Yaoi Queen`s oneshots [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

Eii.. regret sa va dezamagesc, dar oneshot-ul asta are numai trei capitole si ficuri nu prea cred ca o sa mai fac deoarece dintr-un punct anume vor deveni telenovelistice >.>
Dar opricum, sper ca oneshot-urile sa va placa :D
si shuici_mada, chiar mi-ai spus ceva de care cu siguranta nu stiam :)) Multumesc ca esti sincera si daca celelalte ficuri nu ti-au placut, sper ca macar oneshot-urile acestea sa-ti fie pe plac tie, si tuturor celor care citesc :)

Capitolul 2.

Am coborat amandoi din camera mea, indreptandu-ne spre sufragerie. Damien se aseaza pe canapea, facandu-mi semn sa ma pun langa el, insa am decis ca este mai bine sa stau pe fotoliul din fata sa. Intre noi doi este o masuta din lemn pe care sunt asezate o scrumiera si doua pahare mici.
Gillan a venit cu o sticla de vin, turnand lichidul rosu in pahare, inmanandu-mi unul mie, iar celalalt oaspetelui nostru.
-Raul, ce s-a intamplat de nu te mai asezi langa mine in ultima vreme? Ma intreaba el cu glas serios. Insa eu nu pot sa-i raspund. Cum as putea sa-i spun ca atunci cand ma atinge simt cum iau foc, si ca inima imi bate atat de tare incat imi este frica sa nu o auda?
-Gandesti prea mult, Raul, imi spune el facandu-ma sa privesc in directia lui, insa nu mai este pe canapea... a disparut.. unde este?
-Damien?Unde...
Dar nu apuc sa termin ce am vrut sa spun, caci ii simt prezenta in spatele meu si ma ridic brusc... Nu ma intorc spre el deoarece nu vreau sa-i intalnesc privirea... Ii simt respiratia pe gatul meu si ma face sa inlemnesc. Vazandu-ma astfel, Damien ma prinde de talie, lipindu-si trupul de al meu... Ce sa fac? Simt deja cum pulsul imi creste rapid...
-Raul, crezi ca nu stiu?
La auzul acelor cuvinte am ingitit in sec... despre ce vorbeste?
-Ce...? intreb eu cu jumatate de glas.
-Ca stii despre faptul ca ti-am omorit familia... si ca vrei sa ma distrugi dar nu poti...
Acele cuvinte mi-ai facut inima sa bata si mai tare.. dar asta din cauza spaimei care mi-a cuprins intreg corpul... Stie oare si de sentimentele mele? Se joaca cu degetele in parul meu iar mana stanga imi desface doi nasturi de sus ai camasii albe, apoi se strecoara pe sub material atingandu-mi pieptul... Ce sa fac? Trupul meu ii raspunde la atingeri si tremura usor. Nu pot sa ma misc... Frica ma stapaneste, insa in acelasi timp ma opreste sa nu plec de langa el si placerea de a fi atins de acele maini blande...
-Raul... corpul tau nu minte. Spune-mi ce simti fata de mine?
Glasul al carui timbru ma atinge ca o surpriza niciodata traita pana acum, imi soptise aceste lucruri la ureche, si simt cum incep sa ametesc, insa incerc sa vorbesc.
-Eu... nu...nu pot. Eu...
-Ma placi... Am dreptate? Sau "a place" e prea putin spus?
Intr-adevar, sentimentul pe care il am eu nu e atat de nesemnificant, insa ce as putea sa-i raspund? Nu il pot mintii... Dar imi este frica sa-mi dezvalui adevaratele sentimente... Ce se va intampla apoi? Ce pierd? Ma intorc pentru a-i vedea chipul...Ochii negrii ma fixeaza cu privirea, dandu-mi fiori ce-mi strabat intreg trupul, dar chiar si asa imi fac curaj si ii vorbesc.
-Da. Ai dreptate, nu te pot minti, dar nu vad acum ce rezolvi daca stii, caci sentimentele nu mi se vor schimba.
-Nu ti-am cerut sa-ti schimbi sentimentele si nici nu o voi face. Mai bine sa-mi asum responsabilitatea, nu?
Ce a spus? Nu stiu daca am inteles bine, insa am ramas blocat... Chipul lui se apropie de al meu si simt cum obrajii incep sa-mi ia foc. Buzele imi sunt atinse de ale sale, si un val de caldura imi inunda intreg corpul. Imi deschise gura cu degetul mare si aratator, iar inainte sa imi dau seama, limba lui o cauta pe a mea... Picioarele incep sa-mi tremure si imi pierd echilibrul. Damien se lasa in jos deodata cu mine si ma sprijin de masuta dintre canapea si fotoliu, insa si mana imi cedeaza. Abia mai pot respira... acest sarut pasional inca nu se termina. Presiunea pe care o simt asupra buzelor mele este una incredibil de placuta, si parca nu mai vreau sa se tremine. Mana lui coboara pe corpul meu pana la acel punct sensibil unde ma atinge usor si mangaie, iar eu scap un scancet intretaiat. Vreau sa ma atinga mai mult... sa-l simt mai mult...
-Corpul tau raspunde foarte bine. Mai ales aici jos...Esti asa un pervers, Raul... De la un simplu sarut esti atat de excitat incat aproape explodezi.
-Ta...taci. E vina ta...
-Intr-adevar, este, dar trebuie sa plec, deoarece sangele uman ma asteapta... Pe alta data, Amor.
Spunandu-mi acestea, Damien se ridica, facandu-se nevazut inainte sa clipesc... Eu am ramas inca pe masuta din lemn, pe care m-am intins acoperindu-mi chipul cu ambele palme, gandindu-ma la el. Imi spusese "Amor"... In mitologia greaca el fiind zeul iubirii, o divinitate primordiala...semnificand atractia nascuta din Haos, fiu al Noptii si al Zilei... Atat imi amintesc din toate cartile citite, insa asta ce ar fi trebuit sa insemne? Este prima oara cand mi se adreseaza astfel... Ma ridic si eu de pe masa, indreptandu-ma spre birou. Deschid sertarul de jos, si scot de acolo o cutiuta in care imi tin serurile. O pun pe birou, deschizand-o si imi iau de acolo o eprubeta, inghit lichidul rosiatic si las eprubeta pe birou, insa din greseala dobor cutiuta de pe birou spargand tot ce se afla in ea.
-Raul, ce s-a intamplat? ma intreaba Gillan speriat.
-Blesteme! Am spart eprubetele... Ce ma fac, Gillan? il intreb eu disperat razemandu-ma de birou.
-Am nevoie de patru zile ca sa fac serul din nou... pana atunci cred ca ar trebui sa...
Nu l-am lasat sa continuie, deoarece stiam ca ma sfatuieste sa fac acelasi lucru ca Damien... adica sa beau sange uman, dar pot chiar daca asta ar insemna sa mor prin insetare. Ii spun acest lucru si lui Gillan, iar el da negativ din cap, privindu-ma cu o oarecare parere de rau, plecand apoi spre camera sa unde avea sa-mi pregateasca din nou serul.
Imi pare rau de faptul ca acum are de muncit cinci zice incontinuu din cauza mea... Urc in camera, trantindu-ma pe pat. Imi dau camasa jos aruncand-o pe unde apuc si imi inchid ochii dormind in cateva minute...

**************
Au trecut trei zile de cand nu am mai luat un ser si tot atatea de cand Damien nu a mai trecut pe la mine...
Ma simt atat de singur si sunt atat de slabit... Nici nu pot sa cobor din patul asta, din cauza lipsei serului. Cine stie cand va mai trece Damien pe aici... Imi este dor sa-i aud vocea si sa-l simt aproape de mine.
-Damien...
Ii pronunt numele in tacerea ca de mormant din camera, oftand apoi prelung...
- M-ai chemat? Vocea lui rasuna in incapere, insa nu il vad. Se apropie de mine, si se aseaza pe patul meu, luandu-mi mana si strangand-o usor.
-Damien?
-Cat de slabit esti. De mult ti-am spus ce trebuie sa faci ca sa traiesti, dar tu refuzi sa ma asculti.
Il privesc dar nu stiu ce ar trebui sa-i spun...Imi desface nasturii de la camasa, privindu-mi corpul, apoi ia de pe noptiera de langa patul meu un pahar pe care il sparge, de coltul de lemn, luand de pe jos unul din cioburile ascutite. Ma priveste pret de cateva secunde, si isi pune ciobul pe incheietura mainii drepte apasand atat incat sa patrunda prin piele, apoi trage de ciob, facand rana si mai mare. Sangele incepe sa-i curga din vene prelingandu-se pe mana.. Ce are de gand sa faca? Se apropie mai mult de mine, indepartandu-mi buzele cu mana stanga iar cealalta o pune deasupra lor lasand picaturile de sange sa-mi curga in gura. Simt dulceata lichidului rosu cum devine energie pura si ma face sa vreau mai mult... Damien ma prinde de brat si ma ridica in capul oaselor, in timp ce ma tine cu capul pe umarul lui... Inca nu am destula energie si ii pot mirosi sangele ce ii curge prin vene... Nu imi vine sa cred ca fac asta, dar ii dau la o parte suvitele de par ce ii stateau pe umar, ma apropiu de gatul sau si ii penetrez pielea cu caninii ascutiti savurandu-i sangele, care picatura cu picatura creeaza dependenta. Aud cum scapa un scancet de durere, dar nu ma respinge, ci imi da voie sa continui. Energia parca imi curge prin vene...Ma simt neobisnuit de bine... Nu stiam ca sangele unui jumatate vampir poate avea astfel de efecte. Imi desprind coltii de gatul lui, inghitind si ultima picatura din sangele sau care imi ramase pe limba...
-Ahhh! Ma simt atatat de bine... Damien... sangele tau e absolut delicios...
Totul se invarte cu mine, dar ma simt extraordinar... Parca m-a cuprins nebunia. Il prind pe Damien de gulerul camasii negre, urcandu-ma in bratele lui si trecandu-mi limba peste buzele sale voluptoase...