You and I

[Piersicuta]

Capitolul 7
Tears of blood

[Sasuke Uchiha]

Ascultam cu atentie fiecare geamat pe care il scotea pe gura ei dulce, bucurandu-mi auzul si facandu-ma sa zambesc victorios, exact cum credeam, o usuratica ca toate celalalte, desi gustul buzelor ei era atat de delicios. Ma gandeam cu ardoare la clipa cand o sa ii expun coprul perfect privirii mele pofticioasa, si o sa ii gust acele forme atat de apetisante, atat de aproape este aceea clipa. In mine se simtea ,,aroma’’ unui nou sentiment, pe care cu greu il descriu, parca ceva nu ma lasa sa ma apropii de ea, de ceea ce vroiam eu, de scopul meu inca de la inceput, sa o f**. Adica of course, doar nu credeati ca o iubesc p'asta, nu un niciun caz, eu am nevoie de o aventura serioasa si papusica asta ma poate satisface cum trebuie, ca daca ar fi doar o simpla aventura, mi'as trage'o cu sormea care este cu mult mai capabila decat virginica asta.

Dintr-o data gandurile mele sunt intrerupte de melodia Rihannei- Man Down, melodia de apel a Sakurei de la telefon, care ma sacaie pe creieri numai cand o aud, pitipoanca mai este si rozalia asta. Fara nici o simtire imi continui drumul spre inchizatoarea sutienului, saurtand-o mai apasat pe fata, care gemea in telefon. Mai incet iubita, nu vrem sa excitam mosul de la firul celalalt, nu am chef sa mi'o trag in grup.
Pielea fina a gatului fetei, alba cu miros de vanilie, era muscat si degustat cu atentie de mine, care incercam sa o fac sa se excite, in asa fel incat sa inchida telefonul aluia si sa se dezbrace mai repede, simt ca devin din ce in ce mai greu unde nu trebuie, papausa asta e prea dotata, sa mor io de nu imi vina sa ii trag tanga aia ai ei jos si sa ma apuc de joc. Imi miscam mana vigilent sub camasa ei rozalie, incercand sa o indepartez cat mai repede cu putinta. Ii mangaiam pielea fina a piciorului, facandu'o sa se ridice si sa ma imbratiseze ascultand ce zicea ala la telefon. Buzele mele coborara mai jos, pe pielea sanului stang, apucand'o cu dintii facand'o sa geama adanc. Ok, mosul ala nu o sa mai doarma la noapte, cred ca deja se gandeste cum sa si'o traga cu nevastasa mai tarziu si unde.

Nu ma laud, bine poate putin, pot sa fac s** oriunde si oricand, chiar si pe masina de spalat, nu ma prea intereseaza atata timp cat sub mine este o bunaciune, super sexy, cu sani de cinci metri si inca virgina, gen Sakura de aici. Sa nu credeti ca o sa ma apuc sa tin la ea, o sa i'o trag si apoi ,,Bye Bye sweety!'' nu am nevoie de catea la usa, am deja una si cred ca e in calduri, imi manca viata Miss Lullybelle, cateaua soramii, un pudel.

-Ce? Cum adica ,,condoleante''? Domnule Sergent Petrokvichi spuneti-mi ca glumiti, cum adica parintii mei sunt morti? rasuna vocea cristalina a fetei, facand'o sa se ridice din bratele mele si sa se uite impacientata la mine cu lacrimi in ochi. Si eu oarecum eram mirat, dar mai mult injuram ca soarta nu ma lasat sa imi termin treaba, eram asa de aproape sa imi ating scopul.

Plangea...lacrimile cristalii ii inundau fata, ma durea, ceva inauntrul meu ardea precum un cutit infipt intr'o rana deschisa. Ma uitam atent la ea, uimit oarecum de starea ei si a mea in acelas timp. Statea ghemuita in coltul camerei cu genunchii la piept, uitandu'se undeva in gol si intreband ,,De ce?''. Nu stiam sensul acestei intrebarii si nici nu cred ca eram momentul potrivit sa o intreb. Din cand in cand mana ei fina, cu miscari precise si silentioase, ii mai stergea una din lacrimile argintii care se scurgeau pe obrazul ei rosiatic, patat de rimel si fard, parca era Mortishia din Familia Adams. O priveam stupefiat, oarecum speriat, supina si urla cerand sa moara, zicand ca uraste pe toata lumea si ca nu vrea sa mai auda de viata, unele expresii fiind foarte vulgare, deloc anormal pentru mine care am auzit mai multe decat ea. Am incercat sa o calmez, sa o fac sa nu mai boceasca atat, lacrimile sa nu se mai scurga din ochii aceea verzi si puri, fara rezultat, cuvintele mele nu ajungeau la urechile ei. A inceput sa injure, sa ii faca pe toti niste c***ari si asa mai departe, chiar ma amuza starea asta a ei, ziceai ca este o nebuna scapata de la zoo, dar cand a ajuns la mine am explodat de nervi, nimeni ce se i-a de mine nu scapa viu sau daca scapa numai are fata. Ma ridic nervos din pat si o apuc de ambele mainii trantind'o violent de peretele din spatele sau, aceasta scancind.

O priveam cum plangea, nu se oprea si suspina, facandu-ma sa surzesc si sa ma enervez de trei ori mai mult decat precedenta, dar imi venea sa rad isteric cand o vedeam in aceasta stare, b**ch. O fac sa se uite la mine cu orice pret, intorcandu''i chipul trist spre mine, si punandu'mi piciorul stang intre picioarele ei lungi, facandu'o sa se inroseasca, eu zambind pervers, ii placea aceasta pozitie, se vede de la o posta ca este o usuratica si jumatate. Dintr'o data iar a inceput sa planga, zbatandu-se din stransoarea mea si incercand sa ma scuipe. De la atatia nervi si fara o solutie pur si simplu...am pleznit-o facandu'o sa se prelinga pe peretele rece, mana tinand'o la locul lovit. Tocmai am pleznit o fata? Wow, asta chiar este ceva nou pentru mine si ma simt...atat de prost si totusi atat de bine. Ce dracu am? Pentru un moment in care am cazut pe ganduri mi-am luat privirea de la ea, iar cand am revenit...ea disparuse, usa de la intrare auzindu-se cum se tranteste. Ploua afara....si tuna si fulgera. De ce ma simt asa de prost? Este doar o catea cu parul roz...

[Rose ^^]

Multumesc ca mi-ai spus si uite ca am venit din nou pe aici.
Dupa cum am zis: Sasuke e un mare pervers si nenorocit insa tin sa cred ca anumite sentimente incep sa incolteasca in sufletul lui. Are prea multe indoieli, acu a mai dat si in Sakura, iar fata a plecat. Cine stie ce are sa se intample. Ma intreb daca brunetul se va duce dupa ea sau va dormi avand-o pe constiinta. Ea il iubeste, el se joaca..
Nu mai folosi apostroful la awstea: "mi'as " "trage'o ", pentru ca nu esti la engleza ci la romana si acolo se foloseste cratima. Greselile care mi-au sarit in ochii sunt enumerate mai jos.
mi'as - mi-as
trage'o - trage-o
pofticioasa - pofticioase
un - in
saurtand-o - sarutand-o

Pupici :*
Bye

[.: Em :.]

Deci ţi-am spus că trec să las com. Pentru început... Iartă-mă că nu am mai lăsat com, dar am fost aşa prinsă cu şcoala că nici pe ce lume mă aflu nu mai ştiam, şi încă nu ştiu. :]]

Acum legat de fic. Aceste 5 capitole ( dacă nu mă înşel ) au fost minunate, pline de acţiune şi nici nu m-am mai putut opri din citit. :]] Când se termina un capitol plângeam cu lacrimi, aşa de prinsă sunt în poveste, deci este un semn bun. (kisses )

Vai vai vai, deci încă sunt uimită. Părinţii Skaurei au murit, Sasuke începe să simtă ceva pentru Sakura... Offf, ce-mi faci tu Elz. :]] Mă ţi pe ace. :]]

Deci te rog adu nextul şi anunţa-mă.

EDIT Daria: numai scrie așa și vezi că faci off ^ ^

[Ayumi Michaelis]

Wow o_0
Prea tare capitolu asta:)). Ar fi fost si mai tare daca Sasuke isi termina treaba *joke*. Imi place atat de mult atitudinea lui8->. Adica da, este un idiot nemernic care vrea sa profite de fete, but who cares? He`s Sasuke Uchiha! So shut up bitches:)). Bine... recunosc ca exagerat cand a lovit-o insa si eu sunt la fel de impulsiva, deci chiar il inteleg. Cat despre Sakura:-?, nu stiu ce sa zic. E cam curvistina;)). Pana acum era fata cuminte care invata si e tocilara si acum il lasa pe Sasuke sa o pipaie si sarute si aproape sa o f**a? Dubios. Ea nu e genul deci probabil il place...

Descrierea e buna, actiunea nu e grabita, dialogul e ok.
Deci iti zic din nou: mi-e imi place cum gandeste Sasuke!
Capitolul a fost cam scurt:-<. Deci il asteptam pe urmatorul. Scuze ca nu am dat comm la capitolul anterior:(

[Piersicuta]

]Capitolul 8
Cry me a river...

[right][Sakura Haruno]

Plangeam. Singurul lucru pe care il puteam face in aceasta clipa, nimic altceva, doar asta, sa imi plang de mila, exact ca o mironosita josnica si dornica de mila celorlalti. Stateam ingenuncheata in fata spitalului, intr-un colt intunecos care era, practic, fata in fata cu soseaua Sfantul Dumitru, rugandu-ma la Dumnezeu ca aceasta zi sa fie doar un cosmar, iar eu sa ma trezesc in patul meu cald si confortabil de acasa, mama trezindu-ma cu vesnicul ei ton dulce si sarutandu-ma pe frunte, in zadar...totul este mult prea in zadar..Avem genunchii la piept, camasa de pe mine era sfasiata, lasandu-se usor de tot la iveala breteaua rosie a sutienului, in timp ce numai aveam nimic pe mine si nici in picioare. Eram saraca, muritoare de foame.

Auzeam vocile trecatorilor care rasunau ca un ecou in mintea mea goala si totusi atat de plina de ganduri, rasetele cristalina ale lorr ma faceau sa plang mai tare. De ce ei sunt fericiti si eu nu? De ce mereu viata imi este impotrivnica mie?. Vedeam, desi nu dadeam atat de multa atentie, privirea mea era atintita spre autostrada, care sub ea era un rau destul de adanc cu o viteza destul de mare. Parintii mei au plecat. Pentru ce mai traiesc? Pentru cine? Numai stiu pe cine iubesc, pe cine uras,c pe cine am ca prieten, dusman si asa mai departe...doar eu, singura pe lumea aceasta rea si rece, fara sansa de scapare, nici macar un licar de lumina nu se vedea in intunericul obscur. Lacrimile mele au fost inlocuite de picaturile mari si, surprinzator, calde ale cerului si el plangea odata cu mine, suferinta mea dadea dependenta, exact ca drogul. Ploua. Priveam cum picaturile se scurgeau din cer si aterizau pe pamant, izbindu-se violent de acesta, murind intr-un final, viata lor fiind luata in numai cateva secunde de existenta. Oare asa este si viata mea? Oare asa trebuie sa fie?

-Poftim domnisoara, se auzi vocea unei femei care ma facu sa tresar, tonul cald pe care il folosi amintindu-mi de mama mea, scumpa mea mama. Am clipit de cateva ori, incercand sa ma reconectez cu cruda realitate, dandu-mi seama ca aveam ceva in mana, un banut de cincizeci de yeni. Putin. Am intors capul in directia in care s-a auzit vocea, unde a fost femeia, si am putut sa vad doar o fusta lunga de care tragea un baietel de vreo sapte anisori, implorandusi ,,dadaca'' sa il duca in parc. Frumos...

Ma uitam atenta la acel banut, invartindu-l pe fiecare parte, dandu-mi seama ca am fost luata drept o cersetoare. Era adevarat. Cerseam compasiune, iubire, grija, o persoana langa mine dar nu bani...nu aveam nevoie de bani ci de cineva, acel cineva care sa ma faca fericita, nimic mai mult. Marea cu sarea. Am aruncat banutul undeva in departare, nu aveam nevoie de asa ceva. Viata mea a devenit din roz in negru, nimic numai este colorat, nici macar parul meu de culoare roz numai isi are culoarea de odinioara, este ud si filat, parca este ars cu placa si supus unui proces lung de imbatranire. Machiajul meu este acum imprastiat pe fata, iar corpul meu tremura de frig sau mai bine zis de frica, plus ca mai si plangeam, nici eu nu mai stiu ce simt si ce am, sunt un amalgam de sentimente. Eram o vagaboanta, una tanara care isi are slujba numai de o ora si jumatate, nimic impresionant pentru un moment. Toate amintirile mele vroiau sa iasa din mine, toate ganduri despre parintii mei vroiau sa iasa prin ochi, vroiam sa plang mai tare, sa numai sufar, sa mor odata si sa scap de tot si toate. Slabe sanse. Stiam ca Dumnezeu ma tine pe pamant numai ca sa sufar, sa nu cunosc ce este aceea fericire, numai sa plang...Sasuke, Shikamaru, mama si tata, cele mai marcante momente din viata mea erau acum clipe infinite in care suferinta crestea in fiecare nanosecunda.

,,Sakura, iubeste-l, adora-l...fi cu el...nu te da batuta, viata merita traita, merita fumata pana la filtru...fa-o!''

NU! NU! Nu o sa intretin o relatie sexuala cu Sasuke, mai bine as muri decat sa imi pierd virginitatea, tot ce mai am de la parintii mei adormiti. Dintr-o data firul mi se rupe, ochii imi sunt atintiti spre marginea podului pe care era soseaua impluta de masinile zgomotoase care claxonau la fiecare cinci secunde. Ultima idee din viata asta mi s-a aprins in cap ca un beculet, iar eu am fost molia care a tras la lumina. Stiam ce am de facut, stiam ca asta este cel mai bun mod de a scapa de viata, si viata de mine cat si populatia urbana din orasul meu natal, Seoul. Un zambet dulce, atat de dulce si de trist, isi facu loc pe fata mea trista, iar picioarele mele se ghidau singure spre infinit...spre purul infinit care va urma in scurt timp. ce ma voi arunca in apa tulbure Mersul meu s-a transformat in fuga, fuga flamanda dupa libertate. Toti soferii ma claxonau si isi faceau cruce cand m-au vazut, aproape dezbracata, cu mainile in aer, sprijinita doar de bara de otel din care era facut podul. Apa cristalina se revarsa, forta cu care se izbea de pietre ma infricosa, desi alta cale nu aveam vroiam sa ma arunc in imensitatea albastra care o sa ma inghita si o sa ma scape de tot. Pentru ultima data am privit totul. Spitalul in care parintii mei au murit, toti oameni care au iesit din masini sa ma salveze, sa ma oblige sa cobor, pana si politia si salvarea a venit, chiar si televiziunea, prea tarziu...mult prea tarziu.

-Sakura, nu o face! se auzi vocea grava a lui Naruto, prietenul cel mai bun a lui Sasuke, g*y de genul sau, care era impreuna cu brunetul, ma priveau amandoi socati si imfricosati, imi era mila de el, doar de Naruto, ajunsesem sa ma inteleg destul de bine cu el din cauza Hinatei, care il placea la nebunie si el...era cum era. Desi as fi vrut sa ma opresc, m-am intors cu fata la multime si...chiar am avut intentia sa ma dau jos, in acel moment, piciorul stang a alunecat si asa am venit cu capul de sosea, ramanand inconstienta, iar corpul meu fiind purtat de o briza calda de vara, semn ca eram in cadere libera. Tot ce mai auzeam era tipatul a mii de oameni si cum Sasuke imi urla numele in timp ce se apleca peste bara, parca incercand sa ma prinda, mai auzeam si cum politisti strigau dupa pompieri sa faca ceva sa ma salveze, de ce toti nu fac nimic? Simteam cu fiecare clipa cum viata se scurge din trupul meu plapand, fiind absorbita de neant si neantul de infinit. Am simtit bursc o raceala cumplita, iar in concordanta cu corpul meu cald, pentru un moment, pot sa jur, din cele spuse de tata care era un medic de renume in tara sa, bietul tata, ca am facut stop hipotermic. Cea mai frumoasa sinucidere din intamplare pe care am intalnit-o eu....Nu o sa duc lipsa nimanui, planeta mai are in sapte miliarde de muritori ca mine, nu eu sunt papusa din portelan, unica pe acest pamant.

[Rose ^^]

Mersi ca mi-ai spus.

Surprinsa sa vad descrierea frumoasa pe care ai aplicato. Unele figuri chiar m-au atras si altele mi-au oferit fiori. Putin sadic capitolul. Tu ai ceva cu sinuciderea si te pricepi cum sa o faci. O tii asa mult in aer incat cititorul are sufletul la gura cu ce va face personajul. Se va arunca sau nu? Acum sa vedem ce salvare surprinzatoare va avea Sakura, daca va avea ~.~. Ce frumos a decurs actiunea, asa lin si placut. Ceea ce nu a fost placut ochiului au fost, parca doua greseli de tastare >.<
Data viitoare poate il faci putin mai mare, asa cum stiu ca esti in stare :o3.

Bye.

[Ayumi Michaelis]

Hello Elz>:D<
Ce repede ai adus capitolul. Okay pai, ai primit laude destule:)). Acum e timpul sa zic si ce nu mi-a placut. Chiar daca acest capitol a fost lungut mi s-a parut grabit. Adica brusc au aparut politia, salvarea, pompierii si televiziunea:|. Puteai descrie mai mult acel moment. Inceputul acestui capitol a fost okay, insa spre sfarsit te-ai grabit.
Deci nu intelege gresit acest comm[:))], imi place ficul tau la nebunie:love:, dar ca orice om mai ai si greseli. Stiu ca e dubios ca am spus doar ce nu imi place ,dar ce imi place s-a zis deja deci nu are rost sa repet:*. Apropo, cum de nu ai bagat si un hentai;;)? *joke*.
Asteptam nextu:*:bye:

[Piersicuta]

Capitolul 9
Strange emotions for a simple girl

[Sasuke Uchiha]

-Sasuke, ce dracu ai de gand sa faci? ma intreba Naruto impacientat vazand ca ma dezbracam de haine, ramanand in camasa alba care si aceasta era deschiata la toti nasturii, putandu-se observa cu usurinta pieptul bine lucrat, mi'am dat jos si blugii si adidasi si, uitandu-ma inca odata in urma am putut sa vad.....cum Naruto se musca de buza si saliva.

Am ramas deadreptul socat, in momente ca acestea cand ma duc sa salvez o eventuala prada el tot la s*x se gandeste? Plus ca mai sunt si niste pitipoance care mai au putin si isi ling si fata ca buzele arata ca dracu si se scurg si bale de pe ele. Yuc! Imi dau ochii peste cap si sar de pe pod, ajungand repede sa fac contact cu apa rece si umeda, care imi dadea fiori pe sirea spinarii. Ma gandeam, oare de ce fac eu asta? Adica ea a vrut sa se sinucida, drum bun si cale batuta, dar de ce ma risc sa o salvez? Nu exista altele care sa arate mai bine ca ea sau ce? Este ea singura bunaciune din lumea asta? Nu. Desi in acel moment nu puteam sa ma concentrez indeajuns de mult incat sa gasesc un raspuns cu care sa fie deacord atat inima cat si ratiunea mea, am vazut camasa mea alba care venea practic spre mine. Stiam ce inseamna asta, Sakura este aproape, in fata este o cascada, apa este mult prea rece, ea este aproape goala, iar eu tot la prosti ma gandesc; daca nu ma grabesc o sa o pierd, definitiv, cine stie cata apa a inghitit.

Innotam cu o viteza demna de un innotator profesionist, care ar face mandru orice antrenor de inot de la mondiale, desi impulsul care ma facea sa fac chestia asta nu venea din tot interiorul meu, ci doar din inima. Ce mi-o fi facut fata asta nu stiu, de ce ma simt asa de bine in compania ei, de ce cand ii simt pielea fina care imi atinge corpul mii de fiori si fluturasi imi zburda prin tot corpul, iar vocea ei ma face sa zambesc,....nu stiu, nu imi pot da seama, este un sentiment atat de necunoscut mie, parca as veni din alta lume. Am facut o saritura micuta in aer si am tras aer in plamani, asigurandu-ma ca nu o sa ma innec si m-am scufundat in adancurile apei, mari, oceanului ce mama dracului era asta. Dadeam usor din picioare si din maini, incercand sa ma grabesc cat pot eu de mult sa o gasesc pe Sakura, macar un fir de par din podoaba sa capilara m-ar fi ajutat, dar nimic, totul era mult prea linistit. Cu cat inaintam mai mult, coborand din ce in ce mai adanc, am putut sa zaresc o silueta destul de cunoscuta care era, practic, intinsa pe jos, pe solul moale plin cu apa, dandu-si ultima suflare, pielea mult prea alba si ochii inchisi, aproape dezbracata.

-Sakura...am zis fara sa gandesc ca asta ma va costa mult, in acel moment am inghitit apa si am si tras in piept, vroiam sa tusesc dar...daca ieseam riscam sa o pierd si sa nu o mai gasesc a doua oara, asa ca am facut cel mai extrem gest de pana acuma, am inotat cat de mult am putut, am apucat-o de talia sa subtire si am inceput sa o trag spre suprafata. Oare ce mananca fata asta de este asa de grea? Mai aveam doar cativa metri ce ma desparteau de aer si apa si chiar in acel moment mi s-a facut rau, numai puteam sa respir, sa fac nimic, semn ca organismul meu ceda din clipa in clipa, oxigenul nemaiputand sa ajunga la fiecare organ in parte, mai ales la creier si inima. Privirea mi s-a intetosat si deveneam din ce in ce mai greu, ultimul meu gest a fost de a o impinge pe Sakura la suprafata, asa incat sa ia aer si sa isi revina, apoi scufundandu-ma in adancuri si inchizand ochii. Prin gestul meu sper sa ma caiesc pentru toata viata, caci prea multe lucruri rele am facut ca si muritor si crestin, am salvat o prietena, desi cuvantul ,,prietena'' era un cuvant mic pe langa ce se intampla in inima si corpul meu, cat si in suflet, pacat ca nu o sa ii mai vad niciodata frumosul chip si sa ii mai sarut inca odata buzele acelea rozalii.

***
O necunoscuta caldura imi invaluia corpul inghetat, o stare acuta de amorteala lasandu-se deasupra corpului meu rigid. Din instinct ochii mei negri precum pana corbului s-au deschis fiind intampinati de lumina difuza a unui foc de tabara. M-am ridicat usor in fund, incercand sa par somnoros in timp ce frumoasa domnisoara era cu spatele la mine, fiind pierduta in mii si mii de gandur, tremurand de frig din cauza lipsei hainelor, tot ce avand pe ea fiind lenjeria intimai. Of Sakura, daca ai sti cat de mult as vrea sa te iau in brate in acest moment, ai fi surprinsa si tu, sa te pot incalzi cu corpul meu, sa iti pot umbla prin parul rozaliu. Ce tot zic?. Nu aveam ce face decat sa ma resemnez, incercand sa imi dau seama de sentimentele ce cu adevarat le simt, numai stiu ce se intampla cu mine si cu viata mea, parka s-a schimbat radical decand ea a pasit in curtea scolii.

-Vino mai aproape, stiu ca te-ai trezit…aud vocea rozaliei ca un ecou care se repeat intruna in capul meu, eu indeplinind ordinul pe care mi l-a dat.

Tremura. Biata fata tremura din toate incheieturile, iar eu ca un bou nu faceam nimic, asa ca…nu stiu cum sa va explic….parca nu eu am fost ghidat de urmatoarea miscare, aceea ca mi-am dus bratul dupa gatul sau tragand-o mai aproape de mine, asa incat camasa alba sa ne incapa pe amandoi. Mama, mama, daca ati sti ce priveliste minunata am de aici, ii pot vedea cu usurinta frumosii sani, mari si moi, mda, se putea sa nu ma gandesc la asta? Corpul meu nu reactiona, asa ca am intrebat-o un lucru care abia dupa ce l-am rostit am putut sa analizez.

-C-cum este cand te indragostesti? Intreb eu, ochii mei fiind atintiti spre jocul de scantei din fata mea.

-Pai, nu stiu cum sa iti explic, nu cred ca ma crezi dar si eu sunt indragostita si cred ca pot sa iti explic, spuse aceasta zambind dulce. Mai intai o sa simti cum mii de fluturasi iti zboara prin stomac cand persoana aceea speciala te priveste fix in ochii, o sa zambesti numai cand o sa iti zica un buna, inima o sa iti bata cu viteza luminii, numai la ea o sa te gandesti si asa mai departe, acestea sunt cele mai importante, iar eu le simt zilnic cand il vad. Off, nu stiu cum m-am indragostit de el, e atat de…diferit de ceilalti iubiti pe care i-am avut.

-Aha, singurul lucru pe care am putut sa il zic, caci o stare de gelozie ma facea sa o intreb cine este si unde sta ca sa ii pot sparge fata aceea de papusel. OH DOAMNE! Spun eu mai tare, ea auzindu-ma.

-S-a intamplat ceva?

-Nu…doar culcate, a fost ultimul cuvant pe care l-am spus pentru ca apoi aceasta si-a pus capul pe umarul meu, iar eu am sarutat-o dulce pe frunte. Nu imi vine sa cred ca din rebel care f***ea tot ce prinde, am ajuns sa ma indragostesc de ea…o prada, o simpla fata care prin felul ei ciudat de a fi ma atras cel mai mult.

P.S Capitol Necorectat

[~FreaKy and CuTe~xD]

PRIMA xD! Ms ca m-ai anuntat.^.^
Mai,mai,mai...vad ca,Machoman asta incepe sa se indragosteasca cu adevarat :> Asa mai merge!
So..mi-a placut mult de tot,capitolul asta,s-au intamplat atat de multe,si frumoase 8->
Mai ales momentul cand s-a dus langa ea...si intrebarea..8-> Chiar ca m-a lasat usor uimita:))
Descrierea foarte buna ca in tot deauna,la descriere esti :bv:
Cam atat,sunt curioasa sa vad ce se intampla.
Bye! *kiss*

[Rose ^^]

Buna, am reusit sa trec si mersi ca mi-ai spus.

in primul rand ma bucur ca nu a murit nimeni, in al doilea rand as fi preferat mai multa descriere. Cand Sasuke innota spre a o salva pe Sakura nu prea ai descris acel moment. Cum ca apa ar fi rece, iar curentii nu ii permit sa ajunga la ea, ca isi doreste sa innoate mai repede. Timpul trece si parca el nu face nici un avans, ca viata e impotriva lui.
Ce ar mai fi mers descris ar fi fost sentimentele lui pentru Sakura, acea confuzie. E doar o obsesie, incepe sa incolteasca ceva, putea fi asociat si cu schimbarea lui. Acest moment era perfect. El nu doreste sa o piarda si se risca, dar nu stie adevaratul motiv, sa fi facut o comparatie cu vechiul Sasuke ar fi fost foarte frumos.

"deadreptul - de-a dreptul" putin mai atenta data viitoare.

In rest nu am ce sa-ti comentez. Sunt curioasa sa vad cum vor decurge lucrurile.
Bye.