24-06-2009, 10:24 PM
well,well,well! :D
In sfarsit am venit cu noul capitol. Capitolul 5. L-am postat pe tot si sper sa va placa! Deci, Enjoy! ^___^
Capitolul 5 – Ritm si pasiune
Ce vane sfarleze suntem noi,oamenii! Eu, care hotarasem sa stau departe de orice relatii sociale si multumeam stelei mele pentru ca, in sfarsit, descoperisem un loc unde era aproape cu neputinta sa am asemenea legaturi, eu - o biata faptura - in seara aceea, cand James ma conduse pana acasa , nu am facut decat sa ma gandesc la cele intamplate. Desigur,eram foarte ametita in urma “sarutului” pe obraz iar parfumul lui inca staruia in narile mele. I-am salutat pe ai mei care isi serveau cina ca in fiecare seara, la aceeasi ora. M-au chemat si pe mine dar le-am spus ca nu mi-e foame
Am urcat anevoios pe scari inspre dormitorul meu, incercand din rasputeri sa adorm si sa uit de ziua aceea atat de nereala, am reusit pe la un 12 sa atipesc putin insa zgomotul telefonului m-a trezit brusc furandu-mi si acele cateva momente dulci ale somnului. Intinzandu-ma fara chef pana la noptiera sa-l iau, am putut observa cu exactitate de la cine este mesajul si in urmatoarea secunda m-am repezit sa citesc ce primisem.
“ Buna copilas! Sper ca nu dormi! Vroiam sa-ti spun ceva la care m-am gandit mult decand ne-am despartit. In primul rand ai convingerea ca imi lipsesti. Cred ca incep sa ma
atasez mult de tine Gaby! Nu stiu ce poate insemna asta dar nu-mi pasa ,
pt. ca sunt ferm convins de un lucru. Imi placi! Dupa timpul pentrecut azi chiar cred asta.
Poate ca nu-ti convine,dar,eu asta simt.
Sper sa te gandesti la ce ti-am spus.
Te sarut dulce! “
De la : James Stewart
28/06/2004 00:23
Simteam ca nu mai am aer iar apoi mi-am dat seama ca uitasem sa mai respir si pentru cateva momente mi se facuse rau. Imi batea inima cu putere si nu stiam daca visam sau traiam prezentul. Mesajul era de la James si in urma textului citit eram gata sa scot un tipat necontrolat dar m-am abtinut cat am putut de mult.
James chiar ma placea. Asa cum spunea si el, aveam convingerea asta. Nu ma asteptam sa fie atat de direct cu mine pentru ca pare mereu un tip de persoana inchisa in el si ciudata. Bine..ciudat pana am inceput sa-l cunosc mai bine, insa la asta nu ma asteptasem deloc. Intr-un fel eram fericita desi imi era greu sa recunosc, sentimentul era reciproc.
Ma mai linistisem putin si-am hotarat ca vreau sa adorm si sa ma cufund in visele mele acolo unde James era doar al meu insa, in realitate era doar un vis. Sau cel putin asa credeam . Dupa 10 minute de gandire,telefonul meu vibrase din nou. Era tot el. Insa aveam sa regret foarte repede ca citisem acel mesaj:
“ P.s : am uitat sa mentionez ca plec cu parintii pentru 2 zile.
O excursie neasteptata. Imi va fi dor de tine.
Noapte buna.”
Uromatoarea zi, avea sa fie una foarte banala. James plecase la prima ora a diminetii. Nu avusem ocazia sa-i urez drum bun si toate celelalte. “Imi voi petrece timpul alaturi de Rogue,Jake si ceilalti.” Am gandit posomorata. Acum aveam ocazia sa-i dau lui Rogue dreptatea pe care o astepta si sa-i povestesc ce mi se intamplase cu o zi in urma.
Norocul meu ca , in aceste 2 zile voi avea ore usoare si destul timp pentru a petrece cu restul prietenilor mei. Deja imi imaginam toate acele cuvinte care urmau sa-mi fie adresate: “stiam adevarul” “il place pe James” urmate de cateva hohote de ras.
Am coborat repede sa imi servesc micul dejun si am plecat la scoala uitand de calatoria lui James, cu gandul ca ne vom vedea din nou. Insa dezamagirile erau gata sa apara deoarece il stiam mereu asteptand in fata scolii, afisand un zambet larg cand ma vedea,si toate acestea se sfarsisera acum. Ma bucuram insa ca timpul estimat era de 4 zile. “Il voi vedea in curand” mi-am spus rasufland usurata. Insa, daca stiam ce va urma pe parcursul viitorului probabil nu as fi gandit acele cuvinte care cu siguranta au complicat situatia si mai mult
Ajunsesem in sala de clasa, cand, colegii au sarit asupra mea cu intrebari la care nici macar nu stiam sa raspund.
-Hei Gaby! Ce s-a intamplat cu tine ieri de ai plecat de la ore? Spuse Rogue.
-Ahh.. ..
Dar nu incepusem nici bine sa raspund ca Jake a si venit cu o alta intrebare.
- Ai fost cu James ?
- Mm...James?
- Da. Te-am vazut cu el.
- M-ai urmarit? Am intrebat infuriata.
- E usor sa privesti pe geam .
- Aa. Asa deci. Da am fost cu el. M-a invitat sa ne plimbam.
- Chiulind de la ore? Se mira Mel.
- Nu am chiulit. Doar mi s-a facut rau dintr-o data si am plecat.
- Cu James..? adauga Rogue.
- Calmati-va. Nu e nimic special.
- Nimic? Nu ai nimic sa ne spui? Iar apoi Jake se apleca peste mine, eu pierzandu
mi echilibrul si aterizand pe scaun.
- Auu! Am exclamat copilareste! Nu! Nu e nimic de spus.
- Gaby ! Daca nu vorbesti cu noi, prietenii tai cei mai buni, atunci cu cine ?
- Nu am mentionat ca am nevoie sa vorbesc cu cineva. Si mai ales despre subiectul
acesta.
- Deci nu ai nevoie sa vorbesti cu noi, nu?
- Cam asa ceva. Iar apoi mi-am dat seama ce prostie spusesem si incercand sa
repar greseala m-am “improscat cu noroi” si mai mult, cum se spune.
- Bine atunci! Uita pentru moment ca iti mai suntem prieteni si cand vei avea
nevoie de noi sa nu ne cauti. Vom fi departe.. Adauga Rogue revoltata.
- Bine.Scuze atunci! Am sa va spun daca asta vreti!
- Daca faci asta doar sa ne tii aproape nu te mai deranja. Te scutim de un efort in
plus.
Spus si facut. In urmatorul moment plecasera toti 3 si am ramas perplexa in urma certei noastre. Nu se mai purtasera asa niciodata. Stiam ca au obiceiul sa traga de mine pana cand spun totul .insa acum, ma lasasera fara cuvinte si plecasera ca si cand s-ar fi terminat o poveste de care vroiau sa scape fara a intoarce privirea in urma. Asa se purtasera ei cu mine. Ma simteam vinovata. Era un motiv cam banal in sinea lui pentru o cearta apriga cum fusese aceasta insa cuvintele date pe fata fusesera mult mai dure. Ceea ce facea ca situatia sa para una cat se poate de serioasa.
In urmatoarea zi nu gasisem nimic special de facut, avand in vedere ca eram certata cu cei mai buni prieteni ai mei nu aveam de cat sa-l astept pe James care urma sa vina in dupaamiaza aceasta.Trecusem deja de majoritatea orelor plictisitoare dar mai aveam de rezistat destul de mult pana la terminarea lor definitiva pe acea zi, asa ca m-am gandit sa ma scutesc de ele si sa chiulesc in felul in care ma invatase James. Incepuse sa-mi placa asta. Nu aveam prea multa nevoie de scoala .Cred ca eram indeajuns de matura sa fac diferenta dintre un prosop si o batista. Si am plecat imediat ce s-a sunat de pauza. Rogue si Jake nu au mai comentat nimic de aceasta data. Incepeau sa se obisnuiasca asa ca nu le-am dat prea multa atentie cand m-au privit iesind pe usa clasei.
Pasind inafara scolii, m-am simtit mai libera, ca si cand nu as fi auvt nici o responsabilitate, nici o obligatie. Nu ma gandeam sub nici o forma sa merg acasa ci doar sa-mi petrec acea dupaamiaza cutreierand strazile si aleele orasului in asteptarea lui James. Asa ca am decis sa merg spre parcul de langa gara pe unde el sigur va trece si ne vom intalni. Apoi am inceput sa grabesc pasul realizand ca numai am decat putin timp pana la sosirea lui si ajungand , m-am trantit pe o banca epuizata de puterile mele. Fireste, parea un lucru total prostesc. Situatia semana cu unul din acele filme americane foarte prost realizate cand ea se grabeste sa-si astepte iubitul care va sosi in urma unui grav incident din care a scapat cu viata . Insa eu il asteptam asa de mult pe James incat nu-mi pasa in ce fel compara lumea situatia mea in acest moment.
Trecusera deja 15 minute de gand tot asteptam. Incepusem sa ma gandesc ca poate James a plecat direct spre casa si nu a mai avut timp sa admire si peisajul insorit din parc. M-am ridicat de pe barele reci ale bancii si am inceput sa ma plimb din nou atingand fiecare copac ce-mi iesea in cale pana cand m-am oprit in fata unuia si am inceput sa privesc in jurul meu. Nu-l vedeam nicaeri si m-am intristat rostindu-i numele intr-un ritm necontrolat.
-James..imi spuneam pentru sine insa vocea se facea auzita de la un metru
distanta, si ca drept raspuns o voce catifelata mi-a soptit langa ureche:
-Pe mine ma cautai?
Am simtit cum doua maini se impletesc de jur imprejurul trupului meu, strangandu-ma puternic dar totusi cu multa atentie si.....dragoste. Iar atunci i-am simtit trupul atingandu-se de al meu incalzindu-ma din crestetul capului pana in varful picioarelor. Il simteam atat de aproape, atat de intens, cu un parfum ce ma imbata, efectiv, si toate aceste sentimente intr-o situatie atat de banala. Am intors capul spre el unde emotia mea necontrolata nu a incetat sa apara. Buzele sale se conturau intr-un suras delicat facandu-ma sa rosesc atat de mult incat simteam ca ard si realizand prea tarziu cat de apropiati suntem unul de celalalt James a inceput sa-si atinga buzele de ale mele foarte delicat,provocandu-ma atat de mult incat am raspuns sarutului sau inevitabil si atat de pasional incat simteam ca acum fac parte din el. Incercam sa rascolesc printre sentimente,sa-mi dau seama ce simt acum, cand James ma tine in brate si ma saruta.Imi dadeam seama ce simt. Dragoste. Pe cat de nebunesc parea, pe atat de real era. In acel moment nu stiam decat ca nu vreau ca el sa termine sarutul, pentru ca eu,sigur nu aveam de gand sa o fac. Puteam ramane asa pentru o vesnicie si nu cred ca m-ar fi deranjat intr-un fel .Apoi, s-a departat putin de mine insa eram tot in bratele lui. Ne priveam in ochi si situatia vorbea de la sine. Nu erau nevoie de prea multe cuvinte.
- Gaby.. a rostit fara sa-si ia privirea macar o clipa.
Am sarit cu bratele agatandu-ma de gatul lui si imbratisandu-l cat am putut de mult in timp ce mainile sale treceau peste spatele meu intr-un « dans » usor.
- Mi-a fost dor de tine ! I-am spus respirand usurata si lasand capul sa-mi alunece pe 0umarul sau.
- Si eu ti-am simtit lipsa! Probabil mult mai mult decat ai facuto tu.
- Poate! Dar am asteptat cu nerabdare sa te vad! Chiar am chiulit de la ore pentru
Asta.
Chicoti.
- Serios? Inseamna ca am reusit sa te invat ceva. :]
- Nu...inseamna ca m-ai facut sa-mi dau seama ca esti mult mai important pentru
mine decat este scoala. Pentru ca....
- Da....?
- Pentru ca...te plac. Chiar te plac James si sper ca nu par o fraiera in fata ta.
- Ba da! Pari! Pentru ca nu ai stiut sa-mi spui asta incat de la inceput.
- Am crezut ca nu vei simti la fel , si decat sa sufar o dezamagire mai bine as fi
tacut.
- Dar asta nu s-a intamplat. Tu stii la fel de bine ca si mine ca sentimentul e
reciproc si nu putem schimba asta chiar daca ne dorim sau nu.
- Stiu, dar...mie frica.
- De ce?
- Mie frica ca intr-o zi, tu ma vei parasi si vei pleca. Si nu vreau asta.
Fara sa-mi dau seama lacrimile mele au inceput sa curga necontrolat iar James mi-a cuprins fata in palmele sale stergandumi-le usor.
- Asta sigur nu se va intampla. Pentru ca tin prea mult la tine ca sa te parasesc.
- Promiti?
- Nu. Iti jur. Ai cuvantul meu ca mereu voi fi alaturi de tine.
Dupa ce imi rostise acele cuvinte cu atata incredere de sine, m-am simtit mai bine.
Credeam in el si stiam ca spune adevarul.
*
A doua zi, am mers impreuna la scoala, evident cu masina lui caci eu mai aveam cel putin un an pana la permis. Ajungand la scoala, ne-am despartit fara nici macar un contact vizual deoarece, inca nu doream sa fac relatia noastra publica. Orele trecusera mai repede azi, acum ca el era din nou cu mine. Ne aflam in pauza mare unde am stat de vorba cu Samantha, tipic pentru mine caci nu prea comunicam si apoi m-am indreptat spre sala de sport.
Eram singura in vestiar , schimbandu-ma pentru ora de educatie fizica . Liniste , doar atat auzeam , dar in gandul meu , desluseam vocea sa , in timp ce ochii nu-mi aratau altceva decat surasul sau. Apoi , ii audzeam glasul , dar pana sa-mi dau seama ca provenea din lumea reala , era prea tarziu .
- Hey ! Baieti , inca nu sunteti gata ?
Neauzind niciun raspuns , baiatul intra . Priveam in gol , ochii imi erau atintiti la el , dar eu vedeam imaginea sa in gandul meu ... Subit , ma trezesc la realitate si incerc sa-mi acopar goliciunea corpului realizand ca sunt doar in lenjerie intima . Se aproprie de mine , dar eu ma dau doi pasi inapoi . In obrajii lui rosii se citea rusinea si situatia care l-a intimidat profound prin faptul ca, eu stateam in fata lui mai mult dezbracata, si-l priveam direct in ochi.
-..Sigur e in vestiar. Sa cautam acolo! Se auzisera cateva voci in urma carora James isi intoarse capul spre usa apoi spre mine. Am incercat sa respir dar dintr-o data m-am facut alba la fata si incepuse sa mi se faca rau. Gandul ca un grup de baieti ne-ar vedea pe noi doi aici ,eu stand in fata celui mai cunoscut baiat din scoala, pe jumatate goala nu-mi suradea. Iar in secunda urmatoare, usa scartai deschizandu-se usor si baietii care dadusera sa intre au fost brusc speriati de James care furios, incerca sa-i indeparteze.
- Dispareti de-aici ! Hai , nu am toata ziua la dispozitie ! Voi chiar nu intelegeti , sau trebuie sa trec la lucruri mai dure? Si imediat, James isi izbi pumnul in perete.
Reusise sa-i sperie pe baieti , care o luasera la fuga , uitand de tot. El se intoarse spre mine cu capul aplecat intr-o parte, aruncandu-mi hainele.
-Mai bine te-ai imbraca. Nu vreau sa repet scena inca o data.
In urma acestor replici, mi-am tras pe mine pantalonii si tricoul rusinata mai mult decat el, de acea situatie. Apoi, multumindu-i, m-am indreptat spre el. Pe bratul cu care lovise peretele se strecura un firicel de sange , o dara rosiatica care se prelingea pe pielea creola a baiatului .
-Sa mergem la cabinetul medical .
- Nu e nevoie ! imi replica cu duritate.
- James , sa nu aud vre-un comentariu ! i-am spus incercand sa-l conving, si s-a lasat purtat de mana mea care l-a tras pana la cabinet.
Albul ce ma inconjura , mirosul bolnavicios al medicamentelor imi inducea o stare nu prea placuta , alaturi de linistea enervanta ce se asternu peste incapere cat timp asistenta ii oferi ingrijirile necesare . Cu grija , ma asezasem pe unul dintre scaune , meditand la ceea ce tocmai se intamplase .
Imposibil ca un baiat sa faca asa ceva pentru mine , imi spuneam atunci . Credeam ca e doar un vis frumos , ca va urma sa ma trezesc , sa dau iar de cruda realitate ...Incercam sa gasesc un motiv pentru care a facut asta .Dar era totusi James.Ma asteptam probabil sa faca ceva intr-o asemenea situatie. Pret de cateva minute , am trecut intr-un univers paralel , m-am detasast de mind insami si am devenit spectator al vietii mele . Am incercat sa ma transpun in pielea sa , sa gandesc asa cum el ar fi facut-o , sa rascolesc in adancul inimii sale pentru a descoperii ceea ce vroiam .
- Data viitoare incearca un sac de box , pun pariu ca e mai putin dureros , spuse asistenta privindu-l dojenitor .
Imi zambise si mie privindu-ma,dar nu puteam lasa feiricirea sa-mi acopere chipul cand stiam ca toate astea s-au intamplat din cauza mea .
Dupa “micul incident” am coborat jos, in curtea scolii. Am incercat sa-mi cer scuze , gest care acum mi se pare deplasat . I-am spus ca-mi pare rau , iar el m-a asigurat ca totul este in regula . Imi este cam greu sa cred asta avand in vedere bandajul ce-i acoperea mana , dar atunci eram mult prea naiva pentru a vedea asa ceva . L-am urmat pana pe terenul de sport , unde comentariile nu au incetat sa apara ...
- James , ti-am spus sa nu stai pe langa ea ! E nebuna ! Adauga Kalli.
- Nu mai nebuna ca o catea ce se agata de orice baiat ii iese in cale , striga el exasperat. Se vedea ca nu o suporta prea mult.
Ochii albastri , ca de gheata ai blondei ma priveau , ura citindu-se in adancul lor . Ma bucuram ca in sfarsit cineva a avut curajul sa-i spuna ceea ce eu am vrut sa fac demult . I-am lasat in urma pe cei doi , indreptandu-ma spre terenul mic , cum ii spuneam noi , unde am stat de vorba cu cateva dintre colege .
Oricat as fi incercat sa nu-l privesc , sa nu-l admir din umbra , nu am reusit . Ochii imi fugeau spre el , in timp ce vorbele colegelor nu ajungeau la mine , fiind oprite de vocea sa . Nu vedeam nimic , in afara chipului sau , nu vroiam sa aud nimic , decat glasul sau ... In acel moment exista doar el pentru mine ... Nu exista nimic decat doua smaralde stralucind in intuneric , ghidandu-ma tot mai aproape de el ...
In ciuda celor intamplate in acea zi , totul a ramas la fel pentru mine , domnisoara timida , ce asteapta ca el sa devina un print pe cal alb care va veni sa o salveze . De ce ? ma intreb azi , privind in urma . Ar fi trebuit sa ma salveze de mine , de prostia mea ...
Am continuat sa-l admir din umbra . In acea zi , insa , norocul a facut sa nu fiu nevoita sa ma scund , deoarece ochii sai erau chiar langa mine . Incercam din rasputeri sa nu ma uit insistent la el , dar buzele sale ce erau arcuite intr-un zambet atat de copilaros nu ma lasau sa fac acest lucru . Vroiam sa cred ca zambeste doar pentru mine , ca veselia din ochii sai imi este dedicata mie , pentru a-mi lumina chipul .. insa, poate nu totul era asa cum doream eu sa fie si-am incetat sa mai sper ca, totusi, o minune se va intampla. Si am ramas cu o concluzie din toata treaba asta. Mergeam intr-un ritm destul de echilibrat, iar eu, facusem o pasiune pentru el.
In sfarsit am venit cu noul capitol. Capitolul 5. L-am postat pe tot si sper sa va placa! Deci, Enjoy! ^___^
Capitolul 5 – Ritm si pasiune
Ce vane sfarleze suntem noi,oamenii! Eu, care hotarasem sa stau departe de orice relatii sociale si multumeam stelei mele pentru ca, in sfarsit, descoperisem un loc unde era aproape cu neputinta sa am asemenea legaturi, eu - o biata faptura - in seara aceea, cand James ma conduse pana acasa , nu am facut decat sa ma gandesc la cele intamplate. Desigur,eram foarte ametita in urma “sarutului” pe obraz iar parfumul lui inca staruia in narile mele. I-am salutat pe ai mei care isi serveau cina ca in fiecare seara, la aceeasi ora. M-au chemat si pe mine dar le-am spus ca nu mi-e foame
Am urcat anevoios pe scari inspre dormitorul meu, incercand din rasputeri sa adorm si sa uit de ziua aceea atat de nereala, am reusit pe la un 12 sa atipesc putin insa zgomotul telefonului m-a trezit brusc furandu-mi si acele cateva momente dulci ale somnului. Intinzandu-ma fara chef pana la noptiera sa-l iau, am putut observa cu exactitate de la cine este mesajul si in urmatoarea secunda m-am repezit sa citesc ce primisem.
“ Buna copilas! Sper ca nu dormi! Vroiam sa-ti spun ceva la care m-am gandit mult decand ne-am despartit. In primul rand ai convingerea ca imi lipsesti. Cred ca incep sa ma
atasez mult de tine Gaby! Nu stiu ce poate insemna asta dar nu-mi pasa ,
pt. ca sunt ferm convins de un lucru. Imi placi! Dupa timpul pentrecut azi chiar cred asta.
Poate ca nu-ti convine,dar,eu asta simt.
Sper sa te gandesti la ce ti-am spus.
Te sarut dulce! “
De la : James Stewart
28/06/2004 00:23
Simteam ca nu mai am aer iar apoi mi-am dat seama ca uitasem sa mai respir si pentru cateva momente mi se facuse rau. Imi batea inima cu putere si nu stiam daca visam sau traiam prezentul. Mesajul era de la James si in urma textului citit eram gata sa scot un tipat necontrolat dar m-am abtinut cat am putut de mult.
James chiar ma placea. Asa cum spunea si el, aveam convingerea asta. Nu ma asteptam sa fie atat de direct cu mine pentru ca pare mereu un tip de persoana inchisa in el si ciudata. Bine..ciudat pana am inceput sa-l cunosc mai bine, insa la asta nu ma asteptasem deloc. Intr-un fel eram fericita desi imi era greu sa recunosc, sentimentul era reciproc.
Ma mai linistisem putin si-am hotarat ca vreau sa adorm si sa ma cufund in visele mele acolo unde James era doar al meu insa, in realitate era doar un vis. Sau cel putin asa credeam . Dupa 10 minute de gandire,telefonul meu vibrase din nou. Era tot el. Insa aveam sa regret foarte repede ca citisem acel mesaj:
“ P.s : am uitat sa mentionez ca plec cu parintii pentru 2 zile.
O excursie neasteptata. Imi va fi dor de tine.
Noapte buna.”
Uromatoarea zi, avea sa fie una foarte banala. James plecase la prima ora a diminetii. Nu avusem ocazia sa-i urez drum bun si toate celelalte. “Imi voi petrece timpul alaturi de Rogue,Jake si ceilalti.” Am gandit posomorata. Acum aveam ocazia sa-i dau lui Rogue dreptatea pe care o astepta si sa-i povestesc ce mi se intamplase cu o zi in urma.
Norocul meu ca , in aceste 2 zile voi avea ore usoare si destul timp pentru a petrece cu restul prietenilor mei. Deja imi imaginam toate acele cuvinte care urmau sa-mi fie adresate: “stiam adevarul” “il place pe James” urmate de cateva hohote de ras.
Am coborat repede sa imi servesc micul dejun si am plecat la scoala uitand de calatoria lui James, cu gandul ca ne vom vedea din nou. Insa dezamagirile erau gata sa apara deoarece il stiam mereu asteptand in fata scolii, afisand un zambet larg cand ma vedea,si toate acestea se sfarsisera acum. Ma bucuram insa ca timpul estimat era de 4 zile. “Il voi vedea in curand” mi-am spus rasufland usurata. Insa, daca stiam ce va urma pe parcursul viitorului probabil nu as fi gandit acele cuvinte care cu siguranta au complicat situatia si mai mult
Ajunsesem in sala de clasa, cand, colegii au sarit asupra mea cu intrebari la care nici macar nu stiam sa raspund.
-Hei Gaby! Ce s-a intamplat cu tine ieri de ai plecat de la ore? Spuse Rogue.
-Ahh.. ..
Dar nu incepusem nici bine sa raspund ca Jake a si venit cu o alta intrebare.
- Ai fost cu James ?
- Mm...James?
- Da. Te-am vazut cu el.
- M-ai urmarit? Am intrebat infuriata.
- E usor sa privesti pe geam .
- Aa. Asa deci. Da am fost cu el. M-a invitat sa ne plimbam.
- Chiulind de la ore? Se mira Mel.
- Nu am chiulit. Doar mi s-a facut rau dintr-o data si am plecat.
- Cu James..? adauga Rogue.
- Calmati-va. Nu e nimic special.
- Nimic? Nu ai nimic sa ne spui? Iar apoi Jake se apleca peste mine, eu pierzandu
mi echilibrul si aterizand pe scaun.
- Auu! Am exclamat copilareste! Nu! Nu e nimic de spus.
- Gaby ! Daca nu vorbesti cu noi, prietenii tai cei mai buni, atunci cu cine ?
- Nu am mentionat ca am nevoie sa vorbesc cu cineva. Si mai ales despre subiectul
acesta.
- Deci nu ai nevoie sa vorbesti cu noi, nu?
- Cam asa ceva. Iar apoi mi-am dat seama ce prostie spusesem si incercand sa
repar greseala m-am “improscat cu noroi” si mai mult, cum se spune.
- Bine atunci! Uita pentru moment ca iti mai suntem prieteni si cand vei avea
nevoie de noi sa nu ne cauti. Vom fi departe.. Adauga Rogue revoltata.
- Bine.Scuze atunci! Am sa va spun daca asta vreti!
- Daca faci asta doar sa ne tii aproape nu te mai deranja. Te scutim de un efort in
plus.
Spus si facut. In urmatorul moment plecasera toti 3 si am ramas perplexa in urma certei noastre. Nu se mai purtasera asa niciodata. Stiam ca au obiceiul sa traga de mine pana cand spun totul .insa acum, ma lasasera fara cuvinte si plecasera ca si cand s-ar fi terminat o poveste de care vroiau sa scape fara a intoarce privirea in urma. Asa se purtasera ei cu mine. Ma simteam vinovata. Era un motiv cam banal in sinea lui pentru o cearta apriga cum fusese aceasta insa cuvintele date pe fata fusesera mult mai dure. Ceea ce facea ca situatia sa para una cat se poate de serioasa.
In urmatoarea zi nu gasisem nimic special de facut, avand in vedere ca eram certata cu cei mai buni prieteni ai mei nu aveam de cat sa-l astept pe James care urma sa vina in dupaamiaza aceasta.Trecusem deja de majoritatea orelor plictisitoare dar mai aveam de rezistat destul de mult pana la terminarea lor definitiva pe acea zi, asa ca m-am gandit sa ma scutesc de ele si sa chiulesc in felul in care ma invatase James. Incepuse sa-mi placa asta. Nu aveam prea multa nevoie de scoala .Cred ca eram indeajuns de matura sa fac diferenta dintre un prosop si o batista. Si am plecat imediat ce s-a sunat de pauza. Rogue si Jake nu au mai comentat nimic de aceasta data. Incepeau sa se obisnuiasca asa ca nu le-am dat prea multa atentie cand m-au privit iesind pe usa clasei.
Pasind inafara scolii, m-am simtit mai libera, ca si cand nu as fi auvt nici o responsabilitate, nici o obligatie. Nu ma gandeam sub nici o forma sa merg acasa ci doar sa-mi petrec acea dupaamiaza cutreierand strazile si aleele orasului in asteptarea lui James. Asa ca am decis sa merg spre parcul de langa gara pe unde el sigur va trece si ne vom intalni. Apoi am inceput sa grabesc pasul realizand ca numai am decat putin timp pana la sosirea lui si ajungand , m-am trantit pe o banca epuizata de puterile mele. Fireste, parea un lucru total prostesc. Situatia semana cu unul din acele filme americane foarte prost realizate cand ea se grabeste sa-si astepte iubitul care va sosi in urma unui grav incident din care a scapat cu viata . Insa eu il asteptam asa de mult pe James incat nu-mi pasa in ce fel compara lumea situatia mea in acest moment.
Trecusera deja 15 minute de gand tot asteptam. Incepusem sa ma gandesc ca poate James a plecat direct spre casa si nu a mai avut timp sa admire si peisajul insorit din parc. M-am ridicat de pe barele reci ale bancii si am inceput sa ma plimb din nou atingand fiecare copac ce-mi iesea in cale pana cand m-am oprit in fata unuia si am inceput sa privesc in jurul meu. Nu-l vedeam nicaeri si m-am intristat rostindu-i numele intr-un ritm necontrolat.
-James..imi spuneam pentru sine insa vocea se facea auzita de la un metru
distanta, si ca drept raspuns o voce catifelata mi-a soptit langa ureche:
-Pe mine ma cautai?
Am simtit cum doua maini se impletesc de jur imprejurul trupului meu, strangandu-ma puternic dar totusi cu multa atentie si.....dragoste. Iar atunci i-am simtit trupul atingandu-se de al meu incalzindu-ma din crestetul capului pana in varful picioarelor. Il simteam atat de aproape, atat de intens, cu un parfum ce ma imbata, efectiv, si toate aceste sentimente intr-o situatie atat de banala. Am intors capul spre el unde emotia mea necontrolata nu a incetat sa apara. Buzele sale se conturau intr-un suras delicat facandu-ma sa rosesc atat de mult incat simteam ca ard si realizand prea tarziu cat de apropiati suntem unul de celalalt James a inceput sa-si atinga buzele de ale mele foarte delicat,provocandu-ma atat de mult incat am raspuns sarutului sau inevitabil si atat de pasional incat simteam ca acum fac parte din el. Incercam sa rascolesc printre sentimente,sa-mi dau seama ce simt acum, cand James ma tine in brate si ma saruta.Imi dadeam seama ce simt. Dragoste. Pe cat de nebunesc parea, pe atat de real era. In acel moment nu stiam decat ca nu vreau ca el sa termine sarutul, pentru ca eu,sigur nu aveam de gand sa o fac. Puteam ramane asa pentru o vesnicie si nu cred ca m-ar fi deranjat intr-un fel .Apoi, s-a departat putin de mine insa eram tot in bratele lui. Ne priveam in ochi si situatia vorbea de la sine. Nu erau nevoie de prea multe cuvinte.
- Gaby.. a rostit fara sa-si ia privirea macar o clipa.
Am sarit cu bratele agatandu-ma de gatul lui si imbratisandu-l cat am putut de mult in timp ce mainile sale treceau peste spatele meu intr-un « dans » usor.
- Mi-a fost dor de tine ! I-am spus respirand usurata si lasand capul sa-mi alunece pe 0umarul sau.
- Si eu ti-am simtit lipsa! Probabil mult mai mult decat ai facuto tu.
- Poate! Dar am asteptat cu nerabdare sa te vad! Chiar am chiulit de la ore pentru
Asta.
Chicoti.
- Serios? Inseamna ca am reusit sa te invat ceva. :]
- Nu...inseamna ca m-ai facut sa-mi dau seama ca esti mult mai important pentru
mine decat este scoala. Pentru ca....
- Da....?
- Pentru ca...te plac. Chiar te plac James si sper ca nu par o fraiera in fata ta.
- Ba da! Pari! Pentru ca nu ai stiut sa-mi spui asta incat de la inceput.
- Am crezut ca nu vei simti la fel , si decat sa sufar o dezamagire mai bine as fi
tacut.
- Dar asta nu s-a intamplat. Tu stii la fel de bine ca si mine ca sentimentul e
reciproc si nu putem schimba asta chiar daca ne dorim sau nu.
- Stiu, dar...mie frica.
- De ce?
- Mie frica ca intr-o zi, tu ma vei parasi si vei pleca. Si nu vreau asta.
Fara sa-mi dau seama lacrimile mele au inceput sa curga necontrolat iar James mi-a cuprins fata in palmele sale stergandumi-le usor.
- Asta sigur nu se va intampla. Pentru ca tin prea mult la tine ca sa te parasesc.
- Promiti?
- Nu. Iti jur. Ai cuvantul meu ca mereu voi fi alaturi de tine.
Dupa ce imi rostise acele cuvinte cu atata incredere de sine, m-am simtit mai bine.
Credeam in el si stiam ca spune adevarul.
*
A doua zi, am mers impreuna la scoala, evident cu masina lui caci eu mai aveam cel putin un an pana la permis. Ajungand la scoala, ne-am despartit fara nici macar un contact vizual deoarece, inca nu doream sa fac relatia noastra publica. Orele trecusera mai repede azi, acum ca el era din nou cu mine. Ne aflam in pauza mare unde am stat de vorba cu Samantha, tipic pentru mine caci nu prea comunicam si apoi m-am indreptat spre sala de sport.
Eram singura in vestiar , schimbandu-ma pentru ora de educatie fizica . Liniste , doar atat auzeam , dar in gandul meu , desluseam vocea sa , in timp ce ochii nu-mi aratau altceva decat surasul sau. Apoi , ii audzeam glasul , dar pana sa-mi dau seama ca provenea din lumea reala , era prea tarziu .
- Hey ! Baieti , inca nu sunteti gata ?
Neauzind niciun raspuns , baiatul intra . Priveam in gol , ochii imi erau atintiti la el , dar eu vedeam imaginea sa in gandul meu ... Subit , ma trezesc la realitate si incerc sa-mi acopar goliciunea corpului realizand ca sunt doar in lenjerie intima . Se aproprie de mine , dar eu ma dau doi pasi inapoi . In obrajii lui rosii se citea rusinea si situatia care l-a intimidat profound prin faptul ca, eu stateam in fata lui mai mult dezbracata, si-l priveam direct in ochi.
-..Sigur e in vestiar. Sa cautam acolo! Se auzisera cateva voci in urma carora James isi intoarse capul spre usa apoi spre mine. Am incercat sa respir dar dintr-o data m-am facut alba la fata si incepuse sa mi se faca rau. Gandul ca un grup de baieti ne-ar vedea pe noi doi aici ,eu stand in fata celui mai cunoscut baiat din scoala, pe jumatate goala nu-mi suradea. Iar in secunda urmatoare, usa scartai deschizandu-se usor si baietii care dadusera sa intre au fost brusc speriati de James care furios, incerca sa-i indeparteze.
- Dispareti de-aici ! Hai , nu am toata ziua la dispozitie ! Voi chiar nu intelegeti , sau trebuie sa trec la lucruri mai dure? Si imediat, James isi izbi pumnul in perete.
Reusise sa-i sperie pe baieti , care o luasera la fuga , uitand de tot. El se intoarse spre mine cu capul aplecat intr-o parte, aruncandu-mi hainele.
-Mai bine te-ai imbraca. Nu vreau sa repet scena inca o data.
In urma acestor replici, mi-am tras pe mine pantalonii si tricoul rusinata mai mult decat el, de acea situatie. Apoi, multumindu-i, m-am indreptat spre el. Pe bratul cu care lovise peretele se strecura un firicel de sange , o dara rosiatica care se prelingea pe pielea creola a baiatului .
-Sa mergem la cabinetul medical .
- Nu e nevoie ! imi replica cu duritate.
- James , sa nu aud vre-un comentariu ! i-am spus incercand sa-l conving, si s-a lasat purtat de mana mea care l-a tras pana la cabinet.
Albul ce ma inconjura , mirosul bolnavicios al medicamentelor imi inducea o stare nu prea placuta , alaturi de linistea enervanta ce se asternu peste incapere cat timp asistenta ii oferi ingrijirile necesare . Cu grija , ma asezasem pe unul dintre scaune , meditand la ceea ce tocmai se intamplase .
Imposibil ca un baiat sa faca asa ceva pentru mine , imi spuneam atunci . Credeam ca e doar un vis frumos , ca va urma sa ma trezesc , sa dau iar de cruda realitate ...Incercam sa gasesc un motiv pentru care a facut asta .Dar era totusi James.Ma asteptam probabil sa faca ceva intr-o asemenea situatie. Pret de cateva minute , am trecut intr-un univers paralel , m-am detasast de mind insami si am devenit spectator al vietii mele . Am incercat sa ma transpun in pielea sa , sa gandesc asa cum el ar fi facut-o , sa rascolesc in adancul inimii sale pentru a descoperii ceea ce vroiam .
- Data viitoare incearca un sac de box , pun pariu ca e mai putin dureros , spuse asistenta privindu-l dojenitor .
Imi zambise si mie privindu-ma,dar nu puteam lasa feiricirea sa-mi acopere chipul cand stiam ca toate astea s-au intamplat din cauza mea .
Dupa “micul incident” am coborat jos, in curtea scolii. Am incercat sa-mi cer scuze , gest care acum mi se pare deplasat . I-am spus ca-mi pare rau , iar el m-a asigurat ca totul este in regula . Imi este cam greu sa cred asta avand in vedere bandajul ce-i acoperea mana , dar atunci eram mult prea naiva pentru a vedea asa ceva . L-am urmat pana pe terenul de sport , unde comentariile nu au incetat sa apara ...
- James , ti-am spus sa nu stai pe langa ea ! E nebuna ! Adauga Kalli.
- Nu mai nebuna ca o catea ce se agata de orice baiat ii iese in cale , striga el exasperat. Se vedea ca nu o suporta prea mult.
Ochii albastri , ca de gheata ai blondei ma priveau , ura citindu-se in adancul lor . Ma bucuram ca in sfarsit cineva a avut curajul sa-i spuna ceea ce eu am vrut sa fac demult . I-am lasat in urma pe cei doi , indreptandu-ma spre terenul mic , cum ii spuneam noi , unde am stat de vorba cu cateva dintre colege .
Oricat as fi incercat sa nu-l privesc , sa nu-l admir din umbra , nu am reusit . Ochii imi fugeau spre el , in timp ce vorbele colegelor nu ajungeau la mine , fiind oprite de vocea sa . Nu vedeam nimic , in afara chipului sau , nu vroiam sa aud nimic , decat glasul sau ... In acel moment exista doar el pentru mine ... Nu exista nimic decat doua smaralde stralucind in intuneric , ghidandu-ma tot mai aproape de el ...
In ciuda celor intamplate in acea zi , totul a ramas la fel pentru mine , domnisoara timida , ce asteapta ca el sa devina un print pe cal alb care va veni sa o salveze . De ce ? ma intreb azi , privind in urma . Ar fi trebuit sa ma salveze de mine , de prostia mea ...
Am continuat sa-l admir din umbra . In acea zi , insa , norocul a facut sa nu fiu nevoita sa ma scund , deoarece ochii sai erau chiar langa mine . Incercam din rasputeri sa nu ma uit insistent la el , dar buzele sale ce erau arcuite intr-un zambet atat de copilaros nu ma lasau sa fac acest lucru . Vroiam sa cred ca zambeste doar pentru mine , ca veselia din ochii sai imi este dedicata mie , pentru a-mi lumina chipul .. insa, poate nu totul era asa cum doream eu sa fie si-am incetat sa mai sper ca, totusi, o minune se va intampla. Si am ramas cu o concluzie din toata treaba asta. Mergeam intr-un ritm destul de echilibrat, iar eu, facusem o pasiune pentru el.
(\_/)
(-.-)
(")(")
SMILE
(-.-)
(")(")
SMILE
Darkness does not always equate to evil, just as light does not always bring good.