Vreau sa te citesc in versuri

[lary-chan_sakura]

hy!!!
am citit si acest capitol din ficul tau si nu pot spune decat wawww!!! capitolul asta a fost minunat ,mi-a placut atat de mult incat la sfarsit imi venea sa plang de suparare ca s-a terminat capitolul
faza aia cu ino m-a lasat masca ,am fost foarte foarte surprinsa k ino a aparut acolo,
now...sa comentez,descrierea este mai mult ca perfecta,te pricepi de minune sa descrii personajele si sentimentele,dar si locurile si intamplarile,dialogul nu este sec si este pus unde trebuie ,actiunea este foarte in regula,greseli de tastare nu am observat,inca odata spun k mi-a placut la nebunie acest capitol,defapt iti ador tot ficul.
pune repede nextu' ca daca nu mai mult ca sigur mor si o sa ma ai pe constiinta
(voi veni sa te bantui,la fel ca ino,si bineinteles voi veni sa iti citesc ficul)
chuu and gambate :-)

[Fifilina]

Hey, am ajuns sh eu in sfarsit pe la ficul tau si vreau sa spun ca desi nu este foarte bun la capitolul gramatica vreau sa te felicit. Ai o idee frumoasa si imi place cum ai dezvoltat'o. Desi seamana cam mult a Camp Rock [parerea mea]nu conteaza, este absolut minunat.Imi place mult si astept next'ul [Despre restul, adica gramatica si altele nu am de gand sa mai comentez].Astept next'ul.Multa inspiratie si succes in continuare :X

[Isa-chan]

Capitolul al VIII-lea

Sasuke’s P.O.V:


Pur si simplu nu mai puteam sa imi mut privirea. Ochii mei o priveau pe ea. Chipul angelic ce i se oglindea in lacul albastru deschis era ridicat spre soare privindu-l patrunzator. Mi-a lipsit atat de mult si acum statea in fata mea. Astfel , privind-o , mi-am lasat capul in jos , vazand ca nu face nici cea mai mica miscare. Probabil ma uraste… da, a venit aici doar din greseala! Este doar un accident faptul ca se afla aici in fata mea si priveste soarele ce apune. Dadu-mi seama da acest lucru , ma indrept spre mal unde imi scutur putin parul negru si ma asez pe malul albastrului nemarginit. Inca nu puteam sa accept ca ea nu vrea sa-mi vorbeasca. Ca inca ma uraste si nu o sa mai fim niciodata prieteni. M-am indragostit de zambetul si privirea ei…defapt cred ca m-am indragostit de felul ei de a fi. Cum traieste viata, mereu cu zambetul pe buze si cum alaturi de prieteni trece peste cele mai grele incercari. Ma intreb , cum reuseste acest lucru ? Imi inchid ochii pentru cateva secunde , sperand ca trupul ei sa nu dispara si sa nu fie un vis faptul ca ea sta chiar in fata mea , fara sa o deranjeze prezenta umbrei mele. Astfel inca nedeschizand ochii , am simtit cu ea se departeaza usor de lac si cum pasii ei rasuna pe pamantul rece . Imi era parca frica sa o privesc asa ca am mai stat inca cateva secunde , pana cand, mi-am facut suficient curaj sa o privesc, dar ea nu mai era acolo. Inima a inceput sa-mi bata intr-un ritm alert. Ma durea faptul ca ma ignorat asa. Defapt, era ca si cum nici nu m-a vazut. Nu a facut nici cel mai mic gest cand am privit-o sau cand am trecut pe langa trupul ei pietrificat in acel moment. Puteai spune ca este o umbra a existentei ei , ce cauta linistea sufleteasca pe care nu o poate avea. Clipesc din nou si apoi simt cum peisajul ce se afla acum cateva secunde in fata mea se desprinde usor din cartea vietii si fuge departe de mine dorind sa ma lase in urma. Deschid usor pleoapele si incerc sa ma acomodez cu noua lumina ce imi invadeaza ochii. Ma aflam intr-o camera alba , aproape goala , avand in fata mea o mica oglinda in care mi se reflecta chipul dezamagit . Ma rotesc usor cu trupul prin incapere sperand sa mai gasesc si altceva , insa nimic. Totul era de un alb imaculat , parca de neatins. Imi indrept mana spre unul dintre pereti si atunci simt cum ceva trece prin aceasta , eu incepand sa alunec usor , cazand pe podeaua ce dorea cu ardoare sa ma prinda in plasa ei, exact ca un pradator ce-si asteapta cu nerabdare hrana. Privesc parca in transa locul unde incercam sa ma sprinjin si incerc sa refac acea scena. Mana mea trecea usor prin peretele alb ca varul si repeta iar si iar acelasi lucru , la comanda mea. Nu intelegeam ce se intampla cu mine sau unde ma aflam. Totul imi parea ireal asa ca am incercat sa ma ciupesc de bratul drept , sperand sa visez , dar nu a fost sa fie. Durerea m-a facut sa inteleg ca ceea ce traiam in acest moment era adevarat. M-am ridicat de pe podea si m-am dus spre oglinda inramata in marmura alba . Mi-am privit din nou chipul si atunci am vazut in spatele meu pe cineva, ce a disparut imediat ce m-am intors cu spatele spre ceea ce se parea ca facea legatura intre mine si persoana misterioasa. Am privit , iar oglinda si atunci banuiala mea s-a adeverit. In fata mea statea o adolescenta in varsta de saisprezece sau saptesprezece ani , cu parul blond ca razele soarelui si ochii albastri ca lacul in care i sa oglindit chipul Sakurei. Ma fascina sa o privesc pe fata din fata mea , dar nu stiu din ce motiv. Ea ma privea la fel de patrunzator , cum o facea si eu de altfel , sperand parca sa o citesc ca pe o carte ce isi dezvaluie secretele in fata necunoscutului, secretul fiind unul fatal. Incerc sa deschid usor buzele mele impietrite pentru a afla raspunsurile atat de necesare constiintei mele. Fata din fata mea isi ridica mana firava si imi indica cu degetul aratator oglinda din spatele meu. Vazand ca nu am de gand sa ma intorc spre obiectul indicat de ea , aceasta vine spre mine si-mi atinge umerii intorcandu-ma spre o mare de imagini ce treceau cu repeziciune prin fata ochilor mei abisali. Blonda inca se sprijinea de mine si se uita si ea atent la micile infatisari din trecut.
Acolo, in oglinda, puteam sa o vad pe rozalie. Alerga pe un camp intins plin de flori si zambea dulce, bucurandu-se de viata, alaturi de inca un baiat , cu parul roscat, pe care nu l-am recunoscut. Brusc cerul ce inainte era incalzit de iubitul soare, s-a intunecat si a devenit de un negru amestecat cu gri . Chipul luminat al iubitei mele a devenit unul plin de lacrimi. Puteam sa o vad stand acolo , langa trunchiul unui copac suspinand si stergandu-si lichidul de pe obrajii rosiatici. Am incercat sa intind mana spre ea , sa o cuprind in brate si sa o linistesc, insa in acel moment blonda m-a oprit spunandu-mi ca nu pot sa schimb trecutul.
Trecutul ? Ce vrea sa spuna si cine este ea? Imediat dupa aceste intrebari fata m-a privit patrunzator si s-a prezentat cu zambetul pe buze. La auzul numelui, am inlemnit! Cum era posibil? Doar nu era acea Ino , prietena Sakurei! Si de ce imi arata mie, toate astea?
- Sasuke, stiu ce crezi. Dar uite-te atent la aceste imagini si o sa-ti dai seama ce ascunde prietena mea.
Am asculat-o si am privit din nou. Lucrurile incepeau sa ma socheze , dar cel mai afectant lucru a fost atunci cand mi-am dat seama ca baiatul pe care stapana inimii mele il indragea era chiar Gaara.
La finalizarea acestor tragedii din trecut , Ino mi-a atins iar umarul , uitandu-se suspicios la expresia fetei mele.
- Deci, ce parere ai?
Cuvintele au iesit printre buzele ei rozalii cu foarte mare usurinta, parand ca nu are nici cea mai mica emotie cu privire la raspunsul meu.
- Crezi ca as putea sa o urasc , dupa ce a trecut prin toate astea? Banuiesc ca imi stii raspunsul din moment ce esti atat de calma. spun eu cu o urma de amuzament in voce.
- Se pare ca te-am judecat bine! Sasuke , caut-o pe Sakura si spune-i ca stii ce sa intamplat atunci…
Am aprobat si apoi am inceput sa privesc iar incaperea. Incepea sa devina iar neclara si puteam observa cum fasii din pereti se rupeau si falfaiau in bataile vantului accelerat. Acum, camera se rotea in jurul meu si al blondei ,in timp ce ea continua sa zambeasca.
- Am sa te duc inapoi …Acolo de unde te-am luat. Apropo, cred ca esti destul de confuz de faptul ca Sakura nu a facut nici un gest cand ai privit-o, nu-i asa?
Am vrut sa ii dau in raspuns , insa ea nu a mai dorit sa astepte si a continuat imediat, parca dorind sa se sfarseasca cat mai repede posibil acea discutie.
- Ei bine, era o iluzie. Am vrut sa-ti atrag atentia , pentru a nu te ingrijora in momentul in care aveai sa ajungi la mine.
Imediat ce a terminat , ea a disparut si m-a lasat singur , privind in gol, pe marginea apei.Mi-am pus mainile in buzunarul blugilor si am pornit cu o mica emotie si dorinta de-a lungul aleei presarate cu trandafiri rosiatici, incercand sa o gasesc pe Sakura.


Sakura’s P.O.V :

Stateam sprijinita de balustrada cabanei mele si priveam cerul instelat. Nu imi doream decat sa il am pe el langa mine , sa-l privesc in ochi si sa-i simt atingerile fine pe corpul meu plapand. Dar…doar visez. Asa ceva nu are cum sa se intample acum. I-am cerut sa nu mai vorbim niciodata, sa ma ignore si el din cate vad imi asculta dorinta, desi acum as da orice sa pot da timpul inapoi. El are ceva…ceva ce ma face sa visez incontinu cand sunt langa acesta. Dau drumul usor lacrimilor ce asteptau de mult sa iasa la iveala de sub carapacea lor si le las sa mi se scurga usor pe obraji. Imi lipsea, nu puteam sa neg ! Numai daca ma gandesc la momentul cand ii voi spune brunetului adevarul pe care il tin inchis in inima mea teama imi cuprinde inima deja ranita. Mi-e frica sa nu-l pierd si stiu ca daca asta s-ar intampla eu…
Dar gandurile mi-au fost intrerupte de un glas voios si totusi disperat de atentie. Am incercat sa vad prin intunericul noptii silueta persoanei misteriose, insa nu am putut sa disting nici cel mai mic contur. Brusc am simtit cum doua brate ma cuprind de talie si cu niste buze catifelate imi mangaie pielea gatului. Mainile mele au trecut peste ale individului ce ma imbratisa si am inchis ochii bucurandu-ma de atingerile blajine ce imi mangaiau corpul. Imediat ce am realizat ce fac m-am intors spre acea persoana , gata sa-i dau o palma spunadu-i sa se indeparteze , insa in momentul cand palma mea avea sa faca contact cu chipul lui , aceasta a devenit o simpla atingerie…o mangaiere fina si plina de iubire.

[~Ade~]

Buna!
In sfarsit ai venit cu next-ul8->...nu mai aveam rabdare sa il citesc(l-am citit de ieri dar atunci nu am avut timp sa las comm dar niciodata nu-i prea tarziu sa fac asta).
Capitolul e woow..O_O..nu am cuvinte sa descriu adica am ramas uimita de ceea ce s-a intamplat.... Ino sa ii arate lui Sasuke adevarul?:O...e geniala ideea...minunata!
Saracul Sasuke la inceput era putin cam derutat, dar pana la urma a inteles ce se intampla...ma bucur ca el a aflat adevarul si ca a inteles problema Sakurei...sper ca ei doi sa se impace si sa il invinga pe Garra adica sa il fac sa o lase pe Sakura in pace.
Ce sa mai zic....iti ador ficul!..astept next-ul...sper sa il pui repede.Mult succes in continuare!Pa-pa!>:D<

[Ada]

Hellooou:).

Am venit si eu pe-aici si vreau sa-ti spun ca... iti ador ficul:x... E absolut minunat, printre cele mai bune povesti pe care le-am citit pana acum. Imi pare rau ca nu ti-am lasat comm si la celelalte capitole, da' na...
Ador modul tau de a scrie. Descrierea, naratiunea, dialogul toate se impletesc atat de bine... Ai niste idei extraoridinare: tabara, Sasuke tatuator, trecutul Sakurei cu Gaara...

Felicitari pentru fic si muulta bafta si inspiratie in continuare!:*
Astept nextul!
Zbye:*

[Alee]

Helau! :] Ia` ca am aterizat si eu pe aici.
Ce pot sa zic, ideea e geniala. ^^ Imi place mult, desi putin seamana cu Camp Rock. :-"
Ti-am zis ca ai evoluat si felul tau de a scrie e magnific :X Stii sa descrii bine sentimentele, peisajele si locurile. Replicile personajelor sunt bine gandite si nu sunt seci. :] . Naratiunea se imbina bine cu celelalte moduri de expunere.
Greseli de tastare am vazut cateva si unele gramaticale :-?. Eh, pun pariu ca le indrepti, eu nu le prea iau in seama ;).
Sincer as cam vrea sa si-o "ia`n freza" Gaara :)). Sasuke il va pune la punct, nu ? :> Sper eu. So... ce sa mai zic ma bucur ca Ino o ajuta pe Sakura in continuare, desi a murit.
Anyway... astept nextu` :]
Bye!

[Debb.']

Buna ! ^_^ ...
Asa.. tot am amanat sa`ti citesc ficu` si trebuie sa`ti spun ca regret amarnic. Daca stiam ca e un fic asa grozav iti lasam coment la fiecare capitol [ :X ] ... E un fic grozav ! .. Si cel care a imbratisat`o pe Sakura e Sas`ke nu`i asa .. ? ;;) .. Ahh ! Nu mai pot ! Cand pui nextu` ? :]] .. devin nerabdatoare ! Tot recitesc si recitesc si din nou recitesc ficul .. [ :X ].. E asa de.. de.. Ahh ! Minunat ! :chuu: .. Uhh.. sper sa nu te lasi de fic Denny-chan ! E .. cum am mai zis .. Minunat ! ..
[ :X ] ... Ja` Ne >:D< :X

[Yun.]

Hey ya^^
scuze ca am cam intarziat la vreoooo 3 sau 2 capitole dar nu m-a lasat netul prea mult sa stau pe zup ~X(.. however imi place cum a evoluat aventura si fantoma lu Ino apare cam des si incepe sa ma sperie8-X ... i'm kidding, macar e o fantoma buna si vrea doar sa ajute. Oricum eu tot o sa comentez ceva pe ici'pi'colo. Descrierea se imbina bine cu dialogul si ii da un aspect fooarte frumos ficului iar naratiunea nu este grabita si in plus greseli de taste nu am vazut de loc [-x. Cate odata ai niste expresii foarte frumoase ce te "unge la suflet"( stiu urasc expresia asta dar imi place sa o spunT^T). Bye-Bye astept NEXTTTT'u;)).

[Shadow.]

Isa, am cam întârziat, nu ? Ei bine, ce face lenea din mine, nu ? Cred că şti mai bine ca mine. Ce tot vorbesc ? Da, înebunesc.

Cum am mai spus. Seamănă foarte mult cu Camp Rock. Nu am văzut partea a doua dar din reclame nu se tare potrivesc. Ce pot să îţi spun. Îmi place. Şi şti ce mofturoasă sunt când vine vorba de un fic.:)) Oricum, îmi place evoluţia ta. Te urmăresc la fiecare capitol şi observ mici modificări în modul de exprimare [modificări în bine]. Dialogul e ok, interesant. Naraţiunea foarte bună, destul de multicică, s-ar putea mai bine da e ok şi aşa.

Ştiu cine era acolo ! :)) Şi eu ştiu, şi tu şti, dar nu ştiu dacă el ştie=)). Ţi-am mai spus că înebunesc nu ?

Succes şi spor la scris. Vezi că ai o promisiune din câte ştiu eu.:))

[Isa-chan]

Capitolul al IX –lea

Sakura’s P.O.V :

Stateam in bratele lui si ma bucuram de fiecare atingere neinsemnata ce imi dadea fiori. Il iubeam atat de mult si totusi doream sa-l tin departe de mine. Stiam ca nu faceam bine , dar nu puteam recunoste! Daca i-as fi spus totul probabil ca nu mi-ar mai vorbi si asta ar fi lovitura de gratie pentru mine. De abia acum imi dau seama ca doream sa-l tin la distanta fiindca asa stiam ca inca il puteam avea , el nestiind adevarul si acest gand ma impaca. Dar nu era corect… Trebuia sa-i fi spus de prima data ce sa intamplat, dar eu nu am vrut. Mi-a fost mai usor sa-l mint decat sa-i marturisesc totul. Par o scorpie , dar asta simt ca este cel mai bine sa fac. De obicei nu eram inebunita dupa baieti, insa el era altfel. Inteligent , amuzant si totusi serios cand vine momentul , sensibil si iubitor. Il doream pe el si nu puteam sa accept alt baiat in viata mea. Avea ceva special ! Cand eram cu el simteam ca sunt completa. Poate ca asta era…el era opusul a ceea ce sunt eu. Uneori rusinoasa , dar totusi reusind sa mentin o aura autoritara , iar el baiatul chipes cu multa indrazneala . Mereu mi-am dorit sa devin mai curajoasa, insa nu asta imi era firea .
Incerc sa revin la realitate , asa ca imi scutur putin capul dand la o parte o suvita ce-mi acoperea un pic ochiul stang. Il privesc in ochii abisali si incerc sa schitez un zambet, insa fara sa-mi doresc lacrimile incep sa se scurga usor pe chipul meu ce-mi ascundea destul de bine emotiile false. Asta era cel mai ciudat… De obicei puteam sa ma prefac foarte bine in fata cuiva , dar cu el nu puteam! Mintea mea vroia sa ascunda acel trecut intunecat , iar inima dorea cu ardoarea sa-i dezvaluie lui totul , indiferent daca eu vroiam sa nu.
Mi-am scufundat suvitele rozalii alaturi de ochii inecati in lacrimi in pieptul lui , acesta jucandu-se cu degetele sale in parul meu si mangaidu-ma. Incercam sa ma controlez , insa nu puteam. Era ceva involuntar. Simteam pentru el un sentiment atat de pur incat nu puteam sa-l mint . Ceea ce ma facea curioasa era ca brunetul nu ma intreba de ce vars lacrimi fara un motiv pe care el sa-l cunosca. Sasuke doar continua sa ma atinga tandru si sa-mi sarute pielea soptind cuvinte linistitoare si plina de iubire. Acele vorbe de care eu aveam atat de multa nevoie pentru a ma calma.
Resusesc intr-un final sa imi scot fata din acel loc , acum destul de umed si sa-l privesc din nou. Acesta se indrepta spre mine , parca vrand sa ma sarute insa de abia dupa cateva secunde realizez ca tinta lui era urechea mea dreapta, unde murmurul vocii sale incerca sa ma linisteasca.
- Nu mai plange , my angel !
Apoi isi trecu cu tandrete mainile peste chipul meu udat , stergand lacrimile . Ma privi pret de o secunda , timp in care eu am inceput sa-mi las pleoapele sa se inchid de emotie, plans si oboseala . Imi cuprinse spatele cu mana sa dreapta , cea stanga tinandu-ma cu atentie si mangaiere pe sold , incepand sa-si apropie buzele , cautandu-le pe ale mele . Atingerile lui ma faceau sa tremur. Era atat de emotionant momentul , asa ca nerezistand mi-am trecut degetele prin parul lui moale incercand sa fac totul mult mai pasional . Iubitul meu incepu sa se dea cativa pasi in spate, inca mentind sarutul , apoi isi lua mana de pe spatele meu si deschise usa cabanei. Am inaintat tot asa pana in fata camerei mele , unde am abandonat in cele din urma acea atingere a iubirii .
Sasuke se indeparta de mine , ducandu-se sa aprinda lumina pentru a ne vedea clar zambetele ce pusera stapanire pe chipurile noastre. Imediat ce si-a indeplinit sarcina s-a apropiat iar prinzandu-ma de talie si lasandu-ma usor pe pat . Buzele sale dulci imi mangaiau pielea gatului , coborand si urcand , repetand miscare cam de doua ori, apoi incepura sa-mi dezmierde obrajii si buzele . Sarutul incepea sa se adanceasca din ce in ce mai mult, asa ca Sasuke profita de ocazie si isi strecura o mana pe sub bluza mea . La acest gest am tresarit in mod involuntar , intrerupand sarutul si impingandu-l departe de mine. Nu doaream sa faca asta. Ce credea el ca sunt? O jucarie pe care o folosea cand avea el chef apoi o uita acolo in cel mai intunecat colt al camerei , urmand sa o mai foloseasca cand ii veneau impulsurile? La acest gand o lacrima amara s-a scurs pe pielea mea si a continuat sa cada de pe obrajii mei destul de rosiatici , pe mana mea dreapta. Stateam sprijinita cu spatele de perna , si priveam tavanul alb cum devenea un pic intunecat din cauza noptii. Brunetul nu facea nici cel mai mic gest. Statea acolo , exacat cum l-am lasat in momentul cand l-am impins si privea in gol. Am incercat sa ma apropii de el , insa atunci glasul sau m-a oprit.
- Stiu ce sa intamplat!
A spus asta cu un oftat adanc si m-a privit cu mila in ochi. Nu stiam ce dorea sa zica cu acea propozitie atat de simpla si totusi atat de complicata. Il priveam cu o spranceana ridicata, dandu-i de inteles ca trebuia sa fie mai explicit. A mai oftat inca o data , apoi cu un zambet destul de pervers mi-a spus totul. Cum Ino i-a aratat trecutul meu, cum stateam si plangeam ca o fetita fara aparare, ceea ce si eram atunci, cum iubeam atat de mult viata pana in momentul distrugerii. Lacrimile au inceput din nou sa arate cat de slaba puteam fi. Nu intelgeam de ce nu puteam sa ma stapanesc. Poate asta era firea mea , dar eu nu puteam sa accept acest lucru. Am ridicat privirea din asternuturile patului si l-am urmarit in ochii sai negri ce imi aratau iubirea. L-am cuprins in brate , fara sa ma gandesc ce va urma si am inceput sa-l strang cu ardoare. Brunetul imi soptea ca ma iubeste si ca nu-i pasa de trecut cat timp eu traiesc cu el in prezent, iar aceste vorbe ma faceau sa zambesc larg si sa-l strang si mai tare la pieptul meu.



Sasuke’s P.O.V:

O tineam in brate nedorind sa o las sa-mi scape printre degete. O iubeam! Ea imi dadea speranta de care aveam atata nevoie. Ea ma facea sa zambesc, sa cant , sa iubesc , sa am incredere! Cu alte cuvinte, ea era sursa mea de viata. Izvorul ce continea speranta si dragostea cu care te hranea zilnic pentru ati putea continua existenta.
Ii zambeam si o strangeam cu putere. Nu stiam cum sa-i arat cat de mult o iubesc. Sentimentele mele pentru ea nu puteau fi descrise. Rozalia era speciala! Nu era ca orice fata , care te trada la cea mai mica abatere cand nu te supuneai.
- Te iubesc atat de mult!
Cuvintele ei imi gadilau inima , facandu-ma sa nu ma pot opri din zambit. Puteai spune ca eram un tantalau , la fel ca Naruto. Da, poate asta eram acum! Un pusti ce se bucura de dragoste si afectiune din partea persoanei iubite , pe care si-a dorit-o atat de mult.
- Si eu te iubesc, my angel!
I-am soptit si i-am cuprins buzele intr-un sarut pasional. Limba mea trecu peste bariera foarte usor si ajunsese la cea a Sakurei. Acesta imi raspundea la atingerile tandre inca jucandu-se cu parul meu.
Tocmai i-am gasit un alint iubitei mele si banuiesc ca nu am sa-l schimb niciodata , caci ea va fi mereu ingerasul meu, indiferent de circumstante. Era atat de pura si incocenta. Zambetul ei era simplu si totusi te facea sa uiti de probleme. Era o prietena de incredere si o partenera grozava , careia puteai sa-i spui orice secret, fiindca nu l-ar fi divulgat niciodata.
Adoram sa o ating. Pielea ei imi dadea fiori si ma facea sa vreau mai mult, dar stiam ca trebuia sa ma abtin. Ea nu dorea sa-i fac asa ceva si pe de alta parte nici eu nu puteam sa-i fac una ca asta fara permisiunea ei.
Imi puteam aminti si acum cat de gol m-am simtit cand ea nu a fost langa mine. Eram mereu plictisit si trist, fara pic de viata. Ii doream zambetul pe care nu l-am primit decat acum , cand mi-am facut curaj sa-i vorbesc dupa atat de mult timp.
Nu stiu cata vreme a trecut de cand am stat cu Sakura in camera si ne priveam in ochi, dar nu doream nici macar sa stiu. O aveam langa mine si puteam sa rad din nou, sa ma bucur de viata. Am fost insa trezit din transa , de iubita mea care imi spuse ca ar fi mai bine sa merg sa ma culc, caci era destul de tarziu. Am asculat-o in cele din urma , asa ca am pasit usor peste pragul cabanei , furundu-i inca un sarut si continund sa privesc inapoi spre locul unde a stat ea acum cateva secunde.
Pasii mei rasunau pe alee si eu eram numai un zambet. Sakura era acum iubita mea si nimeni nu mai putea sa mi-o fure vreodata. Cand aproape ajungeam la cabana mea am auzit pasi venind din spate cu o viteza uluitoare . Nu stiam cine ar putea fi afara la ora asta atat de tarzie. Bine poate ace persoana avea si ea un motiv intemeiat si nu aveam nici cea mai mica intentie sa ma iau de ea daca nu s-ar fi impins in mana trandinu-ma la pamant si incepand sa rada cu pofta pe baza a ceea ce tocmai realizase.