Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al II-lea

Sakura’s P.O.V :

Razele calde ale soarelui patrund in camera mea ,trezindu-ma. Imi deschid incet ochii si privesc tavanul alb al incaperii. Deci incepea o noua zi!
Ma ridic usor din patul cu asternuturi rozalii si ma indrept spre fereastra unde dau la o partea jaluzelele ce incercau sa impiedice lumina sa intre in camera. Privesc pe geam unde observ ca ploaia a udat cimentul rece si gradinile blocurilor si caselor. Dupa ce mai studiez putin vremea , merg spre toaleta , unde imi fac un dus rapid. Las apa sa-mi mangaie corpul fin, apoi ies ,imi usuc parul si ma imbrac cu o pereche de blugi albastri si un maieu mov ,mulat pe corp. Ma indrept spre oglinda si imi privesc umarul cu mult interes. Am uitat sa spun ca mi-am dat jos bandajul imediat ce m-am trezit. Deodata aud un ciocanit in usa camerei. Ii spun sa intre si pe usa isi face aparitia Hinata spunandu-mi ca in jumatete de ora trebuie sa luam autobuzul taberei. Ii spun ca am inteles apoi ma intorc din nou spre oglinda si incep sa-mi aranjez parul. Intr-un final hotarasc sa mi-l prind intr-o coada ce-mi trecea cu mult de umeri si imi las doua suvite sa-mi mangaie chipul. Imi iau geanta in care mi-am pus telefonul mobil , mp3-ul si alte lucruri folositoare pentru mine si ies din camera tragand dupa mine geamantanul de culoarea negru cu dungi rosiatice. Il asez in fata usii , langa cel al Hinatei si merg spre bucatarie unde ma astepta pe masa un pahar cu suc de portocale. Privesc ceasul ce indica inca cinsprezece minute pana la venirea autobuzului. Bruneta se apropie de fereastra apoi se retrage si spune sa coboram repede fiindca ne asteapta taxiul. Coboram scarile si ne asezam bagajele in taxi, apoi ii spunem soferului ca dorim sa ne duca aproape de iesirea din oras , unde asteapta autobuzele taberelor. Acesta ne duce imediat , drumul durand doar zece minute . Cand ajungem la destinatie ii dam banii soferului, apoi ne luam geamantanele si mergem spre autozul unde le punem in spatilor destinat bagajelor. Intram in autobuz si cautam un loc pentru amandoua. Intru-un final gasim unul langa geamurile din spate.
- Se pare ca unchiul nu ne-a chemat doar pe noi mai devreme. spune Hinata observand adolescentii din autobuz .
- Cred ca sunt si ei instructorii cabanelor ca si noi. Dar de ce sunt doar cinsprezece? intreb dupa ce ii numar pe fiecare inclusiv pe mine si pe Hinata.
- Buna intrebare! Din cate imi amintesc erau saisprezece cabane… dar lipseste un instructor. Ce planuieste oare, unchiul?intreba Hinata ganditoare.
Intr-un sfarsit las acest amanunt deoparte si ma concentrez spre peisajul naturii. Era atat de frumos! Copacii isi ridicau coroanele spre cer, parca intrecandu-se intre ei , iar florile viu colorate parca alergau pe langa autobuzul ce se grabea sa ajunga in tabara. Sper doar ca de acum sa nu mai ploua si sa fie soare zilnic.
Imi scot telefonul din geanta si privesc ceasul. Indica ora zece si cinsprezece minute. Parca nu-mi vine sa cred ca am mers deja o ora. Mai privesc o data geamul apoi constat ca la doisprezece ar trebui sa fim in tabara. Imi inlocuiesc telefonul mobil cu mp3-ul si incep sa ascult muzica. Imi intorc privirea spre Hinata si observ ca ea citea o carte pentru a nu se plictisi. Cum poate fata sa citeasca? E vacanta pentru numele lui Dumnezeu! Ei bine , nimeni nu se compara cu ea. Ma intreb cum s-ar comporta bruneta daca ar avea un prieten. La acest gand am inceput sa chicotesc. Mi-am intors inapoi privirea spre geam si brusc privirea mi s-a luminat. Am putut observa un gard de lemn ce se intindea de-a lungul unei campii de un verde aprins. Deci am ajuns! Mi-am pus mp3-ul in geanta si m-am uitat la Hina. Aceasta admira si ea locul in care tocmai ajungeam, destul de mirata. Imediat ce autobuzul a oprit fiecare adolescent a coborat uitandu-se uluit de-al lungul gardului ce ne imprejura. De indata ce am coborat si eu si Hinata am ramas placut surprinse. Era atat de diferit fata de anul trecut. In centru se afla o cabana mare si impunatoarea vopsita in maroniu inchis, cred ca este locul unde vom manca. Langa se mai afla inca o cabana aproape la fel de mare dar mult mai mare in lungime, fiind locul unde aveau sa se tina concursurile. Dupa am putut sa vad in imprejurul acestora alte cabane mai mici ce erau numerotate de la unu la saisprezece. Si aici misterul revine iar, de ce sunt numai cinsprezece instructori? Imediat dupa ce am admirat cabanele l-am vazut pe unchiul Shun venind spre noi.
- Ma bucur ca ati putut ajunge. Dupa cum vedeti lucrurile s-au cam schimbat pe aici. Voi veti fi instructorii cabanelor pe care vi le voi prezenta. O sa-i conduceti pe copiii ce vor veni aici maine si le ve-ti prezenta tabara si regulile. Micul-de-jun se va lua la ora opt ,pranzul la ora doisprezece ,iar cina la ora nouasprezece. Acum va rog sa veniti pe rand la mine si sa va alegeti un numar din aceasta cutie. Numarul pe care o sa-l alegi va indica cabana pe care o veti conduce..
Si imediat dupa asta fiecare a mers spre cutie. Hinata a nimerit numarul opt ,iar eu numarul cinsprezece. Ok, dar numarul saisprezece?
- Hm… Unchiule , de ce suntem doar cinsprezece instructori in loc de saisprezece?
- Ei bine ,Sakura , sunteti saisprezece instructori. Cel al cabanei numarul
saisprezece va ajunge aici diseara. Nu a putut veni cu voi din cauza unor mici probleme cu slujba sa.
Imediat ce m-am lamurit m-am dus spre cabana ce aveam sa o conduc. Am pasit inauntru si am vazut trei paturi etajate cu doua locuri .Deci o sa fie sase copii pe care aveam sa ii conduc spre reusita. Privesc mai atent camera si observ vreo patru dulapuri si in dreptul fiecarui pat cate o mica noptiera cu sertare. Merg inainte si deschid o usa de un rosu aprins unde scria: “Instructor”. Pasesc inauntru si raman destul de surprinsa. Aveam un pat mare de doua persoane cu o noptiera in fiecare parte si pe ambele cate o veioza de un roz deschis. Cred ca as fi ras daca ar fi nimerit un baiat camera asta. In fata patului se afla un dulap mare din lemn de cires de culoarea maronie si in dreptul sau o oglinda , in care presimt ca aveam sa ma privesc multa vreme. Incep iar sa rad de una singura si dupa ce imi aranjez bagajele merg spre cabana unde aveam sa mancam.

Sasuke’s P.O.V:

“ Chiar mi-a placut de aceasta rozalie, era destul de draguta. Pacat ca nu am sa o mai vad prea curand.” Imi spun in timp ce-mi pregateam bagajele pentru plecare. Fratele meu mai mare urma sa ma duca cu masina in tabara lui Shun Adachi. Sincer, abia astept sa ajung acolo. Shun mi-a spus ca am sa fiu instructorul cabanei saisprezece. Ma intreb ce copii aveam sa conduc . Nu am mai fost in tabara aceea niciodata desi am vrut sa merg nu am reusit ,mereu intervenea cate ceva. Dar vara asta fa fi altfel! Va fi una dintre cele mai placute, presimt! Ma uit la ceas si vad ca este ora saisprezece. Ii spun lui Itachi ca sunt gata , iar acesta isi ia cheile de la masina si pornim la drum. E atat de plictisitor sa admir privelistea. Mai bine dorm decat sa ma supun chinului astuia.
- Sasuke, tot nu mi-ai spus cumde ai ajuns instructor in tabara lui Shun. Eu stiam ca trebuie sa fi fost acolo in fiecare vara si sa cunosti bine regulile ca sa poti conduce un grup de copii. ma trezi la realitate fratele meu.
- Pai ,Shun m-a sunat si mi-a spus ca ii lipseste un instructor si a spus ca ar fi incantat daca as accepta , mai ales ca ma pricep foarte bine la muzica si pot sa-i invat multe pe copiii din cabana pe care am sa o conduc. Sincer, nu stiu de ce dar nici nu m-am gandit vreo clipa si i-am spus direct ca accept.
- Este de inteles. Mereu ai vrut sa mergi acolo, pacat ca a intervenit de fiecare data cate ceva din cauza parintilor. Sa stii ca imediat ce te las eu am sa plec. Trebuie sa ma intalnesc cu Konan. Dar sa ma suni si sa-mi zici cum te descurci, da?
- Tipic pentru tine! Imediat ce eu plec te duci la iubitica ta! spun asta si-mi dau ochii peste cap.
- Hei, ce vrei?Nu am vazut-o de o luna. A fost plecata si mi-a cerut sa ne vedem! Nu-i vorba ca ma ascund de tine.
Ii spun ca il inteleg, apoi ma scufund din nou in scaun si ma pregatesc sa adorm, dar nu cred ca am inchis bine un ochi ca deja Itachi imi spune ca am ajuns. Imi scot bagajul si ii multumesc fratelui meu ,apoi plec spre cabana saisprezece. Mergeam linistit si admiram privelistea , cand deodata o vad pe ea. Ma ascund repede dupa un copac pentru a nu ma vedea. Nu inteleg de ce am reactionat asa! Mi-ar fi placut sa vorbesc cu ea. Dupa ce vad ca se indeparteaza imi reiau drumul spre cabana. Ma uit atent la cabana din care a ieist si vad ca era numerotata cu numarul cinsprezece .Deci ea este instructor acolo. Intru in cabana si ma duc direct spre camera mea fara ca macar sa privesc ce se afla in jurul meu. Ma trantesc pe patul cu asternuturi albastre si privesc spre geamul ce imi arata un cires. Ma intreb cum o sa fie sa o vorbesc din nou cu ea. Din cate am putut observa acum era ceva mai vesela decat prima data cand am cunoscut-o. Ma ridic din pat si imi asez hainele in dulap apoi imi pun chitara intr-un colt al camerei si merg spre cabana unde aveam sa-i cunosc pe ceilalti instructori. Imediat ce intru inauntru o multime de ochi au inceput sa se holbeze la mine. Oare o fi din cauza faptului ca am intarziat? Eh, nu conteaza. Il vad pe Shun cum vorbeste cu o femeie cu parul roscat care se parea ca era medicul taberei dupa halatul alb pe care il purta. Imediat ce ma vede, Shun imi strange mana si incepe sa ma prezinte celorlati instructori. De indata ce barbatul imi pronunta numele, rozalia isi intoarce privirea spre noi si ma priveste foarte uimita. Nu cred ca se astepta sa ma vada aici. Ma asez la o masa unde stateau un baiat blond si unul saten. Fac cunostiinta cu ei si imi spun ca se numesc Naruto si Shikamaru. Dupa ce terminam de mancat iesim din cabana si pornim spre o mica recunoastere a taberei.
- Deci , Sasuke, ai mai fost vreodata pe aici? Ma intreba Naruto.
- Nu , este prima data cand vin. Shun m-a sunat ieri si m-a intrebat daca vreau sa devin instructor si am acceptat bucuros.
- Frumos tatuaj! Se trezeste si Shukamaru.
- Mersi,simbolizeaza chitara mea!Imi place la nebunie sa cant , la fel cum imi place sa desenez!
- Cine ti la facut?continua satenul.
- Unchiul meu .Lucreaza la un salon de tatuaje si m-a angalajat si pe mine.
- Frumos!spusera impreuna baietii si fluierand.
- Hei, Naruto, crezi ca Gaara o sa puna mana pe Saku, anul asta?intreba Shikamaru.
- Putin probabil!Nu ai vazut ca mereu il refuza?Dupa parerea mea ii place de altcineva. I-ai vazut noul tatuaj?Trebuie sa o intreb cine i la facut caci e un geniu!Vreu sa-mi fac si eu!
- Eu i l-am facut! spun fara sa gandesc.
- Tu? intrebara baietii.
- Da... A venit la salon ieri si mi-a spus ca doreste ceva in amintirea prietenei ei, Ino.
- Da… Imi amintesc de ea.Ne intelegeam bine. Sakura,Hinata si Ino nu se desparteau niciodata. Erau ca si surorile. Desi numai Sakura este nepoata lui Shun si Hina si Ino ii spuneau unchiule .imi spune blondul.
- Ce ziceti sa mergem in cabane?Maine ne asteapta o zi lunga..ne propuse Shikamaru.
Eu si Naruto suntem de acord si ne indreptam fiecare spre cabana noastra. Naruto a intrat in cabana numarul sapte, iar Shikamaru in cabana unsprezece. Ma duc si eu spre cabana mea si incerc sa adorm insa nu prea reusesc, asa ca…



Letty: Ma bucur ca ai trecut pe aici si ca ti-a placut ceea ce am scris.La inceput am fost destul de speriata ca scriu ingrozitor si ca nu am evoluat deloc intr-un an ,dar acum ca mi-ai spus ca m-am descurcat ,m-am linistit.Stai calma, nu am de gand sa renunt la acest fic.
Lenalee: Iti multumesc pentru comentariu si da.M-am inspirat din Camp Rock.Ma bucur ca stau bine cu descrierea,ea ma ingrijora cel mai tare.Sper sa-ti placa nextul.
Zuzulici:Stai linistita nu ai fost deloc rea.Sincer am inceput sa ma obisnuiesc cu comentariile rele fiindca stiu ca datorita lor imi dezvolt modul de a scrie.Ma bucur ca iti place ideea.
ჯŁεttεჯ: Da ,se pare ca am omis acea repetitie,dar ma bucur ca doar aceea e greseala.Ma bucur ca iti place.