Dragostea ascunsa in razboi

[Vir]

Ma bucur foarte mult ca ai postat, chiar daca am vazut asa tarziu, spre rusinea mea! Acum, sa vedem:
Ideea a evoluat frumos si imi place cum ne arati ca lui Sasuke ii pasa de Sakura, cel putin mie asta mi-a transmis ceea ce ai scris. Si imi place ca lui Sasuke i-ai pastrat si putin din aceea atitudine autoritara. Deabea astept sa vad cum mai dezvolti ideea.
Descrierea a fost mai slabuta decat in celelalte capitole. Ar fii fost bine daca descriai imprejurimile spitalului sau drumul pana la hanul abandonat. Dar mai ales mi-ar fii placut enorm daca descriai si sentimentele, mai ales cand cei doi s-au certat. Sper ca data viitoare sa descrii si sentimentele.
Naratiunea a decurs destul de usor, doar sfarsitul mi s-a parut destul de brusc, puteai sa mai lungesti cu cateva randuri.
Dialogul mi s-a parut bun. Si cam atat am de spus despre el pentru ca nu ma pricep sa dau sfaturi in privinta dialogului.
Sunt nerabdatoare sa vad cum evolueaza ideea si sa vad o descriere a sentimentelor personajelor! Succes! :*

[Erina Ozaki]

Cap 8

Sasuke si Sakura se avantasera intr-un colt de munte unde era destul de frig, iar cei doi nu aveau nici un fel de protectie. Brunetul incetini si se aseza stresat pe o piatra de munte. Isi trecu mana peste frunte si incerca sa-si stapaneasca nervii. Sakura il privea ingrozita si totodata isi freca mainile sa nu-i mai fie frig. Baiatul se facea indiferent, desi gestul il mustra launtric. De departe, in acel pustiu de munte unde vantul este ostil, se auzi un sunet familiar.- un claxon. Sasuke sari ca ars sperand sa fie un mijloc de transport. Insa nu apuca sa guste prea mult din bucurie ca-si aminti brusc ca nu aveau bani. Mintea ii se intuneca cand isi adusese aminte faptul ca a cheltuit banii pentru consultatia rozaliei. Dupa curba isi facu aparitia un camion Ford rosu aprins ce parea sa transporte marfa. Imediat incetini si soferul scoase capul pe geamul cabinei. Era un barbat barbos cu ochii negri patrunzatori si brunet. Purta indesata pe cap o caciula asemanatoare cu a unui cioban. Hainele erau de iarna si de o culoare tipatoare. Facu cu mana lui Sasuke de parca se cunosteau de ceva vreme si ii pofti sa urce.
- Sasuke, baiete, ce te aduce pe aici? Prin Rusia?
- T.J. ! Amice, ce faci? Am crezut ca esti plecat in America cu afaceri si toate alea? spuse Sasuke putin tupeist.
- Cum sa nu? Haideti ca apoi se pune frigul!
Cei doi urcara in camion si pornira la drum. Drumul parea drept o bucata de vreme si incepea ca vantul sa se inteteasca. Sakura si Sasuke s-au imbracat ceva mai gros. Intradevar cu cat inaintau mai mult spre munte cu atat devenea mai frig si se afla si zapada pe creste.
Dupa ce au mai povestit cate ceva din poposeli, o liniste profunda s-a instaurat intre cei trei. Toti erau tacuti si se vaitau fiecare cu treburile lor, privitul la peisajul muntos.
Insa cineva in toata acea pace, a sunat prin statie. Era o voce de barbat groasa si ragusita, care parea destul de tulburat si nervos. Ii anuta pe ei ca la granita dincolo de munte este o patrula de teroristi rusi care opresc si verifica masinile si ucid suspectii. Soferul barbos parea calm si multumi de indata ce primi vestea. Sakura incepu sa se panicheze si sa suspine. Sasuke o lua in brate incercand s-o calmeze, dar fara efect. Camionul mergea parca singur si incepu sa vijeleasca cu cat inaintau mai mult. Imediat ce au ajuns la cel de-a doua statie de munte, cei doi au coborat disperati. In acea clipa un detasament de rusi venise sa controleze camionul. Soferul calm incerca sa le explice pe ruseste ca e venit sa duca lapte la tara, dar rusii vroiau sa faca inspectie la portbagaj. Barbosul repezit sa nu puna in pericol planul, scoase din buzunar un pistol si il impusca direct in cap de rusul guraliv. Trupul lipsit de viata al soldatului cazu intr-o rapa, iar ceilalti vazandu-l se tinura sa-l opreasca pe faptas. Soferul apasa petala de acceleratie si porni vreo 100 de metri pe drum si apoi se arunca in gol pe un deal. Toti credeau ca murise. Masina lui se izbise de o stanca provocand o explozie de a daramat cativa bolovani si dand senzatie de cutremur.
Sasuke si Sakura stateau ascunsi int-o crapatura de munte si curand li se alatura T.J. .
- Scuze de intarziere! Ce zici Sasuke? M-am descurcat sa-i pacalesc pe prostii de rusi!
- T.J. intotdeauna vei ramane cel mai bun la deghizari si inscenari! Trebuie sa-mi arati si mie cateva miscari! spuse Sasuke cu un usor zambet pe buze.
Sakura isi pleca capul pe umarul baiatului sperand sa se termine aceasta groaza. Teama ii crescuse si mai mult vazand scena in care T.J. impuscase soldatul rus.
- Trebuie sa trecem granita! Vreo idee?
- Niciuna T.J!
- Am eu! Ce ar fi daca ne-am deghiza in rusi! Am niste uniforme. Vom face parte din patrula, traversam granita cu sergentul si dupa aceea ne facem disparuti!
- Ce facem cu Sakura, ea e fata va fi usor de recunoscut? intreba Sasuke ingrijorat.
- Lasa ca doar stai cu un maestru in deghizari! raspunse T.J. plin de sine.
T.j scoase din rucsac niste haine militaresti si incepura toti trei sa se imbrace. Dupa vreo aproape doua ceasuri de sinchiseala, erau gata. Sakura, pentru a nu fi recunoscuta, a trebuit sa-si prinda parul, sa-si aseze o casca si sa poarte mustata falsa. Imbracamintea militara era formata dintr-o vesta grea antiglont, pantaloni largi verzi si bluza imprimata cu carouri verzi, bocanci grei si o curea cu gloante. De asemenea isi luasera si cate o geaca, deoarece frigul se pune din ce in ce mai mult.
La inserat pe cand soldatii dormeau, cei trei s-au amestecat printre ceilalti. Si au incercat din rasputeri sa nu atraga atentia.
De dimineata, dupa un somn chinuit, soldatii rusi s-au aliniat pentru a se face prezenta de catre locotenent. Locotenetul era un om cu barba-cioc, ochii mici, o chelie lucitoare si mainile incarcate de inele.
Dand comanda de stat pe loc, locotenentul incepu sa-i strige. Cand ajunse in dreptul celor 3, T.J. intervine :
- Suntem de la patrula 23 divizia de control, domnule! Am fost trimisi in patrula cu scopul inlocuirii a doi soldati ucisi!
- Prea bine, soldat! Arma la piept! Inainte mars!!
Toti au inceput imediat dupa comanda sa marsaluiasca. Imediat s-a pus pe nins cu cat urcau mai sus in munte. Sakura se straduia sa se apare de frig, Sasuke a luat-o de mana incercand sa-i redea speranta. In acea clipa in coltul buzelor ii sadise un zambet larg si increzator. Sakura se minuna oarecum la un asemenea gest, dar teama inca exista.
'' Oare vom reusi sa plecam acasa?''...

[Vir]

Ce capitol dragut. Mi s-a parut foarte original si ai avut niste idei geniale.
Decrierea peisajului si a personajelor noi mi s-a parut excelenta. M-ai introdus in acel loc, am putut sa simt razboiul, atmosfera de pericol si ai facut o treaba foarte buna si la descrierea uniformei militare. Mi-au placut foarte mult si ultimele randuri. Singurul lucru la care ar trebuii sa mai lucrezi ar fii sa insisti pe descrierea sentimentelor. Daca stii ce simte personajul, alaturi de o descriere foarte buna a imprejurimilor si a oamenilor poti creea cititorului exact aceiasi imagine de la care iti vin tie ideile.
Dialogul si actiunea mi s-au parut bune si nu am nimic de zis in afara de faptul ca de cand a explodat masina lui T.J. lucrurile au fost putin grabite.
Mi-ar fii placut daca capitolul ar fii fost mai lung. In rest am vazut cateva greseli, dar cine nu are? Succes si astept cu nerabdare un capitol mai lung :X !

[Erina Ozaki]

Multumesc Black Smile de comm si sper sa ramai in continuare fidela ficului meu :x



Cap 9

Sasuke si rozalia se strecurasera in infanteria 23 si puteau trece granita fara probleme cu conditia sa nu fie descoperiti. Cei doi mergeau impreuna cu soldatii in sir indian intr-un loc necunoscut si sumbru. Aerul rea pustiu si rece. Atmosfera era ostila si putea lasa usor amprenta eterna in sufletul unui soldat;o atmoasfera de razboi...
Sakura se temea pentru viata sa, semn care se remarca din faptul ca era fricoasa si isi freca trupul cu bratele de infricosare. Sasuke, stapan pe sine, se simti neputincios in aceasta privinta. Asa de mult isi dorea sa o cuprinda in brate si s-o incalzeasca el insusi, incat isi stranse pumnul si ofta in tacere. Soldatii marsaluiau mai cate unul privind pe furis la el. Datoria e datorie! Mergand, ei au ajuns intr-un camp intins si lipsit de verdeata. Unul pustiu secatuit de iarba, impanzit de licheni si muschi, unde doar vantul bantuie dansand printre firicelele de vegetatie.
Intr-un final se oprira in mod enigmatic toti si sirul se rupse cu usurinta ca o ata. Soldatii se imprastiara analizand locatia si in cele din urma, se aliniara unul langa altul. Sakura isi facu loc langa brunet fiind intr-o continua spaima si speranta zidita in suflet. Intoarse capul si privi tinta pe baiat in ochi. Vantul obraznic ii plimba suvitele peste buzele ei finute mascate de o mustata falsa. Ochii ei puri si verzi parea ca o oglinda in care Sasuke se putea vedea pe sine. Acea uitaura i-a transmis printre niste luciri de smarald dorinta arzatoare de a pleca acasa si de a fi libera alaturi de cei dragi.
In ochii lui Sasuke domina un negru abisal in care Sakura cazu adanc ca intr-o prapastie. Citi clar semnul de a-l iubi si nevoia de a vorbi, dar buzele sale erau parca incuiate cu un lacat. Toata aceasta miscare amoroasa fu risipita de sosirea generalului Liubovi. Acesta era un om scundac imbracat in uniforma similara soldatilor numai ca avea cizme groase pana la genunchi. Fata lui autoritara plina de riduri si supta dadea o nota de eleganta la uniforma. Era jumatate chelios, cu o mustacioara curbata si ochii adanciti in cap.
Batu din picior si rosti cu o voce groasa si foarte tare:
- Perestani!* Soldatii stanga imprejurul!
Soldatii urmara intocmai ordinul generalului si facura stanga imprejurul. Liubovi se plimba pe langa fiecare om in parte si se uita la ei cu o privire ascutita si otravitoare. Sakura tremura si incepea sa suspine. Generalul o observa si o trase de cot inafara sirului. Ii ridica casca si se uita la ea. Sasuke bubuia de gelozie, cu toate incerca sa se comporte normal, vroia sa nu se dea de gol si sa faca praf planul lui T.j.. Tipul asta era la alta infanterie, plecase si ii lasase pe cei doi singuri.
Liubovi ii tranti Sakurei o hartie si un stilou cu scopul de a face o sarcina militara.
- Tu scundule, vreau sa-mi schitezi planurile campului de Vest! In 2 ore sa-l vad la mine pe masa? S-a inteles??
'' Sakura spune da. Spune!''
- D-da! Da domnule!
Toata treaba parea o joaca si un test. Sasuke incerca sa-i schiteze insa fara folos. Dupa doua ceasuri, sosi generalul si ii smulse hartia. Se uita si apoi o lua pe rozalie cu forta de umar si o tranti de un tanc.
Ii dete jos casca si mustata i-o smulse de la buze fara mila.
- O domnisoara? Aici in armata mea? Tu ce cauti pustoaico aici? My rabotaem s vami**!
- Nu! Nu! Lasa-ma! Sasuke!!
Brunetul nu putu sa stea deoparte sa priveasca nedumerit toata fapta cum generalul avea intentii de tentative de viol. Furios la culme si ochii parca insetati de bataie se napusti peste general cu o ploaie de pumni. Liubovi care era mai in varsta decat el, i-a rasplatit cu aceeasi moneda. In coltul buzelor brunetului o picatura de sange se ivise si cobori pana la barbie. Ochii generalului devenira vaneti si aspri. Satul, Sasuke o apuca pe Sakura si fugira in camp larg.
- Sakura misca-te dracului odata! O sa murim aici!
- Sasuke multumesc! Trebuie sa plecam acasa!
- Sakura! Nu putem uita-te si tu in jur sunt nu mai licheni si muste! Nu avem sanse sa plecam acasa! Numai o minune ne-ar trebui!
Ambii au pornit inflacarati si tensionati unul dupa altul in acel camp. Sasuke refuza sa se dea batut si inainta de drum luptandu-se cu vantul ce-l batea in fata. Rozalia, cu pasi moi, se tinea in urma lui si provocandu-se sa fie puternica sa ia exemplu. Pe o potecuta naturala, se vedeau slab urme de sange care se lasau de pe trupul lui Sasuke. Acesta mearsa nepasator de el si fara un loc tinta.
Fata plina de mila si dezamagire se apleca atingand pamantul. Se uita si il striga din rasputeri pe Sasuke sa se opreasca. Alerga spre el si apoi se opri brusc uitand toate gesturile si intentiile ce vroia sa le faca.
- S-Sasuke... Sangerezi! Te rog Sasuke trebuie sa ma lasi sa am grija de tine! Esti ranit, spuse fata cu o voce stinsa si mieroasa.
- Mmm...Bine, ma rog!
Fata ii stearsa sangele din coltul buzelor si ii bandaja mana. Sasuke o privea in tot acest timp inocent asemenea unui copil neajutorat. Vreo jumatate de ceas au stat asezati pe poteca impreuna. Baiatul nu mai putea de recunoastiinta si a luat-o pe fata de obraz oferindu-i un scurt sarut pe pometi. Rozalia inrosi ca un bujor si cu un zambet larg pe fata, se ridica hotarata si-l salta si pe Sasuke cu chiu cu vai.
- Afurisit poti fi uneori!
- Ce vorbesti vulpito, fara mine n-ai supravietui aici! Sa mergem in continuare!...


* Stop!
** Am treaba cu tine!

[Savarina Ali]

buna
imi place foarte mult si acest capitol. nu stiu daca am mai dat sau nu com inainte insa citesc de ceva vreme acest fic si pot spune ca, cu fiecare capitol care vine, ma impresionezi din ce in ce mai mult. ai niste idei de invidiat. nu stiu cum au unii niste idei de genul asta. eu una nu am mai citit aceasta idee nicaieri deci din punctul meu de vedere este originala. so deci critici e cam greu de spus ca nu ma lasi sa fac nici-o obiecti. stai linistita asta e de bine, adica nu am ce sa obiectez, dar vom da o raita sa nu zica cineva ca m-ai mituit=)))). so descriere ai si imi place, dialogul este aici si nu este sec, naratiunea se impleteste in armonie cu descrierea si dialogul. actiunea... o draga de ea nu este grabita, este chiar foarte bine pusa la cale.
de abia astept nextul, sa vad ce se intampla, ca mor de curiozitate. oare vor ajunge acasa? vor ramane impreuna? parintii Sakurei o vor primi cu o primire calda? sau o vor alunga? ii vor multumi lui Sasuke ca a adus-o acasa vie si nevatamata? ii vor fi recunoscatori ca si-a dat tot ce a avut pentru a o salva? (poate ti-am dat o idee ;;) cine stie? daca e asa ma bucur ca te-am putut ajuta:d)
deci astept nextu ala cu mare graba:d
bye bye spor la scris si pupici dulci din partea mea:*:*:*

[Erina Ozaki]

Multumesc Ali si Blacksmile de commuri :x acum iata nextul si sper sa va placa :*



Cap 10


Drumul celor doi era fara tinta si sters, doar scopul le dadea forta sa continue si sa fie puternici. Sakura, cu o privire dregastoasa, se uita pe furis la conturul trupului brunetului admirandu-l clipe de-a randul. Nepasator si epuizat, Sasuke incerca sa-si planifice miscarile de evadare din pustiul inghetat. Pasii lor scartaiau in omatul proaspat asezat, orbitor de alb, care sclipea sub scanteia unui soare slab.
Norii incepura sa se adune incet laolalta formand o patura negricioasa ascunzand lumina soarelui. Rozalia ii tot urmari miscarile brunetului cu precizie si se uita la umbra lui pe nea ce-l insotea pururea. Sasuke se opri intr-o maniera misterioasa impingand-o pe Sakura intr-un val de confuzie. Baiatul cerceta cu coltul ochiului toata imprejurimea si incerca sa-si stabileasca traseul. In acea clipa, timpul paru ca incetineste, iar norii se opresc si isi varsa mania sub forma unor fulgi de nea dansatori. Micile balerine albe se lasara cu maiestrie peste pamant si peste trupurile celor doi.
Sasuke ridica mana si arata cu degetul fetei directia de mers. Cu un ton cam straniu si strain fetei, zise:
- Pe acolo vom merge! Ar trebui sa ajungem undeva, sa plecam inainte sa se intunece!
- Sa-Sasuke? Ce e acolo?
- Sakura te vei tine dupa mine si orice ai face fii atenta sa tii pasul cu mine! Ti-e clar?
- Da!
Raspunsul Sakurei fu atat de fortat ca baiatul se multumi cu raceala din vorba ei. Porni apoi inainte cu fata in urma sa.
Mai la inserat, incepu sa bata vantul si cei doi se oprira sa-si traga sufletul. Sasuke vazu ceva luciind puternic in zapada, prea clar si puternic pentru a face parte din peisajul de iarna. Se ridica precis lasand-o pe Sakura sezand si urmarindu-l confuza si mereu speriata. Baiatul facu cativa pasi si se opri in dreptul sursei luminoase. Ramase blocat cand vazu cand se astepta mai putin ca va gasi semne de civilizatie.
Ii facu semn fetei sa vina si ea sosi indata. Sakurei ii se aprinse in ochi o lucire de bucurie, iar inima si-o simti libera cuprinsa de o senzatie placuta de entuziasm. Isi potoli izbucnirile si il apuca pe Sasuke de mana lipindu-si capul de umarul sau.
Urma era o cale ferata construita in urma cu 5 decenii. Nu parea abandonat, deoarece se vedeau semne ca treceau trenuri. Sasuke plin de bucurie o lua pe Sakura si mersera de-a lungul sinei in speranta sa dea intr-un oras sau urma de civilizatie. Samanta sperantei incolti puternic in sufletul baiatului si fu mai mult ca sigur ca va gasi ceva.
- Sakura, intrerupse Sasuke in soapta, vom ajunge acasa!
Fata nu-si mai putu stapani emotiile si il imbratisa pe Sasuke duios. Mai cu apropierea noptii, se auzi un claxonat de tren ce parea agitat si gonea cu viteza. Sasuke incerca sa se ascunda, dar ezita si ii spuse fetei sa aiba grija caci vor sari sa prinda trenul.
Locomotiva si vagoanele trecura in goana pline cu veterani de razboi, printre care si femei vaduve si copii. Rana lui Sasuke se redeschisese si el nu putu sa mai tina pasul cu trenul. Ultimul vagon se deschise si aparu Nina Ivanovici, prietena lui Itachi.
- Repede, urca! Sakura haide!
Fata ii intinse mana rozaliei si cu un gest promt, o apuca pe Nina. Sakura urca in vagon, dar se intoarse catre Sasuke.
In tren era o aglomeratie de nedescris, multime si mizerie.
- Sasuke!!!
Baiatul ramase in urma ingenunchiat si slabit.
- Sakura ai grija!
- Sasuke!!
Vagonul se inchise si Sakura fu trasa inauntru. Incepu a bate cu palmele si sa strige dupa brunet. Zadarnic efort! Rozalia cazu la podea plangand in hohote, lacrimile impanzindu-i ochii si oferind o licarire fermecatoare culorii sale. Nina incerca sa o potoleasca punandu-si mana pe mana fetei, dar degeaba. Sakura se uita pentru ultima data la gemuletul vechi din spatele vagonului si dete cu pumnul. Il sparse, iar mainile ei incepura sa se spoiasca de sange.
- Sa-Sasuke!... Nu ma abandona! Am nevoie de tine!
Lumea auzi un bubuit, apoi fata se facu nevazuta. Brunetul sedea inconstient in zapada, pe mijlocul sinei de tren. Auzind urme de cizme, incerca prin eforturi mari sa se ridice. Privirea lui fu incetosata si isi scutura capul . Porni cu pasi grei in directia din care provenea silueta neagra.
Dupa ce isi mai reveni in fire, Sasuke realiza ca silueta era Sakura ce venea spre el.
- Sakura, ce cauti aici? Trebuia sa fii in tren? De ce ai cazut?
Fata se opri aratandu-i mainile insangerate.
- Am sarit pentru tine! Nu te las singur! Mi-ai promis ca ma duci tu acasa! Nu plec singura, nu fara tine!
Sasuke, tacut o cuprinse pe Sakura de incheieturile mainilor si o saruta repezit. Se lasara purtati de valuri de sentimentalism si senzualitate. El isi strecura limba printre buzele fetei fiind un jucaus pe cinste. Fata se lasa la mana lui facandu-i felul.
Dupa ce buzele lor se despartira, privirilor lor se incrucisara in sageti amoroase, apoi paralel au pornit spre o noua locatie.

[Shanny.]

Asa....
Deci m-am tinut neaparat sa las un comm la fic-ul tau...Si cred ca stii si de ce...nu?
1. Nu e original deloc! Mare parte din fic-ul tau e inspirat din filmul artistic de pe National TV si anume Lucky....Da am vazut filmul si chiar de mai multe ori dar nu asta e ideea. Sunt vreo 2-3 capitole cat de cat originale. Primul capitol in care ai avut si descrierea perfecta si dialog bun....totul era bine...mi-a placut. Insa dupa-aceea s-a dus totu'. Fac pana, ajung intr-o padure, fata bea apa otravita, baiatu ca s-o salveze face o intelegere cu alt tip si dup-aia ajung la doctor *care ma mir ca la tine e femeie*. In fine, tipa o salveaza si apoi se intalnesc cu "Maestrul in Deghizari", prieten bun cu baiatu. Ajung in armata ca sa treaca granita, sunt descoperiti si apoi baiatu face o fapta nobila si o arunca pe fata in tren. Dup-aia baiatu isi risca viata....e aproape de moarte cand dintr-o data....e salvat. Se intalnesc cu totii la aeroport fericiti si cu lacrimile pe obraz si aici imi pare ca isi iau la revedere de la "Maestrul in Deghizari" si pooof! Gata ficu....am dreptate? ;;) :))
Sper doar sa nu copiezi prea mult din film....incearca sa mai schimbi cate putin. In general imi place descrierea, dialogul si modul in care te exprimi. Chiar ai muncit la el. Insa faptul ca nu ai spus ca e inspirat dintr-un film ma cam zgarie pe creier. *si sa nu spui ca nu stiai de film ca e prea de tot.*
Cam atat am avut de spus. Inca ceva....am criticat fic'ul, nu pe tine. Asta ca sa nu-mi sari in cap dup-aia.
Buh bye!

[Erina Ozaki]

Ma bucur ca am lamurit chestia si cum am zis am revenit cu un edit si capitolul. Multumesc tuturor de commuri si idei. :* :*

Cap 11

Cu o atingere fina, Sasuke o lua pe rozalie de incheietura mainii si porni de-a lungul sinei de cale ferata sperand sa dea de un semn de viata. Fata simtea inferbanteala stransorii brunetului ca si cum el nici nu vroia s-o piarda. Ii pretuia aceasta miscare ca pe un talisman norocos. Sperantele de a ajunge acasa acum se contopisera cu cele de a fi impreuna, dar nerealizand ce va urma cand se vor intoarce in Japonia.
Pasii lor fini pareau grabiti si aveau o tinta clara. Cateva ceasuri au colindat pe sina de tren, timp in care incepuse sa si fulguie. Fulgii magici care se lasau lin spre pamant , nu i-a deranjat pe cei doi sub nici un chip. Le-a dat din contra sursa de putere, un motiv intemeiat pentru a pleca. Ajunsera la o rascruce de sine de tren, iar Sasuke elibera mana fetei, trecandu-si mainile prin par de nervozitate. Fata asista la scena fara sa stie ce sa spuna. Isi trecu degetul pe buze si apoi arata putin la dreapta.
- Mergem la dreapta! spuse ea cu o tonalitate scazuta.
Baiatul o privi mirat, nestiind ce sa spuna.
- Ce ai zis, Sakura? Sa mergem la dreapta?!
- Da, mi se pare ca acolo vom gasi o cabana. Am mai fost, am impresia, pe aici cu mama mea cand aveam varsta de 6 ani!
- Ce cautai aici? Si mai ales cu mama ta?
- Nu stiu, nu-mi amintesc exact, stiu doar drumul si tin minte ca era primavara, cand fugeam pe drumul asta de cineva!
- Sakura , esti sigura ca nu e un vis?
Fata a dat din cap in semn de aprobare, apoi au pornit pe sina ce dadea pe parta dreapta. Drumul parea sa prinda mai mult contur, sa se iveasca mai multi copaci, iar vremea sa fie mai ospitaliera. Siruri de dealuri incepeau sa-i urmareasca pe tineri. Niste insiruiri pline de zapada si impanziti de brazi si stejari pareau sa le tina de urat amandurora. Dupa ceva vreme de mers, realizara ca incepe sa se incalzeasca, temperatura depasind linia de 0 spre plus. Cei doi se oprira la un luminis facut de om intr-o padurice, in acel loc aflandu-se o cabanuta de lemn, parca parasita. Cabana era facuta din lemn de stejar si brad si parea menita pentru vacanta, insa de aceasta data era goala. Sakura se apropie cu calm de usa si trase de clanta. Nici un semn! Zapada se asezase pe zavor si pe pervazurile geamurilor. Sasuke ramase fara vorbe cand vazu ca viziunea fetei era reala si nu un vis. Puteau si ei acum sa se mai odihneasca si sa se incalzeasca.
Brunetul se apropie de usa si ii aplica o lovitura de picior peste clanta, rupand-o din suruburi.
- Sasuke, asta nu e a noastra! Cum naibii poti sa rupi usa cuiva asa? se ratoi Sakura la baiat imbujorata in obraji.
- Ey eu asa fac acasa, cand ramane usa blocata!
- Asa faci la tine, nu la altii straini!
- Destul vulpito cu criticatul, acum sa intram!
Pusera cu chiu cu vai clanta inapoi si patrunsera in cabana. Aerul era inchis, iar mobila prafuita si putin veche. Langa semineu se gaseau lemne pentru a face focul . In centru avea un pat pe care sa sezi cu asternut cu tot. Sasuke aprinse focul si fata se aseza pe pat. Intr-o jumatate de ora, atmosfera deveni mai blanda, mai calda. Cei doi si-au dat jos vestele antiglont si s-au facut confortabil. La lumina flacarilor din semineu, cei doi se priveau aprins in ochi reciproc, fiind cufundati in tacere. Lui Sasuke atunci i-a rasarit un zambet viclean pe buze. Fata se intreba ce are, dar el se ridica si incepu sa o gadile pe rozalie. Aceasta zambea asa de dragalas si implora pe brunet sa termine, dar cand vroia sa-i faca pe plac, Sasuke mai fura cate un sarut tandru de pe buzele fetei.
- Sasuke?
- Ce e?
- Esti un...
- Ce sunt?
- Un pervers, ma gadili si cand te rog sa termini nu ma asculti!
- Dar stiu ca iti place!
- S-a facut tarziu, ar fi bine sa dormim!
Cei doi s-a inghemuit si au atitpit. Invaluiti de caldura, s-au lasat adanc purtat de valurile somnolentei. Pana dupa miezul noptii cand incepura sa se auda urme de urlete si gloante trase....


Astept commuri daca se poate si sper sa va placa :)) :o3

[Vir]

Oare ti-am lasat comentariu la celalalt capitol sau am lasat si a fost sters? Sper ca daca l-am lasat sa-l fi vazut
Pff...nu prea pot spune ca mi-a placut acest capitol. Descrierea a fost foarte buna, nu am nimic de zis, dar puteai sa mai insisti foarte mult pe ce au facut cei doi in cabana. Naratiunea mi s-a parut ok, narezi bine. Actiunea doar la sfarsit mi s-a parut ca a luat-o la fuga rau de tot. Dialogul a fost bun, dar nu stiu de ce in celalalte capitole am fost mai multumita. In rest doar viziunea fetei mi s-a parut cam ciudata...si in legatura cu inspiratul din film sau ce s-a intamplat n-am ce sa zic, doar sper ca s-a rezolvat.
Cam atat am de zis...Succes in continuare! :X Abea astept urmatorul capitol! Bye !

[Erina Ozaki]

Deci am venit cu nextul ,desi am ramas in pana ceva vreme . >_> Sankyu de commuri si intradevar actiunea a fost in cel precedent cam putin fugarita de gaste :"> :))

Capitolul 12


Sakura se trezi inghemuita si invadata de senzatii reci, chiar daca ea era imbracata bine. Cand se trezi de dimineata, vazu ca Sasuke dormea pe un fotoliu vizavi de usa cu pistolul in mana. Zgomotele pe care le auzisera in acea noapte, i-au facut sa tresara si sa ramana cu garda sus.
Focul din semineu se stinsese si nici urme de fum nu se iveau. Sakura se dete tiptil jos din pat, tot timpul privindu-l pe brunet cu o grija exagerata rasarita de nicaieri. In acea grija se ascund si urme de iubire pe care le purta fata de cel care ii salvase viata mai multe ori. Cu toate aceste gesturi, brunetul niciodata nu-i spusese in fata sentimentele ci prefera sa si le arate cand avea ocazie. Pentru el punerea iubirii in vorbe si declaratii de amor erau patetice.
Fata se apropie nitel de brunet privindu-l fix cu ochii ei sclipitori de smarald. Lui Sasuke ii scapa arma din mana si nici macar nu simti. Rozalia, atunci realiza ca el statuse aproape toata noaptea de veghe ca nu cumva ceva rau sa se intample. Isi trecu mana pe obrazul lui si el incepu sa se trezeasca.
- Hmm...Sa-Sakura?Te-ai trezit deja? intreba Sasuke cu un ton moale.
- Ce ai facut de ai dormit asa de mult?
- Azi noapte pe la 1 am auzit impuscaturi si m-am trezit sa stau de paza! In caz ca venea cineva ii dadeam una!
- Si a fost cineva?
- Eh doar niste vanatori la vanat de cerbi sau elani!
- Noaptea?! Dar cum vad pe intuneric?
- Ei sunt profesionisti, stiu sa se descurce.
Sasuke realizand ca ar putea fii vulnerabili la soldati si intrusi, i-a spus Sakurei sa se pregateasca de drum. Rozalia ii asculta ordinul si se imbraca intr-un mod alarmant si apoi se prezenta in fata baiatului pregatita.
Brunetul mai analiza pentru ultima data imprejurimila si cu fata in urma sa, pornira spre granita. Sasuke isi lua arma ce o gasise in cabana si o strecura in buzunar indata. Tanara nici nu avea idee de existenta armei in mainile prietenului ei.
Cei doi acum rataceau prin padure pe o poteca oarecum falsa, facuta de vietuitoarele codrului. Zapada incepuse iarasi sa cada, iar soarele nici sa nu se mai arate. Sakura tinu toata teama in ea, exact cum a facut si la inceput, in timp ce brunetul ramase misterios si tacut, parca fara pic de sentimente. Fata simti o intepatura in golul sufletesc de parca pierduse ceva important. Ii era teama ca Sasuke, cumva sa isi bata joc de iubirea pe care ea i-o poarta.
El intui aceasta senzatie din senin si intoarse capul spre fata. Ochii sai negri se inmuiara ca ceata si zari o lacrima pe obrajul tinerei.
- Sakura, ce ai? S-a intamplat ceva?
El se apropie de ea, dar fata intoarse privirea in alta parte.
- Sakura ce-i cu tine? De ce plangi?
- Ce se va intampla cu noi cand vom ajunge acasa?
- Cum adica? Nimic, vom fi in siguranta! si in toate aceste vorbe Sasuke avu intentia de a o cuprinde pe Sakura in brate, insa rozalia cu putere il izgoni.
- Eu nu ma refeream la noi, siguranta. Ma refeream la noi , la tine si cu mine? Ce sa va intampla? Toata aceasta idila se va sterge si fiecare va porni pe drumul sau?!
- Nici gand, vom ramane impreuna! Jur!
Acest ''jur'' in mintea Sakurei se invartea precis si clar ii parea o promisiune solida. Baiatul ca sa-i stearga acea urma de suparare, se apropie si o saruta calm si tandru pe buze. Indata, tanara uita mica divergenta si porni iarasi vizavi de el.
Pana seara ei au reusit sa iasa din padure si sa ajunga la sosea, semn de civilizatie. In ambele parti ale soselei era numai camp inzapezit cu cativa pomi desfrunziti. Drumul e drept si putin necolindat, poate din pricina razboiului. Tinerii plecara de-a lungul soselei sperand sa duca intr-o asezare omeneasca de unde sa ia legatura cu acasa si sa gaseasca o cale de iesire din acest teren minat. Cerul se intuneca, dar pare mai senin si lipsit de nori negri. Intamplarea facu ca cei doi sa ajunga langa o moara abadonata. Cladirea mai avea putin si cadea jos din temelie la mai multe furtuni si cu toate acestea avea si un motoras in care se macinau granele. Era asezata pe o parte a soselei ,in mijlocul nimicului. Peretii erau din lemn si erau ingauriti de curand, semn ca cineva trasese focuri de arma. Sakura si Sasuke se uitara putin prin imprejurimi si cautara ceva folositor, dar cu grija. Pe urma, se asezara in spatele morii pentru a se feri de vant.
Noaptea se lasa in tot sensul cuvantului si o patrula de indivizi trece in mod silentios pe drum. Era imosibil ca drumul sa fie abadonat, dovada primita in aceasta noapte. Sasuke astupa gura fetei cu mana si ii zice sa faca linsite.
Soldatii remarca urme in zapada, chit ca era intuneric. Unul dintre ei era american sub acoperire, dar cu totii purtau uniforme ruse. Majoritatea erau rusi.
Cel venit sa inspecteze vede umbra lui Sasuke si striga in rusa sa vina repede ca au instrusi.
- Sakura repede fugi!
Americanul aude pe Sasuke vorbind si isi da seama ca e japonez, iar el se opune ordinului. Ceillalti rup gramada si pornesc dupa cei doi. Unii tragi focuri de arma, dar nimeresc in lemnaria morii.
- Sasuke???
- Vino dupa mine!
Sasuke o cuprinse pe Sakura de mana si alerga cu ea dupa el. Au reusit sa se ascunda intr-o gramada de zapada. Inimile lor bateau agitat si erau speriati. Se intrebau cum au reusit sa-i gaseasca in plina noapte.
Un soldat simtind prezenta lor a tras un foc, tinerii au reactionat si au fugit cat au putut. Sasuke privi in spatele sau si vazu cum soldatul isi incarca arma si era gata sa traga. Baiatul panicat sare s-o protejeze pe Sakura devenind un scut uman.
- Sakura ai grija!!
Imediat se auzi un foc de arma. In coltul buzelor lui Sasuke, porni incet in jos un firicel de sange. El tusi si scuipa lichidul rosu pe zapada.
Sakura infricosata se intoarse spre el si-l trase in alta gramada mai mare de zapada, rugandu-se sa nu fie gasiti. Patrula i-a urmarit ceva vreme, dar crezand ca au murit, au dat retragerea. Baiatul fusese impuscat in spate aproape de zona lombara, iar acum sedea pe picioarele fetei care incerca sa-l ingrijeasca. Rozalia gasi langa ei o statie abadonata si incerca sa cheme ajutoare, dar parea inchisa. Brunetul intredeschise ochii si o mangaie pe fata pe obraji.
- Sakura ai mare grija. Te rog!
- Te rog Sasuke nu renunta! Nu renunta!