Pierduta prin vise

[Miss Serenity]

In primul rand vreau sa imi cer scuze ca am postat continuarea atat de tarziu...am avut cateva probleme si nu am avut cand sa ma ocup de poveste...dar sper ca nu vor mai aparea astfel de situatii si ca voi posta normal capitolele...fara sa intarzii ca acum.
Oricum va multumesc frumos pentru critici si sper sa nu dezamagesc pe nimeni cu aceasta poveste.
De asemenea Bloom. mi-am corecat acea gresala :P multumesc pentru sesizare...iar Unia...acum voi avea si ceva dialog asa ca sper sa nu te dezamagesc la capitolul asta.
Fara sa o mai lungesc aiurea...aici este continuarea:


Capitolul IV


-Te-ai ratacit?
Cuvintele o lovira precum o maciuca in moalele capului, caci in tot acest timp stiuse ca este singura. Iar acum, de nicaieri, cineva ii intrerupea sirul gandurilor in momentul in care s-ar fi asteptat cel mai putin.
Se smulse din starea de vis, iar realitatea ii aparu mai cruda ca niciodata...caci simtea acea privire arzatoare ce dainuia asupra ei si mai mult ca sigur, fusese acolo inca de la inceput...inca de la primul gand razlet ce o facuse sa isi piarda concentrarea.
Bine macar ca nu fusese vreun atacator, caci ar fi avut probleme serioase...dar nu putea sti cu cine are de-aface pana ce nu s-ar fi inotrs sa il priveasca.
Se intoarse incet, incercand sa alunge impresia de a fi luata prin surpindere, dar nu stia daca aceasta atitudine va functiona pana la capt.
-Intr-un fel...
Cuvintele ei iesira umpic nesigure, dar nu datorita faptului ca se simtea inferioara din simplul motiv ca fusese prinsa cu garda jos, ci din cauza ca acel barbat ii parea familiar...si totusi...nu stia de unde.
Barbatul o privea cu atentie analizand-o din cap pana in picioare si in acelasi timp afisa un zambet ce putea fi interpretat in mai multe moduri...iar blonda isi incerca norocul.
„Hmmm...un semn bun...dupa cum zambeste sigur este complet fermecat de cum arat”.
Isi recapata increderea de sine iar privirea ei deveni acum apasatoare si insinuanta. Isi puse o mana in sold si se indoi putin pentru a-i atrage atentia asupra corpului ei, incercand in acelasi timp sa para ca este preocupata de cu totul altceva. Aceasta atitudinea vroia sa tradeze un sex-appeal evident, dar o punea pe ea in situatia de a parea complet indiferenta fata de persoana asupra careia isi folosea micul ei truc.
„Hmmm...nu s-a schimbat deloc”.
Barbatul intelese imediat jocul blondei asa ca se prefacu a fi atras complet de felul ei de a fi si de modul in care arata...pana la urma...aceasta era specialitatea lui.
-O fata ca tine nu ar trebui sa umble singura...se pot intampla multe.
O analiza cu atentie incercand sa nu piarda nici un gest...si nici nu avea de ce sa isi faca prea mari probleme. O cunoscuse cand era numai o pustoaica razgaiata...iar acum, desi trecusera mai bine de patru ani, nu pareau ca lucrurile sa fi evoluat prea mult. Se schimbase ca si aspect, desigur, dar comportamentul ei ramasese la fel de copilaresc. Aceeasi atitudine naiva, aceleasi ganduri si acelasi comportament. Era ca si cum aceasta fata nu ar fi dorit deloc sa deschida ochii si sa vada ca este complet depasita de tot. Dar nu era cazul sa se planga. Ea parea sa nu-l recunoasca, iar o fata prostuta care avea impresia ca ii poate cuceri pe toti fara ca macar sa nu realizeze ca ea este cea pacalita, putea fi o sansa buna.
-Am incredere...in mai multe lucruri...si sunt convinsa ca ma pot descurca.
Ino adoptase un ton mult prea insinuant si era mai mult decat evident ca abuza prea mult de indulgenta interlocutorului sau...acesta trebuia sa faca eforturi mari pentru a o convinge ca trucurile ei chiar il afecteaza.
-Atunci da-mi voie sa te ajut...
Lasase intentionat fraza neterminata, caci tonul abordat trebuia sa o faca pe pustoaica sa cada in plasa.
-Ino...Yamanaka Ino, spuse aceasta cu aceeasi privire aparent aroganta si seducatoare.
„Si a cazut”...
Cei doi se priveau precum o fac doua persoana ce urmeaza sa porneasca catre aceleasi obiective, fara ca macar sa le treaca prin cap ce gandeste in realitate unul despre celalalt...sau cel putin aceasta era situatia din punctul de vedere al fetei...caci barbatul parea sa fie mult mai inteligent decat lasase sa se vada.
-Daca tot ti-am spus cum ma cheama...poate ar trebui sa stiu si eu cateva lucruri despre tine.
Nu inceta sa foloseasca acel ton care devenise aproape penibil...iar barbatul fusese pe punctul de a-i da de inteles ca ar trebui sa o lase mai moale...dar pentru binele „acestei cauze nobile” trebuia sa se obisnuiasca.
-Poti sa-mi spui Yakushi...
Ino il privi surpinsa caci era mai mult decat convinsa ca se mai intalnise cu acest barbat in trecut...doar ca nu stia unde. Iar numele lui nu parea sa ii transmita absolut nimic...poate doar ca o bagase si mai mult in ceata.
-Deci unde mergem?
-Inca nu stiu...
Barbatul paru putin surprins de raspunsul fetei, asa ca isi fixa ochii negri asupra ei, incercand sa isi dea seama daca nu era cumva o gluma si o subestimase...dar nu...ea chiar parea derutata.
-Sa inteleg ca habar nu ai unde mergem.
-Poftim?
Fata il privi putin uimita...dupa care relua pe un ton ce ii dadea aerul unei persoane clar superioare.
-Scuza-ma...ti-am acceptat ajutorul...dar nu a zis nimeni ca vom calatori impreuna, deci iti poti retrage oricand oferta dragul meu.
Raspunsul ei taios il lua complet prin surprindere, mai ales ca nu dorea sa piarda aceasta ocazie...iar fata asta avea un temperament destul de schimbator...un raspuns gresit si totul avea sa se duca de rapa.
-Nu te supara...pur si simplu sunt in cautari si trebuie sa calatoresc mult...nu m-ar deranja sa iti tin companie o vreme, cel putin pana ajungi unde trebuie...sau pana te decizi tu unde ar trebui sa ajungi...
Incepuse consecvent dar spre final se balbaise groaznic caci nu dorea ca ea sa-l suspecteze sau si mai rau...sa plece din cauza unui moft.
„Hmmm...pare chiar indragostit...daca a ajuns sa se balbaie in halul asta doar ca sa nu plec de langa el...poate ar trebui sa profit”
Zambi la acest gand...dar din nefericire nu observa ca barbatul ii surprinsese acel zambet si isi pregati discursul pentru ce avea sa urmeze mai mult ca sigur.
-Pai banuiesc ca am putea calatori o vreme impreuna...
Zambi satisfacuta de modul in care isi juca rolul. Plus ca tipul asta ii aducea oarecum aminte de Kakashi, acelas par argintiu...poate ca aveau aceeasi varsta...doamne stia ca il cunoaste de undeva...si totusi...de unde?
-Asa ma gandeam si eu...plus ca daca tu nu ai o propunere...am putea merge spre Tara Luminii...eu unul ma gandisem sa imi incep cautarile de acolo.
-Suna interesant...dar totusi...ce cautari?
-Sunt medic si vreau sa ajut cat mai multa lume, dar am nevoie de cunostinte noi caci intr-un fel ma simt depasit.
Ino uita complet de atitudinea ei aroganta, iar acum paru sa se concentreze doar asupra ultimelor cuvinte ale lui Yakushi.
-Sti...mi-as dori sa ma inveti.
-Sa te invat?
-Da...sunt un ninja medical, dar sunt incepatoare si chiar as avea nevoie de putin ajutor.
Acesta o privi cu atentie...stia ca fetei nu ii mai arde de jocuri, ba chiar devenise foarte serioasa, iar aceasta putea fi o oportunitate nemaipomenita...ea practic ii oferea pe tava tot ce avea nevoie si nici nu trebuia sa se streseze prea mult...aceasta sansa era mai mult decat o binecuvantare cereasca.
-Suna interesant.
Cei doi se privira incantati...fiecare stiind in sinea lui ca era pe punctul de a obtine ceea ce cauta.

[Unia]

O, capitol nou. Am vrut sa-l citesc aseara cand l-ai postat, dar n-am avut inspiratie sa-ti las un comentariu reusit asa ca m-am intors acum. Vad ca tot prima sunt ^^
Asa... ficul tau e foarte bun, deci nu prea am ce critica. Chiar imi place la nebunie cum scri, reusesti sa imbini foarte bine naratiunea cu dialogul si descrierea (parac as face un comentariu pentru scoala :P) si imi place cum expui si gandurile personajelor. Intr-un fel, imi place ca scri la persoana a III-a, asa descri mai bine mai multe personaje. Imi place ca a aparut si niste dialog, nu a fost in exces si nu mi s-a parut nici prea putin. Ficul tau e foarte echilibrat. Vad ca n-am criticat mare lucru, dar chiar nu cred ca sunt in masura in care sa pot critica. Dintre toate ficurile pe care le-am citit (Naruto related) pe Zup al tau imi place cel mai mult. Abia astept continuarea.

[Erina Ozaki]

Buna Tatiana, ma primesti cu o critica nu? ^_^" Pai nu prea am :)) . Descrierea din ultmul capitol e foarte simpatica, cel mai mult mia placut titlul :x. Lai ales foarte bine. Se potriveste cu ideea si e in corcondanta cu intamplarile. :] Asa actiunea nu e fugarita de gaste XD, deci e tinuta sub control. Vad ca avem si monolog interior. Si mai bine, un punct in plus, nu prea gasesc ficuri cu asa ceva. Imi place si estetica. Bravo! Huh naratiunea e okz, iar dialogul e bine pus. Pai astept nextul si multe idei, spor la scris :*

Denissu was here ^_^

[Bloom.]

Bunaaa! Ma bucur ca ai pus nextu`. Il asteptam cu nerabdare.
Am observat o singura greseala:
capt=capat
Cam atat! Mi-a placut foarte mult acest capitol. Ca de obicei, ne lasi in ceata. Naratiunea a fost, ca intotdeauna foarte buna la fel celelalte parti de vorbire.
Abea astept continuarea. Iti adooor ficul!!!
Pai. . . cam atat am de spus. Abea am avut timp sa citesc acest capitol. profesorii astia au innebunit. Ne asalteaza cu lectii din primele zi>.<`
So. . . cam asta a fost tot ce am avut de spus.

*XOXO*

[Miss Serenity]

Bloom. - multumesc frumos pentru comentariu :P o sa corectez gresala... promit!
.Denissu-chan - ma bucur mult ca iti place... si sper ca si continuarea sa fie pe placul tau :P
Unia - sper sa iti placa in continuare... :P

Stiu ca a trecut mult timp de cand am pus ultimul capitol si ca am promis ca nu mai intarzii, dar chiar nu am avut cand sa ma ocup si de asta...:-<

Oricum capitolul urmator este aproape gata... si dupa ce il mai revizuiesc putin o sa il postez si sper sa va placa la fel ca si pana acum :P

[Paty.Paty]

e un fic sooper...:X mie chiar imi place...si chiar nu credeam ca cineva poate sa vorbeasca despre alceva in afara de SASU SAKU...:))
Ino sa plece singura din sat? o_O wow...la asta chiar nu m-am asteptat...iar acel barbat, la inceput, credeam ca e Sasuke...=)) dar m-am inselat...te referi cumva la Kabuto Yakushi? :-/ e unul dintre personajele mele preferate din anime-ul Naruto & Naruto Shippuden...
de abia astept sa vad ce mai pun la cale cei doi pacalitori...:)) dupa parerea mea, Ino chiar vrea sa se se schimbe...si incepe a o face...
so...bafta multa! de abia astept sa-ti "citesc" inspiratia din urmatorul capitol...8->
bye! :-h

[Miss Serenity]

Uchiha Saiuky - ma bucur ca iti place povestea mea... ei bine ce pot sa spun :P Citeste si vei afla ;;)

Si aici este continuarea:


Capitolul V


Galagia din jur devenise aproape insuportabila. Stiuse inca de la inceput ca nu va fi usor, dar parca se stransesera prea multe deodata.
Inca se straduia sa imparta misiuni pentru fiecare, pastrand in acelasi timp o ordine in tot ceea ce facea, dar lupta si nemultumirile batranilor incepusera sa o coplesasca.
Si-ar fi dorit ca el sa fie acolo pentru ea, sa o sustina asa cum o facuse de fiecare data. Dar uite ca acum nu mai era. Si totul era din vina ei. Cum de fusese atat de proasta incat sa il lase sa plece de buna voie. Adica el spusese ca avea sa fie bine. Dar logic ca nimic nu avea sa functioneze cum trebuie. Nici o plecare nu se sondase cu o victorie. Nici in trecut, nici in prezent si probabil ca nici in viitor.
"I-am pierdut pe toti"
Lacrimile incepura sa-i cada usor pe chipul tanar, care acum parea sa isi piarda din seninatate imbatranind cu fiecare clipa mai repede. Pierduse persoanele iubite in trecut. Iar acum... acum il pierduse si pe el.
"Mos senil, cum doamne am putut crede ca te vei intoarce in viata?"
Stia bine cat fusese de naiva, dar era prea tarziu pentru regrete. Acum trebuia doar sa se asigure ca nu va mai permite nimanui sa isi puna in pericol viata, mai ales din cauze prostesti, plecari absurde fara nici o perspectiva de viitor. Stia ca nu trebuia sa ii mai lase pe copiii Konohei sa isi caute sperantele inafara satului asa cum facuse Sasuke, asa cum facuse...
"O doamne"
Pentru prima data isi dadea seama de imensitatea greselii pe care o comisese si inima ii spunea ca ar putea fi umpic prea tarziu... dar nu. Nu trebuia sa fie prea tarziu.
Isi sterse furioasa lacrimile si alerga catre unul din corturile aflate undeva la periferie.
Era evident ca se grabeste asa ca ii trebuira doar cateva minute sa ajunga acolo, lasandu-i in urma pe toti curiosii care cautau un sfat sau pur si simplu un motiv de a o baga in seama. Nu mai fusese de mult atat de agitata asa ca atunci cand o intalni, Shikamaru ramase naucit.
-Doamna Tsunade. Sunteti bine?
O privea putin suspicios caci o cunostea suficient de bine cat sa stie ca aceasta acerba luptatoare nu se pierdea cu firea fara sa aibe un motiv intemeiat.
-Urmeaza-ma!
Ordinul a fost direct, iar privirea pe care Tsunade i-a aruncat-o lui Shikamaru a fost suficient de autoritara cat sa ii blocheze acestuia orice incercare de opozitie.
Shikamaru o urma, caci se parea ca Tsunade nu vrea sa aibe aceasta discutie de fata cu ceilalti, iar dupa cateva minute cei doi se oprira pe marginea aceleiasi stanci care ii trezea blondei amintirea viei a unei decizii total neinspirate.
-Ce se intampla?
Parea mai mult decat incurcat caci nu intelegea rostul acestor actiuni si mai ales nu stia de ce trebuie sa se fereasca de ceilalti. Dar avea incredere in liderul lui asa ca prefera sa afiseze aceeasi atitudine lipsita de dezinteres dintotdeauna.
-Vreau sa iti faci o echipa cat mai repede, cat mai discret cu putinta si sa pleci in cautarea cuiva.
-Poftim?
"Sper ca nu vrea sa pornim iar pe urmele lui Sasuke... la urma urmei nu ar avea nici un rost"
-Ia cati oameni consideri ca trebuie!
Ii putea citi hotararea in priviri asa ca se rezuma doar sa isi numeasca camarazii.
-Cum este o actiune de cautare o sa am nevoie de un purtator al Byakuganului, Neji sau Hinata. De asemenea Shino, Kiba si Akamaru mi-ar putea fi de folos.
Statu putin pe ganduri dupa care adauga cu putina sfiala gandindu-se la importanta pe care aceasta persoana o avea pentru Sakura si Naruto.
-De asemenea, as avea nevoie de Sakura ca si ninja medical. Si de Naruto. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez de ce ar trebui sa vina si el.
Privi in jos incercand sa ii evite privirea, dar ramase blocat cand auzi consimtamantul ferm al acesteia.
-Daca asta este tot atunci eu nu am nimic de obiectat.
Parea atat de convinsa pe ceea ce spunea, asa ca o privi din nou si adauga cu mai multa convingere.
-Bineinteles nu cred ca mai trebuia sa mentionez ca Chouji si Ino vor fi si ei in echipa. Sunt colegii mei si cu ei lucrez cel mai bine. Acestea fiind spuse...
Dar nu apuca sa isi termine propozitia caci vazu privirea cuprinsa de disperare a femeii cazand in nestire, incercand parca sa il evite pe el.
-S-a intamplat ceva?
"Ce prostie... e mai mult decat evident ca ceva s-a intamplat. Dar ce?"
-In legatura cu ultimele cereri... il poti lua pe Chouji fara nici o problema.
Inca nu indraznea sa il priveasca in ochi si asta il facea sa isi piarda si mai mult increderea in faptul ca povestea asta avea sa aibe un sfarsit relativ bun, dar simtea ca venise momentul elucidarii misterelor si probabil ca si Tsunade stia acest lucru. Asa ca a preferat sa taca si sa o fixeze cu privirea, asteptand continuarea care mai mult ca sigur avea sa fie una nu tocmai agreabila.
Momente de tacere se scurgeau incetul cu incetul si cand simti ca nu mai are nici un motiv sa se invarte in jurul acelorasi ganduri, aceasta vorbi:
-Ino nu va poate insoti.
Cuvintele ei erau mai mult sterse decat reflectia unui ordin si era suficient doar sa o privesti ca sa iti dai seama ca nimic bun nu se intampla in tot acest mister.
-De ce?
-Pentru ca ea este tinta voastra.

[Marina.]

Buna! Acum ti-am citit toate capitolele si imi plac estrem de mult. Descrierea si naratiunea sunt absolut superbe si dialogul e putin si bun.
Ideea e buna si originala. Greseli de tastare nu am vaszut in niciun capitol pana acum. Bravo!
Oare de ce o cauta pe Ino, nu ea i-a dat voie sa plece? Nu am inteles prea multe in ultimul capitol, dar sper ca ma voi lamuri in urmatorul.
Acestea fiind spuse, iti urez succes in continuare si astept nerabdatoare continuarea!

[Bloom.]

Heyyy! Ai postat continuareaaa:X Asteptam cu nerabdare capitolul asta si uite ca a aparut, dar. . . e scuurt![nu ca ale mele ar fi mai lungi>.<] De ceeee?:(( Viata nu-i corecta:((
Imi place mult capitolul asta. Nu au fost greseli de tastare si sa stii ca m-am uitat foarte bine!
Despre descriere, naratiune si dialog nu am ce comenta. Perfecte ca intotdeauna.
Dupa cum a spus si Mali., nu inteleg de ce Tsunade pune ca Ino sa fie cautata. Doar ea a lasat-o sa plece, nu?
Paaai. . . cam atat am de spus. Astept nerabdatoare urmatorul capitol.
Chuu and Gambate :)

[Miss Serenity]

Mali. - ma bucur mult ca iti place povestea mea, sper sa citesti in continuare si sa nu iti dezamagesc asteptarile.
Bloom. - o sa incerc sa fac, capitolele mai lungi, doar ca in timpul scolii nu prea am timp, asta e si motivul pentru care postez rar :( Oricum ma bucur ca citesti si ca iti place si sper sa iti placa si continuarea.

Si ca sa nu o mai lungesc... aici este capitolul urmator.



Capitolul VI


Trecusera mai bine de cinci zile de cand rataceau deznadajduiti prin padurea aceea ce parea sa nu aibe nici o iesire. La inceput se certasera serios pe tema asta. Ino nu cunostea locul, dar presupusese bine. Nu era o idee buna sa se aventureze pe acolo, caci nici Yakushi nu parea sa cunoasca prea bine zona. Dar na, ea era ucenica, iar el stapanul. Sau cel putin asa pareau lucrurile din momentul in care ea decisese sa invete noile tehnici medicale.
Dar ce tehnici medicale sa invete in mijlocul unei paduri, departe de civilizatie, intr-o tara straina, total lipsit de ajutoare sau conditii.
-Nu pot sa cred. Cum am permis sa se intample asa ceva.
Era nervoasa si avea tot dreptul sa reactioneze asa, dar se parea ca Yakushi nu o asculta.
-Cu tine vorbesc. Chiar ai idee macar in ce ne-ai bagat?
Era pe punctul de a incepe o serie splendida de insulte, dar in momentul in care ii intalni privirea de gheata, simti cum cuvintele ii raman sugrumate fara a fi capabila sa articuleze nici macar un sunet de disperare.
Mai trecura vreo doua ore de ratacire absurda, dar se parea ca blonda nu intentiona sa mai deschida subiectul, iar barbatul devenise chiar mai rece decat atunci cand practic ii inchisese gura cu o singura privire.
"Nu imi place deloc... ceva nu e bine..."
Simtea ca trebuie sa deschida din nou subiectul, numai ca trebuia sa fie foarte atenta in ce mod o va face. Ceva in interiorul ei ii spunea ca probabil se inselase in privinta lui si ca nu era un tip tocmai usor de prostit.
-E fara folos. Vom astepta aici!
"Poftim? Cum adica sa asteptam? Ce sa asteptam?"
Simtea cu fiecare secunda mai mult ca ceva nu este in regula, doar ca o voce in interiorul ei tipa sa nu scoata nici un sunet. Si se pare ca acea voce chiar isi facu efectul, caci fata era mai mult paralizata decat vie, asa ca nu putem vorbi despre articularea vreunui cuvant. Dar desi isi simtea corpul imobilizat si greoi, gandurile pareau sa-i alerge nebune prin minte, intr-o maniera haotica, nereusind sa ii ofere nici o concluzie verosimila.
Se parea ca asteptarea era cea mai buna solutie, doar ca aceasta asteptare se concretiza a fi mai mult decat banalitate. In starea psihica in care se afla, asteptarea nu era tocmai un lucru bun, caci isi simtea cu fiecare secunda corpul arzand, sufletul umplandui-se de manie, in timp ce mintea ei se concentra acum pe o singura idee. Trebuia sa se indeparteze cat mai mult de acel barbat. Avea ceva in el. Ceva ce nu isi putea explica, dar era evident ca o nelinistea si o facea sa se simta vulnerabila si mai mult ca oricand intr-o mare primejdie.
Dar ce motiv putea sa invoce? Mai ales ca ea il rugase sa o ia sub protectia lui. Plus ca... fuga nu era o optiune. Cum sa fugi fara motiv? Si mai bine zis... cum sa fugi cand corpul iti este imobilizat.
Pana la urma, asteptarea dureroasa era singura solutie.
Isi simtea iar gandurile cazand ca o ploaie peste decizile odata luate, le simtea reci, ude, simtea ca ii dau frisoane, vroia sa le stearga, sa le opreasca, dar cum, cum putea opri acele sageti ce ii invadau spiritul rupand-o de realitate precum...
-Hei! Mai stai mult acolo?
Si in acel moment simti cum corpul ei capata din nou viata. Iar sagetile reci si ude devenira acum mult mai clare, caci in momentul in care isi ridica privirea, isi simti fata acoperita de zeci de picaturi mari de ploaie.
"Doar panica?"
Acum era clar, nu se intamplase nimic. Atata tot ca se panicase... fara motiv.
"Chiar fara motiv?"
Simti din nou acea privirea asupra ei, dar cand se intoarse sa se convinga de ea, observa ca ceva era chimbat. Nu mai era o privire de gheata ci una mirata.
"Mirata de ce?"
In acel moment auzi din nou vocea de mai devreme, doar ca acum suna mult mai calda, vocea lui... ciudat. Cum putea fi calda cand privirea lui arunca sageti de gheata?
-Esti uda toata, vino sub stanca asta inainte sa racesti serios. Asta ne va ingreuna drumul.
Stia ca are dreptate, dar se parea ca isi capatase din nou vocea, caci se intoarse catre el si spuse mai mult indiferenta.
-Esti doctor. O simpla raceala nu ar trebui sa fie prea mult pentru tine.
In acel moment, Yakushi iesi de sub adapostul stancii si se apropie de ea, dandu-i parul ud de pe fata.
-Prima lectie domnisoara:
Acum privirea lui era la fel de calda ca si vocea, dar tot pastra o nota de neincredere, ceva precum o rautate inexplicabila.
-Nu te baza pe stiinta, incearca sa eviti totul cu putinta. S-ar putea ca la un momendat sa nu mai ai timp sa intervi medical si cauza poate fi o simpla prostie, precum un moment de neatentie... si sa cazi intr-o rapa... sau o simpla raceala, ce iti poate aduce ameteli si revenim la povestea de mai sus.
Pricepea aluzia, nu era chiar atat de blonda pe cat ii sugera el, doar ca nu-i placea sa il vada atat de aproape, asa ca il ocoli usor si se aseza la protectia stancii masive langa care se oprisera si care se parea ca forma in interior o grota.
Trecura cateva minute fara ca nici unul din ei sa scoata un sunet, iar ploaia torentiala devenise acum un adevarat impediment in calea calatoriei lor. Blonda simtea deznadejdea cu fiecare secunda mai mult, dar se parea ca barbatul isi recapatase din nou increderea de sine.
"Poate ca are un plan... si daca il are, mie de ce nu mi-l spune?"
-Se pare ca ne vom petrece noaptea aici. Ma duc sa caut niste lemne sa fac un foc.
-Un foc? Ploua, totul e ud.
Isi recapatase simtul umorului si se parea ca si el devenise mai comunicativ.
-Sunt zeci de pesteri ca acestea prin apropiere, si multe au bucati de lemne, am vazut o gramada pe drum. Te asigur ca acelea sunt uscate. Asteapta aici.
Ino mai incerca sa spuna ceva, dar barbatul disparu mult prea repede.
Iar acum? Acum era singura. Singura intr-o pestera murdara, intunecoasa, rece, umeda, pe o vreme ingrozitoare si mai mult decat atat, simtea primejdia la fiecare pas, in fiecare sunet al ploii, in fiecare punct de negura al noptii, cu fiecare fosnet, cu fiecare secunda... si iar se intampla. Acel sentiment incepea din nou sa o cuprinda. Sa ii paralizeze corpul, sa o arda pe dinauntru si sa o inghete pe dinafara. Totul era atat de stins in jurul ei si totusi, atat de haotic si viu in mintea-i frageda si neinteleasa nici macar de ea insasi.
Doar ca ceva era diferit. Simtea ca nu mai are putere sa se lupte iar cu armata de idei ce o amenintau la fiecare colt al mintii ei. Isi simtea corpul secatuit, mintea refuza acea lupta ce incepuse parca fara voia ei. Pleoapele ii deveneau grele, iar atmosfera din jur o impingea cat mai mult spre uitare.
Peste cateva momente nu mai era nimic. Nici un gand, nici un zgomot, nici un foc interior... doar frigul din jur si corpul usor tremurand al fetei ce in sfarsit adormise.