KS- Samy si Lily- BSF (Best sisters forever)

[aoixtenshi]

Acesta este un topic din care nu ati mai vazut deci enjoy.
Disclaimer: Nu imi apartine nici un personaj sau lucru distinctiv care a aparut in serialul Kaleido Star.
Cap. 1

Lily Oswald. Era un copil. Dar ceea ce nu stia ea era trecutul ei. Locuia in Paris, orasul cel mai frumos din Europa. Avea talent la trapez si desi ea stia ca mama ei murise, adevarul era altul. Dar tanara in varsta de 14 ani se obisnuise sa creada si era prea credula in spusele tatalui sau. Pe acesta il macina groaznic sa o minta pe Lily. Dar ce putea face? Trecusera 13 ani de cand nu mai auzise ceva de fosta lui sotie si de cealalta fica a lui. Dar toate aceste adevaruri pe care credea ca Lily nu le va afla nicicand, erau pe cale sa iasa la iveala.
In celalalt capat al lumi, in America traia Samantha Nagino, alaturi de mama sa Sora. Pe Samy nu o putea imbuna nimeni. Ea nu avea incredere in nimeni. Firea ei sarcastica si rece o indeparta de cei din jur. Ii ura pe toti mai putin pe mama ei. Dar mai ales il ura pe Ken. Noul logodnic al mamei sale. Cel mai mult ura la el faptul ca o striga "Pui de demon". Da. Cel mai mult o macina aceasta "porecla" pe care toti o credeau fara rost deoarece stiau ca Samy nu ii va afla rostul niciodata. Dar ca in orice poveste, se inselau amarnic.
Intr-o zi, Lily se intoarcea acasa, vesla ca de obicei. Parul ei de o noanta roz intens ce i se intindea pana la coapse flutura pe langa ea ca o briza de flori de ciresi.
Intra in casa si auzi vocea tatului sau strigand-o:
-Lilian! Vino aici sa stam de vorba.
"Oops! Ce am mai facut? Ma striga Lilian. Nu e de bine." Isi spuse Lily in timp ce raspundea:
-Oui, papa!
-Trebuie sa mergem in America. Mi s-a oferit un contract la un circ american... Kaleido Stage.
-Papa, n-ai fost acolo cand erai tanar?
-Oui. Am fost acolo. Dar acum e vorba de consiliul administrativ. Nu stiu daca doresti, dar trebuie sa mergem in America.
-Oui, papa. Mergem oriunde doresti. Tu esti totul in viata mea, papa.
-Merci! Si tu esti totul pentru mine, mon fillette.
Leon si Lily isi faceau bagajele. La aeroport totul mergea bine. Se urcara in avion si ajunsera si in 13 ore, mai putin decat de obicei.
Masina care trebuia sa ii duca ajunse fix la timp.
-Domnule Oswald? intreba soferul.
-Dap. La KS va rog.
Cand se dadu-ra jos din taxi, veni comitetul de intampinare.
-Leon, bine ai revenit! spuse Yuri.
-Bine te-ai intors! spuse si Layla.
-Buna, eu sunt Lliy! spuse fata dragalase cu zambetul ei copilaros si angelic.
Layla si Yuri erau uimiti, dar ii ajutara sa se instaleze si apoi fugira intr-un suflet la Sora.
Pana seara, tot Cape Mary-ul stia de Leon si misterioasa sa fiica.
Ce se va intampla in continuare?

[Flash]

Acesta este un topic din care nu ati mai vazut deci enjoy.

Cap. 1

Lily Oswald. Era un copilda stim si noi ca era un copil, dar puteai aceste doua propoziti sa le legi si sa formezi una singura.. Dar ceea ce nu stia ea era trecutul ei. Locuia in Paris, orasul cel mai frumos din Europa. Avea talent la trapez si desi ea stia ca mama ei murise, adevarul era altul. Dar tanara in varsta de 14 ani se obisnuise sa creada si era prea credula in spusele tatalui sau. Pe acesta il macina groaznic sa o minta pe Lily. Dar ce putea face? Trecusera 13 ani de cand nu mai auzise ceva de fosta lui sotie si de cealalta fica a lui. Dar toate aceste adevaruri pe care credea ca Lily nu le va afla nicicand, erau pe cale sa iasa la iveala.
In celalalt capat al lumi, in America traia Samantha Nagino, alaturi de mama sa Sora. Pe Samy nu o putea imbuna nimeni. Ea nu avea incredere in nimeni. Firea ei sarcastica si rece o indeparta de cei din jur. Ii ura pe toti mai putin pe mama ei. Dar mai ales il ura pe Ken. Noul logodnic al mamei sale. Cel mai mult ura la el faptul ca o striga "Pui de demon". Da. Cel mai mult o macina aceasta "porecla" pe care toti o credeau fara rost deoarece stiau ca Samy nu ii va afla rostul niciodata. Dar ca in orice poveste, se inselau amarnic.partea asta puteai sa o descrii, dar descriere de descriere
Intr-o zi, Lily se intoarcea acasa, veslavesela ca de obicei. Parul ei de o noanta roz intens ce i se intindea pana la coapse flutura pe langa ea ca o briza de flori de ciresi.
Intra in casa si auzi vocea tatului sau strigand-o:
-Lilian! Vino aici sa stam de vorba.
"Oops! Ce am mai facut? Ma striga Lilian. Nu e de bine." Isi spuse Lily in timp ce raspundea:
-Oui, papa!
-Trebuie sa mergem in America. Mi s-a oferit un contract la un circ american... Kaleido Stage.
-Papa, n-ai fost acolo cand erai tanar?
-Oui. Am fost acolo. Dar acum e vorba de consiliul administrativ. Nu stiu daca doresti, dar trebuie sa mergem in America.
-Oui, papa. Mergem oriunde doresti. Tu esti totul in viata mea, papa.
-Merci! Si tu esti totul pentru mine, mon fillette.dar tu macar stii ca ai grabit actiuena? dar ai grabit muuult de tot
Leon si Lily isi faceau bagajele. La aeroport totul mergea bine.

[b]






in primul rand nu mai grabi actiunea caci ai grabit-o muult de tot si nu ai deloc descrere, iar daca ai chef sa dai un fic cu ks, macar descrie.

PS:daca te-a suparat comentariul meu, da-mi un PM si imi spui acolo ce ai de spus.
as comenta mai mult dar nu am chef.

[angeliqueVampire]

Yooo Miky-chan here...Am niste sugestii marca me pentu tine:
1. Hai no nu mai fa asa capitole scurte.....ne place si vrem sa stim mai mult [just fans]
2. N-ar fi rau daca ai lasa un pic de suspans la finalul capitolului....doar ca sa vrem sa continuam sa-l citim.
3. Speram ca ai si niste baieti draguti in continuare cu care ne vei cuceri de-a dreptul
Cam atat cu sugestiile. Acum trecem la lucrurile care mi-au placut:
1. Am vazut descriere, si asta imi place.
2. ideea asta...am mai intalnit-o undeva... (adica si eu cam tot asa mi-am facut ficu dar sa nu subintelegeti ca e plagiat !!No way!!)
La prima vedere ficul este ok...chiar foarte ok. Ideea e super si sper ca vei continua [nu mi-o lua in nume de rau da eu peste tot unde am comentat ori s-au inchis topicurile, ori nu s-a mai pus continuarea...it's life...]

Inner Miky: Imi place! E mult mai reusit de cat al tau, Miky
Miky: Al nostru! Si mai taci din gura!
Inner Miky: Apologise her....her head is on the shoulders, just the mouth...

[aoixtenshi]

Off topic: yo am gasit ceva de genul asta dar 90% e ideea mea. Doar ca am copiat faza cu divortul.
si nici pe asta de tot.[post unit]Cap. 2

Era noaptea tarziu. Pe strazile orasului Cape Mary, nu era nimeni. Sau aproape nimeni.
Cand trecea prin lumina felinarelor o puteai vedea. Ea avea parul lung si alb ca spuma laptelui prins intr-o coada. Purta o bustiera neagra, o fusta plisata si extra-scurta, neagra de asemenea, cat si o jacheta neagra din velur. Ochii ei argintii straluceau in lumina lunii, iar tocurile cismelor ei bocaneau asfaltul. Ea ajunse in dreptul unei case si intra in ea, incercand sa se strecoare. Dar vocea mamei ei intrerupse tacerea.
-Samantha! La ora asta se vine, domnisoara?
-Mama, sunt obosita. Putem discuta maine?
-Samy... esti inca suparata pe logodna mea cu Ken, asa-i?
-Vorbim maine.
-Samy, intelege! El ne vrea fericite. El poate fi tatal pe care nu l-ai avut niciodata.
-Mama, daca tu ai intelege... dar... lasa. Sunt prea obosita acum.
Si cu aceste cuvinte, Samy parasi camera si merse in a ei.
Era trista. Niciodata nu credea ca se va simti mai ranita. Nici chiar singura persoana la care tinea, nici chiar mama ei, nu o putea intelege. Acum era pe cont propriu. Ea singura se intreba ce se va intampla in singuratate, in timp ce strangea in mana medalionul ce-l purta la gat.
Medalionul acela... il avea de mult timp. Il gasise cu vreo 7 ani in urma. Si il gasise in mod miraculos, deoarece apartinea tatalui sau adevarat. Era doar un mic medalion rotund si fara rost, dar pentru Samy era singura amintire ce o mai avea de la tatal ei. Si chiar daca nu si-l amintea, stia ca medalionul acela a fost ca o parte lasata in urma de tatal ei.
Intre timp, Sora se uita la stele. Ea era inca socata de la vestea pe care i-o daduse Layla. Ii era teama ca Leon inca era suparat pe ea. Daca ar putea da timpul inapoi...
Dar daca ea nu poate, eu pot.
Era un timp in care Sora si Leon erau impreuna alaturi de ficele lor si erau fericiti.
Dar Ken se imbolnavea. Era din ce in ce mai bolnav pe zi ce trece. Iar Sora nu putea lasa asta sa se intample. Nu dorea moartea lui Ken si a hotarat sa aiba grija de el. Dar poate chiar prea mult...
Sora isi lasase familia. Fara intentie dar o facuse. Familia ei incepuse sa ii simta lipsa. Iar intr-o zi Ken a hotarat sa isi arate "dragostea" fata de Sora. Si chiar in momentul in care Leon venise sa se impace cu ea si sa o ia acasa.
Iar asa s-a terminat povestea lor de dragoste...
Si Leon se gandea la Sora. Se gandea ce va face cand o va vedea. Ar putea sa o ierte? Ii venea sa isi frece lantul de la gat... dar il pierduse de mult sau cel putin asa credea.
Dar iata ca dimineata isi face aparitia. O pala de lumina intra printre draperii. Lily era intuziasmata. Era prima ei zi de scoala in Cape Mary. Copila se scula de dimineata si incepu sa se aranjeze.
Isi lua o bluza alba cu guler si maneci scurte, o fustita scurta din blug si inclta niste pantofi galbeni carora le asorta o fundita ce si-o prinse in par.
Ajunse la scoala la ora 7:45. Ea se duse intr-o banca libera si isi aseza lucrurile acolo. Dar tocmai atunci, cineva incepu sa i se adreseze.
-Hei, nou venit-o! Asta e banca mea. Nu auzi?! Pleaca?! striga o fata cu parul negru, ochii albastru inchis si care se uita cu ura si nervi la biata Lily.
-Las-o, Lin-ying! She ti-a facut saraca copiela?
-Boris? Aaa... unde e Boby? spuse Ling-ying, inrosindu-se.
-Nu-i triaba ta! Acum lasa nou-vienita in pashie. Vrei sa ni criada o clasa di nibuni?
-Nu.
Si cu aceste cuvinte, Ling-ying o lasa pe Lily in pace.
-Bravo, fratioare! Te-ai descurcat. Cum e sa ii faci fata lui Ling-ying?
-Binie. Multam' de complimient fratioare. Tre' sa pliec. Pa!
-Pa fratioare.
In mintea lui Lily erau multe intrebari. Cine erau acesti frati? Ce legatura aveau ei cu Ling-ying, dar mai ales, de ce ajutasera o persoana pe care nu o cunosteau?
-Buna! Eu sunt Bobby. Tu cum te numesti? intreba baiatul cu ochii de culoarea cerului, parul auriu zambetul fermecator.
-Moi? Je m' appelle Lily.
-Incantat de cunostinta. Si... cu ce te pot ajuta? Ling-ying ti-a cam lasat un gust amar.
-Mda. Poate...
-Uite... Lily: Nu toti copiii din aceasta clasa sunt asa. Si sunt dispus sa iti arat asta.
-Nici nu ma gandeam la asta. Tu si fratele tau pareti de treaba.
-Boris? Nu ti se pare sarit? intreba Bobby cu amuzament.
-Neaah. Doar felul in care vorbeste...
-Lasa de dorit? zise Bobby zambind.
-Putin.
Cei doi incepura sa rada. Lily se gandea cat de repede te poti imprietenii cu cineva. Bobby i se parea chiar de treaba. Dar iata ca cineva tocmai le strica buna dispozitie.
-Hei gargara! Mai departe de banca mea. Chiar nu arata a coltu' strazii si yo nu am chef de barfele voastre.
-Salut Samy! spuse Bobby. Ea este noua noastra colega, Lily.
-Si-i banca iei mai! striga Boris care tocmai intrase in clasa.
-KILLIAN!!!!!!!! striga Samy, aproape turbata.
-Ce-i? intreba Boris. Nu ma prind.
-O SA ITI DORESTI SA NU TE FI NASCUT DACA MAI IMI STAI IN CALE!!!!!!!!!!!!!! si cu aceste cuvinte, incepu sa il alerge prin clasa.
Intre timp la Kaleido Stage..........
-Si acesta a fost raportul meu. Ce ziceti? Bun, nu? spuse Ken care tocmai terminase de citit un raport la care muncise zi si noapte in ultimele 2 saptamani.
-S-a terminat? In sfarsit! spuse Yuri. Ma mir ca m-am trezit la fix. Dar acum avem lucruri mai importante de facut.
-Asa e.
Toti din sala inghetara la auzul vocii din umbra care tocmai spusese "asa e".
Dar cine era noul membru al sedintei lor?

[aoixtenshi]

Off topic: Amuzant??????!!!!!!!!! Da' despartirea.... VI SE PARE AMUZANTA?????????!!!!!!! Sa le ingete sangele-n vine bietilor oameni de emotie.... VI SE PARE AMUZANT?????????!!!!!!!

Anyway, here you go, daca va mai intereseaza sa cititi:

"-Asa e."
Dar cine a spus-o? Aflati in...

Cap. 3

-Che est? Va este teama? Ha! Ha! Ha! Nu va mananc. Inca. Ha! Ha! Ha! spuse o voce sarcastica pe care toti o cunosteau.
-Indraznesti sa vii aici?! intreba Ken cu furie.
-Indraznesti sa mi te adresezi? replica Leon cu simplism.
Era acelasi Leon. Acelasi gar�on cu tupeu, sarcasm si expresia glaciara a fetei. Acelasi care "nu uita si nu iarta" si care nu renunta niciodata. Acelasi "Drac impielitat" care fusese intotdeauna si care va ramane mereu.
-Ce stai si te uiti, Robbinson? Da-te de pe scaunul meu.
-Nu este al tau, Leon. Nu mai este. Nu stiai? spuse Ken cu inganfare. Acum eu merit acest loc.
-Acum tu meriti un pumn in fata. Nu stiai? spuse Leon in soapta.
-Lasa-l sa stea. La urma urmei, e locul lui de vreo... 10 si cu 4...
-14 ani! ii replica Leon lui Yuri.
-Asa e! Niciodata nu am fost bun la mate. Nu stiati? spuse Yuri.
-Dar...
-Nici un dar! spuse Leon, iar Ken de voie de nevoie, isi stranse lucrurile si il lasa sa stea.
Dar asa pentru voi... cititorii... nu era un simplu loc. Era unul langa Sora, dar lui Leon, nici ca parea sa-i pese. El vorbea, asculta si radea cu toata lumea, mai putin cu Sora care statea in stanga lui si nu scotea nici macar un cuvant micut de tot
Si iata ca acum... ne indreptam atentia catre sala de clasa:
Dupa ce se alergara prin toata clasa, Samy si Boris se potolira si se asezara la locurile lor, iar pana la sfarsitul zilei, fetele erau cele mai bune prietene si stateau de vorba pe hol.
-Merci ca m-ai lasat sa stau cu tine, Samy.
-Nu-i nimic. E foarte tare sa stau cu tine. Nu ti se pare ca e tare sa stam impreuna? spuse Samy cu amabilitate.
-Samy, imi pari rau pientru diminiata. Nie-mpacam? spuse Boris care iesise de dupa colt.
-Nu-i nimic. Nu le tin sirul la certuri. Asta e firea noastra, nu? spuse Samy razand.
-Asa-i.
Dupa terminarea orelor... (la Kaleido Stage)
Leon isi terminase "cu bine" prima zi si se indrepta spre vechea lui sala de antrenamente.
Dar cand deschise usa, vazu ca era cineva acolo. Era o fata. Era cam de-o varsta cu Lily si era foarte talentata. Patina ca o lebada nevinovata sau asa parea. Cand se uita mai atent, vazu ca miscarile ei erau tare agresive
Era pe cale sa atinga trapezul de una singura, dar Leon era sigur ca nu va reusi. Nu ii executase nimeni manevra de patinaj. Leon credea ca el o crease si ca el o va duce in mormant, dar se insela.
Intr-o fractiune de secunda, fata atinse trapezul si se urca pe el.
Oare ce va face Leon in privinta noului "talent" din acea sala?

[Hana-chan]

Am aterizat si eu pe aici.Deci:
Critici:Uneori grabesti actiunea.De exempli eu nu am inteles ceva.Sammy era o dura dar pana la sfarsitul orelor s-a imprietenit cu Lily....Cum vine asta?;Puteai avea mai multa descriere....
Laude:Imi place foarte mult ideea.Mi se pare foarte interesanta si sunt curioasa ce se va m-ai intampla in continuare!
Vreau sa pui continuarea repede si sper ca nu te-ai suparat pe mine....

[aoixtenshi]

Off topic: mi-am facut si eu timp sa mai scriu, deci uitati:

Cap. 4

-Oricine se crede atat de destept, gandind ca nu simt ca ma spioneaz, se inseala. (Spuse talentata patinatoare)
-Eu nu te spionez. Eu doar iti admir talentul. E ceva gresit in asta? spuse Leon.
-Banuiesc ca nu. Probabil va pricepeti in domeniu. Am dreptate? ii replica fata.
-Mda. Asta a fost sala mea de antrenament candava.
-Odata ca niciodata, cand era maica-mea fata. (spuse Lily cu sarcasm)
-Sa sti ca nu sunt asa de batran. Am doar 32 de ani.
-Eh, bravo! Mama are 30 si m-a crescut ditamai copilu'! spuse ea nervoasa.
-Ma rog. Ideea nu era asta. Ideea era sa te prezinti politicos, dar vad ca nu-ti sta in caracter.
-Ma rog. Daca chiar asta doriti... eu sunt Samantha Nagino. Inger pe din-afara, demon pe dina-untru.
Privirea lui Leon se schimba imediat de la raceala la caldura si ochii lui straluceau mai rau ca niciodata (voi ce ati face daca v-ati revedea copilul dupa vreo' 13 ani de absenta)
"E talentata. Are si de unde. De altfel, nu ma asteptam sa fie asa dura cu sine insasi. Se considera un demon si chiar este, dar intr-o masura la fel de mare ca a mea. La asta chiar nu ma asteptam. Credeam ca e fericita cu viata ei, dar se pare ca nu este chiar de loc si prefera sa se chinuie singura cu antrenamente dure."
-Si dumneavoastra cine ziceati ca sunteti? intreba Samy.
-Eu sunt Leon Oswald. Incantat sa te cunosc.
-Sunteti cumva ruda cu Lily?
-Pai... sunt tatal ei... dar de unde o cunosti? intreba Leon socat.
-De la scoala. Suntem colege de banca.
-Mda. Mai bine te las acum. Am si eu o gramada de treburi in birou.
-Sa ii transmiteti salutari lui Lily din partea mea. Da? spuse Samy zambind.
-Asa voi face. (spuse Leon si pleca in biroul lui)
"Aoleu! Se complica treaba. Ce ma fac?! Si macar de nu s-ar fi cunoscut asa repede cu Lily. As mai fi avut si eu timp de gandire."
Intre timp, Lily se decise sa ii faca o vizita surpriza tatalui sau, la biroul lui. Dar nestiind unde sa mearga, intra pe prima usa de pe hol, dar mai intai batu la usa.
-Intra! se auzi o voce de femeie din birou.
-Buna ziua! spuse Lily catre femeia care statea in fata ei.
Era o femei nu prea inalta, slaba si cu parul roz-roscat, ce purta un costum albastru elegant.
-Buna! Cu ce te pot ajuta? intreba cu amabilitate femeia, schitand un zambet larg.
-Caut biroul lui Leon Oswald. Stiti unde e?
-Si mai ma rog, cine esti tu? intreba femeia.
-Eu sunt Lily Oswald. Sunt fiica lui sau mai precis, "The Strawberry Angel", cum sunt cunoscuta in lumea trapezului. Dar dumneavoastra cum va numiti?
"Vai de mine! Nu pot sa cred! Ea... chiar e... fiica mea. Sange din sangele meu. Ea e a mea si a lui Leon. Si e sora lui Samy."
-Eu sunt Sora Nagino.
-Sunteti mama lui Samy, nu?
-Mda. Dar de unde o cunosti? intreba Sora.
-De la scoala. Suntem prietene.
-Mda. Dar acum hai sa te conduc in biroul lui Leon, vrei?
-Desigur Sora-san.
Cele doua se indreptara spre biroul lui Leon.
Lily deschise usa si intra prima, raspandind bucuria ei obisnuita.
-Bonjur, Lily! spuse Leon, dupa care isi imbratisa copilul.
Dar fericirea ii trecu repede, deoarece o vazu pe Sora in pragul usi.
-Papa, Sora san m-a ajutat sa iti gasesc biroul. E foarte de treaba.
-Nici nu ma indoiam. (spuse Leon cu sarcasm, si ii arunca Sorei o privire din aia de zici ca te taie in bucati)

[Denny]

Deci o sa comentez capitolul 3-4 .-. deoarece nu prea are rost sa comentez ceelalte frangente.

Eu nu o sa te critic pe tine ci pe poveste.

Cap 3
Ai inceput fix cu o greseala, oricum, ai destule greselii de tastare/gramatica.
Dsecriere nu ai deloc, acctiunea o grabesti foarte mult, in povestea ta nu ai pic de naratiune doar dialog peste dialog.

Cap 4
Tot asa ... nu ai descriere, nu ai naratiune, ai greseli .-.

Sfaturi:
-Incearca sa faci capitole mai lungi folosind naratiunea.
-Descrie sentimentele personajelor, descrie peisajul.
-Nu sarii cu viteza luminii peste acctiuni.
-Nu sti sa construiesti intriga.

Daca vrei sa faci o poveste reusita, citeste cartii, citeste de la altii scriitori de pe zup de exemplu : Love_Yuki_Eiri, Naruse_Ryo, Kita, Minasan, Danielle, Keicy.

Nu mai iti zic nimic o sa astept urmatorul capitol si sper ca o sa iti intre ceva din ce am spsu la capusoru ala pe care il ai ca sa gandesti o.O.

[Hana-chan]

Foarte frumos.Imi place mult ideea si mi sa parut un capitol foarte super!Astept continuarea care sper sa fie cat se poate de curand.Deci sa m-ai comentez un pic:)).actiunea a fost bine legata.Insa parca nu ai avut prea multa descriere si ficul a fost tot impanzit numai de dialoguri....Cam atat si succes in continuare!!!!!

[aoixtenshi]

Off topic: Hope you'll read it, desi va fi numai despre Sora si Leon, o sa va placa.

Cap.5

Trecuse ceva timp de la intrevedere, iar in timp ce Lily si Samy erau in vizita la Bobby si Boris, parintii lor se certau in biroul lui Leon.
-Nu te mai ascunde dupa figura aia blanda. Crezi ca era asa greu sa ii spun copilei de multa vreme ce ai facut?! Ei bine, nu! Dar nu sunt asa ca tine. Eu ii protejez pe cei la care tin. (tipa Leon la Sora)
-Nu ma fa sa rad. Daca e vorba de greseli din trecut sunt de acord, dar ajutorul meu fata de Lily a fost ceva bun. Ea e fiica mea. Nu ti se pare normal sa o ajut?! O iubesc! spuse Sora.
-Nu te cred. Ma minti asa cum m-ai mintit si acum 13 ani cand ne-am despartit. (ii replica Leon nervos)
In clipa urmatoare, din ochii Sorei se revarsara doua cristale fierbinti ca si sentimentele reaprinse in inima ei si care erau urmate de altele la fel.
-Leon.... spuse ea incet. Credeam ca...
-Ca ce? intreba Leon care nu parea sa fie induiosat de lacrimile ei.
-Ca intre noi... continua ea.
-S-a sfarsit de prea mult. (completa el si incerca sa plece)
Dar ceva il opri. Era o atingere calda ce il cuprinsese de mijloc. Si chiar daca nu vedea ce il tinea (ca doar il luase de la spate), desi cunostea acea atingere ce parca il ardea cu prea multa pasiune si dragoste.
Intradevar, Sora il imbratisase si isi lasa si capul pe spatele lui, iar lacrimile continuau sa curga din ochii ei, udand camasa neagra a lui Leon.
El se smulse din imbratisare. Sora parca simtea cum se sparge in minuscule bucati deoarece nu se astepta la o respingere.
Si totusi... Leon se intoarse cu fata la ea si o stranse la piept.
-Mi-era dor de tine. (spuse el)
-Si mie de tine. (continua Sora, punandu-si mainile in jurul gatului lui Leon)
-Ai de gand sa faci asta? zise Leon cu un zambet seducator pe fata.
-Tu ce crezi? zise Sora zambindu-i.
-Mda. (ii raspunse el relaxat)
Desigur ca in secunda urmatoare, Sora isi lipi buzele de ale lui, intr-un sarut care parea sa ii "aprinda" pe amandoi.
Dar dupa vreo' jumate' de ora, se auzi usa deschizandu-se si cineva rosti nervos:
-Asta numesti tu fidelitate, iubito?!
Bineinteles, asta il facu pe Leon sa se ridice de pe Sora, pe care o intinsese pe biroul sau, fiind amandoi pe jumatate dezbracati si intrebandu-se cine dorea sa ii deranjeze.