Franturi de speranta

[Katniss]

Franturi de speranta





Cap. 1 Ramâne în trecut


Credeam ca îi cunosc pe oameni, dar soarta mi-a demonstrat mereu contrariul. Încet, dar sigur aveam să aflu asta. Sigur viata mea nu a fost mereu roz, dar nu pot sa ma plâng. Parintii mei au încercat să îmi ofere totul şi în mare parte au reuşit, chiar daca au trebuit să plece departe de mine acest lucru ma afectat într-un anumit fel. Aveam doar şase ani în vremea aceea şi nu prea întelegeam ce se întâmplă astfel că am ramas în grija bunicilor din partea tatei, care tot timpul au facut o mare diferenţă intre mine si verişorele mele. Pe care pot spune că le iubeau mai mult decât orice pe lume, încercau să le ofere totul fară să le pese deloc de mine ci doar de bani şi lucrurile gratis pe care le primeau de la parintii mei. Poate ca multi ar spune că aşa ceva nu se face între rude, dar ei nu au ţinut cont de asta .
Curând am început să îmi vad tot mai rar parinti, astfel ajungând să petrec doar perioada de iarna împreuna cu ei. Timpul a trecut am început să merg la şcoală, să îmi fac prieteni, dar fară să îmi neglijez îndatoririle faţă de ai mei, chiar dacă nu erau cu mine mă simteam datoare. Adică ei au vrut să îmi ofere tot ce e mai bun. Totul era bine, nemaipomenit faptul ca aveam prieteni mă facea fericita sau cel putin aşa am crezut însă curând mi-am dat seama cât am putut greşi. Încet au aprut invidia, ipocrizia iar falşii prieteni au început să se arate uşor, dar sigur…doar că nu puteam să pricep de ce se comportau aşa cu mine. Învăţam destul de bine şi nu cred că asta era un motiv sau poate că era, deşi nu cred pentru că ei erau favorizati tot timpul. La varsta de paisprezece ani am hotarat ca e mai bine să mă mut înapoi singura departe de bunici şi cred că asta a fost ceea mai bună idee, reuşind astfel să scap de o bataie de cap. Însă tot a trebuit sa le fac fata colegilor mei care pe zice trece deveneau tot mai rai, fiecare dintre ei tradându-mă, umilindu-mă în cel mai urat mod.
A început să devină tot greu să fac fata timpului petrecut departe de parintii şi ce dacă vorbem cu ei la telefon, distanta a distrus orice urmă de comunicare între noi, devenindu-mi tot mai greu să pot purta o discutie cu ei şi să le ofer şanta să mă cunoască cu adevart. Iar eu să îi pot cunoaşte la randul meu. Şi acest lucru mi-a afectat mai rau viata.

În vara dinaintea începrii primului meu an de liceu am aflat ceva ce m-a marcat, tatal meu era un alcoolic care nu arunca banii cu greu munciti de mama decât pe bautura şi femei. Şi cum o problema nu vine niciodată singură, certurile, scandalurile şi bataia şi-au facut loc în viata noastra. Iar cel de care eram odata mândră, consinderându-l mereu cel mai bun tata...acum îmi era frica şi încercam să fac tot posibilul să nu se supere, dar aşa ceva era imposibil şi dacă nu se cerata cu mine, cu mama sigur avea să o facă.
Situatia se înrautăţea din zi în zi iar în curând ia interzis mamei să mai vorbească cu mine deoarece după parerea lui ea ar fi inventat tot felul de lucruri despre el pentru al pune într-o lumina proastă. Dar nu era aşa, nu era nevoie să facă asta pentru că şi singură mi-aş fi putut da seama de acest lucru.
Vara a trecut şi eu mi-am început primul an de liceu, astfel a trebuit să plec mai departe în oraşul vecin lasând-o singură în tot acel calvar pe mama. Chiar nu aveam ce face şi eu şi ea am continuat să suportam aceea situatie, asta până când am venit intr-o zi acasa si am gasito pe mama batută şi plină de vânatai iar pe tata beat.
Nu o să pot uita niciodată aceea zi era sfarsitul verii, o zi calduroasă de august eu tocmai terminasem clasa a X a şi am fost şocată de aceea scenă. Atunci am luat cea mai importanta hotarare din cei şapteşpe ani ai mei , iar viata mea s-a schimbat radical, hotarând să plec împreună cu mama într-un alt oraş, să încep o noua viaţă doar eu si mama departe de acest monstru.

Am plecat fară să îi spunem absolut o vorba celui care îl numisem tată pana acum, chiar dacă îmi era greu să îmi las în urmă putinii prieteni pe care îi aveam, colegii poate că aşa era mai bine.
Am ajuns în Canada nu aveam absolut nimic, nu cunoşteam pe nimeni a trebuit să o luam de la zero, dar cu banii pe care îi stransese mama am putut să ne cumparam o casa modestă, sigur nu era perfectă, dar macar era a noastră.
Mama a fost nevoită să îşi caute de lucru iar eu un nou liceu la care sa învăţ. Dupa mai multe cautari eşuate am gasit unul în sfârşit pe placul meu se numea Liceul de Est si se pare ca era printre cele mai bune de aici. Trecuseră deja două saptamâni de la plecare noastra iar în tot acest timp nu am mai pastrat legatura cu el , dar îi simteam lipsa acel cineva cu care ne simteam in singurata disparuse . Acum ce trebuia eu sa fac era dau totul uitari si sa ma concentrez pe noua mea viata ce avea sa inceapa de maine . De acum vechia Rose Dawson avea sa ramana în Boston alaturi de cel caruia candva i-a spus tata. De maine toata lumea o va cunoaste pe noua Rose Dawson . Pe adevarata Rose Dawson.


Vreau sa stiu ce parere aveti , vreau sa stiu daca va place si daca merita sa il continui. Nu ma supar daca ma criticati pt ca vreau cu adevarat sa ma perfectionez . Poate ca nu il veti intelege din primul capitol dar promit ca o sa ma straduiesc mai mult data viitoare.


P.S. Scuzati eventualele greseli.

[Katniss]

Eto un nou capitol sper sa va placa scuzati eventualele greseli . Enjoy


Capitolul 2 : Un suflet trist

Dimineata , a venit repede , mult prea repede, mai repede decat m-as fi asteptat. Ce mai conta , eram treaza de mult . Un sentiment ciudat pusese stapanire pe mine. Oscilam între doua sentimente mult prea puternice pentru a le putea face fata . Eram întradevar trista, faptul ca nu putusem sa ii spun tatalui meu nimic înainte de a disparea asa brusc din viata lui ma facea sa ma simt ca o tradatoare . Il tradasem în cel mai urat mod . Plecasem , fugisem de el lasandu-l singur . Dar nu puteam accepta situatia aceea la nesfârsit . Nu eram în stare sa îndur asta iar si iar . Pur si simplu nu ne daduse alta obtiune. Îmi pare rau de ce s-a întamplat dar nu mai suportam sa o vad pe mama asa . Ea ar fi fost în stare sa îndure orice , atata timp cat stia ca o face pentru mine. Uneori îmi doream sa iau toata aceea povara asupra mea , sa il fac sa ma certe , sa ma loveasca , sa îsi verse nervii pe mine , daca chiar si pentru o clipa mama ar fi fost fericita . Timp de doua saptamani am vrut sa îl sun , să vad ce face , timp de doua saptamani m-am întrebat daca macar pentru o secunda şi a amintit de noi . Daca s-a întrebat macar o singura data ce s-a întamplat cu noi . Nu era atat de inuman încât să ne stearga din viata lui , ca si cum nu am fi existat . Eram incapabila sa cred ca ar fi putut face asta , refuzam sa cred asta .
Golul imens pe care îl simtea în adâncul sufletului se accentuase putin ,cate putin , nu îmi dadeam seama de ce ma simtea , sau poate ca stiam dar nu vroiam sa recunosc .Deodata îmi îndrept privirea spre ceasul din perete , se pare ca trebuia sa ma pregatesc pentru scoala , uitasem complet ca astazi începeam din nou scoala . Ma simteam aiurea , mai ales ca trebuiam sa iau autobuzul pana la liceu . Dupa cum spunea mama era ocazia perfecta sa cunosc oameni noi si sa imi fac prieteni , iar asa era si ea mai linistita pentru ca stia ca sunt in siguranta. Desigur, dupa ce am protestat doua zile fara oprire , am hotarat să mă resemnez deşi ştiam ca daca o să mai insist , puteam să o conving , dar era prea multa bataie de cap , şi un efort prea mare ca să nu mai vorbesc despre faptul ca dacă printr-o minune as fi patit ceva si ea ar fi avut dreptate , mi-ar fi spus asta în fiecare zi , din nou şi din nou la nesfarsit . Mi-am facut toaleta de dimineata , dupa care am început sa caut ceva cu care să mă îmbrac , nu că mi-ar fi pasat dar nu puteam să ies îmbracata cu orice aveam şi eu principiile mele. Am hotarat să mă îmi i-au o pereche de blugi negrii şi un tricou rosu care se asorta perfect cu parul meu roscat, un hanorac negru , si o pereche de adidasi tot negri. Parul mi l-am prins într-o coada , mi-am mai dat cu putin machiaj , gloss, rimel si eram gata.
- Draga mea e timpul să te trezesti dacă nu vrei să întarzii la şcoala. Îmi spuse o voce atat de cunoscuta. Bineînteles , mama care vroia să se asigure că aveam să ma trezesc.
-Rose, Rose te-ai trezit ?! continua să ma întrebe mama de dincolo de uşa . Of femeia asta era incurabila,
- Da sunt treaza şi spunând asta am deschis usa în timp ce o priveam pe cea care îmi daduse viata, era total opusa mie pot spune ca nu semanam cu ea deloc pot spune ca semanam mai mult cu tata . Pe cand mama avea parul blond şi cârliontat, destul de înalta , ochii verzi , trasaturi frumoase , era rafinata si chiar daca avea treizeci de ani , nimeni nu i-ar fi dat mai mult de douazeci si sapte de ani , eu eram asa de diferita avem parul roscat si lung ochii negri , aveam un metru saptezeci si cinci , nu consideram frumoasa ci mai degraba draguta , eram mai mult genul nonconformista care stia care îi este locul .
- Hmm … se pare ca esti gata . Vino trebuie să iei micul dejun înainte sa pleci , a da eu trebuie sa plec .Ne vedem diseara , succes la scoala. Şi zicad acesta eşi din casa tot ce am putut auzi a fost uşa care s-a trantit în urma ei , fara sa mai stau pe ganduri ma întorc în camera de unde îmi iau un ghiozdan , doua caiete , un pix telefonul şi eram gata de plecare , prefer să sar peste micul dejun , oricum nu îmi era prea foame . Se pare ca venise autobuzul , asa ca imediat dupa ce am încuiat uşa am plecat.
- Buna draga eu sunt Hellen , deci te duc undeva? Ma întreba o femeie de patruzeci si ceva de ani , bruneta , putin cam scunda.
- Buna Hellen eu sunt Rose ma bucur sa te cunosc si zicând acestea imi îndrept privirea in autobuz ,cautând un loc liber , am hotart sa stau in spate nu vroiam sa fiu deranjata nu ca ar fi fost cine stie ce , erau doar vreo doua fete , ei daca asa avea sa fie autobuzul aveam sa merg în fiecare zi la scoala cu el , dar m-am înselat curând au mai urcat inca vreo cateva fete dar si vreo cinci baieti cred ca erau clasa a XII a si pareau a se cunoaste intre ei . Neinterensant oricum din partea mea putea sa faca ce vroiau , atata timp cat ma lasau în pace . Acum autobuzul era plin iar toti faceau o galagie denedescris , deja ma luase durerea de cap . Oficial asta era prima si ultima data cand mai mergeam cu autobuzul la scoala şi putea sa îmi faca mama ce dorea .
Drumul a durat mai mult decat as fi crezut , dar in cele din urma iatama ca am ajuns si la liceu . Am ajuns la renumitul liceul ,, Cristal’’ mai sa fie habar n-aveam ca se numeste asa . Deobicei nu eram atenta la detalii , so nici atunci cand m-am inscris nu am facut vreo exceptie.

[hiimera]

Domo ! Am trecut si eu pe aici, nu din lipsa de ocupatie ci din faptul ca m-a atras numele ficului tau. Chiar imi place cum suna :X:X.

Scri totul foarte frumos, nici impopotanat, dar nici asa alandala, scrii cum trebuie asa liber si frumos. Totul se afla intr-o armonie perfecta.
Greseli de tastare ai avut cateva, dar sunt minore de tot, oricum fiecare din noi are deci nu e crima. :))

Imi place cum ai descris totul, de parca as fi urmarit un film.. chiar super tare. ;;)
Eu una cred ca merita sa-l continui, ai un mod aparte de a compune totul si ar fi pacat sa renunti.
Cum ziceam si mai sus greseli nu ai, ai compus totul perfect si frumos deci eu una il ador si o sa-l citesc pana la sfarsit. :-)

Succes in continuare si imaginatie multa. >u<

Ps. Ador numele personajului tau.. Rose.. wahh ma cuprins extazul. :)) :X

[aly_lady_kiss]

Hey am trecut si eu pe aici si cum sa nu imi las si eu amprenta
titlul:mi-a atras atentia din prima ...
povestea:una care e foarte aproape de realitate...vreu sa zic ca imi plac mai mult povestile cu oameni normaili cu probleme complicate:)
acriunea:nu e grabita ...
greseli:sa fim seriosi e omeneste sa gresesti ca din greseli se invata (dar stai linistita cu nu sunt asa grave)
Ficu asa are ceva special nu stiu inca ce dar astept cat mai repede capitolul urmator sa vad daca imi pot da seama ce este asa special ;)

[DeDal N.]

Soo, am ajuns si aici.
Sa fiu sincera, m-ai lasat fara cuvinte inca de la inceputul primului capitol. Ai povestit viata fetei, pe scurt dar atat de bine. Ii inteleg perfect sentimentele pe care trebuie sa pui accent in acest fic si chiar te rog. Ai avut cateva cratime lipsa si lasi space intre toate semnele de punctuatie, ceea ce arata destul de urat. Poti lasa dupa virgula sau punct, nu si inainte.
Chiar te rog sa continui acest fic, e desprins din realitatea prea dura care ne loveste cand ne asteptam mai putin...
Nu mai continui cu nimic, iti spun doar sa ma anunti cand pui urmatorul capitol, OK? Gambatene and Buh Bye !!!

[Katniss]

Well, am adus next-ul sper sa va placa. Multumesc pentru sfaturi. Scuzati eventualele greseli.
So enjoy

Cap 3 : Bun venit la scoala

Am cobort aproape fara nici un chef din autobuzul, care acum era gol- goluţ. Nici nu ai fi zis ca ar fi fost vreodata plin. Nu, cred ca am vazut in viata mea mai multi elevi ca aici, cred ca erau adunati de prin toata lumea, serios vorbind. Ei bine eu sigur nu voi fi una dintre ei. Putin imi pasa, ca aveam sa fiu marginalizata. Am pasit cu greu pe poarta larg deschisa privind curioasa in jurul meu, apoi mi-am intos privirea catre cladirea pe care ei o numeau ,, scoala’’. Prea destul de veche si neingrijita, pe fatada acesteia fiind destul de multe crapaturi, iar la etajele superioare puteai vedea cate un geam spart. Daca asa era in exterior nici nu vreau sa stiu ce ma astepta in interior. Deodata, ceva mi-a atentia, era un grup de vreo cinci baieti care se luasera de o fata si pe care o pasau de la unul la celalalt ca si cum ar fi fost un obiect nefolositor in timp ce nimeni nu facea nimic sa o ajute. Ce idioti, mi-am rostit in gand dupa care m-am indreptat catre ei. Sigur nu eram eu cea mai puternica, dar nici nu puteam sa stau deoparte. Aveam destula experienta, adica ii sarisem in ajutor mamei de atatea ori, in cat nu aveam de gand sa ii las sa faca asta .
- Hei voi … da voi, lasati-o in pace pe saraca fata. Am rostit in timp ce ma pregateam sa intru in mijlocul lor ca sa o scot de acolo. Cei cinci si-au indreptat privirea catre mine analizandu-ma din cap pana in picioare dupa care au izbugnit in ras de parca as fi spus ce mai mare prostie din lume.
- Ai auzit asta Austin ?! il intreba un baiat destul de inalt, cu parul blond facut tepi cu ochii albastri , purta o pereche de blugi albastri si un tricou negru cu niste semne ciudate pe el, si o pereche de adidasi albi, cred ca toti faceau parte dintr-un fel de gasca sau asa ceva, iar acest Austin era un fel de sef spun un fel deoarece pentru mine nu era decat un idiot .
- Ati surzit sau ce ? Sau trebuie sa silabisec pentru voi, am intrebat nervoasa de felul cum eram tratata.
- Usor draga te-am auzit de prima data si iti spun doar o singura data nu te baga, imi raspuse preamaritul Austin care se sinchise si el sa deschida gura. Era un baiat inalt, brunet, cu ochii caprui, binefacut purta o camasa neagra desfacuta la primi trei nasturi, o pereche de blugi negri si niste adidasi, era cum sa spun un fel de macho men dupa care toate fetele pareau a fii inebunite sau chiar obsedate.
- Ascultal te rog. Multumesc ca incerci sa ma ajuti dar nu vreau sa ai si tu probleme din cauza mea intrveni fata, care parea sa aiba aceeasi varsta ca si mine, era putin mai scunda , avea parul brunet si scurt cam pana la umeri prins in doua codite, ochii verzi purta o pereche de ochelari, o camasa alba, niste blugi negri stransi pe picior si o pereche de opincute negre. Prea genul de fata cuminte, care invata foarte bine iar mormanul de carti care erau aruncate acum pe jos dovedeau acest lucru, un fel de ,, tocilara’’ cum ii spuneau ei . Iar daca ei credeau ca o sa ii lasa sa isi bata joc de ea se inselau. Nu spun ca eram cine stie ce rebela, nu imi placea sa fac probleme sau alte batai de cap, dar nici nu puteam suporta nedreptatile mai ales daca era vorba de niste nenorociti care le torturau pe ,, femei ’’. Asta era inacceptabil iar nu pentru mine nu exista in astfel de situatii.
- Scuze tipu ar tebui sa sti ca nu fac niciodata ce mi se spune . Si fara nici un fel de avertisment i-am impins pe doi dintre ei dupa care m-am indreptat drept spre fata care ma privea socata . Dupa ce a ajutato sa isi stranga lucrurile de pe jos am luato de mana ca sa ma asigur ca idiotii aia o vor lasa sa treaca .
- Multumesc rosti ea incet abia o auzisem. Ma numesc Jennifer Morgan dar toti imi spun Jenny.
- Oricand ! Eu sunt Rose Dawsan sunt noua pe aici ii raspund zambind. Saraca fata cred ca era inca speriata deoarece se uita din cand in cand in spate vrand parca sa se asigure ca cei cinci nu veneu dupa ea.
- Mi-am inchipuit eu ca esti noua, altfel nu te-ai fi bagat pentru mine imi spunse ea incet. Daca ai fi fost de aici ai fi stiut ca in liceu exista doua gasti de baieti care isi disputa totul : suprematia, numarul de fete cucerite , numarul de tociari batuti, umiliti si asa mai departe. Toti cei pe care ii bat, ii umilesc sau mai rau, sunt aceia care nu fac parte din niciuna dintre gasti sau nu se supun ordinelor lor. Asa ca ar fi mai bine sa te decizi de partea cuivrei sa fii, pana nu e prea tarziu si nu patesti ca si mine. Imi spuse bruneta ce parea destul de ingrijorata dupa care imi mai multumi inca odata si luandu-si la revedere pur si simplu a disparut . Asta era sigur cea mai ciudata chestie care mi se intamplase iar cu toata harabaura asta am uitat ca trebuia sa imi caut clasa si sa ma duc la director . Am intrat in cladirea de patru etaje uitandu-ma in stanga si dreapta pe toti pereti sa vad daca gasesc vreun anut, tabel sau ceva cu repartitia elevilor noi in clase. Nu de alta dar nu ma omora curiozitatea sa il cunosc pe director si bingo se pare ca eram in clasa a XI a E care se la parter. Asta era bine, urcatul scarilor nu era una din pasiunile mele. Odata ajunsa in fata usii am batut dupa care fara sa astept vreun raspuns am intrat pur si simplu si spre surprinderea mea profesorul nu venise. Imi era sila sa fac cunostinta cu cineva, asa ca m-am dus si m-am asezat undeva prin spatele clasei in timp ce toti cei din sala ma priveau ca pe un experiment esuat. Imediat ce m-am intors cu spatele serie de susoteli au izbugnit instantaneu cu toti se intrebau daca nu eram fata care la infruntat pe Austin. Chiar ma enervau care era problema lor, aveam motivele mele pe care nu le voi sta sa le explic doar ca sa ii multumesc pe ei.
Deodata usa se deschise pe ea intrand un domn in varsta, scund si chel care ne spuse ca din nu stiu ce motive toate orele sunt anulate si ca de maine o sa incepem programul in mod normal. Cred ca el era directorul, dar semana mai mult cu un broscoi. Auzind asta am fost prima care a iesit din clasa si m-am indreptat direct spre autobuzul ce era parcat in fata. Am urcat fara prea mare tragere de inima, iar in jumatate de ora ma aflam in fata casei, cand telefonul a inceput sa sune. Era mama.

- Alo, buna mama . Bine acum am ajuns acasa.
- Rose eu o sa intarzii ne vedeam diseara, bine ?!
- Sigur mama. Pe curand.

Cred ca asta fusese cea mai scurta comvorbire la telefon pe care o avusem cu mama. Nu stiu de ce dar simteam ca i se intamplase ceva, o simteam fericita dar si ingrijorata. Am intrat in casa si m-am dus in sufragerie, unde mai multe plicuri mi-au atras atentia. Erau facturi se pare ca trebuia sa achitam niste restante, iar mama nu m-ia spus nimic. Acum ingrijorarea ei avea sens, dar tot mai ramanea un semn de intrebare de ce era fericita. Se pare ca va trebui sa o ajut, nu avea cum sa achite singura toate facturile alea, trebuia neaparat sa imi gasesc o slujba. M-am indreptat cu pasi greoi catre camera mea, intrbandu-am daca am mai mentionat ca urasc sa urc scarile. Da cu siguranta am mai spus asta de vreo cateva ori. Intrand in camera, am ramas pana si eu socata de dezordinea pe care am lasat-o, ziceai ca a trecut taifunul pe acolo. Sigur nu eram cea mai ordonata persoana sau vreo maniaca a curateniei, dar mama era si daca ar fi vazut asta m-ar fi pedepsit sa merg zilnic cu autobuzul. Trebuia sa fac curat. Asa ca m-am apucat imediat. Era in jur de ora cinci cand am terminat in sfarsit, dar eram asa de obosita in cat am adormit. Nu stiu cat am dormit, tot ce stiu este ca acum ma aflam in bucatarie privind farfuria cu supa din fata mea pe care mama ma punea sa o mananc.
- Mama ?! o intreb privind amuzata catre ea.
- Da ce este darga mea ?! ma intreba la randul ei
- Vorbeai cumva la telefon cand ai facut supa ?! o intreb din nou razand in hohote .
- Da de unde stii ?
- Poi ti-ai pus telefonul in supa. Si zicand asta am inceput sa radem amandoua , nu mai facusem de mult acest lucru . Era atat de frumos, incat mi se parea ireal .
- Rose trebuie sa iti spun ceva. Spuse ea obrinduse brusc din ras si privind in pamant.Acel ,, ceva ’’ fiind cuvantul cheie.

[DeDal N.]

Deci, ai venit cu next-ul. Se pare ca scoala aceea ce din ce e mai rau posibil. Urasc cand unii sunt marginalizati, adica atunci cand asta se intampla si in viata reala. E groaznic. Eu nu am patit-o niciodata dar sunt unii care...hai ca o iau pe alte cai.
Un capitol mult mai bun decat primele cand vine vorba de gramatica. Nu perfect, dar mult mai bun. Ai fost mai atenta si ti-ai dat silinta mult mai mult.
Oare ce vrea sa ii spuna mama ei? Si a fost foarte interesanta faza cu supa :)) are o mama aeriana cateodata vad ca.
Well, cam atat am de zis momentan. Sa vii cu next-ul. Gambatene and Buh Bye !!!

[hiimera]

OMG.. Vreau sa stiu care e cuvantul cheie.. :X:X:X
Scuze ce mod ciudat de a incepe un comm, luand-o de la coada la cap. :))
Ok deci wow ce frumos, mi-a palcut enrom totul.
Incepem cu asta: greselile nu sunt foarte mari, insa ai mai mancat din cuvinte ceea ce nu am deranjeaza asa de rau.. ca oricum mi-am dat seama ce cuv. trebuiau puse.
pai Uu ai picanterizat actiunea, iar fata acea mi se pare chiar de treaba sper sa fie prietena cu Rose.. ahh ce ii ador numele :X :))

O da telefonul in supa :)), asta chiar ca a fost culmea, dar vreu sa stiu motivul, cuv.cheie
asta vreu sa stiu DX.
Vreu nextul :-L, sa-l pui cat mai repede ok ca ma ti in suspans. ;))

[Savarina Ali]

Opa am aterizat si eu >:]
Imi place cum pui accent pe sentimente. Este placut la citire ... sincer imi place foarte mult acest fic. Inteleg sentimentele pe care le transmiti prin intermediul personajelor. Greseli de tastare sa stii ca am vazut ... insa nu au fost foarte importante. Sunt greseli minore ^^ Ar fi bine sa mai citesti dupa ce scrii capitolul si sa vezi unde sunt greseli. Eu nu am vazut repetitii sau alte lucruri de genul ce ar zgaria cititul [daca intelegi ce zic] Este foarte dragut ficul ... si ar fi si mai bine daca te-ai tien de el pana la capat [eu spun care nu am timp de ele ... si acum ma tin doar de unul singur >.<] Imi pla si numele personajelor si atitudinile lor. Totul este perfect. Daca continui tot asa o sa iasa ceva foarte bun ;]
Pai ce mai pot spune? De abia astept sa vad si in continuare cum evoluezi ... si succes la scris > : D <

Capu'Chuu

[Katniss]

Well,am adus nextu. Cu dedicatie speciala pt DeDal N, Dei-Kun, K.OG, Larisa, LemonCandy, ali_lady_kiss si Savarina Ali. Sper sa va placa:>:>.



Cap 4 : Schimbari…


- Rose trebuie sa iti spun ceva. Spuse ea oprinduse brusc din ras si privind in pamant. Acel ,, ceva ’’ fiind cuvantul cheie. Deja eram ingrijorata, dar indiferent de ce ar fi fost aveam sa fiu tare, trebuia sa fiu tare.
- Am vorbit azi cu tatal tau si…am hotarat ca ar fi mai bine ca fiecare sa o ia pe drumul sau, asa ca a depus actele de divort, care se va pronunta peste doua saptamani, a zis ca ii pare rau pentru ce s-a intamplat si vrea sa il suni. Se pare ca vrea sa vorbeasca cu tine. Spuse mama dintr-o singura suflare, de parca se temea de reactia pe care urma sa o am.
- O sa il sun. Am raspun scurt sperand sa scap de presiunea care venea din partea celor doi.
- Si …a poi…nu stiu cum sa-ti spun, adica vreau sa iti mai spun ceva doar ca…nu stiu cum o sa reactionezi. Continua, mama o ce Dumnezeu, adica eram fica ei ce puteam face.
- Spune-o pur si simplu, i-am raspus sperand sa o fac sa dezvaluie odata tot misterul asta. Care ar fi fost cea mai rea reactie pe care as fi putut sa o am?!Ei bine, nici eu nu stiu aveam sa aflu la momentul potrivit.
- Pai, am cunoscut un barbat si m-am indragostit de el si suntem impreuna de o saptamana, doua zile si o dar cine mai tine cont. Gata, am zis-o si p-asta. Deci, asta era !? Ce mare chestie mi-am zis in gand.
- Ma bucur pentru tine m-am trezit ca incep sa spun. Ia stai ce era in capul meu, cum puteam spune asta nici macar nu il cunosteam si eu deja o felicitam, de unde stia ea ca este ceea ce ii trebuie, ca este ceea de ce are nevoie, ca acest el o iubea. Dar eu de unde stiam acest lucru, in fond ea il cunostea si putea sa faca ce vroia. Sigur vestea ca in curand o sa apara un posibil tata nu era foarte buna, dar ma puteam adapta situatiei.
- Ceee ?!! Glumesti nu?! Abia acum imi dadusem seama, de ceea ce spuneam dar mai ales de ceea ce gandisem.
- O, poate ar fi mai bine sa ii zic lui Dean sa…sa ne despartim. Daca tu nu esti deacord, sunt sigura ca va intelege spuse mama cu o oarecare ezitare in glas.
- Ok, ok in primul rand cine a zis ceva despre o despartire, in al doilea rand ma bucur pentru tine, adica nimanui nu ii face placere sa stie ca mama lui se intalneste cu cineva, dar atata timp cat esti fericita pot accepta asta. Acum ma duc sa il sun pe tata. Si zicand asta m-am ridicat de la masa indreptandu-ma spre camera mea.
- Rose zise din nou mama.
- Da stiu nu ii spun nimic nu iti face griji. Eram sigura ca asta vroia sa imi zica. Ceea ce ma nelinistea pe mine era faptul ca trebuia sa il sun pe tata. Adica nu mai vorbisem cu el de atata timp, incat nu stiam ce aveam sa ii spun sau de ce reactie ar fi putut sa aiba, sau mai rau care dintre noi avea sa cedeze primul. Mai mult ca sigur avea sa fie suparat pe mine si ii dadeam dreptate, dar eu aveam mai multe motive sa fiu suparata pe el. Am intrat in camera mea, indreptandu-mi privirea spre o fotografie destul de veche in care eram eu si parinti mei, aratam ca o adevarata familie, o familie fericita si daca mi-ar fi spus cineva ca parinti mei o sa ajunga sa se desparta i-as fi spus ca e nebun. Am mai privit inca odata aceea fotografie, sperand parca sa imi dea curajul necesar, acel curaj de care aveam nevoie in acest moment.
Am luat telefonul, formand numarul tatalui meu, desi nu eram sigura stiam ca trebuia sa o fac. Nu puteam sa aman asta la nesfarsit.

- Alo
- Buna tata, sunt Rose. Mi-a spus mama ca vrei sa vorbesti cu mine.
- Buna Rose ma bucur ca ai sunat. Ma gandeam ca mama ta nu o sa iti spuna.
- Mda mi-a zis deci ce e? l-am intrebat nervoasa.
- Uite cum sta treaba, chiar daca eu si mama ta vom divorta tu vei veni sa stai cu mine. Cum sa iti spun, daca nu faci asta intelegerea cade. Pricepi ? ma intreba barbatul de la capatul firului.
Si zicand asta i-am inchis pur si simplu.

Nu puteam sa cred asta, cu ce drept imi facea asta. Nu era corect, nu era corect deloc. Asta se numea santaj. Il uram pentru ca imi facea asta, il uram pentu ca ma facuse sa ii spun ca il urasc. Nimic nu mai avea sens, mai bine nu il sunam, mai bine nu era el tatal meu. Ce aveam sa fac vroiam ca mama sa fie libera, doream sa o vad fericita din nou dar nu imi doream sa ma intorc inapoi, chiar nu vroiam sa o fac. Situatia asta era fara esire, nu gaseam nici o solutie. Cel putin nu una care sa mi se para cea potrivita. Am inceput sa plang. Plangeam de nervi, plangeam din cauza amintirilor urate care mi se infatisau in fata ochilor, plangeam cand stiam ca totul este pierdut, plangeam pentru ca stiam ca eu eram cea pierduta. Nu stiu cat era ceasul, sau cand am adormit, nu stiu cum am ajuns in pat. Tot ce stiu era ca plangeam, apoi mi-am amintit motivul. Acum ca eram treaza puteam sa ma gandesc la ce aveam de facut. Mai intai de toate un dus dupa care aveam sa vorbesc cu mama iar apoi o sa merg la scoala. Si cat timp eu eram la baie, in camera a venit mama, dorind probabil sa afle cum a decurs comvorbirea mea cu tata.
- Rose, scumpo esti bine ? Ce s-a intamplat aseara ? ma intreba mama vazandu-ma ca incep sa plang .
- Nimic, doar ca…ca tata ma obliga sa ma intorc la el, doar asa are sa iti acorde divortul. I -am raspuns printre suspine, in timp ce aceasta ma imbratisa.
- Ohh , Rose nu iti face griji nu poate sa te i-a de langa mine. Tu esti destul de mare incat sa decizi cu care dintre noi vrei sa stai si in orice caz, el stie la fel de bine ca si noi ca nu te poate lua atata timp cat a fost violent cu tine si te-a maltratat. Imi zicea mama incercand sa ma linisteasca probabil, ceea ce reusise.
- Tu trebuie sa fii puternica Rose. Trebuie. Pentru mine, pentru tine si nu trebuie sa lasi pe nimeni sa te faca sa plangi, sa te umileasca.Pe nimeni!! Acum ca stau sa ma gandesc mai bine mama avea dreptate . Eu nu eram slaba, aveam doar momente de slabiciune. Nimeni nu a spus ca o sa fie usor, dar nu trebuia sa ma dau batuta.
- Multumesc. M-am desparit din imbratisaerea calda pe care o primisem,desi as fi stat asa o vesnicie.Pur si simplu imi placea siguranta pe care mi-o oferea.
Deodata mi-am aruncat privirea spre ceasul din perete mai aveam mai putin de jumatate de ora sa ma pregatesc si sa ajung la scoala.Nu am stat sa ma gandesc cu ce ma imbrac, ci am luat un tricou alb cu niste trandafiri albastri pe el, o pereche de blugi albastri si o pereche de opincute albe. Parul roscat il lasasem liber, oricum timpul nu imi permitea sa il aranjez altfel. Am luat o geanta neagra si am iesit val-vartej din casa in timp ce mama imi spusese ceva, dar eram prea departe ca sa o pot auzi. Am hotarat sa ma duc pe jos la liceu, iar asta insemna ca trebuia sa alerg. Am ajuns in mai putin de douazeci de minute asa ca m-am oprit langa un copac ca sa imi trag putin sufletul, dar chiar atunci am simtit cum cineva ma trage brusc si imi pune mana la gura. Incercam sa ma eliberez din stransoarea aceea dar fara folos, efortul depus cu cateva minute in urma ma epuizase complet. Vedeam cum sunt trasa cu putere, necunoscutul indemnandu-ma sa il urmez. Am mers asa cateva minute pana cand am ajuns in spatele liceului, iar atacatorul meu mi se dezvaluise. Era un baiat blond, mai inalt decat mine, avea ochii negri si un corp lucrat , putandu-se observa toate aceste trasaturi prin camasa neagra pe care o purta .
- Buna ,, paupusa’’ deci tu esti fata care la infruntat pe Austin ?! imi spuse acesta in timp ce ma privea masurandu-ma din cap pana in picioare. Ohhh doar nu facuse asta ?! Doar nu ma numise ,, papusa’’?!. Tot ce uram mai mult decat un tip care sa se dadea mare, erau tipi care imi spunea ,,papusa’’. Cat uram cuvantul asta. Practic eram dezgustata de acest cuvant.
- Ce zici nu vrei sa intri in gasca mea?! Sigur eu sunt seful dar daca te comporti frumos…cine stie. Continua el, vazand ca nu reactionam in nici un fel, dar ceea ce nu stia era ca in mintea mea fierbeam de nervi la figurat vorbind, dar daca as fi putut as fi facut-o si la propriu.
- Te rog sa imi scuzi manierele pe care azi le-am lasat acasa.In primul rand eu sunt cea care l-am infruntat pe marele Austin, in al doilea rand cine a spus ca vreau sa fac parte din grupul vostru de ratati. Dar stii ce urasc cel mai mult, iti spun eu ca nu stii. Cel mai mult urasc cand cineva imi spune ,,papusaaa’’ . Si profitand ca blondul nu reactiona in nici un fel i-am dat un picior in burta facandul sa cada jos .
- Asta pentru ca mai numit ,,papusa’’ am spus in timp ce am luat-o la fuga. Deja pierdusem o gramada de timp cu aiuritul asta acum mai mult ca sigur aveam sa intarzii.