[kaleido star]Kaleido Star: Recreation

[AoiButterfly]

Capitolul 14

    Ochii ei, adancii, priveau pe fereastra ingusta si prafuita. Parul ii atarna dezordonat pe fata palida. Mainile subtiri erau lipite de geamul rece.
    O carpa… cu asta era imbracata. Frigul, il simtea pana in maduva oaselor. Era inchisa acolo de cativa ani. Nici ea nu stia ce facuse ca sa merite aceasta viata mizera. Nu mai vazuse soarele si cerul albastru ,clar, de cand era mica. Nici nu mai tinuse evidenta anilor. Nu stia cum o cheama si nici cati ani are. Era pustiita, suflet golas si rece.
    Bataile pe care le in casa erau la ordinea zilei dar nici macar ele nu mai dureau. Nu stia de ce I se intampla toate astea sau de ce tocmai ei.
    Spera doar sa poata pleca de acolo. Vroia sa ajunga la Kaleido Stage pentru preselectia care va avea loc peste doua saptamani

    -Hmm deci Sora a disparut, spuse Jaqline in timp ce isi ducea mana stanga spre tampla. Oare unde ar putea fi?
   - Sincer nu am nici o idee, adauga Julien. Nu ar trebui sa ne intereseze prea mult de altii, mai ales de ea. Mai bine am merge in sala de repetitii si ne-am antrena pentru a termina o data manevra aia. Daca vrem sa fie buna si sa impresionam trebuie sa muncim din greu, doar asa vom putea ajunge adevarate staruri.
    -Asa e. Urasc cand ai dreptate spuse ea oftand.
   - Da! Poate … si incepu sa rada.

   - Cred ca mai bine ai merge cu mine. Afara este frig si ploua. Sa nu racesti.
   ”Sa ma duc cu el? Nu cred ca am nimic de pierdut daca o fac. Dar ce sunt aceste imagini, eu, in trecut? Ce e acela trecut pentru mine? Oare chiar exista?”
    Sora dadu din cap si il urma pe Mark.
    Nu merse mai mult de doua strazi si se opri in fata unei case uriase. Portile mari de fier dur se deschisese.O aleea uriasa, in jurul careia erau o multime de flori de toate culorile care parereau sa se bucure de ploaie. Usa din lemn masiv fu deschisa de un servitor, mai bine zis majordomnul casei.
   - Stapane Mark bine ati venit acasa. Pot sa va iau haina?
   - Desigur.
   - Domnisoara este oaspete?!
   - Da! Te rog pregaste masa si camera de oaspeti. Cred ca domnisoara va dormi in seara aceasta aici. E in regula?
   - Da. Dar nu vreau sa deranjez spuse, roscata timida.
    Hainele uzi se lipi de pielea ei roziatica si fina. Acest lucru era evident is incepu sa ii fie frig si sa tremure.
   - Cred ca ti-ar prinde bine niste haine uscate. Alexandre te rog condu-o pe domnisoara la garderoba si sa isi aleaga niste haine.
   - Pe aici, urmati-ma va rog.
    Intrara intr-un hol alb, urias parca era un labirint. Se opri brusc in fata unei usi mai vechi si cam prafuita. Deschise usa incet si intra. O multime de haine de dama…era un adevarat paradis al modei.
   - Dupa ce terminati va rog sa sunati din clopotel.
   ”Ea trebuie sa fie. Nu am nici o indoiala. Este cea pe care o cautam de mult. In sfarsit munca mea incepe sa dea roade, sper ca va putea sa se ridice la asteptarile mele. Mai bine sa nu am nici o indoiala. Sigur se va descurca.”