You and I

[Piersicuta]

!Inainte de a incepe vreau sa anunt ca in acest text este o replica care nu imi apartine si nu profit de pe urma acesteia ^.^, care este de fapt si de drept din animeul Inuyasha!

Capitolul 4
In love with a bad boy

[Sakura Haruno]

Peste o luna...Vineri
-Cabinetul medical al liceului Sf. Patrick-

Ma uitam atenta la chipul palid ce ii apartinea brunetului, zacea parca fara viata pe patul alb din cabinet, totusi respira, era in viata. Profesoara de chimie ma rugat pe mine sa am grija de ,,macho-man-ul clasei'' care se pare ca a lesinat in baie, desigur ca eu am ripostat la inceput, nu vroiam sa am nici o legatura cu el, dar amenintarea patrului din catalog ma calmat si ma redus la tacere, urmand ordinile profesoarei. Oarecum, pentru prima data in viata mea ma simt relaxata, urasc chimia si urasc si profesoara, desi, daca gandim logic, micuta scapare a fost acuma, constientizand ca saptamana viitoare nu o sa mai scap. Imi dau ochelarii jos, lasandu-mi capul pe spate, sunt atat de obosita ce bine ca vine week-endul, insfarsit putin timp si pentru mine. Timp de trei zile nu am dormit de loc cu gandul la o schimbare de look care mi-a fost propusa. Da ati auzit bine, urasc cum arat, iar printr-o minune, mama a zis ca vrea sa ma faca ,,decenta'' desi nu inteleg de ce a folosit cuvantul asta, o sa scap de aparatul asta dentar pe care il port de la sase ani, ce ma face sa arat precum Bety cea urata. Privesc tavanul alb si inspir acel miros intepator de alcool medicinal, parca as fi in spital...parca as muri acuma pe scaun...ma simt ciudat, oare o fi din cauza brunetului sau din cauza stresului?

Imi indrept toata atentia spre el, spre chipul lui atat de alb si spre acele buze atat de vineti. Oare de ce a lesinat? Poate ca nu a mancat la timp, sau poate ca ora de biologie, cand a trebuit sa bisecam o broasca, la dat peste cap, dar nu...baietii nu lesina dintr-o chestie asa stupida, mai ales cei de optispe' ani care stiu mai totul. Oare o fi bolnav? Oare il pot ajuta? Ce am zis? Decand imi pasa mie de Sasuke Uchiha, drogatul scolii care isi urmeaza propiul motto: Fa sex si nu intreba. Tic-tac, tic-tac, Sakura cumva te-ai indragostit? Intrebarea mintii mele ma facu sa raman muta, oare eu, geniul acestei scoli, evident dupa Sasuke, s-a indragostit? Nu, este imposibil, nu trebuie sa imi mint mintea, adica este o sansa de unu la un milion sa se intample asta, eu il urasc pe brunet, nu il suport, ma streseaza, a vrut sa ma violeze, pentru numele lui Isus! Sakura Haruno nu il poti iubi!

Ah, aceea scena din baie, cand era sa raman fara puritate, imaginile imi trec prin fata ochilor, sa dea dracu, ma excit, acuma? Doar la gandul acestor imagini se intampla asta? daca m-as gandi mai intens cred ca mi-as face-o singura... Ce naiba este cu organismul meu dintr-o data? Inspir si expir profund, incercand sa alung toate aceste ganduri stupide si sa revin cu picioarele pe pamant. Sunt aici ca sa invat, sa fac dreptul, sa dau la Oxford si sa imi fac o familie in viitorul foarte indepartat, dupa douazeci si opt de ani evident. Nu am venit tocmai aici, din indepartatul Hong Kong ca sa ma indragostesc de un drogat, care abia daca stie cat face trei ori noua, dar totusi...as putea macar sa il sarut, asa pentru a cunoaste teritoriul rival? Nu mai m-am sarutat niciodata cu cineva dar el este inconstient nu? Asa a zis doctorita Alice, nu ar simti asta si nu cred ca m-ar omor. Inima brusc incepe sa imi bata cu putere, sangele urcandu-se in obrajii mei, inrosindu-i. Imi pun mainile pe pat si ma ridic usor de pe scaun, incepand sa imi indrept chipul spre cel al brunetului. Mirosul lui de levantica imi inunda narile, facandu-ma pofticioasa si cu dorinta de al saruta mai mare ca la inceput.

In toata aceasta luna care a trecut, am fost retrasa, nu am vorbit decat cu Hinata, ingerul meu mov, cum ii mai zic eu uneori, singura mea prietena adevarata, care trece spre infatisarea mea oribila si se uita in interior, la sufletul meu pur. Stateam, adeseori, in banca si il priveam pe brunet cum se saruta cu colegele mele, cum se lasa pipaite de catre acestea in cele mai intime zone, priveam chiar si unele dati cand baietii se sarutau intre ei. Nu i-am zis nimic, nu i-am facut nimic, chiar daca el mi-a facut si zis multe, durerea din inima mea facandu-se simtita chiar si acuma. In unele zile ajungeam acasa si ma inchideam in baie incepand sa plang, numai suportam atat de multa ura si tristete, vroiam libertate si iubire, vroiam sa mor, totusi...am iertat si am trecut mai departe, vroiam atat de mult sa ii cunosc acel sufletl pur si bun care este ascuns undeva in interiorul acelei parti dure si reci. Am jurat ca o sa il schimb pe Sasuke Uchiha, sa o sa-l fac un om mai bun.

-Sakura...-rasuna vocea brunetului in incapere, cand mai aveam decat trei centimetri sa ii ating buzele, in mintea mea urlam de nervi, vroiam asa de mult sa ii simt dulceata, nu a fost sa fie, niciodata nu o sa fie...- Mirosi atat de bine...continua brunetul, facandu-ma sa raman stana de piatra, oare, am baut prea mult ceai de piersici azi? Cumva mi-a facut un compliment...oare indraznesc sa intreb? Respir si expir adanc si il intreb, practic jumatate din corpul meu era adormit:

-A...ai zis ca nu iti place parfumul meu, rasuna vocea mea tremuranda, incercand sa dezlege misterul pe care mintea mea il numea ,, Indragostire'' sau ceva de genul, oare...chiar imi place de el? De ce toata viata mea este o speranta falsa? De ce inima imi impune ca il plac si ca ma place? Este evident ca este o minciune, el doar vrea sa imi ia virginitatea, nimic mai mult, nu exista iubire intre mine si el, ci doar dorinta fizica, un pacat pamantesc...

-Am mintit...mai spuse acesta si adormi inapoi, uimirea mea accentuandu-se. Este o minciuna, ar trebui sa fiu suparata si sa il scol sa imi dea niste explicati, dar ma simteam asa de bine, ba chiar m-am si inrosit. Oare sa fie adevarat? Chiar il iubesc pe acest brunet? Ma trantesc pe scaunul alb din spatele meu si cad pe ganduri, nu se poate, tocilara s-a indragostit de bad boy...oare chiar ma mint pe mine insumi sau soarta vrea sa imi schimbe radical viata?

[Rose ^^]

Eu prima cu un comentariu. Mersi mult ca mi-ai spus.
Nu pot sa cred ca Sakura era la doi pasi sa-l sarute pe brunet. De ce s-a trezit nesimtitu? fix cand mai avea doar putin. I'auzi, Sakura va primi o schimbare >:) ce fata va avea Sasuke cand va vedea o noua Sakura, pun pariu ca vor intra si mustele in gura lui :)) Ceai de piersici, daca ai sti.. numai daca ai sti, piersica mica si perversa :)) Ce bine, nici rozalia nu suporta chimia, iei.. Elzule propozitiile se incep cu litera mare :-w si ai mai avut o greseala, ce nu pot sa nu o las, pentru ca te-ar manca profa de religie daca ar vedea:
Isus - Iisus

In rest mi-a placut si abia astept nextul. Te pupa Rozisor :*
Bye

[Ayumi Michaelis]

Helău!
După muuult mult m-am decis să trec şi eu pe aici. Păi până acum sunt surpinsă de ceea ce se întâmplă pe aici.
Titlul e drăguţ şi interesant, mă face să vreau să-ţi citesc ficul, însă cred ca acel "+19" este în plus...
Ideea e foarte originală, abia aştept să văd schimbarea de comportament a lui Sasuke. Nu cred că poate rămâne atât de nepăsător ştiind că va muri.
Ca de obicei la capitolul descriere te descurci bine. Descrii sentimente si tot tacâmu.
Dialogul e putin si asta e ok.[tocmai am lasat diacriticele in pace:))].
Actiunea nu cred ca e grabita.
Pai cam atat. De o ora tot incerc sa iti las comm:))
Anunta-ma cand pui nextu` te rog:P

[Piersicuta]

Guys >.< sorry ca nu am mai trecut pe aici va rog sa ma iertati :o3 dar nu am avut net si m-am descurcat foarte greu pe telefon si cu scoala de >.>. Va rog frumos sa mai aveti doar cateva zile rabdare si va aduc un capitol icendiar;)) SasuSaku of cours =]] hot si tot tacamul, va rog sa imi scuzati apsenta nesabuita si o sa ma ravansez eu ^.^. I Promise! Bye!

---

Nu cred ca se supara nimeni daca l-am adus mai devreme nu? ;;) So spor la comentat ^.^.

Capitolul 5
Let me be your hero[/b]

[Sasuke Uchiha]

Si totusi timpul trece, fiecare petala a vietii cade pe covorul argintiu al sperantei, murind intr-un final, lasand locul unei noi sanse, unei noi vieti care si ea se va lasa purtata de durerea mortii ajungand in infinitul pur si alb...Fiecare lacrima care se scurge pe obrazul fintei dragi este un cutit infipt in inima care doare si are doar un singur scop...,,Trezestete asta este realitatea'!''. Uneori mi-as dori sa pot sa zbor, sa fiu liber, sub armura aceasta de om al dracului, invat ce este aceea durerea si infrunt cu disperarea viata si boala pe care o port, urmand tratamente lungi, si gandindu-ma intens ca ceasul mortii bate...iar eu stau si ma pierd printre amintirile dureroase pe care le port si inca nu le pot uita, privind in trecut si cautandu-mi greselile pe care totusi le repet...incerc sa dau mai multa atentie anumitor persoane, imi fac prieteni, am renuntat la dorguri, la bautura si sex, ceea ce ma conducea, ceea ce eu numeam viata...totusi, un gol imi seaca inima cand o vad ca trece pe langa mine, oare, chiar ma schimb? Boala asta chiar ma schimba? Ea ma schimba? Las soarta sa vorbeasca caci eu sunt doar ecoul ei care rasuna in singuratate...

-Peste o luna-
In clasa

Ochii mei negri priveau cum soarele sticlea acoperit de ramurile copacilor, caldura emanata de el incalzind populatia Pamantului, razele ajungand in cele mai intunecate locuri, una luminandu-mi fata obosita cu cearcane. Imi las usor capul pe banca si imi pun o melodie linistitoare sa ma calmeze, amintindu-mi ca in trei ore trebuie sa imi iau pastila altfel...as putea bine mersi sa sun de pe acum la morga. Versurile melodioase ale piesei ieseau pe gura cantaretului fara nici o ezitare, gadilandu-mi timpanul si facandu-ma sa ma simt ca in Rai, o lacrima alunecandu-mi pe chipul usor palid, uram cat de sensibil am devenit, sa ii cante dracului pe cantaretii astia care fac melodii doar ca sa bocesti. ,,Acum ai muri/Pentru cel pe care l-ai iubit?'' zicea unul dintre versurile melodiei intrebandu-ma daca eu, oare chiar am iubit pe cineva in viata asta, inafara de sora mea, care este lumina ochilor mei. Oare, defapt...stiu ce se va intampla daca cineva va afla de boala mea, ma va trata cu mila, si se va da pe langa mine doar ca sa o/il fut, pentru ca asa sunt oameni din scoala asta sau majoritatea ma vor considera ipotent. Simt cum numai aveam aer, respiram din ce in ce mai greu, parca cineva mi-a dat cu pumnul in zona toracica, iar acum plamani numai primeau aer...ma sufocam.

**FlashBack**
-Mami, te iubesc!
~~~~~~~
-Tati, tati, asteapta, mama se sufoca! Tati!! Tati!!!
~~~~~~~
-Mama, tata, nu plecati, va iubim! Stati!
**EndFlashBack**

Am tusit odata si am vazut cum sangele se scurgea pe mana mea, durerea oprindu-se si lasandu-ma parca intr-o stare de lesin, nemaistind de mine, unde sunt si cred ca nici cum ma cheama nu as sti. M-am lasat in asa fel pe acea banca individuala, incat chipul sa imi fie acoperit de brate, incercand sa opresc aceasta hemoragie interna care parca nu avea capat. Ma simteam atat de neajutorat, ca si atunci cand ei au plecat de langa noi, cand ne-au lasat in strada, cand ne-au luat tot ce am avut mai de pret...cand am ramas numai eu si ea, singuri. Nu vreau sa plang, am jurat sa numai plang la amintiri stupide despre ei, i-am promis Hinatei, de ce sunt un om atat de rau?

-Sasuke, esti bine? ma intrebase o voce calda, care doarea doar sa ma faca sa zambesc, inocenta si atat de duioasa. Imi ridica usor chipul, facandu-ma sa o privesc in ochi, ramanand socat sa o vad...asa. Mana ei fina si parfumata imi mangaia obrazul palid, stergandu-mi lacrimile reci, cine e ea? O priveam adanc in ochii verzui care exprimau nimic dar multe, pur si simplu aura ei ma facea fericit, oare chiar ea era...Sakura?

Parul ei rozaliu era usor ondulat la varfuri, era lasat liber acoperindu-i umerii goluti, odinioara ea il tinea in coada, corpul ei zvelt cu forme medii dar atat de apetisante erau puse in vedere de o rochita rosiatica cu o funda roz, in bretele, iar picioarele ei lungi ca de gazela purtau o pereche de cizme lungi, negre, lucioase. Partea mea sensibila parca dintr-o data s-a risipit si a lasat-o pe cea malefica sa controleze totul, desi o lupta crancena se dadeau intre cele doua parti. Imi venea sa o sarut, sa ii mangai corpul frumos, sa ii simt buzele ca si mierea, sa le sug pur si simplu dulcele venin si sa le musc precum o piersica, facand-o sa geama adanc si sa ceara mai mult eu oferindu-i cat de mult vroia. Mintea mea bolnava recreea o noapte fantastica in care noi doi eram protagonistii, ea expunandu-si acele forme atat de frumoase, lasandu-mi cale libera sa le degust toata noaptea daca trebuie, sugandu-le ca un fanatic si mangaindu-i fiecare particica din corp. Ma apropii usor de chipul ei care dintr-o data a devenit speriat, poate pentru ca i-am pus mana pe curul ala al ei bombat stragandu-i usor una dintre fese, ea dandu-si capul pe spate scotand un geamat adanc si zicand un ,,Lasa-ma...'' cam nehotarat. Am inceput sa ii ling gatul alb precum cel a unei lebede, ea ripostand si incercand sa ma impinga, insa...am fost prea rapid, mainile ei fiind acuma deasupra capului, lasandu-mi cale libera sa ma joc putin, inainte de ore, aceea noapte fierbinte fiind o dimineata erotica. Mii de imagini pornografice imi zburau prin mintea bolnava, eu neavand chef sa le opresc.

-Termina, stiu ca nu esti asa...Sasuke...lasa-ma! Au! striga tanara impacientata cand am muscat-o de gat, din neatentie, prea tare incat i-am lasat o urma destul de frumusica si niste firicele de sange scurgandu-se lin pe gatul tinerei, dar cuvintele ei...m-au atins. Am trantit-o brusc de peretele din spatele nostru incat ea sa scanceasca si sa se lase usor pe el, gemand de durere, eu plecand de acolo, mi-a disparut cheful de o partida de joaca, desi o sa gasesc eu locul si timpul potrivit ca se te fut...domnita ...

Mai tarziu, holurile liceului....

Cascam, eram plictisit de orele acestea notoriu, de partidele incinse dintre director si Naruto, de Garra care tot isi arata mandria ca sa ma impresioneze si sa ma regulez cu el, de Hinata care numai de Sakura zicea, uneori facandu-ma sa cred ca este lesbiana, si de alte chestii stupide, plus ca profesoarele vor dinnou sa ma joc cu ele de-a hotu si Voda. In tot acest timp m-am gandit cum de nu am putut sa o fac pe Virginica Sakura a mea, nu era nimeni in clasa, aveam ora de sport, ah...o sa ma caiesc pentru asta toata viata, nu imi vine sa cred ca am pierdut o asemenea oportutinate. Mergeam me holurile liceului gandindu-ma numai la ea, negand de fiecare daca ca as placea-o, vroiam doar sa vad ce poate papusica asta de carpa.

-Ajutor! Ajutor! Lasa-ma Shikamaru! Ajutor! Cineva sa ma ajute! se auzea o voce disperata cum striga dupa ajutor apoi un ,,Taci curvo!'' ma facu sa imi iau campii, stiam cine tipa...Sakura. Imi venea sa il omor pe cel care vroia sa mi-o ia inainte, asa ca nici nu am mai stat pe ganduri si am alergat pe holurile liceului pana am dat de baia baietilor, unde Shikamaru o saruta violent pe Sakura pe decolteu, o mana avand-o sub rochia acesteia.

In mod normal m-as alatura si eu jocului pe care Shikamaru l-a pornit sau as sta sa ma uit, dar atat de tare ma enerva ce ii facea si ca gemetele alea scoase pe gura Sakurei erau facute de Shikamaru, nu m-am putu abtine asa ca i-am dat cu ce mi-a picat in mana in cap si l-am scos rapid din baie, aruncandu-l cine stie unde, pentru ce traiam acuma era...starea Sakurei.

Am luat-o in brate si am strans-o la piept, biata de ea era lesinata. De ce ii zic biata? De ce ma intereseaza atat de mult starea ei? De ce nu profit de oportunitatea de a o viola acum, cat e inconstienta? Ce imi faci Sakura, ce imi faci? Am ridicat-o in brate, asa lesinata cum era si am pornit-o spre casa mea, era vineri, Hinata cine stie cu cine o fi, asa ca...nu cred ca fac ceva rau daca aduc un musafir acasa care s-ar putea sa fie viitoarea mea prada.

[Rose ^^]

Cum sa nu las eu un com piersicii mele? Mersi ca mi-ai spus si cum sa ne suparam ca ai venit mai devreme, dau si petrecere pentru asta :]]

Ce capitol frumos :X. Mi-a placut mult cum ai inceput si descrierea pe care ai aplicat-o, figuri de stil chiar frumoase si le gaseai imediat, nu lipseau nici cum. Sasuke sensibil? O.o am murit si nu am simtit. Se pare ca acea boala chiar il schimba si mai nou ii pasa de rozalie, o mai si salveaza... doar sa fie cuminte cu fata daca o duce la el acasa. Ce ii face? Il schimba si ii arata adevarata lui fata. Cineva se indragosteste...
Sakura si-a facut schimbarea? Foarte interesant si imi place mult, asa din descriere, cum arata acum. Nenorocitu de Shikamaru, cum a vazut-o frumoasa a si sarit pe ea >.<

Deci te pupacesc si abia astept nextul :*
:bye:

[Ayumi Michaelis]

Omfg!:))
Buna Elz>:D<:))
Deci ne-ai socat cu capitolul asta, sincer. E dragut... Merci mult ca ai pus asa repede capitolu, chiar l-am asteptat8->. Pai a fost okay pe ansamblu, dar cred ca puteai sa incetinesti putin actiunea. Schimbarea lui Sasuke a fost cam brusca, dar daca ma gandesc mai bine as fi murit daca ne lasai mai mult in suspans.
Eu inteleg ca e un liceu plin de perversi, dar parca Sakura este prea dorita:-?. Adica zic si eu, e doar parerea mea care clar nu trebuie luata in seama:)). Descrierea e buna. dialogul la fel:P.
Pai sper sa ma anunti si data viitoare:))

[^Ciresica^]

Hellăăău Elz>:D<
Îmi pare rău că ajung cam târziu. Mersi că m-ai anunţat de capitol şi mamă măiculiţă încă ce capitol. Deci pe bune descrierea de la început a fost absolut superbă. Mi-a plăcut la nebunie şi m-ai făcut să simt ceea ce simţea şi brunetul. Că tot veni vroba de el îmi pare mult mai liniştit şi sensibil din cauza bolii şi mai nou o salvează şi pe Sakura, care deja şi-a făcut schimbarea. Iar ca totul să fie şi mai incintant brunetul o duce şi la "cuibuşorul de nebunii":))
M-ai făcut curioasă cu ce se va întâmpla în continuare, so abia aştept să văd ce idei îţi mai trec prin cap. Pupici:*

[Piersicuta]

Capitolul 6
Strage, scary and sweet.

[Sakura Haruno]

Alerg, alerg si nu ma pot oprii, parca o banda rulatana continua sa se deruleze sub picioarele mele, facandu-ma sa ma intreb : Ce se intampla aici? Nu vroiam sa ma uit in spate, stiam ca nu este ceva de bine, o simteam in toata fiinta mea, asa ca singura mea solutie era sa alerg incontinuu pana cand cineva ma va salva sau pana cand voi muri salvandu-ma. Capul ma durea ingrozitor de tare, iar ochii ma ardeau, in interiorul meu fiind un amalgam de sentimente, senzatii si ganduri greu de descifrat. Eram confuza si totusi lucida de ceea ce se intampla. Simteam cum ma sufoc respirand, totul era prea infricosator si ciudat, nu ma simteam deloc bine, parca eram intr-un film tampit care nu se sfarsea odata. Dintr-o data banda mergea cu o viteza mult prea mare pentru mine, nu ma puteam tine dupa ea, iar intr-un moment de neatentie am cazut pe burta, aruncata fiiind in intunericul sumbru din acel loc total necunoscut. Doua brate puternice ma iau de mijloc, ridicandu-ma si aruncandu-ma pe o suprafata moale, un parfum barbatesc, foarte tare, inundandu-mi caile respiratorii, facandu-ma sa ma trezesc la realitate. Visasem...

Ochii mei verzi se deschisara in intampinarea unei noi zile fiind chiar prima zi din weekend, sambata. Ma simteam plina de energie, cu un chef nemaipomenit de viata. M-am ridicat in sezut, intizandu-mi mainile deasupra capului si cascand de mama focului, a fost un vis asa de obositor si ciudat, parca era adevarat, totul. Parfumul barbatesc, hmm, mi s-a parut asa de cunoscut, parca l-am mai intalnit undeva. Incercand sa ma gandesc la acest lucru, m-am aruncat pe spate, pana am dat de perna moale si pufoasa, un miros dulce inundandu-mi narile si facandu-ma sa zambesc. ''Parfumul acesta..'' mi-am spus pentru mine, inspirand lacom aceea mireasma dulce si imbietoare care ma ducea cu gandul la imagini nu tocmai ortodoxe, PlayBoy. Apoi mi-am revenit cu picioarele pe pamant, dandu-mi seama ceea ce nu stiam ''...Parfumul lui Sasuke. Camera lui, lucrurile lui, patul lui?! Sasuke m-a violat?!'' In acel moment totul parca s-a sters de pe fata pamantului, ma simteam murdara si...folosita, buna de nimic, stare de bine de acum trei minute parca a fost stearsa totul. Am inceput sa plang, ce o sa zica mama cand o sa afle ca mi-am pierdut virginitatea in somn? Ca un nemernic, care mai este si coleg cu mine, ma violat? Cu siguranta nu o sa fie un ,,Felicitari'', si cu siguranta tata ma va da afara din casa, minunat!

Mi-am strans genunchii la piept, incepand sa plang, lacrimile rostogolindu-se pe obrajii mei rozalii pana ajunsera pe cearceaful alb al patului. Acum, ca mi-am dat seama, puteam sa observ cu usurinta ca tot ce aveam pe mine era lenjeria neagra si o camasa alba, barbateasca, iar camera era total diferita de a mea, posterele cu Metalica, Bon Jovi si Christina Aguilera iesind in evidenta cu usurinta din cauza peretilor albi, prea albi. Stiam eu, stiam ca daca o sa ma schimb nu o sa fie bine, o sa iasa totul pe dos, o sa fiu violata si mai stiu eu ce, nu m-as mira daca Sasuke m-ar trimite la produs cine stie unde...Oh, la dracu si chiar cand m-am indragostit de el, imi detest viata.

-Te-ai trezit, somnoroas'o? se auzi vocea blanda a brunetului care tocmai intrase in camera si ma vazu plangand, ramanand cu mainile in san si uitandu-se la mine ca la felul al nouaspelea', cerandu-mi explicatii din priviri. Mi-am intors chipul trist spre el si cu toata ura, tristetea si curajul din acel moment i-am spus pe un ton raspicat, totusi de care, cu usurinta, iti era mila.

-Sper ca esti fericit, Uchiha! Ai reusit, m-ai violat, mi-ai luat virginitatea, acum ma poti arunca ca o carpa pe strada! Ti-ai batut joc de mine si de fiinta mea, nu ti-a pasat de nimic si nimeni, numai la tine te-ai gandit, esti cel mai nenorocit om pe care l-am putut intalni esti...spusesem eu raspicat, vocea mea rasunand in camera alba precum un ecou, lacrimile scurgandu-se incontinuu pe obrajii mei, parca incercand sa ma aline, iar sufletul ranit, fiind faramitat in mii si mii de bucatele, desigur, am fost intrerupta de ,,macho-man'', care linistit si cu vesnicul lui ton continua ceea ce eu nu am putut.

-Singurul care te-a salvat de la viol. -spuse el concis, sec, si cu un tremur in voce, foarte putin sesisabil, lasandu-ma cu gura cascata, regretand tot ce am zis si totusi...nimic. Mi-am lasat chipul in jos, spre picioare, evitand orice contact cu el, imi era rusine, frica si totusi imi parea bine ca el m-a salvat, sentimentele mele pentru el crescand, iar o singura intrebare scapandu-mi printre buze ,,De ce pe mine?''- Pentru ca asa am avut chef, acum coboara din pat si vin'o sa mananci, parintii tai au incercat sa i-a legatura cu tine de vreo douazeci de mii de ori, cred ca ar trebui sa merg...dar nu a mai putut continua, caci l-am imbratisat strans, pe la spate, facandu-l sa ramana socat de gestul meu.

Ma simteam bine, foarte bine, o caldura interioara invadandu-mi toate partile corpului si facandu-ma sa zambesc din suflet. Capul meu era pe spatele sau soptindu-i de o suta de ori un sincer Multumesc. Nu vroiam sa se termine acest moment unic si dulce, parca numai era el, il simteam...aproape. Dintr-o data a rupt imbratisarea, facandu-ma sa imi revin cu picioarele pe pamant, m-a sarutat pe frunte si mi-a zis ca ma astepta jos sa mancam. Eram socata, infricosata si totusi fericita, cine este acest Sasuke pe care il iubesc?

***

Noaptea, cel mai frumos moment al zilei, iubeam apusul soarelui, felul in care se ascundea dupa orizont, parca inecandu-se undeva in sol, cerul intunecandu-se subit, parca cortina s-a stins, iar stelele aprizandu-se pe cer, luna fiind becul suprem care le lumina pe toate. Toata ziua am incercat sa dau de parintii mei, dar nici unul nu mi-a raspuns la telefon, am fost pana si acasa si...nimic. Este foarte ciudat, niciodata nu au fost atat de mult timp plecati, mie frica sa nu le fi se intamplat ceva, mai ales ca erau si cu masina.

Stateam in sezut in patul lui Sasuke, caci el practic ma obligat sa raman aici peste noapte, grija lui este infricoasatoare, sigur vrea ceva de la mine, dar acum, sunt prea stresata si obosita sa ma vait si sa investighez. Priveam pe fereastra si incercam parca sa ghicesc, sa aflu unde sunt parintii mei, sa vad daca sunt bine sau ceva...nimic, totul era intunecat. Cautam pe leptop tot felul de stiri cu accidente, sinucideri, crime si asa mai departe, incercand parca sa ii gasesc, desi mereu totul avea acelas rezultat ,,nimic''. Am inchis micutul aparat si m-am trantit pe spate, deranjandu-l pe Sasuke care citea o carte, nustiu ce jurnal politist.

-Poti sa nu mai fi asa stresta? Sunt sigur ca pana acuma s-au intors acasa bine mersi, si savureaza un ceai, nu te mai strofloca atat, -imi spuse acesta rautacios, uitandu-se cu superioritate la mine, desi cand ma vazu ca plang, strarea lui de spirit s-a schimbat, redevenind bland si atent.- ...adica o sa fie totul bine, spuse acesta dandu-se mai langa mine imbratisandu-ma strans, eu acceptandu-i imbratisarea si incepand mai tare sa plang, ascuzandu-mi chipul in pieptul sau.

Plangeam, si nu stiam de ce, gandul ca parintii mei ar putea sa fie morti, rapiti, sechestrati si asa mai departe ma bantuia. Nu vroiam sa moara, stiu ca am fost ca un tigru in cusca in cei optispe' ani, dar totusi sunt parintii mei si ii iubesc, nu stiu cum ar fi sa traiesc fara ei. Simt cum doua buze calde imi saruta crestetul capului, facandu-ma sa ma inrosesc, dintr-o data incetand sa mai plang, pupilele dilatandu-se si uitandu-ma socata la el. O caldura interioara se porni in mine, facandu-ma sa ma intreb, defapt sa tanjesc dupa buzele lui, care pareau asa de...delicioase si dulci. Imi placea atat de mult sentimentul pe care il facea sa il simt, atat de cald si de bine, iubita. M-am apropiat mai mult de el, inca privindu-l in ochii aceea negri si calzi, asteptand urmatoarea miscare. Buzele sarea coborasera spre furntea mea, sarutand-o apasat, coborand tot mai jos. Placerea era imensa, cea sufleteasca lafel, totul era asa de perfect. Doua buze se presasera peste ale mele, facandu-ma sa imi deschid speriata ochii, dar i-am inchis inapoi, lasandu-ma purtata de val. Buzele sale se framantau intr-un ritm cu ale mele, uneori muscandu-ma de buza inferioara si sugandu-le cu pofta, parca vrand sa ia toata dulceata din ele. Mici icnete nevinovate imi scapasera printre buze, in timp ce el ma lasa pe spate. Limbile noastre incepura un dans nebunesc, mana lui catifelata mangaindu-mi fiecare particica din corp pe sub camasa alba, larguta ce o purtam. Tragea usor de bretelele sutienului, buzele lui continuand sa le guste pe ale mele.

Ma simteam in al noualea cer, placerea era atat de mare incat nu vroiam sa se termine acest joc. Buzele lui delicioase, cu gustul mierii coborara mai jos spre gat, sarutandu-l cu pasiune si cu tandrete. Momentul acesta minunat a fost intrerupt de telefonul care suna, deranjandu-ma doar pe mine, caci Sasuke isi continua jocul.

-Sakura Haruno? intreba vocea barbateasca, dura din celalalt capat al telefonului.
-Ah..eu sunt, am reusit sa spun eu in momentul in care Sasuke ma musca de gat, facandu-ma sa gem incet.
-Va anunt cu regret ca parintii dumneavoastra au decedat intr-un accident sinistru de masina, condoleante.[/font]

[Prevented :D]

(:((:((:(( Te roog pune next-ul repede!!! De ce au murit?:( Offffff!)
Scuze! Sunt mult prea atrasa de el incat mi-a fot greu sa nu tip cand am citit ultima propozitie. Insa nu inteleg cine a sunat-o?;-? In orice caz, actiunea este buna nu fuge ca la maraton, dialogul e interesant imi place mult faza cu "Bad Girl" la Sakura si "Angel" la Sauke. Decrierea este insa nu foate multa, adica nu ai descri holulrile liceului, nici baia, nici costumatia prea mult. Insa compesenzi prin faptul ca descrii sentimentele forte bine. Dupa parerea mea ai cam toate cele necesare sa nu te lasi de fic vreodata pana ce la ultimul capitol va crie THE END to be continued:)):)) Spor la lucru si sa vii repede cu next-ulll>:D<

[Rose ^^]

Trece si Rosy pe aici cu un micut comentariu dupa cum bine stii.
Iti ador ideile. Tu reusesti sa ma surprinzi in fiecare moment. Descrierea este frumoasa si imi plac mult figurile de stil aduse, mereu incerci unele noi. Se vede o evolutie mare la modul tau de a scrie. Se cunoaste ca ti-ai pus amprenta in acest fic si cum personajele ti-au intrat in piele, reusesti sa le modelezi treptat, fara sa grabesti lucrurile. Interesant inceputul, avea acel mister care il facea pe cititor dornic de a afla cat mai multe. Ceea ce m-au deranjat au fost greselile de tastare, care s-au inmultit la final -.-"
mie frica - mi-e frica
nustiu - nu stiu
strofloca - strofoca
sarea - sale
furntea - fruntea
lafel - la fel.
Sper ca nu mai pui virgula inainte de "si", in frazele din textul tau, unde am gasit virgula inaintea lui "si", nu trebuia.

Imi place foarte mult "noua" Sakura. Nu mai e asa inchisa in ea insa si-a pastrat tenta de timiditate. Ce necaz a trasnit-o -.-". Chiar trebuiau sa-i moara parintii, cand totul parea sa prinda contur intre cei doi? O.o Oricum, acum la final, in momentul in care Sasuke a lasat-o pe Sakura pe spate, s-a inteles ca nu simte, oficial, nimic pentru ea si o doreste doar pentru trup >.<

Te pup si abia astept sa vad continuarea.
:bye: