Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al VIII-lea

Sasuke’s P.O.V:


Pur si simplu nu mai puteam sa imi mut privirea. Ochii mei o priveau pe ea. Chipul angelic ce i se oglindea in lacul albastru deschis era ridicat spre soare privindu-l patrunzator. Mi-a lipsit atat de mult si acum statea in fata mea. Astfel , privind-o , mi-am lasat capul in jos , vazand ca nu face nici cea mai mica miscare. Probabil ma uraste… da, a venit aici doar din greseala! Este doar un accident faptul ca se afla aici in fata mea si priveste soarele ce apune. Dadu-mi seama da acest lucru , ma indrept spre mal unde imi scutur putin parul negru si ma asez pe malul albastrului nemarginit. Inca nu puteam sa accept ca ea nu vrea sa-mi vorbeasca. Ca inca ma uraste si nu o sa mai fim niciodata prieteni. M-am indragostit de zambetul si privirea ei…defapt cred ca m-am indragostit de felul ei de a fi. Cum traieste viata, mereu cu zambetul pe buze si cum alaturi de prieteni trece peste cele mai grele incercari. Ma intreb , cum reuseste acest lucru ? Imi inchid ochii pentru cateva secunde , sperand ca trupul ei sa nu dispara si sa nu fie un vis faptul ca ea sta chiar in fata mea , fara sa o deranjeze prezenta umbrei mele. Astfel inca nedeschizand ochii , am simtit cu ea se departeaza usor de lac si cum pasii ei rasuna pe pamantul rece . Imi era parca frica sa o privesc asa ca am mai stat inca cateva secunde , pana cand, mi-am facut suficient curaj sa o privesc, dar ea nu mai era acolo. Inima a inceput sa-mi bata intr-un ritm alert. Ma durea faptul ca ma ignorat asa. Defapt, era ca si cum nici nu m-a vazut. Nu a facut nici cel mai mic gest cand am privit-o sau cand am trecut pe langa trupul ei pietrificat in acel moment. Puteai spune ca este o umbra a existentei ei , ce cauta linistea sufleteasca pe care nu o poate avea. Clipesc din nou si apoi simt cum peisajul ce se afla acum cateva secunde in fata mea se desprinde usor din cartea vietii si fuge departe de mine dorind sa ma lase in urma. Deschid usor pleoapele si incerc sa ma acomodez cu noua lumina ce imi invadeaza ochii. Ma aflam intr-o camera alba , aproape goala , avand in fata mea o mica oglinda in care mi se reflecta chipul dezamagit . Ma rotesc usor cu trupul prin incapere sperand sa mai gasesc si altceva , insa nimic. Totul era de un alb imaculat , parca de neatins. Imi indrept mana spre unul dintre pereti si atunci simt cum ceva trece prin aceasta , eu incepand sa alunec usor , cazand pe podeaua ce dorea cu ardoare sa ma prinda in plasa ei, exact ca un pradator ce-si asteapta cu nerabdare hrana. Privesc parca in transa locul unde incercam sa ma sprinjin si incerc sa refac acea scena. Mana mea trecea usor prin peretele alb ca varul si repeta iar si iar acelasi lucru , la comanda mea. Nu intelegeam ce se intampla cu mine sau unde ma aflam. Totul imi parea ireal asa ca am incercat sa ma ciupesc de bratul drept , sperand sa visez , dar nu a fost sa fie. Durerea m-a facut sa inteleg ca ceea ce traiam in acest moment era adevarat. M-am ridicat de pe podea si m-am dus spre oglinda inramata in marmura alba . Mi-am privit din nou chipul si atunci am vazut in spatele meu pe cineva, ce a disparut imediat ce m-am intors cu spatele spre ceea ce se parea ca facea legatura intre mine si persoana misterioasa. Am privit , iar oglinda si atunci banuiala mea s-a adeverit. In fata mea statea o adolescenta in varsta de saisprezece sau saptesprezece ani , cu parul blond ca razele soarelui si ochii albastri ca lacul in care i sa oglindit chipul Sakurei. Ma fascina sa o privesc pe fata din fata mea , dar nu stiu din ce motiv. Ea ma privea la fel de patrunzator , cum o facea si eu de altfel , sperand parca sa o citesc ca pe o carte ce isi dezvaluie secretele in fata necunoscutului, secretul fiind unul fatal. Incerc sa deschid usor buzele mele impietrite pentru a afla raspunsurile atat de necesare constiintei mele. Fata din fata mea isi ridica mana firava si imi indica cu degetul aratator oglinda din spatele meu. Vazand ca nu am de gand sa ma intorc spre obiectul indicat de ea , aceasta vine spre mine si-mi atinge umerii intorcandu-ma spre o mare de imagini ce treceau cu repeziciune prin fata ochilor mei abisali. Blonda inca se sprijinea de mine si se uita si ea atent la micile infatisari din trecut.
Acolo, in oglinda, puteam sa o vad pe rozalie. Alerga pe un camp intins plin de flori si zambea dulce, bucurandu-se de viata, alaturi de inca un baiat , cu parul roscat, pe care nu l-am recunoscut. Brusc cerul ce inainte era incalzit de iubitul soare, s-a intunecat si a devenit de un negru amestecat cu gri . Chipul luminat al iubitei mele a devenit unul plin de lacrimi. Puteam sa o vad stand acolo , langa trunchiul unui copac suspinand si stergandu-si lichidul de pe obrajii rosiatici. Am incercat sa intind mana spre ea , sa o cuprind in brate si sa o linistesc, insa in acel moment blonda m-a oprit spunandu-mi ca nu pot sa schimb trecutul.
Trecutul ? Ce vrea sa spuna si cine este ea? Imediat dupa aceste intrebari fata m-a privit patrunzator si s-a prezentat cu zambetul pe buze. La auzul numelui, am inlemnit! Cum era posibil? Doar nu era acea Ino , prietena Sakurei! Si de ce imi arata mie, toate astea?
- Sasuke, stiu ce crezi. Dar uite-te atent la aceste imagini si o sa-ti dai seama ce ascunde prietena mea.
Am asculat-o si am privit din nou. Lucrurile incepeau sa ma socheze , dar cel mai afectant lucru a fost atunci cand mi-am dat seama ca baiatul pe care stapana inimii mele il indragea era chiar Gaara.
La finalizarea acestor tragedii din trecut , Ino mi-a atins iar umarul , uitandu-se suspicios la expresia fetei mele.
- Deci, ce parere ai?
Cuvintele au iesit printre buzele ei rozalii cu foarte mare usurinta, parand ca nu are nici cea mai mica emotie cu privire la raspunsul meu.
- Crezi ca as putea sa o urasc , dupa ce a trecut prin toate astea? Banuiesc ca imi stii raspunsul din moment ce esti atat de calma. spun eu cu o urma de amuzament in voce.
- Se pare ca te-am judecat bine! Sasuke , caut-o pe Sakura si spune-i ca stii ce sa intamplat atunci…
Am aprobat si apoi am inceput sa privesc iar incaperea. Incepea sa devina iar neclara si puteam observa cum fasii din pereti se rupeau si falfaiau in bataile vantului accelerat. Acum, camera se rotea in jurul meu si al blondei ,in timp ce ea continua sa zambeasca.
- Am sa te duc inapoi …Acolo de unde te-am luat. Apropo, cred ca esti destul de confuz de faptul ca Sakura nu a facut nici un gest cand ai privit-o, nu-i asa?
Am vrut sa ii dau in raspuns , insa ea nu a mai dorit sa astepte si a continuat imediat, parca dorind sa se sfarseasca cat mai repede posibil acea discutie.
- Ei bine, era o iluzie. Am vrut sa-ti atrag atentia , pentru a nu te ingrijora in momentul in care aveai sa ajungi la mine.
Imediat ce a terminat , ea a disparut si m-a lasat singur , privind in gol, pe marginea apei.Mi-am pus mainile in buzunarul blugilor si am pornit cu o mica emotie si dorinta de-a lungul aleei presarate cu trandafiri rosiatici, incercand sa o gasesc pe Sakura.


Sakura’s P.O.V :

Stateam sprijinita de balustrada cabanei mele si priveam cerul instelat. Nu imi doream decat sa il am pe el langa mine , sa-l privesc in ochi si sa-i simt atingerile fine pe corpul meu plapand. Dar…doar visez. Asa ceva nu are cum sa se intample acum. I-am cerut sa nu mai vorbim niciodata, sa ma ignore si el din cate vad imi asculta dorinta, desi acum as da orice sa pot da timpul inapoi. El are ceva…ceva ce ma face sa visez incontinu cand sunt langa acesta. Dau drumul usor lacrimilor ce asteptau de mult sa iasa la iveala de sub carapacea lor si le las sa mi se scurga usor pe obraji. Imi lipsea, nu puteam sa neg ! Numai daca ma gandesc la momentul cand ii voi spune brunetului adevarul pe care il tin inchis in inima mea teama imi cuprinde inima deja ranita. Mi-e frica sa nu-l pierd si stiu ca daca asta s-ar intampla eu…
Dar gandurile mi-au fost intrerupte de un glas voios si totusi disperat de atentie. Am incercat sa vad prin intunericul noptii silueta persoanei misteriose, insa nu am putut sa disting nici cel mai mic contur. Brusc am simtit cum doua brate ma cuprind de talie si cu niste buze catifelate imi mangaie pielea gatului. Mainile mele au trecut peste ale individului ce ma imbratisa si am inchis ochii bucurandu-ma de atingerile blajine ce imi mangaiau corpul. Imediat ce am realizat ce fac m-am intors spre acea persoana , gata sa-i dau o palma spunadu-i sa se indeparteze , insa in momentul cand palma mea avea sa faca contact cu chipul lui , aceasta a devenit o simpla atingerie…o mangaiere fina si plina de iubire.