Viata unei preotese

[Nixu]

Nu cred ca mai e nevoie sa le multumesc celor care au postat, pentru ca stiu ca le multumesc si ca apreciez orice comentariu. Scumpele mele stiu ca am spus sa ma luati usor la inceput, dar de acum vreau critica cat mai dura... eu oricum o sa va iubesc:*

4

Soarele apune incetul cu incetul, ceea ce inseamna ca trebuie sa gasim un loc unde sa inoptam. Partea cea mai frumoasa este ca oriunde te uiti vezi numai copacii, nu ca m-ar deranja sa dorm in aer liber, dar cu o asemenea echipa ar fi sinucidere curata, cel putin pentru mine. Totusi e placut sa fi inconjurat de atata liniste, te provoaca sa visezi cu ochi deschisi, dar eu vroiam sa ii inchid si asa am si facut, era asa de...
- aaaaaaaaa... cine a pus asta in mijlocul drumului? intreb revoltata in timp ce-mi indrept privirea spre obiectul caderi mele. Era un cos din nuele ceea ce insemna ca trebuie sa existe un sat prin apropiere.
Uit si de faptul ca am cazut si ca toti radeau de mine si ma ridic scuturandu-mi rochia de praf. Pornim din nou la drum, eu ceva mai sifonata decat la inceput, dar nu imi pasa vroiam sa ajung in sat cat mai repede. Am mers in jur de o jumatate de ora si am dat cu ochi de un sir de case si oameni care se invarteau pe langa ele incercand sa-si termine treburile pe ziua de azi.
Ori nu au foarte multi vizitatori, ori infatisarea mea e de vina, dar felul in care se holbeaza la noi e deranjant. Ne oprim in fata unei case mai mari ce dadea de inteles ca este a conducatorului satului. In timp ce Mikado vorbea cu o angajata eu imi indrept privirea spre gradina micuta de langa mine. Florile erau uscate si culcate la pamant.
- Sunt asa de mai bine de doi ani, imi spune o femeie de patruzeci de ani imbracata elegant, avea parul blond si ochi albastri ca cerul, am incercat orice lucru posibil pentru a le salva, dar nimic nu a reusit pacat erau asa frumoase, continua dansa in timp ce atinge petalele unui trandafir alb.
- Da mare pacat,ii spun, dar poate ca nu ati incercat ce trebuie, imi spun in sinea mea dupa care ating petalele aceluiasi trandafir. Cat ai clipi floarea si inalta inspre cer, deschizandu-se in razele soarelui. O priveam oarecum fascinata de frumusetea ei care fusese tinuta captiva atata timp, oare asa aveam sa patesc si eu? urmeaza sa ma ofilesc ca o floare pana ce timpul ma va darui pamantului?
- Multumesc, ma uit uimita la femeia de langa mine si nu inteleg ce vrea sa spuna, multumesc pentru ca mi-ai oferit posibilitatea de ai vedea din nou frumusetea, imi mai zice neluandu-si privirea de pe trandafir.
Ma ia de mana si intram in casa care se pare ca ii apartine. Cum am pasit inauntru am simtit o energie spirituala foarte puternica, dar partea proasta era ca cel sau cea care o detine nu e de partea binelui. Shizuka, caci asa o chema pe femeie ne conduce in camerele in care urma sa ne petrecem noaptea.
Camera mea era alba cu un dulap si o masuta micuta care presupun ca erau din stejar, iar pe ea se afla o lumanare. Langa masa era asezat un pat cu asternuturi albe, culoarea asta incepe sa ma enerveze deja, dar lucrul care ma uimea era patul pe care nu toata lumea si-l putea permite. Dar atata timp cat o sa dorm bine altceva nu ma intereseaza. Ma asez pe patul moale si adorm instantaneu.
Nu stiu cat e ceasul, dar sunt trezita de niste zgomote puternice care vin din camera de oaspeti. Ma ridic din pat singura sursa de lumina fiind razele lunii. Aprind lumanarea de pe masuta si ies din camera pornind pe holul mai lung decat imi aminteam. Ajung in camera de unde provenea zgomotul si dau de toata lumea care se uitau prin camera cautand sursa acestuia.
- Yuuki si pe tine te-a trezit zgomotul asta infernal? ma intreaba Mika de parca nu era indeajuns de evident.
Camera s-a lumina imediat ce Shizuka aprinde lampile care presupun ca erau cu gaz. Simt din nou acea energie, doar ca acum mult mai aproape, imi rotesc privirea prin camera dar nu vad nimic.
- Ce se intamp... dar nu mai apuc sa termin ce am inceput, pentru ca din peretele din fata mea iese o umbra care mi se incolaceste in jurul gatului lasandu-ma fara posibilitatea de a putea respira si alte trei care ma prind de talie si de picioare.
- Ur... asc dia.. man... tul asta! spun in timp ce incercam sa ma eliberez. Pe perete a aparut o urma neagra ce semana cu un portal, iar umbrele ma trageu cu tot mai multa putere in el. Nu puteam respira si mai aveam doar un metru pana sa fiu inghitita de demon, caci mi-am dat seama ca asta era. Ma-am concentrat cat de mult am putut in acel moment si mana mea dreapta a fost cuprinsa de o aura densa de culoare alba.
Doar cativa centimetri ma desparteau de monstru, nu am mai asteptat sa vad ce se intampla si am lovit demonul. Am observat cum era cuprins de aura purificatoare si in mai putin de cateva secunde s-a dezintegrat.
Am inceput sa respir cat mai lacoma bucurandu-ma de fiecare particica de aer curat care imi trecea prin plamanii. Ma intorc spre ceilalti, tusind din cand in cand, care ma priveau socati magul ascunzandu-se dupa brunet, da halal ajutor am mai primit. Dar daca am distrus demonul de ce inca simt acea energie malefica si inca la fel de puternica? Cred ca am obosit prea tare si simturile imi joaca feste. Dupa acest incident ne-am reintors in camere unde am dormit ca bolovanul, mai exact nici macar un taifun nu ma putea trezi.
A doua zi de dimineata toata echipa eram la usa luandu-ne la revedere.
- Ma bucur ca am avut ocazia sa va cunosc doamna Shizuka, ii spun femei din fata mea cu toata politetea de care dispuneam si nu detineam foarte multa.
- Si eu ma bucur ca te-am cunoscut Yuuki. Esti o fata deosebita sa nu uiti asta niciodata, imi spune in timp ce isi trecea mana prin parul meu.
Dupa ce am terminat cu urarile, am pornit pe acelasi drum prafuit ce anunta inceputul unei noi zi.

C-am atat... stiu ca nu e cine stie ce, dar nu prea am avut inspiratie in ultima vreme:(... sper ca nu v-am dezamagit...
M-am gandit sa pun si niste poze:
Kurai
http://c.wrzuta.pl/wi7106/6a3901d6002bda...nime%20boy
Yuuki
http://media.photobucket.com/image/anime...e.jpg?o=76 imaginativa ca are ochi verzi

[Addeh]

Heya sweetie^_^ Mai intai, trebuie sa-ti multumesc ca m-ai anuntat cu privire la capitol.
Well well, vad ca spiritele se cam incing.. Adica ce naiba e cu diamantul ala pana la urma? Pare blestemat, din cauza lui era sa moara draga mea Yuuki:| Asa... Am vazut cateva greseli de tastare/gramaticale, dar nu prea conteaza pentru mn:D
Ah, da... Mi-a placut mult fraza asta : " [...]oare asa aveam sa platesc si eu? Urmeaza sa ma ofilesc ca o floare pana ce timpul ma va darui pamantului? 8-> A parut inspirata si de asemena, ca si cum vorbele ar fi fost spuse cu o naivitate deosebita de catre fata. Am observat pozele pe care le-ai pus. Frumoase, mai ales Kurai:X
Btw, succes la scris. Te pup dulce:*

[MooN.]

Hey dear...
In primul rand chiar vreau sa iti spun: Multumesc pentru ca m-ai anuntat :* !
asa acum sa trecem la comentarea capitolului:
Draga mea acest capitol nu a fost la fel de spectaculos ca restul. Inspiratia ar putea fi problema aici. Mi-am dat seama ca nu erai in momentele tale in momentul in care ai scris capitolul. Chiar nu vad legatura dintre acest capitol si cel dinainte. Mi-ar fi placut sa continui asa cum ai inceput, dar toti mai avem astfel de momente. Am vazut cate o gresala de tastare, dar nu este mare branza, desi sunt si acelea foarte importante, in fine nu moare nimeni de la o mica gresala, descrierea aici nu prea m-a multumit. Ai avut ceva, dar nu era chiar la ca ma asteptam eu, naratiunea... ai avut si cred ca ea a fost cea mai buna aici. Actiunea mi se pare grabita. Asta ar putea fi o problema. Incearca sa nu mai fugaresti in halul asta actiunea, pentru ca ma gandesc ca ar vrea sa te ajute, nu? Mno... deci cred ca intelegi la ce ma refer, nu?
Sa sti ca astept mai mult de la tine, dar sunt 100% sigura ca ma vei uimi cu capitolul urmator asa cum o faci de fiecare data, ok?
Bine my dear so... daca te-a suparat cu ceva comentariul meu da-mi un PM si se rezolva
P.S. anunta-ma si pe mine cand pui nextiul

Bye Bye

[Catherine]

Am citit si capitolul precedent, insa nu am avut timp sa postez. Acum ca am inceput iar facultatea, am mult mai putin timp liber... de obicei, in weekend.

Acum revenind la subiect.
Pe ansamblu este un capitol bun, insa mi s-a parut ca actiunea s-a desfasurat putin cam repede, mai ales in fragmentul in care este faza cu demonul. Mi-ar fi placut sa dezvolti putin mai mult acest capitol. Ai in continuare mici greseli de tastare, dar acestea nu sunt foarte importante.
In schimb, imi place destul de mult ca narezi la persoana I si astfel dai o nota mult mai personala ficului cand descrii emotiile, gandurile.
In rest, bafta la scris in continuare

[LoLix]

Hei dear, e putin nedrept ca nu mai sunt prima, incepusem sa ma obijnuiesc cu asta, oricum sa revenim la fic. Pai capitolul asta mi se pare mai scurt decat celalalt dar cred ca e din cauza actiunii, care apropo mi-a placut la nebunie. Ai cam uitat sa pui niste virgule pe ici pe colo dar ma fac ca nu le-am vazut in ciuda faptului ca tu erai aia care imi ziceai mie ca nu pun destule. pai cam atat am avut de zis si de adaugat daca mai e ceva (si bineinceles ca mai e ) iti spun personal.
Multumesc ca m-ai anuntat si astept cu nerabdare nextu.

[crazy little red]

hello
incep cu multumirile de rigoare pentru ca m-ai anuntat si sper sa o faci in continuare :-*
mi-a placut foarte mult actiunea chiar daca poate e putin grabita desi nu mi se pare neaparat,
tu chiar ai o imaginatie bogata si imi place genu asta de povesti putin mai ireale (putin mai mult)
in rest nu o sa-ti mai comentez nimic, doar sa sti ca astept urmatorul capitol
bye bye scumpo :-h :-h

[Moon princess]

hy! Merci ca mai anuntat. >:D< Apreciez. ^^
Pai, ce pot sa spun? Mie mi-a placut, insa mai ai de lucru la fic. Cand citesc am impresia ca totul se intampla val vartej si nu se poate distinge nimic. Deci, la capitolul actiunea mai trebuie oleaca de atentie. Apoi, descrierea, nu pot spune ca nu este buna, insa nu o incadrezi asa cum trebuie.
Pentru a nu da impresia ca grabesti actiunea rapirii de acel demon sau ce-o mai fi fost, trebuia sa bagi ceva descriere, nu a simtit spaima? Iar colegii din jur nu au avut timp sa actioneze, atat de socati au fost? Saracutii. Ai grija si la timpul verbelor ca faci o mare invalmaseala acolo.
La capitolul dialog, nu stai bine nici aici. E mult prea ... sec. Imi pare rau ca trebuie sa fiu atat de directa, dar nu am simtit nimic din vorbele ce le-a spus ea, de obicei stiu ca personajul principal spune lucruri ce te lasa uimit, insa la tine nu prea se aplica regula asta.
Nu cred ca mai continui, oricum apreciez ca ideea ficului e originala si e chiar frumos pentru inceput, sa vedem ce taine ascunde ea.
cam atat si astept urmatorul capitol

:bye:

[MaDy^^]

salut...scuze ca nu am postat mai devreme dar am fost ocupata...asa sa vedem pai in acest capitol nu ai avut greseli de tastare din cate am vazut sau nu am fost destul de atenta...se cam vede unpic ca nu ai avut chiar mare inspiratie dar totusi te-ai descurcat iar faptul ca ai spus ca Yuuki a fost atacata de un demon si cristalul a invins acel demon a facut sa fie mai interesanta ficul...in rest imi place si acest capitol:P...cam atat si sper sa ma anunti cand pui next-ul
bye,bye:bye:

[Nixu]

Hey capitol nou... Dar mai intai...
IMPORTANT:Am observat ca multi nu prea ati priceput ce este cu diamantul, asa ca o sa explic cat se poate de simplu... este un diamant capabil sa iti mareasca puterile la infinit... mai exact unui demon sau preot/Lord intunecat, de aceea o preoteasa special aleasa cu puteri purificatoare trebuie sa il apere si evident sa il mentina pur... daca ar ajunge pe mainile cui nu trebuie ar deveni impur si asta nu ar fi bine pentru restul omenirii... oameni obijnuiti cred ca e o binecuvantare, dar ei defapt nu stiu ce trebuie sa indure o preoteasa... dar nu este nici blestemat(am vazut ca a scris cineva intr-un comm asta).
Sper ca am reusit sa va mai lamuresc si daca mai aveti alte intrebari nu ezitati sa le puneti.

5

Era o zi noua, dar acelasi drum plictisitor.
Din cate am inteles de la Mikado trebuia sa ajungem in satul in care au locuit parinti ei. Trebuia sa ajungem c-am pe dupa-amiaza, asa ca nu mai era mult de mers.
Ne-am oprit putin, deoarece oasele batrane trebuiau sa se odihneasca. Deoarece ma plictiseam ingrozitor de tare m-am asezat la poalele unui copac si mangai iarba de catifea. Era asa de liniste, mult prea liniste, asteptam sa se intample ceva orice. Am inceput sa numar secundele care nu se mai terminau, incepeam sa ma simt ciudat. Aveam senzatia ca o luam razna si o durere de cap incepuse sa ma chinuie. Am inchis ochii sperand sa dispara durerea. Simteam cum ma prabusesc intr-o prapastie, aveam senzatia ca ma inghite un abis nesfarsit de intuneric, imi simteam corpul cuprins de o durere cumplita, imi exploda capul, vroiam sa inceteze, vroiam sa dispara. Plamani nu mai doreau sa primeasca niciun gram de aer. Simteam nevoia sa tip, trebuia sa tip, dar nu puteam. Aveam un nod enorm in gat ce nu pernitea cuvintelor sa avanseze. Durerea se intensifica cu fiecare secunda, simteam cum ma pierd, cedam cu fiecare clipa ce trecea, eram gata sa ma prabusesc in infinit.
- Yuuki... Yuuki esti bine? vocea blanda a lui Mikado ma aduce la realitate, iar mana ei calda asezata pe obrazul meu rece ma trezeste parca dintr-un cosmar.
Plamani se luptau sa primeasca aer, iar inima nu se putea opri din ritmul haotic care parea ca o luase razna.
Doream sa ii dau un raspuns lui Mikado, care nu se putea opri din strigat si din a-mi zgudui trupul si asa inghitit de durere, dar nu puteam sa-mi deschid gura, nu putea sa-mi misc nici un centrimetru din propriul corp. Strangeam cu putere firul realitati si incercam din rasputeri sa raman lucida, dar de ce o faceam, nu vroiam sa o fac. Imi dau drumul in marea de intuneric si puteam simti deja cum trupul mi se relaxa, ma detasam incetul cu incetul de orice simt al realitati. M-am lasat cuprinsa de acel sentiment si m-am pierdut.
- Trebuie sa fie ceva aici, orice... vocea lui Mikado rasuna langa mine. Trebuia sa ma trezesc, dar eu nu voiam, iar dupa o lupta contradictorie eu am fost cea care am pierdut. Am deschis usor ochii si o priveam nepasatoare pe Mika , care mai avea putin si plangea. Am simtit din nou cum nu mai pot respira, dar de aceasta data de vina era imbratisarea sufocanta a dadacei mele.
Dupa ce realizeaza ca mai avea putin si ma omora involuntar,se deslipeste cu greu de mine si imi intinde o cana cu ceai de plante.
- Mikado s-a intamplat, ii spun femei care a explodat, la figurat.
- Desi nu voiam sa se petreaca atat de repede, trebuia sa se intample odata si odata, mi se adreseaza fiind gata sa planga din nou, cum te simti? continua printre suspine.
- Ma simt ca un gol imens, aflat intr-un desert de lacrimi, ii raspund in timp ce ochii mi se umezesc rapid si obrajii mi se inunda. Nu plangeam, ma descarcam, dar totusi nu plangeam.
- Stai linistita nu va dura mult si o sa te obijnuiesti cu timpul, o sa vezi ca...
- Unde suntem?o intrerup cu brutalitate pe femeie. Aceasta se resemneaza si imi spune ca ne aflam in casa in care au locuit parinti ei. Ma intind la loc, pana acum fiind in sezut si inchid ochi. Vroiam sa ma detasez din nou, era asa bine.

Ma trezesc plutind pe un nor, deasupra fiind alte sute de norii, iar dedesupt se aflau mii de oamenii inconstienti de ceea ce putea fi langa ei. Era ciudat nu mai avusesem un vis de cand o pierdusem pe mama, desi o simteam aproape. Imi rotesc privirea pri jur si o vad pe ea, mai frumoasa decat as putea eu spera ca voi fi vreodata.
Parul alb ii cadea pe umeri ca o cascada limpede, ochii verzi raspandeau caldura, iar pielea alba stralucea ca un diamant. Cat pot ura obiectul ala, din cauza lui am pierdut-o. Ii ating usor parul, apoi abraji. Imi zambeste cu dragoste, un zambet pe care o mama poate sa il ofere doar copilului ei. O imbratisez strans nevrand sa o pierd din nou. Am deschis gura vrand sa-i spun cat de dor imi e de ea, cat o iubesc si cata nevoie am de ea. Ma pregateam sa rostesc cele mai dureroase cuvinte de pana acum, dar...
- Ajutor, va rog am nevoie de ajutor... tresar sa ma trezesc speriata.
Imi indrept privirea spre sursa acelor cuvinte si o vad pe Mikado incercand sa o linisteasca pe o femeie de aproximativ treizeci de ani, bruneta cu ochi albastri migdalati.
- Va rog fetita mea e bolnava si nu stiu ce sa mai fac, spune femeia inecandu-se in lacrimi, am auzit ca aici e o fata care o poate salva, continua luptandu-se cu aceleasi lacrimi.
Ma ridic si ma indrept pre cele doua femei. Imi asez mana pe umarul lui Mikado care incerca sa o convinga ca nu era nimeni aici care sa o poata ajuta. Ii spun doici mele ca este in regula si ma indrept spre femeie.
- Deci este adevarat ce se spune, chiar a venit o preoteasa la noi in sat, spune femeia cu speranta in glas.
O iau de mana incurajator si ii fac semn sa imi arate calea. Mergeam incet pe o straduta c-am ingusta acompaniata de privirile curioase ale satenilor, cat uram lucrul asta.

Kurai: Dormea asa frumos, pot spune ca e draguta cand nu face aluzii rautacioase, pacat ca trebuie sa o distrug. Totusi ceva nu e in regula, de ce a lesinat in padure, nu e ceva normal.
Ce tot vorbesc, nimic la ea cat si la mine nu e normal. O privesc ceva timp, pana ce este trezita de conversatia celor doua femei. In prima faza imi venea sa le omor, dar ma calmez rapid. Nu le puteam auzi si nici nu-mi pasa sa aflu subiectul discutiei dintre ele, eu vroiam sa o privesc in continuare, dar se pare ca mi-am ratat sansa. Inchid ochi pentru o clipa si respir adanc, apoi o vad pe papusica din gheata cum pleaca cu femeia care mai devreme era in fata usi. Imediat in fata mea apare Mikado care ma roaga sa ma duc dupa ea. In nici un caz, am fata de dadaca sau asa ceva? Nici gand, nu ma duc nicaieri, se poate descurca si singura.
- Te rog Kurai fa asta pentru Yuuki, imi spune femeia cat putea de convingator.
- O sa supravietuiasca si fara mine, ii zic nepasator.
- Nu poti sa intelegi, puterile lui Yuuki au slabit, trebuie sa avem grija sa nu se intample ceva, mi se adreseaza rugatoare.
Acum mi-a starnit curiozitatea, ii arunc o privire intrebatoare si dornica de detali, facand-o pe femeie sa continue.
- Ufffffff... in fiecare luna fetele si femeile au o perioada de slabiciune, nici preotesele nu sunt scutite, timp de patru cinci zile le slabesc puterile, iar orice lucru facut gresit le poate costa mult, termina de spus putin dezamagita ca a trebuit sa divulge un asemenea secret foarte periculos pentru orice preoteasa.
Ma ridic si pornesc pe urmele celor doua. Deci mica preoteasa nu mai e la fel de puternica. Nici nu isi poate da seama cat o va costa informatia asta.
Le ajung din urma pe cele doua care se pare ca au fost oprite de ceva sau cineva. In fata lor era o gasca de baieti care erau pusi pe cearta, mai bine nici ca se putea, nu am mai avut parte de actiune de mult timp. Seful natarailor se apropie de papusica mea.
- Ce noroc am, am dat peste preoteasa tanara si frumoasa pe care o cautam, te voi lua si pe tine si pe diamantul pe care il ai, spune maimutoiul in timp ce o atinge pe obraz si abdomen.
Cred ca o sa-i rup mainile idiotului.

Asta este tot pentru moment, astept critici si sper ca nu v-am dezamagit prea tare si ca nu am abuzat prea mult de dialog... si daca am facut-o imi pare foarte foarte foarte rau, dar nu stau prea bine cu inspiratia momentan:((

P.S. Nu m-ar deranja daca as primi comm-uri si de la alti useri inafara de cei obijnuiti:*:bye:

[Addeh]

Heya^^
In primul rand, multumesc ca m-ai lamurit cu privinta la acel diamant, atat pe mine, cat si pe ceilalti cititori.
Well, ma atrage din ce in ce mai mult acest fic, la fel de mult ca si Kurai:X * laughs * Se vede ca este gelos. Totusi, eu sper sa o salveze de gasca aceea de nenorociti, de fapt, sunt sigura ca o s-o faca - vorbele sale demonstreaza asta :]
"Cred ca o sa-i rup mainile idiotului." Hehe, ce mai asteapta?> Daca vrea, ii dau o mana de ajutor>:)
Dear, mi-au sarit in ochi cateva greselute de scriere, but this is it. Se mai intampla. Cam atat am avut de spus. <3 Sper sa continui repede, te pup:*