11-09-2010, 10:17 PM
In primul rand vreau sa imi cer scuze ca am postat continuarea atat de tarziu...am avut cateva probleme si nu am avut cand sa ma ocup de poveste...dar sper ca nu vor mai aparea astfel de situatii si ca voi posta normal capitolele...fara sa intarzii ca acum.
Oricum va multumesc frumos pentru critici si sper sa nu dezamagesc pe nimeni cu aceasta poveste.
De asemenea Bloom. mi-am corecat acea gresala :P multumesc pentru sesizare...iar Unia...acum voi avea si ceva dialog asa ca sper sa nu te dezamagesc la capitolul asta.
Fara sa o mai lungesc aiurea...aici este continuarea:
Capitolul IV
-Te-ai ratacit?
Cuvintele o lovira precum o maciuca in moalele capului, caci in tot acest timp stiuse ca este singura. Iar acum, de nicaieri, cineva ii intrerupea sirul gandurilor in momentul in care s-ar fi asteptat cel mai putin.
Se smulse din starea de vis, iar realitatea ii aparu mai cruda ca niciodata...caci simtea acea privire arzatoare ce dainuia asupra ei si mai mult ca sigur, fusese acolo inca de la inceput...inca de la primul gand razlet ce o facuse sa isi piarda concentrarea.
Bine macar ca nu fusese vreun atacator, caci ar fi avut probleme serioase...dar nu putea sti cu cine are de-aface pana ce nu s-ar fi inotrs sa il priveasca.
Se intoarse incet, incercand sa alunge impresia de a fi luata prin surpindere, dar nu stia daca aceasta atitudine va functiona pana la capt.
-Intr-un fel...
Cuvintele ei iesira umpic nesigure, dar nu datorita faptului ca se simtea inferioara din simplul motiv ca fusese prinsa cu garda jos, ci din cauza ca acel barbat ii parea familiar...si totusi...nu stia de unde.
Barbatul o privea cu atentie analizand-o din cap pana in picioare si in acelasi timp afisa un zambet ce putea fi interpretat in mai multe moduri...iar blonda isi incerca norocul.
„Hmmm...un semn bun...dupa cum zambeste sigur este complet fermecat de cum aratâ€.
Isi recapata increderea de sine iar privirea ei deveni acum apasatoare si insinuanta. Isi puse o mana in sold si se indoi putin pentru a-i atrage atentia asupra corpului ei, incercand in acelasi timp sa para ca este preocupata de cu totul altceva. Aceasta atitudinea vroia sa tradeze un sex-appeal evident, dar o punea pe ea in situatia de a parea complet indiferenta fata de persoana asupra careia isi folosea micul ei truc.
„Hmmm...nu s-a schimbat delocâ€.
Barbatul intelese imediat jocul blondei asa ca se prefacu a fi atras complet de felul ei de a fi si de modul in care arata...pana la urma...aceasta era specialitatea lui.
-O fata ca tine nu ar trebui sa umble singura...se pot intampla multe.
O analiza cu atentie incercand sa nu piarda nici un gest...si nici nu avea de ce sa isi faca prea mari probleme. O cunoscuse cand era numai o pustoaica razgaiata...iar acum, desi trecusera mai bine de patru ani, nu pareau ca lucrurile sa fi evoluat prea mult. Se schimbase ca si aspect, desigur, dar comportamentul ei ramasese la fel de copilaresc. Aceeasi atitudine naiva, aceleasi ganduri si acelasi comportament. Era ca si cum aceasta fata nu ar fi dorit deloc sa deschida ochii si sa vada ca este complet depasita de tot. Dar nu era cazul sa se planga. Ea parea sa nu-l recunoasca, iar o fata prostuta care avea impresia ca ii poate cuceri pe toti fara ca macar sa nu realizeze ca ea este cea pacalita, putea fi o sansa buna.
-Am incredere...in mai multe lucruri...si sunt convinsa ca ma pot descurca.
Ino adoptase un ton mult prea insinuant si era mai mult decat evident ca abuza prea mult de indulgenta interlocutorului sau...acesta trebuia sa faca eforturi mari pentru a o convinge ca trucurile ei chiar il afecteaza.
-Atunci da-mi voie sa te ajut...
Lasase intentionat fraza neterminata, caci tonul abordat trebuia sa o faca pe pustoaica sa cada in plasa.
-Ino...Yamanaka Ino, spuse aceasta cu aceeasi privire aparent aroganta si seducatoare.
„Si a cazutâ€...
Cei doi se priveau precum o fac doua persoana ce urmeaza sa porneasca catre aceleasi obiective, fara ca macar sa le treaca prin cap ce gandeste in realitate unul despre celalalt...sau cel putin aceasta era situatia din punctul de vedere al fetei...caci barbatul parea sa fie mult mai inteligent decat lasase sa se vada.
-Daca tot ti-am spus cum ma cheama...poate ar trebui sa stiu si eu cateva lucruri despre tine.
Nu inceta sa foloseasca acel ton care devenise aproape penibil...iar barbatul fusese pe punctul de a-i da de inteles ca ar trebui sa o lase mai moale...dar pentru binele „acestei cauze nobile†trebuia sa se obisnuiasca.
-Poti sa-mi spui Yakushi...
Ino il privi surpinsa caci era mai mult decat convinsa ca se mai intalnise cu acest barbat in trecut...doar ca nu stia unde. Iar numele lui nu parea sa ii transmita absolut nimic...poate doar ca o bagase si mai mult in ceata.
-Deci unde mergem?
-Inca nu stiu...
Barbatul paru putin surprins de raspunsul fetei, asa ca isi fixa ochii negri asupra ei, incercand sa isi dea seama daca nu era cumva o gluma si o subestimase...dar nu...ea chiar parea derutata.
-Sa inteleg ca habar nu ai unde mergem.
-Poftim?
Fata il privi putin uimita...dupa care relua pe un ton ce ii dadea aerul unei persoane clar superioare.
-Scuza-ma...ti-am acceptat ajutorul...dar nu a zis nimeni ca vom calatori impreuna, deci iti poti retrage oricand oferta dragul meu.
Raspunsul ei taios il lua complet prin surprindere, mai ales ca nu dorea sa piarda aceasta ocazie...iar fata asta avea un temperament destul de schimbator...un raspuns gresit si totul avea sa se duca de rapa.
-Nu te supara...pur si simplu sunt in cautari si trebuie sa calatoresc mult...nu m-ar deranja sa iti tin companie o vreme, cel putin pana ajungi unde trebuie...sau pana te decizi tu unde ar trebui sa ajungi...
Incepuse consecvent dar spre final se balbaise groaznic caci nu dorea ca ea sa-l suspecteze sau si mai rau...sa plece din cauza unui moft.
„Hmmm...pare chiar indragostit...daca a ajuns sa se balbaie in halul asta doar ca sa nu plec de langa el...poate ar trebui sa profitâ€
Zambi la acest gand...dar din nefericire nu observa ca barbatul ii surprinsese acel zambet si isi pregati discursul pentru ce avea sa urmeze mai mult ca sigur.
-Pai banuiesc ca am putea calatori o vreme impreuna...
Zambi satisfacuta de modul in care isi juca rolul. Plus ca tipul asta ii aducea oarecum aminte de Kakashi, acelas par argintiu...poate ca aveau aceeasi varsta...doamne stia ca il cunoaste de undeva...si totusi...de unde?
-Asa ma gandeam si eu...plus ca daca tu nu ai o propunere...am putea merge spre Tara Luminii...eu unul ma gandisem sa imi incep cautarile de acolo.
-Suna interesant...dar totusi...ce cautari?
-Sunt medic si vreau sa ajut cat mai multa lume, dar am nevoie de cunostinte noi caci intr-un fel ma simt depasit.
Ino uita complet de atitudinea ei aroganta, iar acum paru sa se concentreze doar asupra ultimelor cuvinte ale lui Yakushi.
-Sti...mi-as dori sa ma inveti.
-Sa te invat?
-Da...sunt un ninja medical, dar sunt incepatoare si chiar as avea nevoie de putin ajutor.
Acesta o privi cu atentie...stia ca fetei nu ii mai arde de jocuri, ba chiar devenise foarte serioasa, iar aceasta putea fi o oportunitate nemaipomenita...ea practic ii oferea pe tava tot ce avea nevoie si nici nu trebuia sa se streseze prea mult...aceasta sansa era mai mult decat o binecuvantare cereasca.
-Suna interesant.
Cei doi se privira incantati...fiecare stiind in sinea lui ca era pe punctul de a obtine ceea ce cauta.
Oricum va multumesc frumos pentru critici si sper sa nu dezamagesc pe nimeni cu aceasta poveste.
De asemenea Bloom. mi-am corecat acea gresala :P multumesc pentru sesizare...iar Unia...acum voi avea si ceva dialog asa ca sper sa nu te dezamagesc la capitolul asta.
Fara sa o mai lungesc aiurea...aici este continuarea:
Capitolul IV
-Te-ai ratacit?
Cuvintele o lovira precum o maciuca in moalele capului, caci in tot acest timp stiuse ca este singura. Iar acum, de nicaieri, cineva ii intrerupea sirul gandurilor in momentul in care s-ar fi asteptat cel mai putin.
Se smulse din starea de vis, iar realitatea ii aparu mai cruda ca niciodata...caci simtea acea privire arzatoare ce dainuia asupra ei si mai mult ca sigur, fusese acolo inca de la inceput...inca de la primul gand razlet ce o facuse sa isi piarda concentrarea.
Bine macar ca nu fusese vreun atacator, caci ar fi avut probleme serioase...dar nu putea sti cu cine are de-aface pana ce nu s-ar fi inotrs sa il priveasca.
Se intoarse incet, incercand sa alunge impresia de a fi luata prin surpindere, dar nu stia daca aceasta atitudine va functiona pana la capt.
-Intr-un fel...
Cuvintele ei iesira umpic nesigure, dar nu datorita faptului ca se simtea inferioara din simplul motiv ca fusese prinsa cu garda jos, ci din cauza ca acel barbat ii parea familiar...si totusi...nu stia de unde.
Barbatul o privea cu atentie analizand-o din cap pana in picioare si in acelasi timp afisa un zambet ce putea fi interpretat in mai multe moduri...iar blonda isi incerca norocul.
„Hmmm...un semn bun...dupa cum zambeste sigur este complet fermecat de cum aratâ€.
Isi recapata increderea de sine iar privirea ei deveni acum apasatoare si insinuanta. Isi puse o mana in sold si se indoi putin pentru a-i atrage atentia asupra corpului ei, incercand in acelasi timp sa para ca este preocupata de cu totul altceva. Aceasta atitudinea vroia sa tradeze un sex-appeal evident, dar o punea pe ea in situatia de a parea complet indiferenta fata de persoana asupra careia isi folosea micul ei truc.
„Hmmm...nu s-a schimbat delocâ€.
Barbatul intelese imediat jocul blondei asa ca se prefacu a fi atras complet de felul ei de a fi si de modul in care arata...pana la urma...aceasta era specialitatea lui.
-O fata ca tine nu ar trebui sa umble singura...se pot intampla multe.
O analiza cu atentie incercand sa nu piarda nici un gest...si nici nu avea de ce sa isi faca prea mari probleme. O cunoscuse cand era numai o pustoaica razgaiata...iar acum, desi trecusera mai bine de patru ani, nu pareau ca lucrurile sa fi evoluat prea mult. Se schimbase ca si aspect, desigur, dar comportamentul ei ramasese la fel de copilaresc. Aceeasi atitudine naiva, aceleasi ganduri si acelasi comportament. Era ca si cum aceasta fata nu ar fi dorit deloc sa deschida ochii si sa vada ca este complet depasita de tot. Dar nu era cazul sa se planga. Ea parea sa nu-l recunoasca, iar o fata prostuta care avea impresia ca ii poate cuceri pe toti fara ca macar sa nu realizeze ca ea este cea pacalita, putea fi o sansa buna.
-Am incredere...in mai multe lucruri...si sunt convinsa ca ma pot descurca.
Ino adoptase un ton mult prea insinuant si era mai mult decat evident ca abuza prea mult de indulgenta interlocutorului sau...acesta trebuia sa faca eforturi mari pentru a o convinge ca trucurile ei chiar il afecteaza.
-Atunci da-mi voie sa te ajut...
Lasase intentionat fraza neterminata, caci tonul abordat trebuia sa o faca pe pustoaica sa cada in plasa.
-Ino...Yamanaka Ino, spuse aceasta cu aceeasi privire aparent aroganta si seducatoare.
„Si a cazutâ€...
Cei doi se priveau precum o fac doua persoana ce urmeaza sa porneasca catre aceleasi obiective, fara ca macar sa le treaca prin cap ce gandeste in realitate unul despre celalalt...sau cel putin aceasta era situatia din punctul de vedere al fetei...caci barbatul parea sa fie mult mai inteligent decat lasase sa se vada.
-Daca tot ti-am spus cum ma cheama...poate ar trebui sa stiu si eu cateva lucruri despre tine.
Nu inceta sa foloseasca acel ton care devenise aproape penibil...iar barbatul fusese pe punctul de a-i da de inteles ca ar trebui sa o lase mai moale...dar pentru binele „acestei cauze nobile†trebuia sa se obisnuiasca.
-Poti sa-mi spui Yakushi...
Ino il privi surpinsa caci era mai mult decat convinsa ca se mai intalnise cu acest barbat in trecut...doar ca nu stia unde. Iar numele lui nu parea sa ii transmita absolut nimic...poate doar ca o bagase si mai mult in ceata.
-Deci unde mergem?
-Inca nu stiu...
Barbatul paru putin surprins de raspunsul fetei, asa ca isi fixa ochii negri asupra ei, incercand sa isi dea seama daca nu era cumva o gluma si o subestimase...dar nu...ea chiar parea derutata.
-Sa inteleg ca habar nu ai unde mergem.
-Poftim?
Fata il privi putin uimita...dupa care relua pe un ton ce ii dadea aerul unei persoane clar superioare.
-Scuza-ma...ti-am acceptat ajutorul...dar nu a zis nimeni ca vom calatori impreuna, deci iti poti retrage oricand oferta dragul meu.
Raspunsul ei taios il lua complet prin surprindere, mai ales ca nu dorea sa piarda aceasta ocazie...iar fata asta avea un temperament destul de schimbator...un raspuns gresit si totul avea sa se duca de rapa.
-Nu te supara...pur si simplu sunt in cautari si trebuie sa calatoresc mult...nu m-ar deranja sa iti tin companie o vreme, cel putin pana ajungi unde trebuie...sau pana te decizi tu unde ar trebui sa ajungi...
Incepuse consecvent dar spre final se balbaise groaznic caci nu dorea ca ea sa-l suspecteze sau si mai rau...sa plece din cauza unui moft.
„Hmmm...pare chiar indragostit...daca a ajuns sa se balbaie in halul asta doar ca sa nu plec de langa el...poate ar trebui sa profitâ€
Zambi la acest gand...dar din nefericire nu observa ca barbatul ii surprinsese acel zambet si isi pregati discursul pentru ce avea sa urmeze mai mult ca sigur.
-Pai banuiesc ca am putea calatori o vreme impreuna...
Zambi satisfacuta de modul in care isi juca rolul. Plus ca tipul asta ii aducea oarecum aminte de Kakashi, acelas par argintiu...poate ca aveau aceeasi varsta...doamne stia ca il cunoaste de undeva...si totusi...de unde?
-Asa ma gandeam si eu...plus ca daca tu nu ai o propunere...am putea merge spre Tara Luminii...eu unul ma gandisem sa imi incep cautarile de acolo.
-Suna interesant...dar totusi...ce cautari?
-Sunt medic si vreau sa ajut cat mai multa lume, dar am nevoie de cunostinte noi caci intr-un fel ma simt depasit.
Ino uita complet de atitudinea ei aroganta, iar acum paru sa se concentreze doar asupra ultimelor cuvinte ale lui Yakushi.
-Sti...mi-as dori sa ma inveti.
-Sa te invat?
-Da...sunt un ninja medical, dar sunt incepatoare si chiar as avea nevoie de putin ajutor.
Acesta o privi cu atentie...stia ca fetei nu ii mai arde de jocuri, ba chiar devenise foarte serioasa, iar aceasta putea fi o oportunitate nemaipomenita...ea practic ii oferea pe tava tot ce avea nevoie si nici nu trebuia sa se streseze prea mult...aceasta sansa era mai mult decat o binecuvantare cereasca.
-Suna interesant.
Cei doi se privira incantati...fiecare stiind in sinea lui ca era pe punctul de a obtine ceea ce cauta.
Somewhere in July...: http://animezup.com/forum/showthread.php......in+july
Printre demoni: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25990
Legaturi: http://animezup.com/forum/showthread.php...t=Legaturi
Pierduta prin vise: http://animezup.com/forum/showthread.php...+prin+vise
Printre demoni: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25990
Legaturi: http://animezup.com/forum/showthread.php...t=Legaturi
Pierduta prin vise: http://animezup.com/forum/showthread.php...+prin+vise