Dupa "mega-pauza" ,asa cum ai numit-o tu, trebuia sa para si urmatorul capitol...si iatal ...mie mi-a placut desi nu a mai avut aceeasi "chestie" ,ca sa zic asa, care atrage cititorul.Asa cum s-a mai zis probabil nu ai mai avut inspiratie suficienta :(...Revenind la capitol...am ramas uite asa o.O cand am citit k a venit avion...ah si banuiesc ca vroia sa ii spuna cine e cu adevarat...doamne cat asteptam momentu ala...
Urmatoru capitol sa speram ca nu se va lasa asteptata lafel de mult...
Kissu si multa,multa imaginatie :*
E noapte si sufletu-mi nu doarme linistit
El se gandeste mereu la rasarit
Contempla cerul, stelele si luna
Vede cum mor una cate una.
In locul lor se naste mereu haos,
Iar ele mor mereu, fara repaos,
Stelele dispar intr-una,
Au mai ramas o stea si... luna.
ah!!! ma streseaza! ma stresezi pe bune. tocmai cand lucrurile erau si ele perfecte vine ceva si le strica, dar asa este viata, asta este realitatea intotdeauna vine si te distruge si ii urasc pe amandoi pentru ca nici unul dintre ei nu vor sa recunoasca adevarul. De ce nu isi spun o data ca se iubesc si termina?! Este frustrant! Cesario chiar nu isi da seama ca Orihime chiar l-a iubit si inca il mai iubeste? De ce este atat de incapatanat?
Oricum, ai fost putin c-am neatenta(nu reusesc sa gasesc un cuvant potrivit care sa nu fie atat de dur pentru ca nu asta e dorinta mea) ti-a lipsit ceva. la o scena atat de sentimentala a fost putin cam rece pe gustul meu.
oricum, astept nextul cu nerabdare!
25-08-2010, 01:38 AM (Ultima modificare: 01-08-2012, 09:27 PM {2} de Lexxu.)
Stiu, stiu... vinovata sa fie aruncata la lei.:P
Revedere
Nicicand nu a simtit o usurare mai mare decat atunci cand a simtit, din nou, pamantul sub picioare.In fata lor, zecile de blituri pareau ca vor sa ii orbeasca. Orihime cobora din elicopter, cautandu-si tatal cu privirea. De cum l-a vazut, aceasta a sarit in bratele acestuia, adapostindu-se la pieptul lui. Coplesita de emotii, rozalia a inceput sa planga. Era protejata, era in siguranta. Era acasa. Un loc care i-a lipsit atât de mult în perioada în care a fost izolată într-o căsuţă, adânc, în pădurea ce părea să înghită orice.
-Gata draga mea, eşti în sigurantă, alături de noi.
Alături de ea, au apărut Karina şi Toshiro, ce păreau deosebiţi de fericiţi la vederea tinerei. S-au temut atât de mult că aceasta… ar fi putut să nu mai fie în viaţă, încât nu le venea să creadă ochilor. Puteau să spună că supravieţuirea ei, a fost o minune.
De undeva, din spate, Daxton îşi făcea apariţia. Privirea îi era rece şi goală. Nu era nici-o diferenţă între el şi una dintre statuile pe care Integra le avea în casă. Acesta s-a alăturat grupului, ferindu-se de bliţurile ce nu mai conteneau. A simţit o bataie zdravănă peste umăr, lucru care l-a făcut să întoarcă capul. Era Sheyenne. Blondul a zâmbit, însă chiar şi în acel moment, chipul lui era lipsit de orice sentiment.
-Habar nu ai cât de mult mi-ai lipsit. Spune brunetul cu o sinceritate care te copleşea.
-Hm? Zici tu că habar nu am? Poate că aşa e.
-Daxton. Îmi pare foarte bine că eşti teafăr şi… din nou printre noi. Dar acum, să mergem acasă. Se aude vocea lui Kaien, ce continua să o ţină pe Orihime în braţe.
Grupul s-a îndreptat cu paşi repezi spre limuzina familiei Abarai, făra să acorde reporterilor prezenţi râvnitul interviu pe care aceştia îl aşteptau.
Pe ascuns, Orihime îl privea pe frumosul rus. Nu îşi dădea seama. Nu realiza ce se întâmplă cu el. Până să apară elicopterul, era un alt bărbat. Ba chiar voia să îi faca o mărturisire. Acum… parcă inima îi îngheţase din nou. Şi… nu înţelegea.
În maşină, atmosfera a fost destul de liniştită. Veselă, dar liniştită. În sfârşit, în privirea lui Kaien nu se mai citea frica şi neliniştea de a nu şti ce se intâmplă cu fiica lui. Nu mai exista sentimentul de teamă că aceasta ar fi putut pieri la prăbuşirea avionului. Acelaşi lucru îl simţea şi Karina. Ştia că toate acele zile nu au fost decât un coşmar nenorocit, din care, în sfârşit, s-a trezit.
Fiecare avea un motiv să se simta bine. Însă nu şi Daxton. Privindu-l, nu ştiai ce se întâmplă în mintea lui. Ochii păreau să fie două găuri… iar dacă priveai adânc, în interiorul lor, puteai să vezi Iadul. Albastrul irisului părea să fie o flacără ce arde, făra a da vre-un semn că ar vrea să se stingă.
Rozalia continua să îl privească încă de când s-au urcat în maÅŸină. Ceea ce se întâmpla era peste capacitatea ei de a inÅ£elege oamenii, de a le înÅ£elege pornirile ÅŸi sentimentele. La capitolul „emoÅ£iiâ€, rusul era un ciudat în adevăratul sens al cuvântului.
Ajunşi în faţa casei, aceştia au coborât, rând pe rând, din limuzina familiei. Chiar la poartă, Kukuru îi aştepta. Era nerăbdătoare să o revadă pe fata ce i-a fost ca o fiică. Imediat ce a coborât, aceasta a îmbrăţişat-o, atingându-i părul ce îşi pierduse stralucirea. O mângâia, stergându-i obrajii uscaţi din pricina frigului.
-Draga mea, bine ai venit acasă.
Orihime a zâmbit, sărutându-i fruntea ridată. A trecut pe lânga aceasta, urmată de prieteni şi de tatal ei. În spate, Dax venea, ţinându-şi mâinile în buzunare. Bătrâna menajera l-a oprit, îmbrătişându-l strâns.
-Cesario băiete… să nu mai faci niciodată asta.
-Asta… însemnând ce? Întreabă blondul confuz.
-Să mă sperii în felul acesta.
Rusul a zâmbit uşor, trecându-şi mâna prin părul ce se încăpăţâna să îi cadă pe frunte. Privea cerul însorit al Japoniei. Era atât de diferit faţă de cel sub care a trăit atâtea zile. Parcă nu mai văzuse un soare atât de puternic de ani întregi.
-Ce s-a întâmplat între tine şi domnişoara cât aţi fost acolo, singuri?
Blondul a întors capul, ridicând confuz din sprânceană. Părea ca habar nu are despre ce vorbeşte femeia.
-Hm? Nu înţeleg ce vrei să spui.
-Pe mine nu mă păcaleşti. Ştiu că s-a întâmplat ceva mai mult decât să încercaţi să supravieţuiţi. Privirea ta spune asta. Şi a ei.
-Nu ştiu ce vrei să spui. Nu s-a… întâmplat absolut nimic.
Prin cuvintele pe care le spunea, părea ca vrea să se convingă mai mult pe el decât pe Kukuru. Părea că încearcă să îşi implementeze în mintea ideea că „între mine ÅŸi ea nu a fost nimic. Nu suntem cu nimic mai mult decât parteneri de afacere.â€. Dar naiba să le i-a de gânduri… nici măcar el nu le credea. ÃŽn tot acest timp cât a fost alături de Orihime, începuse să îi vadă o faţă pe care atunci când era bodyguard-ul ei, nu a cunoscut-o. A stat cu o Orihime care era gata în orice moment să îşi rupă unghiile pentru a face curat, să îşi arda pielea moale ca să gătească ÅŸi să sacrifice orice doar pentru a supravieÅ£ui. Nu o mai vedea ca pe o puÅŸtoaică răsfaţătă, obiÅŸnuită să i se îndeplinească toate capriciile. Acum, o vedea ca pe o femeie adevarată.
A păşit în casă, fiind întâmpinat de o atmosferă ce aducea a sărbătoare. De cum a intrat, mirosul fin de şampanie i-a inundat nările. A privit in jurul lui, văzând zâmbetele de pe feţele tuturor. Dar… Orihime lipsea. S-a aşezat lânga Sheyenne, ce i-a oferit un pahar cu băutura plină de bule ce se spargeau uşor.
-Unde e…. ea? Întreabă acesta urmărind lichidul ce se scugea pe pereţii din cristal.
-Te referi la Hime? Cred că e în camera ei. Dax… unde te duci. Daxt… Dumnezeule mare, dacă mă ascultă tipul ăsta vreodată.
Blondul urca treptele vilei, îndreptându-se spre dormitorul fetei. A deschis uşa, păşind în linişte. Auzea apa cum curgea în baie, lucru care îl făcea să creadă că rozalia era în duş. S-a aşezat pe pat, privind lung încaperea. Fiecare colţ îi aducea aminte de câte ceva. Însă întreaga atenţie i-a fost captată de dressing. Acolo a fost locul în care…. ei bine, a cunoscut-o pe tânăra aşa cum mama ei a născut-o.
Însă uşa de la baie s-a deschis, făcându-l pe blond să se trezească din marea de amintiri în care părea ca se îneacă.
-Daxton, ce cauţi aici.
Halatul alb, din matase îi acoperea o mică parte din picioare, în timp ce părul ud cădea greu pe umeri. Bărbatul s-a ridicat de pe pat, şi apucând-o de spate, şi-a lipit buzele de ale ei. Făra nici-un gest care să îi dea de ştire, fără să spună măcar un cuvânt. Pur şi simplu a sărutat-o. O atingea, o îmbratişa. Voia să o simtă din nou lânga el, lipita de trupul lui. Voia să îi simtă dulceaţa buzelor. Iar în acel moment, cuvintele… nu mai aveau nici-o importanţă.
My sin is Pride.
I'm on my highway to Hell!
Yuki is my kamy-sama. So...Shut the f*** up!
Criticii nu-i pot ranii pe creatori decta cu permisiunea acestora.
You tried to hold me under, I held my breath
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light
Bunăăă >:d< ! <3
Ieee, ce bine că ai pus şi tu continuarea, de când o aşteptam :]]. Mi-a plăcut mult acest capitol, am observat că a fost şi puţin mai lung decât capitolul precedent, ceea ce e bine.
Naraţiunea a fost bună, ai avut descriere şi s-a îmbinat plăcut cu dialogul, pe scurt, mi-a plăcut mult acest capitol şi, cum cred că ţi s-a mai spus, îmi place mult cum scri. Nu am văzut vreo greşeală de tastare şi nici nu am stat să le caut ca un detectiv. Ah, şi cât de mult mi-a plăcut sfârşitul, îl ador pe Dax.
De abia aştept următorul capitol. Spor la scris >:d< .
Am observat fic-ul tau acum ceva vreme si m-a atras nr mare de pagini: m-am gandit ca probabil trebuie sa fie ceva bun daca ai scris atat de mult. Si nu am fost dezamagita. :P Pt ca nu am avut timp atunci sa citesc decat foarte putin, am revenit zilele trecute, iar aseara am reusit sa-l termin. Si m-am gandit ca daca tot am petrecut timpul asta citind-ul, ar fi ok sa las si un comment.
Incep cu ceva mai putin bun, chestii pe care tu le-ai uitat cu timpul: ai schimbat numele lui Orihime din Asazuki in Abarai, ochii lui Daxton din verzi in albastrii si ai lui Orihime din caprui in verzi... (mda, retin usor detaliile...)
Ceea ce mi-a placut a fost ca am vazut cum ai evoluat in timp. La inceput, am vazut cateva (nu multe) chestii care nu sunau chiar bine, dar mai incolo ma surprindeai placut tot mai des cu exprimari foarte frumoase. :) Nu apar descrieri inutile, exagerat de lungi, naratiunea este foarte buna, iar dialogul apare exact acolo unde trebuie, cu niste replici care suna bine. Ma bucura faptul ca nimic din ce ai scris nu mi s-a parut sec si ca nu ai grabit actiunea.
La inceput, Hime mi se parea doar o fata rasfatata si rautacioasa. Apoi mi s-a facut mila de ea cand s-a indragostit de Cesario... Inteleg ca tipul e foarte frumos, dar la cat de urat se purta cu ea nu stiu cum il putea iubi. Sincera sa fiu, nu as fi crezut ca un om aparent atat de calm si de rece ar putea fi de fapt atat de afemeiat, pervers si... diabolic (desi nu stiu daca ultimul cuvant il caracterizeaza chiar foarte bine). Ea a reusit sa se maturizeze si sa devina o persoana mai buna, dar el a cam ramas la fel, cel putin pana sa o reintalneasca si sa-i suceasca iarasi mintile.
Nu inteleg cum Orihime nu si-a dat inca seama ca Daxton este tot Cesario, mai ales ca exista atatea "indicii". Ce mi se pare foarte dragut e ca se pare ca Daxton are anumite sentimente puternice pt fata asta acum, am fost trista cand a aparut elicopterul si el nu a mai apucat sa ii spuna ceea ce banuiesc eu ca vroia sa-i marturiseasca. :-" Ai incheiat atat de frumos ultimul capitol... 8-> :X Abia astept sa aflu ce se va mai intampla.
Am scris un comment foarte lung, asa ca ma opresc aici. :P Oricum, sa stii ca mai ai o cititoare care asteapta cu nerabdare sa afle ce poate scoate imaginatia ta. Spor la scris! :) :-h
Ramonitzz, capitolul ăsta îţi va înlătura orice indoiala. Desi ar fi fost mai bine sa citesti ficul de la inceput. Asa... intelegeai mult mai bine.
Adevărul
Habar nu avea cât timp trecuse de când se afla în braţele lui. Secunde, minute, ore. Nu îşi putea da seama. Nu simţea decât că trupul ei se topeşte asemenea unei lumânări supuse unei călduri ce se dovedea a fi de-a dreptul infernală. Trupul ei mic şi firav se afla în acele braţe puternice, ce se încolăceau în jurul ei asupra unui piton în jurul iepurelui ce va sfârşii devorat de acesta. Simţea fiecare bătaie a inimi lui, fiecare încordare a muşchilor. Buzele ei se aflau încă sub dominarea gurii celui care părea că o revendică. Ştia că în orice moment, tatăl ei putea intra. Însă pentru prima oară, nu îi păsa. Ştia că ceea ce simte pentru Daxton este ceva mai mult decât ataşamentul dintre doi parteneri de afaceri. Şi nu mai voia să ascundă asta de nimeni.
Mâna blondului aluneca lin pe spatele tinerei, în timp ce cu cealalta îi mângâia părul, ce mirosea a trandafiri şi lavandă. Mirosuri ce îi aduceau aminte de perioada în care o păzea, în care trebuia să aibă grijă de ea.
Însă brusc, uşa s-a deschis, făcându-i pe cei doi să tresară şi sa rupă sărutul ce părea că nu mai vrea să se oprească. Era Sheyenne.
-Pentru numele lui Dumnezeu, când mai aveţi chef de asemenea momente, închideţi măcar uşa cu cheia. Spune brunetul privindu-i pe cei doi.
Ruşinată de ipostaza în care a fost zărită, Orihime a intrat în dressing. Cu toate că mai devreme nu îi păsa dacă cineva îi prindea, acum, se simţea oarecum jenată.
Rămaşi singuri, cei doi barbaţi se priveau unul pe celălalt. Erau… mult prea serioşi pentru un eveniment atât de fericit.
-Dax, trebuie să vorbim.
Aceştia au părăsit camera, coborând multitudinea de trepte. Ajunşi la parterul vilei, au intrat în birou, cu intenţia de a purta o discuţie. Însă Toshiro a văzut cum uşa încăperii se închide. Ce aveau oare cei doi de ascuns?
-Deci? Ce vrei să vorbim? Întreabă blondul sprijinindu-se de marginea biroului.
-Cred că tu nu conştientizezi la ce te expui. Parcă planul era să o ruinezi, nu să te îndrăgosteşti de ea.
Daxton a chicotit, ducându-şi mai apoi mâna la gură.
-Cine a zis că mă îndrăgostesc? Niciodată nu am auzit o aberaţie mai mare ca asta.
-Dumnezeule mare, tu chiar nu îţi dai seama? Degeaba de prefaci… privirea ta spune altceva.
Blondul a ridicat din sprânceana, încrucişându-şi braţele în zona pieptului. Îşi privea prietenul, neînţelegând defapt grija acestuia pentru anumite sentimente care nu îl priveau decât pe el.
-Ah… am înţeles. Vrei să nu intervin… ca să ai tu cale liberă, nu-i aşa?
-Dacă voiam cale liberă, nu crezi că i-aş fi zis că tu eşti defapt Cesario? Ca să te urască?
Cei doi nu ştiau că întreaga lor conversaţie a fost ascultată de Toshiro, ce privea şocat podeaua. Cel ce era numit liderul Rusiei în ceea ce priveşte petrolul, nu era decât fostul bodyguard al iubitei lui? Nu îi venea să creadă… însă acum că se gândea mai bine, au existat anumite elemente care îl identificau cu fostul angajat al lui Orihime. Iar cel mai evident era caracterul. Atât Daxton cât şi Cesario erau nişte nenorociţi de primă mână. Şi tocmai aflase că acesta se îndrăgostise de Hime, lucru pe care nu îl putea accepta. N-ar fi suportat ca iubita lui să îi fie luată de sub nas pentru a doua oara, de aceiaşi persoană, dar cu o identitate schimbată. Era hotărât să îi spună tot adevărul rozaliei.
Mergea prin living asemenea unei furtuni. Nu a mai băgat-o în seamă nici pe Karina, care l-a strigat de câteva ori. În acel moment, nu ştia decât un lucru. Urca treptele câte două, grăbindu-se spre camera unde prietena lui se odihnea. Ştia că aceasta veste o va şoca mult mai tare decât l-a şocat pe el. A deschis uşa, fără să primească vre-un acord. Tânăra statea în pat, cufundată între pernele moi. De cum l-a văzut, s-a ridicat brusc, dându-şi şuviţele de păr ce stateau lipite de obraji.
-S-a întâmplat ceva? Întreaba aceasta zărind privirea iubitului ei.
-S-a întâmplat ceva între tine şi Ce… Daxton?
Aparent uimită de întrebarea care i-a fost adresată, Orihime a ridicat din umeri, întorcându-se cu spatele la şaten. Însă acesta a apucat-o de braţ, obligând-o sa-l privească în ochi.
-Te-am întrebat un lucru: s-a întâmplat ceva intre tine şi el?
-Nu înţeleg de ce îmi pui această întrebare. Nu am făcut decât să supravieţuim, şi şti foarte bine că în acele momente, nu îmi era gândul decât la cum să ajung acasă, în siguranţă.
-În toate aceste zile cât ai stat cu Sargent, nu ţi-a dat nimic de bănuit, cum că ar fi ceva ciudat la mijloc?
Toate aceste întrebări nu făceau decât să o afunde pe femeie într-o confuzie din care avea impresia că nu putea să iasă. Nu pricepea… nu înţelegea ce era cu acest interogatoriu.
-Ceva ciudat? Cum ar fi…? Toshiro, nu înţeleg ce vrei să spui.
-Bine, îţi spun. Nu ţi s-a părut niciodată că acel tip seamănă cu cineva din trecutul tau? Nu a existat nimic care să te faca să îţi aduci aminte de un barbat, din pricina căruia nu ai avut decăt de suferit? Daxton Sargent este doar un nume fals. Cel cu care ai stat atâtea zile izolată, cel cu care voiai să închei afacerea ce va duce la salvarea ţări nu este decât fostul tau bodyguard, Cesario.
My sin is Pride.
I'm on my highway to Hell!
Yuki is my kamy-sama. So...Shut the f*** up!
Criticii nu-i pot ranii pe creatori decta cu permisiunea acestora.
You tried to hold me under, I held my breath
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light
Hey >:D< ! In sfarsit continuarea <3 . O asteptam de mult sa stii , ne-ai facut sa asteptam destul de mult , din nou. Suspansul creste. Vreau sa stiu oare ce se va intampla in continuare. Eu una nu prea ii inteleg caracterul lui Daxton , pentru ca isi schimba foarte repede comportamentul , cand e distant si rece , cand e cald si afectuos. Prefer totusi sa fie afectuos. Ador personajul <3. Si pe Hime o ador , in cateva prinvinte , cum ar fi comportamentul , chiar semanam. Faptul ca Hime a aflat adevarul asa de brusc , a fost foarte dur , dar cred ca ea va putea trece si peste asta.
Ei bine mi-au placut aceste capitole foarte mult.
Spor la scris , si next-ul sa vina cat mai repede . :-w
Wow, nu ma asteptam sa postezi continuarea atat de curand. ;)) Pai sa vedem...
"se încolăceau în jurul ei asupra unui piton în jurul iepurelui" - nu mi-a placut cum a sunat asta, te-ai incurcat in cuvinte si a iesit ceva ciudat...
A fost frumos inceputul, mi-a placut mult felul in care ai descris sentimentele intense ale celor doi. Chiar credeam ca Sheyenne o vrea pe Orihime pt el, dar intr-adevar, daca ar fi fost asa, probabil ca i-ar fi spus ei cine este Daxton de fapt pt a-i distruge sansele celuilalt. Gelozia asta il orbeste pe Toshiro, nu pare ca se poate controla prea bine... Da, acum i-a spus lui Hime adevarul, dar ma intreb cum va reactiona ea sau daca macar il va crede pe prietenul ei.
Pai, astept continuarea. :P Succes! :-h
Avand in vedere ca a trebuit sa asteptam de pe 07-05-2010 pana pe 08-25-2010 putem sune ca acum chiar ne-ai lasat in suspans total. E bine ca ai postat si al doilea capitol foarte repede.
Capitolul de pe 25 nu a fost chiar foarte interesant, adica a continut evenimente destul de obisnuite, mai ales dupa perioada in care cei doi au fost cautati de cei dragi, in special Hime. Ceva surprinzator, dar totusi previzibil a fost ca serjitoarea si-a dat seama cine este defapt Daxton. Trecand insa si peste micile defecte , a fost un capitol echilibrat, placut ca si lectura!
Ultimul a fost insa surprinzator si captivant. Lucruile au luat o intorsatura ciudata si nu am idee cum vor evolua pe parcurs. Astept cu nerabdare sa vad o continuare la ceea ce ai lasat. Un lucru ciudat a fost ca , totusi Daxton a lasat garda jos cam repede si el, care avea un simt al observatiei foarte ridicat nu a remarcat ca Toshiro asculta ceea ce ei vorbesc, o dovada de neatentie!
Imi place in continuare ca ti-ai pastrat scrisul ingrijit si o proportionalitate intre dialog, descriere, naratiune, etc!
Astept continuarea, spor la scris!
Tnx nibbles:X
In the deep darkness the only light is you.
I am lost in my dark memories and in my foolish illusions.
In my dark world full of suffering and tears you are my way to happiness.
Heii ^^
Am trecut si eu pe la ficul tau
Sincer, nici nu am cuvinte...ficul tau parca ar fi o poveste scrisa de un mare scriitor :x
Descrierea, naratiunea si dialogul sunt absolut minunate, m-au lasat fara cuvinte :))
Asa...mi-am spus parerea despre esential
Acum personajele mele preferate :x
Orihime :absolut minunata, ador tot ceea ce i se intampla oricat de rau ar fi :>
Sentimentele ei sunt descrise asa bine incat pot simti si eu :))
Daxton/Cesario : uhh, cel mai minunat personaj :x.Mi-as dori sa fiu eu in locul rozaliei :)), glumeam
Temperamentul lui de bad boy este absolut minunat iar atunci cand devine mai bland :x, il iubesc...
Celelalte personaje nu ma prea intereseaza asa mult dar trebuie sa recunosc ca este un fic reusit :x
Well...asta e parerea mea ^^
Astept nextu`
Ja ne :*