[Yaoi] Memories

[AbiiShu']

Uff, capitol scuuuuurt! Dar mersi ca m-ai anuntat!
Ca de obicei, nu stiu daca mai are sens sa mentionez, m-ai ametit cu actiunea, la fiecare capitol povestea parca ar fi alta, desi personajele si caracterul lor este identic, si ma tot chinui sa pun totul cap la cap, dar e greu cu logica si lenea mea din ultima vreme.. :))
Finalul a fost pe placul meu, stii bine ca-mi plac tragediile si sper din tot sufletul sa nu se intample o minune si sa fie salvat inainte de a ajunge o rosie turtita pe asfalt!
Ma rog, nu chiar, Ash are nevoie de el la muuulte lucruri.
Cateva greseli am remarcat si eu, dar daca au fost deja precizate / comentate n-ar mai prea avea rost sa o fac si eu.
Bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand aduci nextul! :*

[Sushi]

Hei, bUnNy, bun venit ! >:D< Stiu ca am ceva, cam multe, greseli, motiv pentru care ma certa mereu diriga, dar incerc sa le diminuez cat de cat. Austin e plecat din tara, dar se va intoarce. Nu spun mai multe, e surpriza.
Trebuie sa-mi cer scuze , iar e un capitol scurt si intarziat. Sper sa va placa cat de cat.
Spor la citit :-*

Capitolul IX
- partea a doua -( Dylan )


- Ash ?

- Unde ma aflu ?
Cuvintele s-au auzit cu ecou in acel infinit alb. E o camera, dar nu exista nici o usa. Ma simt ca intr-un film, unul de prost gust, in care esti inchis intr-o incapere apoi vin niste extraterestrii la tine si incep sa faca experimente pe trupul tau. Sa-ti spele mintea si sa te trimita inapoi pe pamant. Bine, exagerez, nu exista extraterestrii rai .
- Dylan! ... Dylan Anthony !
Bunica ? Am inchis ochii brusc simtind cum o lumina ma orbeste. I-am dechis usor pentru a ma obisnuii cu lumina din jur.
- Scotia !
Am exclamat privind casuta bunicilor. La fel de micuta cum mi-o aminteam, dar ce caut aici ? Bunica m-a strigat iar si , nedorind sa o supar, am fugit spre casa impiedicandu-ma de radacinile unui copac. Credeam ca tata a taiat copacul si i-a smuls ranacinile. Ma ridic si-mi scutur hainele albe. Mama o sa ma omoare daca le-am patat din cauza ierbii. Imi privesc genunchii. Alb, un alb imaculat. Eram confuz, dar tot zambeam multumit. Imi era asa dor de bunica .
- Vin , vin !
Pe langa mine a trecut, eu ?! Nici nu stiu cum sa relatez ceea ce vedeam . Eram eu, sau o copie in miniatura a mea. Aha, am sa-i spun clona. Acum reiau, clonat m-a depasit intrand pe usa direct in bucatarie, o bucatarie asemanatoare cu cea din Harry Potter, aia a lui familia Weaslye . Bunica statea langa aragaz si in bucatarie se simtea mirosul de turta dulce, ador turta dulce.
- Buni, uite !
Izabella intra in bucatarie tinand in maini un borcan mare in care erau mai multi fluturi colorati . Simt cum ma strabate un fior de scarba, nu-mi plac deloc insectele astea, nu stiu de ce toata lumea le considera dragute. Am incercat sa ies din incapere, dar ceva ma tinea acolo, nu ma puteam misca, eram paralizat. Oftez lung continuand sa privesc .
- Bleah... Scoate creaturile alea din casa, sunt oribile.
Zambesc amuzat, clona era de aceasi parere cu mine, se pare ca semanam destul de mult. Sigur, eram eu cand eram mic. Iza incepe sa ii explice ca nu sunt niste creaturi, ca sunt draguti si colorati.
- Tu esti un copil mic si murdar.
Ei, asta a sunat urat, poate ca am talentul de a ma murdarii mereu, dar nu are ea nici un drept sa ma critice. Brusc mi-am amintit ce va urma . Am inghitit nodul ce mi s-a pus in gat incercand sa ma misc. Din nou nici un rezultat. In momentul urmator clona a sarit la fata smucindu-i borcanul din mana. M-am miscat odata cu el, auzind-o pe bunica cum tipa dupa mine sa-i dau verisoarei mele fluturasii inapoi si sa fiu cuminte.
Baietelul era urmarit indeapoape de fetita, iar eu fugeam la o mica distanta de cei doi . Stiam ce simte clona, era suparat si dorea sa se razbune. Am vazut cum ne apropiam de prapanstie, iar micul eu , loveste cu borcanul de pamant. Fluturii au inceput sa zboare .
- Nu !
Iza a incercat sa-i prinda, dar in urmatoarea clipa s-a impiedica si a inceput sa se rostogoleasca spre prapastie. M-am miscat incercand sa o prind, dar mainile mele eu trecut prin ea. Eram la marginea prapastiei. Am vazut-o cazand, iar trupul i s-a izbit de stancile de jos. Am tipat de groaza, la fel a facut si clona .
- Dylan !
Am intors capul vazand-o pe bunica alergand alaturi de mama spre noi. Am inceput sa tremur nestiind de ce vad toate astea. Nu-mi placea.
Totul a inceput sa se intunece, apoi m-am trezit iar in acea incapere alba. Era mai bine, dar amintirea celor intamplate imi era intiparita in minte. Atunci am spus ca s-a impiedicat si a cazut, dar eu eram vinovat, din vina mea Izza a murit. Nimeni nu m-ar fi condamnat, aveam doar sase ani, iar ea zece , eram niste copii. Totusi, ma simt oribil.
- Te simti groaznic, nu -o
- Da .
Vocea mea era joasa, soptita. Mi-am intors capul catre persoana cu care vorbeam si am recunoscut-o pe verisoara mea, Iza. M-am indepartat speriat . O priveam socat, iar ea doar sta acolo si zambea calm. Am inghitit in sec incercand sa-mi gasesc cuvintele , dar nu reuseam de fel.
-Nu-ti aminte-ai asa, nu ?
Am negat agitat spunandu-i ca imi aminteam doar cum s-a impiedicat si a cazut, nimic mai mult. Mi-a zambit bland, parea mai matura decat mi-o aminteam, mai puternica . M-am asezat jos oftand lung, iar fata mi-a urmat exemplul.
- Chiar m-am impiedicat si am cazut .
Surade trist si mi-am dat seama ca retraieste momentul, spaima ce a cuprins-o in momentul in care a cazut, durerea sfasietoare, toate imi pareau atat de cunoscute. De ce simt de parca eu as fi cel care le-a trait ?
- Trebuie sa lupti .
Sa lupt ? La ce se refera, nu inteleg nimic. Ma incrunt incercand sa gasesc un sens al cuvintelor ei, iar in clipa urmatoare realizez ca sunt iar in picioare. Nu mai era in acea " camera " alba. Era pe un acoperis, iar acolo se afla si Camelia. Surad amuzat cand o vad pe marginea cladirii. Sa se arunce, oricum nu-i decat o...
- Camelia...
Inca o clona . Aceasta s-a apropiat de femeie incercand sa o convinga sa se intoarca dar...
- Nu !
Era prea tarziu, picioarele i s-au desprins de pe marginea acoperisului si a cazul. Am auzit o bufnitura puternica si atunci am realizat ce s-a intamplat. Izza a batut de doua ori din palme si am ajuns din nou in locul din care am plecat.
- Am murit...

Simt cum sunt impins pe pat si Ash se aseaza deasupra mea.
- Esti nebun! Era sa fac cu inima !
- Lasa, am eu grija de inima ta.
Se apleaca si ma saruta apasat. Atat de dulce.

[Michee]

Interesant fic.Imi place ca de fiecare data cand incepi un capitol scrii mici fraze ,din prezent cum ar veni.Imi place de Dy, bietul de el sa trezit cu o nebuna(altfel nu pot sa o numesc)care ii spune ca e gravida si ca copilul e a lui,iar acum in final,ca si cand nu ar mai fi de ajuns,tipa il mai si impinge de pe acoperis.Asemenea femeie chiar ca merita titlul de Vaduva Neagra,si apropo ma enerveaza la culme.Ce "blestemat" este Dy!Debea astept sa-i vad reactia lui Ash cand va afla ca Dy e posibil sa fi dat coltul,sper ca Dy sa nu fi murit ci doar sa fie in coma si sa-si revina repede pentru a pune ,in primul rand ,capat nuntii.Debea astept continuarea si te felicit pentru acest capitol tare.Spor la scris!

[ohaio_angel]

Hey,
In sfarsit noul capitol. Mda, asta imi aminteste cat te-am batut la cap sa-l faci. In fine. Acum ii superb, imi place, dar vreau neaparat sa aflu cand Dy se va terzi. M-au cam speriat :)) , aproape, intamplarea. Verisoara lui, Izza (biata de ea T_T ). Macar Dy regreta ce s-a intamplat. Corect?:D.
Hmm..vreau sa apara si Ash odata, imi e dor de el ^^. Tie nu?...:))..
Ok. Sti ca te astept si cu next-ul.Asa ca bafta^^ la inspiratie
>:D<

[FuNnY bUnNy]

Hi!:*. Comentariu super intarziat , stiu , dar n-am mai trecut de mult pe aici din lipsa de timp. Multumesc pentru ca m-ai anuntat de next>:D<. A fost interesanta povestea cu verisoara lui , desi trista , cum a fost interesant si faptul ca a patit si el aproape acelasi lucru. Si-a amintit asta dupa ce s-a lovit de asfalt , banuiesc. Oricum , sunt sigura ca nu il omori , dar Camelia trebuie sa plateasca>:):D.
Greselile:
-"nu exista nici o usa"(nicio)
-"niste extraterestrii" , "nu exista extraterestrii rai"-in ambele cazuri se scrie "extraterestri".
-"pentru a ma obisnuii cu lumina"(obisnui)
-"aia a lui familia Weaslye"-am observat ca incerci sa creezi o exprimare cat mai informala , una a unui pustan , dar asta a sunat un pic ciudat. Cred ca s-ar fi vazut mai bine daca scriai "aia a familiei Weaslye". In vorbire sa zicem ca mai "evadeaza" expresii d'astea , dar in scriere se vede cam urat. "A lui" se foloseste cand apare un nume masculin dupa(a lui Mihai).
-"de aceasi parere"(aceeasi)
-"am talentul de a ma murdarii mereu"(murdari)
-"nu are ea nici un drept" , "Din nou nici un rezultat"- "niciun" in ambele cazuri.
-"dar nu reuseam de fel"(defel)-cand e sinonim cu "deloc" sau "nicidecum" se scrie legat.
-"Nu-ti aminte-ai asa"(aminteai)
-"Ash se aseaza deasupra mea"(asaza)-stiu ca suna ciudat , dar asa e corect.
In rest imi place cum povestesti , cum descrii , deci te astept cu next cat mai repede. Bye si spor la lucru!;)<3

[Aneedo]