10-11-2010, 10:33 PM
Soo, se pare ca, din cand in cand mintea mea mai sare si la oneshoturi, deci m-am gandit sa scriu unul, yeah si oare cu cine?:)) DEH! de mult am vrut asta!>:) CU GACKT!
Here it goez ^^
Presupun ca trebuie disclaimer, no? doar il folosesc pe My Gaku :-"
Disclaimer: Nu detin nici unul dintre personajele reale ce vor aparea in oneshot si nu fac profit de pe urma lor.
<kukuku, asta e doar un fel de a spune! Evident ca GACKT imi apartine!=))>
Done! ^^
BUT FIRST!
--->Shou<--- din punctul lui de vedere povestesc ^^
--->My wonderful Gackt<---
Si desigur nu ma pot abtine, trebuie sa pun un video de la concertul "Swimsuit Festival" al lui Gackt doar ca sa ma multumesc eu =P~
here---> http://www.youtube.com/watch?v=CZUj5cN6D...re=related
Stăteam în spatele scenei pe o canapea, aşteptând ca trupa să îşi termine concertul la care eu nu făceam parte din fanii aceia nebuni. Am auzit ultima melodie a cântăreţului şi am expirat, uşor agitat. M-am privit în oglinda imensă din faţă mea, şi mi-am trecut mână prin părul meu şaten, aşezându-mi apoi bretonul care îmi deranja de ceva timp ochii negri, destul de sensibili. Poate că înfăţişarea mea nu era una prea impunătoare, corpul meu slab şi expresia de copil fiind în antiteză cu îndrăzneala şi curajul meu.
Gackt, bărbatul brunet, mult mai înalt decât mine îşi făcuse apariţia fiind urmărit de aproape de colegii săi, care respirau cu toţii greu din cauza agitaţiei de pe scenă , fiind însă mulţumiţi desigur de rezultatele eforturilor lor. Ochii albaştri ai artistului mă priveau confuzi, văzând că îl măsurăm din cap până în picioare, nu tocmai ca un fan, ci mai degrabă ca un duşman. Îl observam. Trupul lui neacoperit de vreun tricou sau alt material înafară de pantaloni, era transpirat ceea ce îl făcea să pară a fi din porţelan. Strălucea uşor în bătaia luminiilor slabe, iar expresia lui serioasă parcă îmi transmitea să vorbesc odată. Într-un final m-am ridicat neimpresionat în picioare.
-Ce caută creatura asta aici? întrebă Gackt, privindu-mă nedumerit, aplecându-se însă spre You.
-Stai liniÅŸtit, nu sunt aici pentru tine... ci pentru Chachamaru. Åži numele meu este Shou!
A ridicat neinteresat din umeri, făcându-mi semn cu capul spre cel pe care îl căutam, şi totuşi a întrebat cine sunt.
-Gaku, cred că acest copil e fiul unuia dintre organizatori, spuse You prinzându-l pe cântăreţ de braţ.
-Aşa e. Astfel am ajuns aici, am recunoscut eu imediat. Vreau să devin un chitarist la fel de bun ca Chachamaru şi vreau să intru în trupa asta! Am continuat pe urmă, foarte sigur pe vorbele mele.
-Hmm, scuză-mă băiete, dar am o vagă impresie că nu ştii cine selecţionează noii veniţi pe la noi, a intervenit Gackt, uşor confuz.
-Şi ce vei vrea tu? să mă rog de tine? eu ştiu să cânt la chitară, şi dacă m-ai asculta, ai ştii. Dar la ce să mă aştept din partea ta, tu care habar nu ai să gândeşti.
Ceilalţi mă priveau şocaţi, în timp ce cântăreţului parcă îi venea să radă. Ce să fac dacă îmi place să spun lucrurilor pe nume?
-Iar concluzia asta ai tras-o de unde...?
Întrebarea pusă de Gackt a fost calmă, în niciun caz pe un ton din care să denote supărare.
-De oriunde! tu eşti un fals, în schimb Chachamaru, You, şi ceilalţi nu sunt aşa! Eşti precum culoarea ochilor tăi... având în vedere ca porţi lentile de contact albastre. Înţelegi, nu? Pun pariu că în realitate nu eşti aşa cum ştiu toţi că eşti, "Oh Doamne, să vezi cum Gackt face aia şi aia, şi poate să facă şi de aia!". Prostii! Eu cred că tot ce ştii tu e să dai din gură, să apeşi câteva clape ale pianului la două-trei melodii, sau să te fâţâi cu o chitară pe scenă, care nici nu e conectată!
-Nu cred că am nevoie de un ţânc pe lângă mine pe care ar trebui să-l dădăcesc atunci când Chacha nu are chef, mulţumesc. Să plecăm băieţi, am chef de o baie! spuse cântăreţul, făcându-le semn celorlalţi, neparand atins de cuvintele mele în niciun fel.
-Ştiam eu! Vezi ce ziceam? poate că băieţii mă vor în trupă, dar pe tine nu te interesează decât ce vrei tu! m-am răstit eu, încrucişându-mi braţele la piept.
-Crezi că vreunul din ei te vrea pe lângă el? a întrebat el, întorcându-se spre ceilalţi care aveau câte un rânjet stupid pe faţă, făcându-l pe Gackt să se întrebe ce se întâmpla.
-Ştii, cred că numai copilul ăsta şi You au fost în stare să te critice în halul ăsta, singura diferenţă e că pe You l-ai luat la bătaie. Are tupeu. Mie îmi palce pustiu', spuse Jun-ji, toboşarul, încă zâmbind.
A fost pe rând aprobat de ceilalţi, reuşind să-i şteargă toată încrederea lui Gackt în cuvintele proprii.
-Dar e un copil! Haideţi băieţi, vorbiţi serios? Are măcar şaptesprezece ani?! întrebă brunetul, încă încercând să îşi menţină speranţele.
-Am nouăsprezece de fapt, am intervenit eu, rânjind.
-Gaku, am putea să îl ţinem cu noi cât timp mai rămânem aici, că oricum ziceai că vrei să rămâi o săptămâna sau două la vila pe care am închiriat-o, vedem ce ştie puştiul şi cum se descurcă, şi cu siguranţă o să îşi schimbe părerea şi despre tine, îi spuse Chachamaru liderului, care încă nu părea hotărât.
-Dar...
-Te rog... Fă-o pentru amicul tău, Chacha, pentru că nimeni nu a mai făcut asta ca să îmi spună mie cât de bun sunt la ceea ce fac, spuse chitaristul pe un ton de copil, făcând în acelaşi timp ochi de căţeluş.
-Dar ţi-am spus şi eu că îmi place foarte mult cum cânţi, şi You, şi oricare din băieţii ăştia. Asta nu se pune...? Văzând că amicul său cu părul lung începuse să se bosumfle, şi-a dat ochii peste cap şi parcă mai avea puţin şi scotea fum pe nas. Bine, fie! Îl luăm cu noi! dar trebuie să îl lase părinţii...
-Mă lasă! şi sunt destul de mare să decid singur, din câte îmi amintesc! Oricum, tata mi-a spus că e decizia mea, bine?
Până la urmă am ajuns să merg împreună cu ei la vila aceea închiriată despre care Chachamaru vorbea, şi am descoperit că era chiar imensă. De înţeles, din moment ce erau atâtea persoane... Dar ajunsesem să îmi fac griji pe o altă temă, şi anume: cu cine aveam să stau? Nu a durat mult până am aflat că trebuia să dorm împreună cu You deoarece Chacha avea un pat de o singură persoană, şi cu siguranţă nu m-aş fi dus în camera cântăreţului! Desigur, puteam dormi cu oricine altcineva, dar nu aveam nimic împotriva lui You, doar că încăperea lui era legată de a lui Gackt. Stăteam pe canapeaua din piele neagră, întinzându-mă uşor somnoros, şi gândindu-mă că eu nu aveam nicio haină la mine... cum aveam să dorm? Cum aveam să mă prezit ziua următoare în faţa celorlalţi? Cum aveam să ies afară dacă nu aveam nicio îmbrăcăminte?
Studiam pereţii, deşi puteam să pornesc televizorul din faţa canapelei, însă nu aveam chef de zgomot. Camerele erau foarte mari, de mărimea unor apartamente, unde erau de toate, inclusiv frigider, televizor... toate cele necesare!
You era la baie, făcea duş, probabil ca toţi ceilalţi. În scurt timp, am auzit uşa care făcea legătura între camera în care eu stăteam şi cea a lui Gackt. Cântăreţul intrase cu paşi siguri, apărând înaintea mea acoperit doar în partea de jos a corpului cu un prosop alb, şi era încă ud pe tot corpul, deoarece el abia îşi terminase duşul.
-Hai puştiule, poţi să faci duş dacă nu vrei să aştepţi până iese You. De obicei durează cam o jumătate de oră la el, îmi spuse Gackt, făcându-mi semn cu degetul spre încăperea lui.
-Cred că... am să aştept, am spus eu vrând mai mult să observ dacă reacţionează în vreun fel dacă îl refuzam, însă acesta a ridicat din umeri şi s-a întors. Nu părea a fi uşor de enervat. M-am răzgândit! am spus eu ridicându-mă în picioare. Am să fac duş la tine... Sper doar să nu turbez, am adăugat pe urmă, vrând să-i văd din nou reacţia, desigur pentru a-mi demonstra mie însumi că el nu era ceea ce părea.
-Ai auzit tu de un copil care să nu fie turbat în ziua de astăzi? anunţa-mă când găseşti vreunul, a spus acesta ironic, însă din nou pe un ton foarte calm, care începuse a mă enerva!
-Bătrâne, am nouăsprezece ani!
-Iar eu am treizeci şi şapte, tinere... Care este ideea acestei conversaţii?
Am dat negativ din cap, apoi am păşit în baie, închizând uşa în urma mea. M-am descotorosit de haine, lăsându-le să cadă pe gresia albă şi rece, apoi am păşit în cadă, urmând ca picăturile călduţe ale apei să mă relaxeze. Poate că nu am fost pe scenă cu ei, dar eram aproape la fel de obosit, şi nu înţelegeam de ce...
"Pentru un boşorog de treizeci şi şapte de ani, arăţi... destul de bine" gândeam eu forţându-mă singur, deoarece nu arăta "destul de bine" ci foarte bine! "La dracu' credeam că e numai vina televizorului că îl arată aşa tânăr!"
Mi-am luat gândul de la acea persoană, continuând să îmi spăl trupul, apoi după aproximativ zece minute, am păşit afară din cadă, luând unul dintre prosoape.Mi-am şters corpul prin atingeri uşoare, apoi mi-am înfăşurat un alt material alb în jurul taliei, ieşind afară din încăperea plină de aburi calzi. Am dat de Gackt, care stătea întins pe suprafaţa moale a patului său dublu, cu mâinile sub cap şi privind la televizor. Înainte să trec din camea lui în a violonistului, i-am auzit vocea.
-PuÅŸtiule, vino aici!
Mă speriase tonul lui, şi m-am întors instinctiv crezând că era ceva rău, şi m-am apropiat. Oare îl enervasem? Chiar în acel moment am observat cum arată fără lentilele lui de contact albastre, când ochii lui de un căprui intens, mă priveau insistenţi.
-Şterge-ţi părul sau ai mari şanse să răceşti! şi ţi-am lăsat pe canapeaua din camera lui You nişte haine pe care să le îmbraci ca să dormi.
-Dar tu eşti încă doar cu prosopul pe tine! Eu de ce aş răci?
-Pentru că eşti un copil şi pun pariu că răceşti imediat. Nu pari deloc rezistent.
Voiam să îl contrazic imediat, doar că în loc de un cuvânt, am reuşit să strănut de două ori, deci cred că am fost învins! Gackt îmi aruncase un prosop exact pe cap, iar eu m-am întors bosumflat în camera în care aveam să dorm.
Here it goez ^^
Presupun ca trebuie disclaimer, no? doar il folosesc pe My Gaku :-"
Disclaimer: Nu detin nici unul dintre personajele reale ce vor aparea in oneshot si nu fac profit de pe urma lor.
<kukuku, asta e doar un fel de a spune! Evident ca GACKT imi apartine!=))>
Done! ^^
BUT FIRST!
--->Shou<--- din punctul lui de vedere povestesc ^^
--->My wonderful Gackt<---
Si desigur nu ma pot abtine, trebuie sa pun un video de la concertul "Swimsuit Festival" al lui Gackt doar ca sa ma multumesc eu =P~
here---> http://www.youtube.com/watch?v=CZUj5cN6D...re=related
Uncontrol
Capitolul I
Stăteam în spatele scenei pe o canapea, aşteptând ca trupa să îşi termine concertul la care eu nu făceam parte din fanii aceia nebuni. Am auzit ultima melodie a cântăreţului şi am expirat, uşor agitat. M-am privit în oglinda imensă din faţă mea, şi mi-am trecut mână prin părul meu şaten, aşezându-mi apoi bretonul care îmi deranja de ceva timp ochii negri, destul de sensibili. Poate că înfăţişarea mea nu era una prea impunătoare, corpul meu slab şi expresia de copil fiind în antiteză cu îndrăzneala şi curajul meu.
Gackt, bărbatul brunet, mult mai înalt decât mine îşi făcuse apariţia fiind urmărit de aproape de colegii săi, care respirau cu toţii greu din cauza agitaţiei de pe scenă , fiind însă mulţumiţi desigur de rezultatele eforturilor lor. Ochii albaştri ai artistului mă priveau confuzi, văzând că îl măsurăm din cap până în picioare, nu tocmai ca un fan, ci mai degrabă ca un duşman. Îl observam. Trupul lui neacoperit de vreun tricou sau alt material înafară de pantaloni, era transpirat ceea ce îl făcea să pară a fi din porţelan. Strălucea uşor în bătaia luminiilor slabe, iar expresia lui serioasă parcă îmi transmitea să vorbesc odată. Într-un final m-am ridicat neimpresionat în picioare.
-Ce caută creatura asta aici? întrebă Gackt, privindu-mă nedumerit, aplecându-se însă spre You.
-Stai liniÅŸtit, nu sunt aici pentru tine... ci pentru Chachamaru. Åži numele meu este Shou!
A ridicat neinteresat din umeri, făcându-mi semn cu capul spre cel pe care îl căutam, şi totuşi a întrebat cine sunt.
-Gaku, cred că acest copil e fiul unuia dintre organizatori, spuse You prinzându-l pe cântăreţ de braţ.
-Aşa e. Astfel am ajuns aici, am recunoscut eu imediat. Vreau să devin un chitarist la fel de bun ca Chachamaru şi vreau să intru în trupa asta! Am continuat pe urmă, foarte sigur pe vorbele mele.
-Hmm, scuză-mă băiete, dar am o vagă impresie că nu ştii cine selecţionează noii veniţi pe la noi, a intervenit Gackt, uşor confuz.
-Şi ce vei vrea tu? să mă rog de tine? eu ştiu să cânt la chitară, şi dacă m-ai asculta, ai ştii. Dar la ce să mă aştept din partea ta, tu care habar nu ai să gândeşti.
Ceilalţi mă priveau şocaţi, în timp ce cântăreţului parcă îi venea să radă. Ce să fac dacă îmi place să spun lucrurilor pe nume?
-Iar concluzia asta ai tras-o de unde...?
Întrebarea pusă de Gackt a fost calmă, în niciun caz pe un ton din care să denote supărare.
-De oriunde! tu eşti un fals, în schimb Chachamaru, You, şi ceilalţi nu sunt aşa! Eşti precum culoarea ochilor tăi... având în vedere ca porţi lentile de contact albastre. Înţelegi, nu? Pun pariu că în realitate nu eşti aşa cum ştiu toţi că eşti, "Oh Doamne, să vezi cum Gackt face aia şi aia, şi poate să facă şi de aia!". Prostii! Eu cred că tot ce ştii tu e să dai din gură, să apeşi câteva clape ale pianului la două-trei melodii, sau să te fâţâi cu o chitară pe scenă, care nici nu e conectată!
-Nu cred că am nevoie de un ţânc pe lângă mine pe care ar trebui să-l dădăcesc atunci când Chacha nu are chef, mulţumesc. Să plecăm băieţi, am chef de o baie! spuse cântăreţul, făcându-le semn celorlalţi, neparand atins de cuvintele mele în niciun fel.
-Ştiam eu! Vezi ce ziceam? poate că băieţii mă vor în trupă, dar pe tine nu te interesează decât ce vrei tu! m-am răstit eu, încrucişându-mi braţele la piept.
-Crezi că vreunul din ei te vrea pe lângă el? a întrebat el, întorcându-se spre ceilalţi care aveau câte un rânjet stupid pe faţă, făcându-l pe Gackt să se întrebe ce se întâmpla.
-Ştii, cred că numai copilul ăsta şi You au fost în stare să te critice în halul ăsta, singura diferenţă e că pe You l-ai luat la bătaie. Are tupeu. Mie îmi palce pustiu', spuse Jun-ji, toboşarul, încă zâmbind.
A fost pe rând aprobat de ceilalţi, reuşind să-i şteargă toată încrederea lui Gackt în cuvintele proprii.
-Dar e un copil! Haideţi băieţi, vorbiţi serios? Are măcar şaptesprezece ani?! întrebă brunetul, încă încercând să îşi menţină speranţele.
-Am nouăsprezece de fapt, am intervenit eu, rânjind.
-Gaku, am putea să îl ţinem cu noi cât timp mai rămânem aici, că oricum ziceai că vrei să rămâi o săptămâna sau două la vila pe care am închiriat-o, vedem ce ştie puştiul şi cum se descurcă, şi cu siguranţă o să îşi schimbe părerea şi despre tine, îi spuse Chachamaru liderului, care încă nu părea hotărât.
-Dar...
-Te rog... Fă-o pentru amicul tău, Chacha, pentru că nimeni nu a mai făcut asta ca să îmi spună mie cât de bun sunt la ceea ce fac, spuse chitaristul pe un ton de copil, făcând în acelaşi timp ochi de căţeluş.
-Dar ţi-am spus şi eu că îmi place foarte mult cum cânţi, şi You, şi oricare din băieţii ăştia. Asta nu se pune...? Văzând că amicul său cu părul lung începuse să se bosumfle, şi-a dat ochii peste cap şi parcă mai avea puţin şi scotea fum pe nas. Bine, fie! Îl luăm cu noi! dar trebuie să îl lase părinţii...
-Mă lasă! şi sunt destul de mare să decid singur, din câte îmi amintesc! Oricum, tata mi-a spus că e decizia mea, bine?
Până la urmă am ajuns să merg împreună cu ei la vila aceea închiriată despre care Chachamaru vorbea, şi am descoperit că era chiar imensă. De înţeles, din moment ce erau atâtea persoane... Dar ajunsesem să îmi fac griji pe o altă temă, şi anume: cu cine aveam să stau? Nu a durat mult până am aflat că trebuia să dorm împreună cu You deoarece Chacha avea un pat de o singură persoană, şi cu siguranţă nu m-aş fi dus în camera cântăreţului! Desigur, puteam dormi cu oricine altcineva, dar nu aveam nimic împotriva lui You, doar că încăperea lui era legată de a lui Gackt. Stăteam pe canapeaua din piele neagră, întinzându-mă uşor somnoros, şi gândindu-mă că eu nu aveam nicio haină la mine... cum aveam să dorm? Cum aveam să mă prezit ziua următoare în faţa celorlalţi? Cum aveam să ies afară dacă nu aveam nicio îmbrăcăminte?
Studiam pereţii, deşi puteam să pornesc televizorul din faţa canapelei, însă nu aveam chef de zgomot. Camerele erau foarte mari, de mărimea unor apartamente, unde erau de toate, inclusiv frigider, televizor... toate cele necesare!
You era la baie, făcea duş, probabil ca toţi ceilalţi. În scurt timp, am auzit uşa care făcea legătura între camera în care eu stăteam şi cea a lui Gackt. Cântăreţul intrase cu paşi siguri, apărând înaintea mea acoperit doar în partea de jos a corpului cu un prosop alb, şi era încă ud pe tot corpul, deoarece el abia îşi terminase duşul.
-Hai puştiule, poţi să faci duş dacă nu vrei să aştepţi până iese You. De obicei durează cam o jumătate de oră la el, îmi spuse Gackt, făcându-mi semn cu degetul spre încăperea lui.
-Cred că... am să aştept, am spus eu vrând mai mult să observ dacă reacţionează în vreun fel dacă îl refuzam, însă acesta a ridicat din umeri şi s-a întors. Nu părea a fi uşor de enervat. M-am răzgândit! am spus eu ridicându-mă în picioare. Am să fac duş la tine... Sper doar să nu turbez, am adăugat pe urmă, vrând să-i văd din nou reacţia, desigur pentru a-mi demonstra mie însumi că el nu era ceea ce părea.
-Ai auzit tu de un copil care să nu fie turbat în ziua de astăzi? anunţa-mă când găseşti vreunul, a spus acesta ironic, însă din nou pe un ton foarte calm, care începuse a mă enerva!
-Bătrâne, am nouăsprezece ani!
-Iar eu am treizeci şi şapte, tinere... Care este ideea acestei conversaţii?
Am dat negativ din cap, apoi am păşit în baie, închizând uşa în urma mea. M-am descotorosit de haine, lăsându-le să cadă pe gresia albă şi rece, apoi am păşit în cadă, urmând ca picăturile călduţe ale apei să mă relaxeze. Poate că nu am fost pe scenă cu ei, dar eram aproape la fel de obosit, şi nu înţelegeam de ce...
"Pentru un boşorog de treizeci şi şapte de ani, arăţi... destul de bine" gândeam eu forţându-mă singur, deoarece nu arăta "destul de bine" ci foarte bine! "La dracu' credeam că e numai vina televizorului că îl arată aşa tânăr!"
Mi-am luat gândul de la acea persoană, continuând să îmi spăl trupul, apoi după aproximativ zece minute, am păşit afară din cadă, luând unul dintre prosoape.Mi-am şters corpul prin atingeri uşoare, apoi mi-am înfăşurat un alt material alb în jurul taliei, ieşind afară din încăperea plină de aburi calzi. Am dat de Gackt, care stătea întins pe suprafaţa moale a patului său dublu, cu mâinile sub cap şi privind la televizor. Înainte să trec din camea lui în a violonistului, i-am auzit vocea.
-PuÅŸtiule, vino aici!
Mă speriase tonul lui, şi m-am întors instinctiv crezând că era ceva rău, şi m-am apropiat. Oare îl enervasem? Chiar în acel moment am observat cum arată fără lentilele lui de contact albastre, când ochii lui de un căprui intens, mă priveau insistenţi.
-Şterge-ţi părul sau ai mari şanse să răceşti! şi ţi-am lăsat pe canapeaua din camera lui You nişte haine pe care să le îmbraci ca să dormi.
-Dar tu eşti încă doar cu prosopul pe tine! Eu de ce aş răci?
-Pentru că eşti un copil şi pun pariu că răceşti imediat. Nu pari deloc rezistent.
Voiam să îl contrazic imediat, doar că în loc de un cuvânt, am reuşit să strănut de două ori, deci cred că am fost învins! Gackt îmi aruncase un prosop exact pe cap, iar eu m-am întors bosumflat în camera în care aveam să dorm.
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]