nici o idee cu care as putea sa continui acest fic. La inceput aveam extraordnare de multe, dar uita ca acum toate s-au pierdut. In ultimul timp am neglijat prea mult acest fic, desi as fi avut cateva idei cu care as fi putut continua, dar pana la urma nu mi se mai pareau cine stie ce. So... imi pare nespus de rau. Daca umva voi avea ceva idei noi, voi face tot posibilul ca acest fic sa fie dus la bun sfarsit, dar deocamdata aceasta este situatia.