Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
Dupa un car de ani, iata nextul ^.^
Casuta noastra...
Toata noaptea, eu m-am intors de pe o parte si alta, negasimdu-mi stare sa dorm. Ma ridic in fund de pe saltea si ma uit la ceasul micut de langa patul improvizat, vazand ca e cinci dimineata si ca se crapa de ziua. Ma ridic in picioare si ies pe coridorul de la etaj, care era un fel de terasa, ca puteam sa vad curtea si oceanul cu corabile. Ma duc la ultima usa, unde era camera Yunei si aceasta sigur dormea cu Dei. Imi pun coatele pe balustrada si privesc cum se lumina de ziua.
- Asa-i ca este frumos? Ma intreba micuta, care tocmai iesea din camera mei, venind la mine.
Aprob din cap si privim amandoua cum soarele exploda practic intr-o minge de foc, aruncand sulice de aur spre ramasitele cerului noptii, alungand stelele, impreuna cu luna. Luceafarul de dimineata, stralucea manadru, anuntand o zi senina si usor rece, mai ales ca in Shinsui erau ierni mai blande, nu asa bogate in zapada si cu veri toride si ploioase. Dupa ce am vazut rasaritul de soare, am mers in camera mea si mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni negri si o bluza alba, putin rupta intr-o parte. Azi ma voi ocupa de casa, sa o fac cat de cat curata si primitoare. Am inceput de jos curatenea, dar nu eram singura, ma ajuta si Yune. Toata dimineata am facut curatene in partea de jos, prin sufragerie, bucatarie si micutul magazin.
Dupa-amiaza am luat masa pe micuta terasa, iar bruneta imi dadea fel si fel de ideii pentru un magazin, ca nu ne facem griji cu bani. Ii zambesc si apoi o prind usor si delicat de nasucul ala micul si dulce ce il avea.
- Inainte de asta, mergem sa te inscriu la Academie, scumpo, ii spun eu, stergandu-ma la gura cu maneca de la bluza.
- Dar cand voi exersa jutsurile ce mi le-a dat tati? Ma intreba, hranindul pe motan.
- Cand vom fi doar noi doua sau doar tu. Nu iti arata la Academie ce sti sau chesti din astea si in special sa nu spui la nimeni cine iti este tata si ca ai Sharingan-ul e prea periculos, o atentionez, strangand farfuriile.
Aproba din cap, apoi se duse sus pentru a se schimba si sa se pregateasca pentru a merge amandoua, sa se inscrie la scoala. Ma curat si eu de murdarie si iau pe mine o pereche de colanti negri, peste o fusta neagra si o bluza alba, cu manicile lungi, largi si taiate pe verticala pana la cot. Iesim din casa si dupa ce o incui, am pornit amandoua prin sat, intreband unde se afla Academia Ninja. Cu ocazia asta, ea va ajunge sa isi faca prieteni buni, care sa o ajute sa evolueze si sa o invete ce inseamna iubirea adevarata.
Dupa ceva timp, gasim Academia, care se afla in centrul satului. Aceasta era mare, cu etaj, curte mare, unde se jucau copii, mai ales ca avea topogan, balansoar, leagane si multe altele. Vad un Chiunin cum ii supraveghea pe copii, asa ca ma duc la el. Ii spun cine sunt - ii spun ca ma cheama Konana - si ca as vrea sa o inscriu pe Yune la scoala. Acesta accepta si ii spuse, ca de azi poate sa inceapa cursurile. O intreba de nume de familie si bruneta se uita rapid la mine. Ii spun ca sunt orfana si nu imi cunosc numele de familie, iar ea este rezultatul dintr-un viol. Omul aproba din cap si apoi o lua pe Yune de manuta, spunandu-i ca merg spre Academie. Il privesc pe Hyuuga - acel Chiunin era din clanul Hyuuga - si daca va indrazni sa faca vreun rau fiicei mele, il omor cu mainile goale. Mai stau pana cand cei doi intrasera in cladire, apoi ma indrept spre casa, pentru a face curatene si a aranja micutul magazin, ce va fi cu de toate. De la caiete si creioane de scris, la fructe si legume sau carne.
In timp ce eu ma indreptam spre casa, Yune fusese deja prezentata intreci clase si apoi se aseza in banca, langa o fetita cu parul argintiu, lung pana la fund, iar ochii ei violacei o priveau cu gelozie pe bruneta. Aceasta se instramba la ea si isi dadu parul peste umar, cu o miscare eleganta din mana, care o vazu la mine. Dupa acest gest, incepu sa il asculte atent pe Uto-sensei, care le vorbea copiilor despre chakra si cum ajuta aceasta la creerea de jutsuri. "Doamne ce plictiseala. Eu stiu chestile astea ca mi le-a spus tati, dar el ar vrea sa nu ma dau mare si tare si nici nu o sa ma dau", isi spuse in gand, in timp ce nota pe caietul, care ii l-am cumparat in drum spre scoala.
Pe la ora patru dupa-masa, veni si ghemotocul meu acasa, vesela. Dupa ce am imbratisat-o si am pupat-o delicat si dragastos pe frunte, i-am dat o geanta neagra pe umar, pentru as pune in ea, lucrurile pentru scoala. Cand o vazu, imi sari in brate si imi multumi pentru acest cadou.
- Sa vezi mami, m-a pus Uto-sensei sa aruncam cu shuriken real la tinta. Pentru toti a fost pentru prima data si aproape toti s-au taiat in palma ca nu stiuam cum sa tina shuriken-ul, dar eu si cu un idiot de baiat, am fost singuri, care nu s-a taiat. Fiindca l-am invins pe Sanosuke la aruncatul la tinta, celalalte fete au vrut sa ma bata, dar m-am ascuns de ele in copac si ele au trecut pe langa mine, imi spuse vesela.
Chicotesc usor. Mereu va exista in fiecare sat un baiat, care sa suceasca aproape la toate fetele din clasa lui, dar nu si la una, de care se va indragosti chiar el. Dupa ce am mancat, am trimis-o la culcare, spunand ca maine are scoala si ca dupa scoala, ma va ajuta sa pun la punc magazinul. Yune sari in sus de bucurie, apoi alerga sus pe scari, ca sa-si faca temele si sa se culce. Doamne, Itachi, cu cat creste, cu atat seamana mai mult cu tine...
Răspunsuri: 836
Subiecte: 9
Data înregistrării: Dec 2010
Reputație:
164
Zupi: 10.751 z
Hellooo Manu ^_^ Ce mai faci? Eu bine . Tocmai am aterizat la ficul tau . Si stii ce? Chiar imi place . Imi place ca pui multe faze amuzante. Am ras cu lacrimi la ele . Poi hai sa revenim la fic Descrierea este buna. Stai bine la acest capitol dar ar mai trebui sa mai adaugi sentimente . Actiunea uneori a fost grabita >.< Dar ai mai incetinit-o. Naratiunea este ft buna Si la capitolul dialog stai foarte bine nu este sec ceea ce este foarte bine So, hai sa comentez si la gramatica AI cateva greseli de tastare si de exprimare >.< Ar trebui sa mai recitesti nextu inainte de a-l posta si unde ti se pare k nu suna bine sa corectezi. Nu sunt foarte grave dar nah Ficu tau e foarte frumos si original si ar fi pacat ca exprimarea sa fie la pamant >.< Singura greseala kre m-a deranjat a fost ,,a mica". Cred ca voiai sa zici ,,aia mica". In fine nu e prea important. Toate greselile astea se rezolva. Imi place ft mult k nu e un fic Sasusaku :x Si e o idee foarte originala Chiar ma intreb ce se va intampla pe viitor So, astept nextu` sh nu uita sa ma anunti cand il pui
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
Pentru o noapte...
Au trecut doua luni de cand eu si Yune am fugit din Akatsuki si ne-am refacut vietile aici. Ghemotocul meu era cea mai buna din clasa si mereu se ciondanea cu Sanosuke, ca o data s-au batut atat de rau, ca au ajuns amandoi la spital cu fracturi. Magazinul mergea chiar bine si aveam clienti, fiindca produsele erau ieftine si de buna calitate.
- Mami pot sa ma duc sa imi cumpar niste panza ca sa-mi faci bluza aia promisa? Ma intreba, venind la mine.
Mai nou am invatat sa cos la masina de cusut si sa ii fac hainele acasa. Ii dadeam bani doar sa se duca sa iti aleaga culoarea si materialul, apoi eu sa ii fac hainele.
- Sigur scumpo, spun si ii dau niste banuti.
Imi zambi si iesi afara in strada, alergand spre magazin. Acum isi purta parul lasat liber, dar cateva suvite erau prinse in spate si impletite. O parte din parul din fata in avea in partea dreapta. Fara sa se uite pe unde alerga, intra cu capul in cineva. Isi ridica ochii si ramase uimita sa il vada pe tatal ei, care se uita la ea, cu o expresie uimita pe chip.
- Itachi-san, am gasit unde sa ne cazam la noapte, auzi vocea lui Kisame.
Brunetul o lipi pe fetita de el, punand peste ea, pelerina Akatsuki.
- Minunat. Iati o camera numai pentru tine. Eu am chef de putina distractie, ii spuse pe un ton autoritar.
Fata de peste aproba din cap si pleca. Itachi o trase pe Yune, intr-un gang si o imbratisa strans. Fata il imbratisa la randul ei, spunandu-i ca i-a fost dor de tati ei.
Eram foarte ingrijorata pentru fiica mea. Se facu ora sase dupa-masa, cand bagam marfa inauntru, fiindca la ora sase jumatate, inghideam magazinul. Unde o fi? Daca a patit ceva? Dupa ce inchid, ma duc sa o caut si daca s-a dus la plaja fara sa ma anunte, o pedepsesc, sa numai o las dupa scoala sa mai stea pana la ora cinci. Cand vreau sa ma duc sa ma schimb pentru a iesi in sat sa o caut, usa se deschise.
- Era si timpul domnisoara sa te..., numai am continuat ca am ramas uimita sa vad cu cine a venit Yune acasa.
Ma reped la brunet, imbratisandu-l strans si incepand sa plang pe umarul sau. Dupa ce m-am potolit, l-am invitat in casa. Ramase usor suprins, cand i-am povestit cum am gasit casa si cum am facut-o sa fie atat de primitoare. In timp ce eu preparam cina, cei doi se antrenau in taijutsu, tehnica favorita a Yunei. Dupa taijutsu urma genjutsu si apoi ninjutsu. La ninjutsu si-a impresionat tatal, aratandu-i chakra ei de vant combinata cu cea de foc.
- Mereu va exista un Sasuke in fiecare sat, care sa fie bun la toate, dar tot timpul va fi o fata care sa il egaleze. Sa il bati pe acest idiot, ai inteles? O intreba, mangaind-o usor pe parul negru.
- Asa voi face. Tati vei sta cu noi? Il intreba, iar el se intrista.
- Imi pare rau iubita, dar tati nu va putea sa stea cu tine, ii raspunse el si eu mi-am plecat capul pentru a-mi ascunde lacrimile ce mi-au iesit la iveala.
- Bine, dar atunci ce spui sa imi dai un cadou, ca acus se apropie ziua mea, spuse vesela.
- S-a facut. Ce vrei sa iti dea tati, inainte sa plece.
- Bandana ta. Vreau bandana ta, pe care am s-o port cand voi deveni genin, spuse mandra.
Itachi se intuneca la fata, apoi aproba din cap tacut. Cand vazu aceasta schimbare brusca de atmosfera, se ridica de la masa, cerandu-si scuze, apoi ne ura noapte buna. Oftez si ma duc langa iubitul meu si il pup pe crestetul capului. Acesta ma trage in poala lui si ma mangaie pe coapsa, in timp ce ma privea in ochi.
- Ai putea sa i-o dai si spui ca ai pierdut-o in misiune, spun eu si ii dau un mic sarut pe varful nasului.
- Da, dar nu vreau sa o poarte taiata si nu stiu daca poate...
- Dar se poate topi si apoi reface, tot din acest material, spun vesela si ii dau un sarut pe buze.
Imi accepta jocul si ma lua in brate, ducandu-ma in camera mea. I-am indicat-o eu. Ma aseza pe pat si se urca deasupra mea, incepand sa imi dezmierde cu buzele pielea gatului, in timp ce tragea de fermoarul de la bluza in jos. Imi dadu bluza jos si apoi urma sutienul. Ii dau si eu bluza jos, trecandu-mi usor si fin degetele peste muschi sai tari si puternici. Incepu sa imi sarute sanii, apoi cobori tot mai jos cu saruturile. Chiar si dupa atata timp, ramase un tigru in pat si un adevarat maestru in aceasta arta fina si senzuala.
Ma patrunse usor, facandu-ma sa imi arcuiesc usor spatele si sa scancesc de durere. Incepu sa faca miscari de du-te-vino, facandu-ma sa strang cearceafurile in pumni, de placerea care nu am simtit-o de mult. Parca tot raiul s-a deschis pentru mine alaturi de el. Peste trupurile noastre, se asternu un strat fin de transpiratie, mirosituare, lipicioasa si uda. Ma patrunse dur si cand vru sa iasa sa se elibereze, m-am intors pe o parte, ajugand deasupra lui si am continuat sa fac miscari de sus-jos, spunandu-i ca il iubesc din tot sufletul si ca as mai vrea un copil cu el. Zambi si se elibera in mine. M-am simtit putin ciudat, dar pe o parte m-am bucurat sa mai am un urmas cu brunetul meu sexy si frumos...
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
Cadou de ziua mea ^.^
Dupa lungi asteptari iata nextul
Moartea cea rece...
Au trecut sapte ani, de cand Itachi parasi aceasta lume, din cauza fratelui sau idiot. Din cauza lui Sasuke, inima mea s-a spart in mii si mii de bucatele, si tot atatea lacrimi au cazut, din ochii lui Yune, cand a aflat. Fiul sau, care s-a nascut la patru luni de la primirea vestei, l-am botezat Itachi, chiar daca nu era bine, dar nu imi pasa. Baiatul chiar ii semana la tot, cu exceptia ca parul sau negru, batea spre albastru-inchis la lumina. Am reusit cu greu sa fac rost de corpul iubitului meu si sa il ingrop pe dealul de langa sat, unde se vedea oceanul. Veneam la el in fiecare zi, vorbind singura, povestindu-i cum Yune a devenit jonin si maestra in Sharingan-ul ei, iar Itachi cel mic, si-a activat Sharingan-ul, care e identic cu cel al surori lui.
- Amandoi iti duc dorul, am soptit, eu, in timp ce spateam pe o piatra de langa mormant si imi stergeam lacrimile.
- Mami, aici esti, ma trezi din starea mea de tristete adanca, vocea fiului meu, in varsta de sapte ani.
Ii fac semn sa vina spre mine, iar acesta striga peste umar, ca m-a gasit. De nicaieri se materializa brunetica mea, care acum era o tanara domnisoara, frumoasa si letala. Parul negru, il avea lung pana la fund, lasat liber, dar prin el se vedeau cateva bilute - speciale de par - colorate, iar pe frunte se afla bandana tatalui ei, care a primit-o cadou de ziua ei, acum sapte ani in urma. Acum purta un maiou din plasa si peste o bluza neagra ce ii acoperea sani si atat, lasand buricul la vedere si umeri. Manicile erau un pic mai lungi decat mana ei si large. Mai avea pe ea o pereche de pantalonas scurti si pana aproape de pantalonasi, niste ciorapi negri si in picioare niste sandale, cu putin toc, dar rezistente. In spate avea o teaca cu katana dubla si doua Fuuma Shuriken. Itachi alerga la mine si incepu sa ma certe, ca de ce nu am lasat un bilet unde plec si chesti din astea. El avea parul lins si il purta scurt, dar prin par se vedeau mici impletituri, facute de sora lui, care erau mai lungi putin, decat restul suvitelor din capul sau. Ochii negri, ma priveau suparati si tristi, ca nu i-am spus unde am plecat. Purta un tricou negru cu o veste portocalie peste si o pereche de pantaloni trei-sferti albastri. Baietelul meu, era inca la Academie, dar stia jutsuri destul de puternice, invatate de la sora lui mai mare. Il iau de mana si imi pun cealalta mana dupa umeri fetei mele si le spun sa mergem spre casa.
- Da, mami Konan, mergeti spre casa, aud o voce cunoscuta mie, ce ma facu sa imi inghete sangele in vene.
Yune isi scoase repede un Fuuma Shuriken si se puse in pozitie de aparare in fata mea si a lui Itachi. In fata noastra, iesi din pamant, nimeni altul decat planta aia idioata de Zetsu. Imi bag mana in gentuta din spate a fiicei mele si scot de acolo un kunai, care il ascund in maneca bluzei, care o purta. Vad cu planta aia porni in atac spre noi, iar Yune ii porni in intampinare si cand armele lor se intalnira, scoasera scantei. Brunetelul meu mic, vru sa alerge sa isi ajute sora, dar l-am oprit si am fugit la tanara. O imping intr-o parte si parez kunaiul verziturei aleia cu arma mea si la ciocnira, sarisera scantei.
- Yune, i-al pe Itachi si fugi! Strig la fata, care se pregatea sa il atace pe planta.
- Dar mami...
- Nici un dar! E criminal din clasa S si un jonin tanar ca tine nu va putea sa ii tina piept! I-al pe fratetu si anuntati-l pe unchiul vostru! Ahh! Tip, cand Zetsu ma taie de-a lungul obrazului drept, superficial.
Fata ma asculta, il lua in spate pe fratele ei si fugira de acolo. Cand i-am simtit indepartandu-se de mine, am vrut sa ii carpesc un pumn plantei, dar imi pinse mana in petalele alea idioate pe cap. Deodata simt cum ceva ma musca de mana dreapta si incepea sa ma tot muste. Mi-am bagat piciorul in pieptul sau si mi-am tras mana afara, indepartandu-ma de el. Cand imi privesc mana, raman uimita, sa vad ca mai aveam un ciot la mana dreapta, semn ca degetele mi-au fost mancate de canibalul ala. Vreau sa il atac, dar simt cum cineva ma injunghe cu o sabie, prin mijlocul pieptului. Ma prabusesc la pamant si il vad pe Sasuke, cum pasi peste mine, indreptandu-se spre planta aia idioata.
Acesta sopti ceva lui Zetsu, care deveni brusc, foarte fericit si incepu sa vina spre mine, dar deodata scafarlia lui lua foc. Zambesc stins. Se pare ca Yune s-a intors inapoi, dar nu singura.
- Mai fa un pas planta idioata si te fac tocana de legume! Tuna Sanosuke, care se posta in fata mea, alaturi de fiica mea, in timp, ce niste brate puternice, m-au ridicat de iarba.
Imi atintesc privirea spre cel care ma ridicase si il vad pe Sasori, care ma cara spre piatra funerala a iubitului meu. De ce? Dar nu... am murit? Ma ridic din bratele sale si cand ma uit mai bine, imi vad corpul meu batran si vai de capul sau, fara viata, cum era dus de papusar la mormantul lui Itachi si lasa acolo, langa fiul meu, care incepu sa ma strige si sa traga de mine. Pic in genunchi si incepu sa plang, de ciuda, ca m-am lasat ucisa, cand simt o mana calda, cum se aseza pe umarul meu. Imi ridic capul si il vad pe Itachi al meu, zambindu-mi si apoi arata spre fiica mea. Aceasta cu Sanosuke il tocau pe Zetsu centimetru cu centimetru, ferindu-se in acelasi timp de el, fiindca l-am pus la prajit cu Ametaratsu. Se parea ca Sasuke s-a carat de mult de acolo, de frica poate, dar eram convinsa ca Yune, il va urmari pana la capatul pamantului, pentru a se razbuna.
- Sa mergem scumpo, imi sopti barbatul meu si ma saruta pe buze, iar eu am inchis ochii, urmandu-l pe acesta in neant....
Răspunsuri: 836
Subiecte: 9
Data înregistrării: Dec 2010
Reputație:
164
Zupi: 10.751 z
O.o Well sa incep prin ati ura un claduros La multi ani desi am mai facut-o o data. Mi s-a parut mie sau ai zis ca acesta a fost penultimul capitol? T~T Ce rau imi pare chiar imi place foarte mult ficul tau T_T. A murit Konan? >.< Pff! Si Mazarel sa atace? =)) Buna asta buna buna. Bine ca Yune l-a tocat ^^. So hai sa termin cu asta. Descrierea mi-a placut a fost multa si buna. Naratiunea a fost la fel de buna si ea, iar dialogul nu a fost sec. Actiunea nu mi s-a parut grabita dar nu imi displacea daca descriai putin si lupta dintre Sasuke si Itachi :"> Oricum e bine si asa. Greseli de tastare am vazut dar nu sunt grave. Nici de exprimare nu am vzt. Ft bine ^^. So, cam atat am avut de spus. Astept nextul si nu uita sa ma anunti desi stiu ca o vei face. Buh Bye :*
Răspunsuri: 529
Subiecte: 36
Data înregistrării: Feb 2010
Reputație:
77
Zupi: 3.369 z
Inainte se il postez sa va explic. Acest capitol e scris la persoana a treia, fiindca Konan a murit. Ar fi trebuit sa se termine ficul cand a murit ea, dar acest capitol arata ce s-a intamplat cu copii ei, dupa ce ea a plecat dintre ei vi.
Adio sau la revedere...
Pe creasta dealului, unde se aflau doua morminte ingrijite, erau doi tineri, imbracati cu pelerine negre, de calatorie, iar pe fruntile lor, stralucea placutele bandanelor, cu insemnul frunzei. Ochii de un albastru cu tente de violet a lui Sanosuke, o priveau tristi pe Yune, cum statea in genunchi si se ruga la mormantul mamei ei. Nici acum nu ii venea sa creada cine era cu adevarat fata de care s-a indragostit. Fiica a doi criminali de clasa S, dar de fapt , era rodul unei iubiri interzise si imposibile, dintre doua suflete lasate in voia sorti, la mana destinului, la festa timpului. Briza sarata a oceanului, incepu sa se joace cu parul sau galben ca aurul, ce ii atingea usor umeri si prin el se vedeau bilute colorate pentru par si cateva pene de corb negre, rezultatul imaginatiei colegei lui de echipa si totodata iubitei lui. Nu ii placea cand isi vedea iubita suparata si ar fi facut orice, sa o vada fericita si de asta a plecat impreuna cu ea, intr-o misiune sinucigasa. Acea misiune era de gasirea lui Sasuke Uchiha si a noului Akatsuki si asasinarea lui si distrugerea organizatiei. Pentru un Akira, cum era el, parea simplu sa intri undeva, sa il iei prin suprindere, ucigandu-l fara sa aibe timp sa reactioneze si apoi sa fugi de acolo. Puterea lui, miscarea in afara timpului, cand secundele devin minute, minutele ore, orele-zile, zilele-luni, lunile-ani si lista poate continua. Nici macar Sharingan-ul nu poate sa tina pasul cu aceasta putere... demonica.
- Sa mergem, spuse bruneta, ridicandu-se in picioare si porni alaturi de baiat, spre fundul paduri.
Cand ajunse la tufisurile ce delimitau luminisul, unde parinti ei se odihneau se intoarse si mai privi o data mormintele. Ramase uimita, sa isi vada parinti ei, cum sateau pe o patura, pe iarba si radeau amandoi. Lacrimile amare si pline de tristete si dor, incepura sa izvoreasca din ochii fetei. Atunci un vant cald, ii ciufuli parul, ducand cu el, imaginea lui Itachi si a lui Konan mai departe, in zarile indepartate, pe un taram uitat de multi, dar nu si de copii. Acel taram se numea locul special, in care fiecare copil il avea si acolo se afla dragostea sa pentru parinti sai, care numai erau de mult langa el sau ea.
- S-a intamplat ceva? O intreba tanarul pe fata si ea dadu din cap ca nu si pornisera mai departe.
Dupa o saptamana, Sasori primi un pachet la magazinul care Konan l-a lasat mostenire fiului ei. Cand citit cui ii este adresat, ii se stranse sufletul in el de durere, gandindu-se la ce este mai rau. Il striga pe Itachi, care isi facea temele in living. Acesta veni repede si lua pachetul si il deschise. Inauntru gasi bandana surori sale si un bilet. Desfacu biletul si incepu sa citeasca:
Draga fratioare,
Eu si Sanosuke nu ne mai intoarcem inapoi fiindca suntem cautati, ca am macelarit o intreaga organizatie. Ti-am trimis bandana inapoi ca sa sti ca nu te-am uitat. Ti-am mai trimis o poza, dar te rog sa nu te speri de mine si de iubitul meu, ca eu mi-am pierdut degetul mic de la mana dreapta, iar el si-a pierdut mai mult de atat...
In fine, aceasta poza a fost facuta inainte ca el sa moara si daca citesti aceasta scrisoare si eu nu sunt langa tine, sa sti ca sunt langa mami si tati. Si daca sunt langa tine, atunci sa sti, ca nu am vrut sa ma duc la mami si la tati...
Ai grija de tine, acum depinde de tine sa duci un kekkei-genkai periculos mai departe. Nu lasa sa moara, ca puterea lui Sano.
Te iubiesc din suflet, Yune Uchiha...
Itachi stranse la piept scrisoarea si incepu sa planga cu lacrimi amare. Nu se putea! Sigur destinul ii juca o festa urata si nemiloasa. Era sigur de asta. Auzi niste voci in magazin si se grabi acolo, sperand ca sora lui, scumpa lui sora cea mare, sa intre alaturi de Sanosuke, razand si sa spuna ca acel colet a fost doar o pacaleala, pusa la cale de ei.
- Ce se intampla? Intreba, cand il vazu pe Sasori sau unchiul Sasori, cum a fost obisnuit sa ii spuna roscatului, abatut.
- Itachi, sora ta, Yune a fost ucisa de Haruno Sakura, ca i-a ucis pe tatal copilului ei nenanscut, il informa pe copil, cu glas scazut si solemn.
- Nuuuu! Tipa cat putu de tare si pica in genunchi.
Incepu sa dea cu pumnul in podea pana il sparse - pumnul - apoi sa planga cu suspine. Acum era singur pe lumea asta, numai avea pe nimeni din familie, in afara de Sasori, care sa ii poarte de grija...
O iubire patata cu sange, se soldeaza in lacrimi si regrete....
Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, un ciclu ce nu are sfarsit, ci doar un inceput si o continuare, imbaiata si scaldata in sange nevinovat si lacrimi varsate, pierdute pentru totdeauna in purgatoriul cel nemilos si infinit....
[center]The End[/center]
|