Răspunsuri: 31
Subiecte: 1
Data înregistrării: Dec 2010
Reputație:
3
Zupi: 92 z
Ho, Ho... da, e adevarat dragilor!:)) Cu permisiunea mea, Marina va continua acest fic. Eu nu mai am nici timp si duc si lipsa de idei si... atunci cand marina mi-a propus sa-l continue ea n-am mai stat pe ganduri stiind cat e de geniala! So... sper sa va placa si de acum in colo! Si stiu sigur ca va va placea mult mai mult!
Va multumesc pentru sustinere.
Aha! Cum spui tu mama...
Răspunsuri: 248
Subiecte: 8
Data înregistrării: Sep 2010
Reputație:
161
Zupi: 203 z
Buna! Pai... avand in vedere ca am terminat capitolul inainte de data la care am propus ca o voi face, iata ca-l si postez. Sper sa va placa la fel de mult ca ceea ce a scris Heaven pana acum:* Lectura placuta!
Capitolul 3
Sasuke se ridica de pe mine si ma ajuta si pe mine sa fac acelasi lucru. Mda, tocmai acum s-a gasit si el sa ne intrerupa? Asta e minunat! Un moment mai bun sigur nu-si gasea, stiu sigur asta. Gaara ii spune brunetului ca are ceva de discutat cu el, ceva... important si ca vor sa vorbeasca intre patru ochi. Spune in timp ce ma priveste pe mine.
-Intre patru ochi? Gaara, eu am incredere in Kristine, deci imi poti spune despre ce e vorba si in fata ei. spune el si ma prinde de talie.
Eu zambesc discret si ma uit la rocat. Mereu am avut impresia ca nu ma place si banuiala aceasta se intarea pe zi ce trece. Insa chiar nu inteleg de ce. Niciodata nu i-am facut nimic.
Ma intorc spre iubitul meu si imi infasor mainile in jurul gatului sau soptindu-i la ureche ca se poate duce, pe mine nu ma deranjeaza. Acesta ofteaza resemnat, iar dupa un ultim sarut iese din camera urmat de cel ce ne intrerupsese "accidental".
Oftez si ma asez din nou in pat atintindu-mi privirea in tavan. Nu stiu cand si cum am adormit, dar cert e ca atunci cand m-am trezit era deja seara. Imi pun mana pe frunte dupa care ma ridic. Imi iau geanta si ies din camera. In sufragerie, pe masuta e o scrisoare, nu stiu daca e pentru mine, insa indraznesc sa o citesc.
Iubita mea! Imi pare rau ca nu am putut sa-mi iau ramas- bun, insa a trebuit sa plec in graba in Japonia pentru a rezolva niste treburi si atunci cand am venit la tine, dormeai asa de frumos incat imi era frica sa te trezesc. Ma voi intoarce probabil peste o saptamana. Imi va fi extrem de dor de tine, pintesa mea. Te iubesc!"
Zambesc usor trist dupa care pun foaia de unde am luat-o. Deja mi s-a facut dor de el. De zambetul lui, de vocea sa... mai exact, de tot de tine de el. De ce Dumnezeu am adormit? Tampita, o mare tampita. As vrea ca macar sa-mi fi luat ramas bun de la el si sa-i spun ca-l iubesc chiar daca, sunt sigura ca el stie asta, nu ma pot satura sa-i repet. Sa-i spun ca pentru mine e cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat vreodata.
Tocmai cand sa ies pe usa, Itachi apare in fata mea, iar eu aproape ma izbesc de el.
-Kristine, ce surpriza! spune in timp ce ma trage de mana dupa el. Cu ce ocazie pe la noi? Sasuke a plecat intr-o calatorie de afaceri, stii, nu? spune barbatul in timp ce isi arunca servieta pe canapeaua din living si se intoarce spre mine avand un zambet in coltul gurii.
-Da, da, m-am prins! Insinuezi ca nu sunt bine venita in casa asta! Nu-ti face griji, nu ma vei mai vedea pe aici pana la intoarcerea lui Sasuke. In fond, fara el aici, nu mai am motive sa vin. spun destul de iritata dupa care, pentru a doua oara vreau sa plec si, tot pentru a doua oara acesta ma impiedica prinzandu-ma de mana, iar intr-o fractiune de secunda, ma trezesc in bratele sale. Un parfum absolut superb imi inunda narile si inchid ochii lasandu-mi mainile, ce pana acum incercau sa-l departeze de mine, inerte pe langa corp.
Vazand ca nu ma mai zbat, ma departeaza putin de el privindu-ma in ochi.
-Nu asta am vrut sa spun! imi sopteste, eu abea putand sa-l aud, dupa care, fara niciun avertisment imi cuprinde buzele rosii intr-un sarut pasional si violent in acelasi timp. Imi pun mainile pe pieptul sau vrand sa-l indepartez. Nu, nu vreau sa se intample asta. Pur si simplu nu vreau sa-l insel pe Sasuke cu nimeni, mai ales cu propriul sau frate.
Pana la urma ma eliberez din stransoare si fiind furioasa ii dau o palma peste fata. Imediat dupa, obrazul stang i se inroseste, insa acesta nu schiteaza niciun gest, pana cand pe neasteptate, ma apuca de par si-mi trage capul pe spate.
-Asculta aici, fetito! Nimeni, mai ales o fata nu ma loveste pe mine, ai inteles? Sa stii ca, atunci cand vreau pot fi foarte violent, iar tu incepi sa intreci masura. Sa nu crezi ca daca esti iubita fratelui meu te poti purta oricum cu mine. Nu stii cu cine te pui asa ca mai bine nu mai face pe dura cu mine, ai priceput?! se rasteste la mine, in timp ce mana libera si-a pus-o pe gatul meu strangandu-ma incet, insa avand grija sa nu pot respira normal. Asta sa fie ultima oara cand ma mai lovesti, pricepi?! Data viitoare nu voi mai fi asa ingaduitor... continua pe un ton amenintator la ureche.
La auzul acestor vorbe ma dau cativa pasi in spate incercand sa-mi ascund frica din ochi dupa care ma intorc si plec in fuga.
Intr-un sfarsit ajung acasa si ma trantesc in patul meu moale unde, stiind ca nu avea sa ma vada nimeni izbucnesc in lacrimi. Poate si de frica ce mi-o provocase brunetul, insa, lucrul ce ma ingrozeste cel mai tare e apropierea dintre noi, sarutul acela la care nu am participat si... La naiba, chiar si asa, mi-a placut!
Oh, Sasuke! Crede-ma iubitul meu ca sunt indragostita pana peste cap de tine, insa... intr-un mod ciudat incepe sa-mi placa si fratele tau. Iarta-ma, stiu ca fac cea mai mare greseala de aceea, fiindca nu vreau sa ascund nimic de tine si pentru ca vreau sa stii ca te iubesc mai presus de orice, o sa-ti spun tot adevarul despre seara aceasta atunci cand te vei intoarce.
Intr-un tarziu, adorm cu lacrimi in ochi gandindu-ma la ziua de maine si la faptul ca va trebui sa dau din nou ochii cu Itachi avand in vedere ca acum sunt oficial secretara sa.
Răspunsuri: 150
Subiecte: 7
Data înregistrării: Dec 2010
Reputație:
1.418
Zupi: 873 z
off.... nu te mai saturi de ficuri, asa-i?:))
Oricum avand in vedere cat de buna esti, cat de frumos stii sa descrii nici nu trebuie sa faci asta;) de fapt nici nu ai avea cum:P
regret ca Heaven nu a mai putut continua ficul, dar oricum se pare ca a "cazut" pe maini bune.
Well dear, acest capitol a fost pur si simplu magnific, mirific, absolut minunat, la fel ca orice capitol scris de tine:) esti fff buna la scris ficuri:">
so, spor la scris si sper sa pui cat mai repede nextul
app, sa ma anunti si pe mine:*:*
Răspunsuri: 248
Subiecte: 8
Data înregistrării: Sep 2010
Reputație:
161
Zupi: 203 z
Ei bine, iata ca dupa o perioada lunga de timp, vin cu continuarea la unul dintre ficurile mele. Scuzati intarzierea destul de lunga, insa nu prea am avut timp sa postez.
Pai... sper sa va placa si, scuzati eventualele greseli, capitolul e necorectat.
Lectura placuta!
Capitolul 4
Deschid buimaca ochii si imi indrept privirea spre ceasul de pe noptiera ce arata ora sase dimineata. Ma ridic morocanoasa din pat si intru in baie. Imi fac un dus revigorant cu apa rece, ce ma trezeste complet, dupa care ma spal pe dinti si intru in camera. Imi aleg din dulap un costum negru alcatuit dintr-un sacou si o fusta pana putin mai sus de genunchi. Pe sub sacou imi iau o camasa alba pe care o las deschisa la primii trei nasturi, lasand la vedere un decolteu acceptabil. Imi intind parul cu placa si ma machiez cat mai natural: creion dermatograf, rimel si un gloss transparent. Imi iau geanta in care imi pun strictul necesar unei fete dupa care ies din camera. Ma incalt cu o pereche de pantofi cu toc cui de vreo sapte centimetrii, albi si ies din apartament inchizand usa cu cheia.
In drum spre noul meu loc de munca ma gandesc la cum o sa ma comport in preajma lui Itachi. Ieri cand mi-a zis ca poate fi si violent, l-am crezut. Am vazut in ochii lui o sclipire ce m-a infiorat de-a dreptul. Nu seamana absolut deloc cu Sasuke la caracter. Sasuke... Imi este asa de dor de el. De brunetul meu bland ce s-a schimbat pentru mine, pentru ca ma iubeste, iar acest lucru i-a topit gheata ce-i inconjura inima. Inca imi amintesc -cum as putea a uit- comportamentul sau din primii doi ani de liceu. Asa de rece si distant. Ignora pe toata lumea, insa chiar si asa, fetele roiau in jurul sau. Din prima clipa m-am indragostit de el. A fost dragoste la prima vedere, cel putin din partea mea. Insa eu, spre deosebire de celelalte, m-am indragostit de el, de el cel adevarat, eu fiind singura ce descoperise ce se afla dincolo de aparente. Pentru celelate fete, el era doar o absesie. Ceva ce trebuia sa obtina pentru a se simti ele bine. Era ca un fel de trofeu. Eu insa, niciodata nu l-am privit in acel fel. Mereu l-am iubit in tacere, neindraznind sa-i spun ce simt pentru ca stiam ca daca ma va respinge inima mi se va sparge in mii de bucatele si niciodata nimeni nu ar putea sa ii gaseasca toate piesele pierdute. Insa intr-o zi - eram in clasa a XI-a- Sasuke a venit la mine marturisindu-mi ca ma iubeste. Ca sunt prima fata pe care a iubit-o cu adevarat pana acum si ca s-a indragostit de mine din prima clipa-la fel cum facusem si eu. Ca eu am fost cea care i-a dezghetat inima si l-a invatat sa iubeasca. In acel moment nu m-am putut abtine si am izbucnit in lacrimi marturisindu-i ca si eu il iubesc si ca l-am iubit mereu.
Sunt trezita din amintiri de catre claxonul unei masini. Tresar si pornesc, deoarece gandindu-ma la Sasuke n-am observat cand s-a facut verde. In cateva minute ajung in fata firmei. Parchez masina si intru in cladirea impunatoare. Privesc ceasul de la mana ce indica ora sapte. Am ajuns la fix, deoarece programul lui Itachi incepe la opt, insa eu trebuie sa fiu aici inaintea lui. Ma asez pe scaunul meu si aprind laptopul de pe birou uitandu-ma la programarile barbatului. Se pare ca un anume domn, James O'Neil, e programat pe la ora opt. In jumatate de ora soseste un barbat ce avea in jur de saizeci de ani, cu parul carunt si ochi negri. E imbracat intr-un costum negru, elegant, insa care ii evidentia burta. Se pare ca acel O'Neil a venit mai devreme. Il duc in biroul barbatului, il servesc cu o cafea si ii spun sa il astepte acolo. In tot acest timp n-am putut sa nu observ cum ma privea. Mos libidinos. As fi vrut sa-i zic cateva, insa m-am abtinut. Cu greu, dar am facut-o.
In sfarsit s-a incumetat si Itachi sa apara. Acel om asteapta de o ora in biroul lui. Si eu care aveam impresia ca e punctual. Da de unde. Pana si eu m-am plictisit, deoarece nu prea aveam ce face, singura optiune fiind sa ii tin companie acelui bosorog. Nici in ruptul capului n-as face asta. Si asa imi vine sa-i spun vreo doua numai cand il vad. E hidos. Poate nu s-ar observa asta prea mult, deoarece are un chip destul de simpatic, dar are un comportament oribil.
-Buna dimineata, domnule Uchiha. Domnul O'Neil va asteapta in biroul dumneavoastra. spun pe un ton rece, chipul fiindu-mi fara expresivitate.
Acesta zambeste ironic, dupa care ma analizeaza - eu fiind in picioare- muscandu-si discret buza inferioara. Ma mai intreaba daca mai are vreo programare, cu exceptia asteia, iar eu ii dau un raspuns negativ. Zambeste multumit dupa care pleaca in biroul sau spunandu-mi sa-i aduc o cafea. Fac ceea ce-mi spune, iar cand intru in birou cei doi discutau, sau mai bine spus negociau ceva. Atunci cand ma vede, acel... James, parca asa se numeste, nu-si mai ia ochii de pe mine, parca dezbracandu-ma din priviri. Doamne, cat de osedat poti sa fi?!
-Ei bine, Itachi, incheiem afacerea, iar eu sunt de acord cu toate conditiile pe care le pui, doar daca..., se opreste intorcandu-si privirea spre mine si lingandu-se pe buze. Doamne, ce gest scarbos, venind din partea lui. Doar daca imi imprumuti si mie frumusetea asta.
Poftim?! Ce a zis? Sa faca ce? Nu-mi vine sa cred. Oricat de scarbos l-as fi crezut, intrece orice limita in acest moment. Ma trateaza ca pe un obiect. Auzi... daca ma imprumuta lui. De parca eu as fi proprietatea lui Itachi. Si chiar si asa... chiar crede ca eu m-as uita la el? Strang ceasca din portelan in mana, corpul tremurandu-mi de nervi. Imi indrept privirea spre brunet si observ cum il privea incruntat.Strang din dinti si ma apropii cu pasi apasati de el turnandu-i cafeaua in pat. Acesta ma priveste stupefiat ridicandu-se la foc automat de pe scaun. Eu am un zambet ironic pe buze privindu-l cu dispret.
-In primul rand, nu sunt un obiect, iar in al doilea rand, chiar daca sunt secretara lui, asta nu inseamna ca sunt si proprietatea sa. spun printre dinti uitandu-ma cu dispret la el. Sincer, nu-mi pasa de varsta lui. Nu in acest context, cel putin. Eu nu permit nimanui sa vorbeasca astfel despre mine. Daca arat asa bine, asta nuinseamna ca sunt o usuratica ce ar face orice pentru bani.
-Cum indraznesti? Cine te crezi tu?! Nu esti decat o simpla secretara, o curva ce ai obtinut postul asta doar pentru ca arti bine! spune rastit si vrea sa ma loveasca. Inainte ca palma sa sa faca contact cu obrazul meu, Itachi il prinde de incheietura privindu-l nervos.
-Iesi afara! Nu-ti permit sa te porti asa cu angajatii mei, cu atat mai putin cu o femeie. Dispari si... sa-ti iei adio de la posibila noastra intelegere. spune pe o voce rece uitandu-se sfidator la el.
Eu aveam mainile inerte pe langa corp si priveam in gol. Nu pot sa cred ca a spus asta si... cel mai grav este ca, intr-un fel are dreptate. Poate ca Itachi m-a angajat doar pentru ca arat bine si nu pentru ceea ce sunt capabila sa fac. Gandul asta ma roade pe dinauntru. Niciodata nu am suportat ca lumea sa ma judece dupa infatisare, mereu am urat lucrul asta de care nu pot sa scap sub niciun chip. Imi ridic privirea spre barbatul ce ma privea ganditor.
-E adevarat? rostesc pe un ton soptit. Vreau adevarul. Vreau sa nu ma minta, vreau sa-mi spuna adevaratul motiv pentru care ma aflu aici.
Răspunsuri: 65
Subiecte: 3
Data înregistrării: Feb 2011
Reputație:
11
Zupi: 454 z
Bunaa! Ia te uita peste ce fic am dat eu aici. Imi place foarte mult, iar ceea ce m-a atras cel mai mult a fost titlul, e foarte inspirat. Imi plac, imi plac toate capitolele.
Ah, cat nu-l suport pe bosorogul ala. Nu mai puteam de ras cand am citit ca i-a varsta cafeaua in cap. Ha! Exact asta merita. Cum sa ii ceara lui Itachi asa ceva? E tampit sau cum?! Ma bucur ca brunetul a luat atitudine si l-a trimis la plimbare pe mosu` ala tampit.
Acum, eu numai pot de nerabdare. Oare ce-i va raspunde Itachi fetei, cum va reactiona? Ah, abea astept contiuarea. Pa-pa si succes :*
|