Viata dubla [+16]

[L'pti.chat]

so , intr-un moment de inspiratie , dupa ce momentul din flashback s-a intamplat de-a binelea , am scris un scurt capitol al acestui fic .

Avertizarea +16 ani hmmm.....cred ca va fi valabila de la capitolul 9 , sau 10 sau poate 11 :D


Viata dubla



Capitolul 1


Ma prinde de talie cu o vaga intentie de a ma strange in brate, insa nu a facut-o ca si cum ceva l-ar fi retinut.Un fior rece imi cuprinde tot corpul,coborand pe sirea spinarii pana la calcaie.Timpul se opreste in loc,raman doar eu , eu si gandurile mele ce-mi zboara prin minte.Visez ca-l sarut , ca-i simt respiratia alaturi de a mea si ca inimile ne bat simultan.
Ma uit in oglinda: ochii negri ai brunetului ma privesc , imi admira formele iar mainile sale imi incatuseaza talia.Ma trezesc la realitate , insa visele mele alaturi de el raman vii , imi bantuie gandurile la nesfarsit...

Intuneric . Nu , nu din cauza draperiilor ci din cauza orei tarzii.Deschid ochii incet , ca si cum mi-ar fi frica de ce urma sa vad.Cercetez camera:un pat de o persoana se afla in mijloc alaturi de o noptiera , un sifonier si un birou, toate de culoarea abanosului.
- Sunt acasa, spun eu.In casa care ma gazduieste de paisprezece ani.
Ma ridic alene din pat si ma indrept spre o bucata de hartie ce atarna pe perete:
- Aveam doar zece ani ...
...Cand am castigat primul meu concurs de patinaj.Eram atat de buna, de gratioasa.Reusisem sa ajung unde mi-am dorit din totdeauna , deasupra tuturor , eram mai buna decat toti , eram cea mai buna, insa am renuntat, fara un motiv anume , pur si simplu.
Ma intorc pe calcaie si ma indrept spre sifonier , deschid usa si-mi admir corpul.Ella , Ella Presecan numele meu romanesc , sau Adelaide Martineau , numele frantuzesc , preferatul meu , de altfel.De ce doua nume ? Sunt pe jumatate de origine franceza de unde si numele Adelle , dar cand am venit in Romania , am fost nevoita sa-mi schimb numele , asa ca am ales una din prescurtarile celui de-al doilea nume.
Revin la imaginea din oglinda : nu m-am schimbat de loc. Corpul mi-a ramas la fel : talia ingusta si sanii rotunzi atrag privirile baietilor si invidia fetelor.Sunt mandra de corpul meu , dar nu si de comportament.In clasa sunt cunoscuta ca fiind o persoana ce a scapat de la spitalul de boli mintale , un pericol public.Toti au simtit-o pe pielea lor cand mi-au cerut prietenia , viata lor era roz pana cand mi-au descoperit caracterul.Au inceput sa se departeze , incet , unul cate unul , lasandu-ma singura.Doar o persoana mi-a ramas alaturi :Alexandra . O iubesc , o iubesc ca pe o sora, una care plange alaturi de mine si se bucura odata cu mine.Ochii caprui ai brunetei sunt tot timpul veseli , iar pe fata sa zaresti in permanenta un zambet . Te face sa crezi ca s-a descoperit izvorul fericirii si ea are acces VIP.
As putea spune ca am invidiat-o , inca de la gradinita.Ea era printesa cuminte , iar eu , razboinica rautacioasa.Ea era tot timpul calma , rabdatorea in timp ce eu ... eram firea total opusa ei.Poate chiar asta ne-a apropiat , ne completam reciproc.
Viata mea ? Placuta alaturi de cei doi parinti ai mei , mama de origine franceza , iar tata roman.S-au casatorit in Franta, unde au si o afacere in parteneriat cu o firma din Strasbourg.Ati putea zice ca am o viata perfecta, dar nu e asa.Parintii mei sunt tot timpul plecati , iar eu raman in majoritatea timpului singura.Anul trecut puteam sa plec din tara asta , sa fiu alaturi de ei , dar am refuzat , parca stiind ca ma voi indragosti de Alex.Iubesc pentru prima data , dar iubesc persoana nepotrivita , pe verisorul meu .Unii ar zice ca gresesc , altii ar spune sa-mi ascult inima. Dar eu ?Eu ce spun ?
Mi-l scot din minte pe brunet indeajuns timp pentru a putea adormi . Ma las prada somnului ce ma duce in lumea viselor , lumea unde orice poate fi adevarat.

CAPITOL MODIFICAT , VA ROG LASATI REPLY

stiu , e foarte scurt , dar promit sa ma revansez pe parcurs . Astept parerile voastre , criticile , tot ce aveti pe suflet :*

[Kali?!]

Alturi => Alaturi.
E singura greseala de tastare. Cred ca ai fost atenta.
Oricum, chestia asta numesti tu capitol? O.O
Sa intrii pe la alte fic-uri sa vezi ce e un capitol ...
Figuri de stil nu sunt ...
Puteai sa mai descrii in unele parti : de ex, aspectul camerei putin mai pe larg ...
Ai descris unele lucruri care nu prea sunt de baza ... Adica, nu mi se pare important dupa cati ani de cand s-au cunoscut parintii tai, te-ai nascut si tu ...
Ma rog, la urma urmei e fic-ul tau.
Cu exprimarea stai bine. Chiar imi place.

Ai un + la reputatie de la mine. Chiar mi-a placut.
Bye :*

[Apathy]

descrierea despre tine, tine cam tot fic-ul... nu prea vad actiunea...
e prea scurt, si nu ai deloc figuri de stil...
in rest nu am nimic de rau spus...
mi se pare interesant fic-ul:-? si-mi place cum descrii...
abia astept urmatorul capitol... sper sa descrii actiunea la fel de bine ca si descrierea personajelor:x
:bye: si succes la scris...

[L'pti.chat]

ILikeYou , va las pe voi sa va imagnati camera , cu cateva detalii : apartamentul e mic , cu trei camere , iar camera la fel :P

flower_of_hell , sper sa nu te dezamagesc :D

Capiotul 2


Partea 1


Intuneric , de data aceasta din cauza draperiilor ce impiedica razele timizi ale soarelui sa-mi inunde camera.Dau la o parte plapuma alba ce ma gazduise peste noapte si ma indrept spre sifonier , de unde imi aleg niste haine la intamplare , pe care le imbrac cu greu , datorita starii de ameteala.Telefonul incepe sa sune cu incapatanare de undeva de sub perna.Ma indrept intr-acolo si incep disperata sa-l caut pentru a opri acel sunet enervant.
- Alo ?!
- Ceao , esti gata ?
La naiba , ieri i-am promis ca iesim!N-am putut sa-mi tin gura ? Ii comunic Alexandrei locul de intalnire dupa care ies vijelios din casa.Am strabatut repede aleea ce ma despartea de statie.Desi eram o familie instarita , nu-mi placea sa profit de acest lucru.Ma consideram o persoana normala , care nu are nevoie de sofer personal.
Incepea sa ninga , sute de stelute de gheata dansau nebune asezandu-se pe pamantul rece , ca si cum un secret ar trebui ascuns de ochii muritorilor.
- Hey ! Sunt aici !
Trecusem de locul stabilit , cufundata in ganduri uitasem ca trebuie sa ma opresc.Ma intorc pe calcaie , dupa care ii urez colegei mele un an mai bun si toate cele.Uracm in primul troleu ce a venit , indreptandu-ne incet , prin traficul aglomerat , spre centrul orasului , unde se afala patinoarul.
- Cum ti-ai petrecut sarbatorile? O intreb eu pe Ale
- Ti-am povestit . Parintii m-au pasat bunicilor , in timp ce ei pierdeau timpul prin capitalele Europei : O cafea la Viena , micul dejun la Paris si mai apoi se distrau pe Coasta de Azur.
Nu poti fi mai atenta ? Din nou i-ai amintit de ei.Parintii sai , sau bine spus acei dictatori care pretind perefectiunea din partea unui om , nestiind ca ea nu exista pe pamant.Asteapta din partea ei note de zece , premii la olimpiade si cele mai bune locuri la orice alte concursuri.Ale nu poate sa strige cu tarie in glas “Parintii mei sunt cei mai buni” deoarece ar fi mintit cu desavarsire , ceea ce nu-I intra in character.
Am imbratisat-o,deoarece niciodata nu am fost in reletii de prietenie cu incurajarile verbale.O imbratisare valoreaza cat o mie de cuvinte , iar in momentele grele chiar si un zambet poate da la o parte norii din calea ta.
I-am povestit cu lux de amanunte revlionul pe care l-am petrecut eu alaturi de verisorii mei, mai putin acea scena mult prea controversata pentru a i-o relata.Discutia ne este intrerupta de sunetul usilor ce se deschideau , indrumandu-ne spre iesire.N-aveam mult de mers pana la destinatie , am discutat vrute si nevrute pana ce am realizat ca eram in fata unei cabane de dimensiuni reduse , de unde trebuia sa ne inchiriem cele necesare.Coada ce parea kilometrica s-a micsorat si cu pasi marunti am ajuns la doamna ce ne-a servit.
Ne-am urcat pe scena noastra , teritoriul nostru.Eram atat de bune , ne aflam in locul cel mai drag noua , locul unde toata lumea ne admira , locul unde toti vad ca suntem cele mai bune , astfel incat se dau la o parte din fata gratiei noastre,asa cum s-a intamplat si acum.Simteam toate privirile atintite asupra mea, parca auzeam din nou acele aplauze furtunoase ce m-au cutremurat acum acum patru ani , parca imi auzeam din nou numele urmat de mult doritul loc intai.Am inceput sa fac acelasi program pe care l-am pregatit si atunci , simtind cum patinele fac parte din coprul meu , patinoarul imi indruma miscarile , iar invidia celorlati nu ma poate atinge.Ajung la miscarea ce n-am reusit s-o fac decat o data.Ma opresc in mijlocul patinoarului , inchid ochii , si meditez.Nu ma gandesc la ceva anume sau poate totusi … Ma gandesc la singurul loc care-mi reda zambetul pe buze , Franta , tara visurilor mele, locul unde ma simt cel mai bine alaturi de parintii mei.
Ma ridic incet si incep sa patinez cu spatele , pentru a-mi lua avant , dupa care , asemena unei randunele, imi iau zboborul , departe de vulturii ce stau pe margine.Ma simt atat de bine aici in aer , unde nimic nu ma poate atinge , simt respiratia vantului ca-mi magaie fata, iar norii ma vegheaza asemenea unor parinti ingrijorati pentru fiica lor cea mica.Aterizez sigur, perfect si gratios , continuand a patina cativa metri ca mai apoi sa ies de pe scena mea , sa ma intorc printe muritori , unde cunostintele mele in acest sport nu valoreaza nimic.Sunt inca in starea de euforie , o euforie atat de placuta , de care nu vreau sa scap , vreau sa raman acolo , in lumea mea , unde sunt doar o pasare ce-si ia zborul , care nu este barfita de semenii ei.
- Wow, Ella , te-ai depasit pe tine insuti !
In zadar incerca Alexandra sa ma trezeasca la realitate , cum am mai spus-o imi place aici si nu doresc sa-mi parasesc regatul.Este singurul loc unde ma simt in siguranta , in ciuda faptlui ca sunt asemenea unui cacstus intr-un desert , singura , parasita , neatinsa.Zambeam , un zambet stupid imi lumina fata , ingrijorand-o pe Ale
- Adelle!
Am tresarit la auzul acestui nume. Nimeni nu l-a mai pronuntat demult , nici maman, pentru a ma obisnui cu noua viata.Chiar ea m-a obligat sa mi-l schimb , pentru binele meu.Pana acum nu m-a ajutat cu nimic , m-a zapacit , sunt prinsa intre doua vieti , cea perfecta in Strasbourg si viata in Cluj , in tara tuturor posibilitatilor negative alaturi de Alexandra , singura raza de soare in intunericul din mintea mea.
- Aaaa … scuze, hai pe patinoar.
Oricat mi-as fi dorit nu ma puteam opri , deveneam dependenta de drogul meu , patinajul.Nu m-am mai dat in spectacol cu miscari tehnice , ci pur si simplu patinam , ca orice alta persoana ce era in preajma.Imi place sa cred ca patinez asemea unei dansatoare profesionite ce se sincronizeaza cu partenerul sau pentru a executa cei mai gratiosi pasi de vals.Picioarele mi se ridicau pe rand , de pe suprafata ghetii , dandu-mi un avnt din ce in ce mai mare.Fara sa observ , un brunet inalt mi se alaturase in cursa nebuna.Intelegandu-ne din priviri , am niceput un duel , unul in care nu conta cine va castiga.Eram in frunte , patinam cu spatele in timp ce ma scufundam in ochii sai albastrii , ochii sai care te trimiteau in abis la cea mai mica greseala , dar aceeasi ochi care te ajutau sa atingi fericirea deplina , doar printr-o privire.Inca eram prima , dar ceva ma impiedicase sa castig cursa , patinoarul , care inainte ma ajuta , era prietenul meu cel mai bun,ma tradase, iar capul meu se afla acum pe gheata rece.
- Ella ! Ella !
Striga degeaba , lesinasem. De aici nu mai tin minte nimic , doar ca m-am trezit intr-un salon , singura.Albul,acum enervant imi deranja ochii , fiind prezent peste tot , in culoare peretilor , a asternuturilor si chiar in pijamaua mea .Am inchis ochii , pentru a nu mai fi nevoita sa indur aceasta tortura.
- Ella ! Ţi-ai revenit , ce bine!
- Îmi pare rau , nu trebuia să-mi fortez limitele.
- Era chiar chipeş brunetul... spuse Ale visatoare.
- Te-ai îndragostit ?
- Cine e fercitul ? se auzi o voce placută.
Din ascunzatoare ieşi baiatul cu care mă duelasem înainte.
- Cred că tu , am dreptate Ale ?
Un cot in burtă mă anunţă că am greşit.L-am salutat politicos pe brunet , după care l-am criticat , facând apel la bunele maniere.
- De când e permis să asculti discutiile oamenilor ?
- Eu credeam că e permis , când ai aşa ceva la îndemână , spuse el oferindu-mi un frmos buchet de trandafiri.Pour vous...
Deci esti francez ?Asta imi ofera sansa perfecta de a reveni la identitatea mea initiala.
- Merci.
- Avec plaisire , mademoiselle.
Priveam hipnotizata florile ce fusesera omorate ,pentru a-mi fi oferite , iar mia apoi sa se ofileasca…Imi plimb mana deasupra petalelor fine , albe ce ma fascinau.Catifilarea lor ma indruma sa-I mangai din nou , si din nou , pana ce degetul mi s-a oprit in arma lor , un spin.
- Te-ai intepat , spuse el parca cu regret.
O batista alba se patase cu roseata ce-mi strapunse pielea cu cateva clipe inainte.Buzele noastre erau prea aproape pentru a refuza un sarut , dar m-am departat , incet , de brunet.
- Eu ma retrag , spuse el dand sa plece.
- Stai asa , nu-mi spui macar cum te cheama ?
- Je m’appelle Antoine Dupont,spuse el saruntand-mi tandru mana.Buzele sale rosii , infierbantate de dorinta , s-au confruntat cu pielea mea rece , facandu-ma sa tresar.
- Adelaide Martineau.
- Ai un nume frumos , Adelle.
Asa obisnuieste sa ma alinte si tata. De cand eram mica , la intoarcerea sa acasa , alergam spre el , prizandu-ma de barba sa , in incercarea mea dispearata de a-l saruta.Tot timpul m-am simtiti mai legata de el decat de mama.Imi placea sa stau pe genunchii sai , in bratele sale puternice atunci cand se intorcea acasa si mi-as dori sa fac acest lucru si acum…Imi aduc aminte cand m-a luat cu el prima data cu camionul , cand inca mai era sofer.Simteam ca sunt deasupra tuturor ,acolo sus in cabina.Conditiile de trai nu erau propice pentru o domnisoara , dar eu tot timpul am fost mai baietoasa.Inca de la varsta fragede am inceput sa invat marcile masinilor , iar pe masura ce anii treceau deveneam tot mai interesata de aceste autovehicule, pana cand maman m-a obligat sa iau lectii de patinaj.O uram pentru ca imi furase bucuria de a fi alaturi de singurul barbat pe care l-am iubit , il iubesc si il voi iubi neconditionat toata viata.Totusi , incetul cu incetul , am inceput sa indragesc patinajul , iar baitasul disparuse aproape complet din viata mea . Am spus aproape deoarece inca visez momentul cand voi trasari la auzul scartaitului caucurilor intr-un raliu alaturi de papa.
- Te simti bine ? ma trezi vocea brunetului.
- Da , sunt bine .Ce s-a intamplat la patinoar ?
- Ai lesinat in timpul intrecerii si m-am simtit oarecum obligat sa te aduc la spital.Partial a fost si vina mea , oricum ai castigat cursa.
- Pacat pentru tine , cursa nu a fost dreapta.
- Vrei sa zici ca sunt mai slab decat tine ?
- Te pot infrange la orice ora din zi si din noapte , spun eu mai hotarata ca oricand.
- Nous voyons*.
A iesit grabit din salon , iar ceata ce-I imbratisa caracterul l-a acoperit si acum.Am ramas cu privirea atintita asupra sa , oarecum uimita de reactia sa si de faptul ca intelesesem ce a vrut sa zica ,Vom vedea”.

Capitol modificat :D Lasati reply daca vaeti timp\chef

sper ca nu v-au deranjat cuv in franceza , daca da , imi spuneti , si incep sa le mai reduc ....

[Apathy]

Parintii mei au o afacere in parteneriat cu o firma franceza , ceea ce determina plecarile lor atat de dese , insa am inceput sa ma obisnuiesc, iar atunci cand sunt acasa ma bucur de fiecare clipa impreuna cu ei .

Imi indrept a doua oara azi privirea sper ceasul agatat de perete : indica ora trei si jumatate

Iar m-au trimis parintii acolo

Ajunse la patinoar ne-am inchiriat patinele si am fugit pe patinoar.

repetitie8-|

Amandoua patinam destul de bine , deoarece am luat lectii de patinaj artistic inca de cand aveam 5 ani , insa , am renuntat , din lipsa de timp.

Desi am obiceiul de a folosi magicul cuvant „mersi” de data aceasta am uitat

Totul depindea de un singur
cuvant

Dupa ce-am rezolvat problema , eu si Ale ne-am continuat „jocul” pana cand m-am impiedicat .

- Asa sunt tot timpul, spun eu ironica. ( nu mai uita de virgula si mai ales de punctul de la sfarsitul propozitiei, am vazut ca faci des aceasta greseala)
mi-a placut acest capitol... sper sa pui o poza cu Antoine, caci imi pare destul de dragut :love:
pe mine nu m-au deranjat deloc cuvintele in franceza, e mult mai interesant asa.
atentie la tastare si la semnele de punctuatie, si daca se poate putin mai multa descriere... ba chiar mult mai multa...
abia astept capitolul urmator :bye:

[L'pti.chat]

flower_of_hell ,imi pare rau pentru greseli , si voi incerca sa nu le mai repet.
sadnessinmysoul , imi cer scuze pentru cuv in franceza , insa fara ele , Antoine nu ar fi avut farmec ( zic eu ).


Partea a 2 a a capitolului 2 o sa o postez zilele astea , cea veche am sterz-o , deoarece , dupa cum se vede , am schimbat putin story-line-ul

[Sadic_Soul]

Well,well...ce pot spune m-ai vrajit cu ficul asta.
Mie imi place la nebunie.
Cuvintele in franceza denota romantism,si dau un anumit fler ficului.
Povestea interesanta,mai ales iubirea intre veri.
Personajele superbe,cu personalita bine definite,si foarte originale in felul lor, iar Antoine Dupont,ooo...baiatul de care m-as intragosti,francez cu ochi albastrii si par brunet...
Imi place modul in care povestesti,chiar daca descrierea nu prea e asa reusita.
Deci nu mai trebuie sa sa spun ca astept continuarea.
P.S acum raportandu-ma la tiltu"Viata dubla"sa nu-mi spui ca ea o sa fie cu ambii in acel timp?Sau ziua este intr-un fel,iar noaptea intr-un alt fel.Adica cand ma gandesc la Franta,si viata de acolo,mor de nerabdare sa vad daca ai imaginatia sa faci un fic cu adevarat superb.

[L'pti.chat]

Am modificat prima parte a capitolului 2 , va rog lasati reply . am aici si ultima parte

Capitolul 2


Ultima parte

- Cum e? Cati ani are? Ma intreaba Ale nerabdatoare.
- Il cheama Antoine, e francez pare sa aiba 16 ani si e destul de dragut.
Nu i-am dat brunetei alte detalii, in schimb nici ea nu s-a mai interesat de brunet.Dupa aproximativ o ora medicul de garda m-a anuntat ca sunt bine si pot pleca.M-am schimbat repede , dupa care am urcat intr-un taxi ce m-a condus pana acasa.Ora cinci ! strigam eu isterica cotrabaind prin dulap.Voi intarzia ,din nou . De ce trebuie sa am doi parinti nepunctuali ? Din cauza lor nu ajung niciodata la timp.Intr-un final imi gasesc bluza cautata , ma schimb repede dupa care ies vijelios din casa , indreptandu-ma spre statie.Albul ce-mi obosea ochii in urma cu cateva ore s-a transformat intr-o mizerie de nedescris: balti pretutindeni , ceea ce marea posibilitatea ca eu sa nu ajung curata la destinatie.
Il sun pe Alex , e tarziu pentru ca o domnisoara singura sa cutreiere strazile dintre blocuri.Ajunsa in statie imi procur un bilet si urc in primul troleu , ce parea ca mai are doar cateva zile de trait.M-a condus “lin” pana la mult dorita statie.Incep sa-l zaresc pe brunetul ce ma asteapta cu mainile indesate in buzunare si barbia acoperita de moliciunea unui fular gros.Cobor grabita din troleu si “din greseala” imi unesc buzele cu ale sale intr-un sarut dulce.Nu a durat mult , l-am intrerupt fiindu-mi frica de reactia brunetului.
- Esti nebuna ? zise el vrand sa ma loveasca.
I-am oprit mana la timp.Nu i-am raspuns la intrebare , ar fi fost zadarnic sa incerc a-l convinge ca i-a placut , doar ca e prea las s-o recunoasca.I-am facut jocul , nu am mai zis nimic pana ce am ajuns acasa la el.O satena mi-a deschis usa indemnandu-ma sa pasesc in incaperea mica ,ce urma sa ma gazduiasca.Am salutat-o politicos pe Bella , sora lui Alex , dupa care m-am facut comoda pe unul din fotoliile ce umpleau incaperea.
Imediat dupa prezentarile de rigoare , am propus o iesire , deoarece nu mai puteam astepta momentul in care lasul care se numea Alex , va recunoaste ceea ce stim amandoi. Ajunsi afara , l-am luat deoparte pentru a incerca sa-l conving.
- Recunoaste , ti-a placut.
- Ce anume ?
- Asta , ii spun eu sarutandu-l.
Nu aveam de gand sa astept pana ce el avea sa-si infranga temerile.Simteam ca-I place, se lasa dus de val , il prinsesem in mrejele mele.
- Ei ?
Mi-a intors spatele.OFF ! Esti un incapatanat , vroiam sa strig.Nu am mai insistat , stiam ca daca continui s-ar putea sa se sfarseasca urat.Ma comportam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic , radeam cu verisoara mea, glumeam , ne simteam bine , lasandu-l deoparte pe brunet.Nu am stat mult la mall , dupa cateva cumparaturi ne-am intors extenuate acasa.
- Ei, ce facem ?
- Stai o clipa , imi suna telefonul.
Cata dreptate are mama cand spune ca sunt o dezordonata.Intr-un final , imi gasesc caramida.Un telefon vechi pe care il am de cinci ani,nu am nevoie de telefoane sofisticate.
- Oui , maman! Ce faceti ?
- Buna scumpa noastra , suntem in avion , venim spre casa.
- Bien , maman,ne intalnim acolo, ii spun eu inchizandu-I telefonul in nas.Ei bine , ce faci , nu te-ai imbracat ? tip eu la brunet.
- Pentru ?
- Doar nu credeai ca ma duc singura.Hai , mia repede , trebuie sa ajung azi acasa.
Stiu , sunt o scorpie , asa am fost si voi intotdeaunna.Nu ma voi scimba pentru nimeni, desi multi au incercat sa ma aduca pe drumul cel bun.
Contrar asteptarilor mele , brunetul a stat cuminte.La naiba , chiar nu mai am nicio sansa sa-l cuceresc ?
- Merci mult , spun eu vrand sa-l sarut pe obraz.
Mi-a luat barbia si m-a sarutat asa cum imi doream s-o faca de la inceput.I-a fost frica sa nu fie prins.De data aceasta singurii martori ai acestui gest au fost astrii ceresti , luna plina alaturi de Luceafar si celelalte stele.
Am intrerupt sarutul , lasandu-l sa ma doreasca pana la urmatoarea intalnire.Paseam alert indreptandu-ma spre casa in fata careia asteptau parintii mei.
- Exista mai multe chei de la acest apartament , le spun eu poftindu-I in casa.
De cand am fost mica eram tratat ca un adult , mi se cerea parerea in orice problema , stiam mereu ce se intampla in casa.Imi permiteam sa-I batjocoresc putin pe parintii mei.Relatia noastra era una de prietenie , nicidecum una parinte-copil sau viceversa.
- Stim scumpa noastra , dar le-am uitat in Strasburg.
Dupa interogatoriul de rigoare legat de calatorie si toate cele , m-am refugiat in camera mea.Incepeam sa ador asternuturile albe , in care ma aruncam seara de seara , asternuturile care ma gazduiau noapte de noapte , perna udata de multimea lacrimilor varsate de dorul celor mai dragi persoane , si covorul moale pe care ma asezam pentru a ma linisti dupa o cearta ca intre prietene , cu maman.De data aceasta nu era la fel , eram linistita , asa ca m-am lasat prada somnului .

***

Ora patru … Toata lumea doarme , mai putin francezul ce ma suna insitent. Incep sa caut agitata telefonul ce ma enerva prin simpla lui prezenta sub perna mea.Eram pregatita sa adresez cele mai urate injuraturi celui ce indraznea sa ma deranjeze , dar vocea calma a brunetului m-a indulcit.
- Bonjour ! Nu dormeai , asa-I ?
- Ba da , Antoine! Stateam in pat , la fel ca orice persoana normala.
- Ce-ai zice sa admiram cerul impreuna ?
- Acum ?
- Da , stelele sunt superbe acum.
- Unde esti ?
- Aproape de tine , spuse el batand in geam.
Ma ridic lenesa din pat , tarandu-mi picioarele pe parchetul rece , pana la fereastra , pe care o deschid.Un val de aer rece imi ingheata simturile , indemnandu-ma sa-l inchid , dar florile din mana brunetului m-au facut sa ma razgandesc.
- Pour vous , mademoiselle.
Admiram trandafirii ce se incalzeau in mainile mele. Nu inspirau puritate ca in ziua precedenta , ci din potriva , culoarea lor denota pasiunea, poate chiar dragostea brunetului.
- Haide , mergem la lac.
- Trebuie neaparat sa mergem pana la lac pentru a admira stelele ?
- Credeai ca blocurile sunt transparente ? Haide , du-te si schimba-te !
Am urmat intocmai ordinul brunetului.M-am imbracat gros , adecvat pentru o noapte geroasa de ianuarie , dupa care am coborat pe geam.Simteam ca sunt protagonista intr-un film de dragoste , in care fata e nevoita sa ascunda pasiunea pentru iubitul sau si sa foloseasca geamul in locul usii, de frica parintilor.
Ca de obicei , nimeni nu a scos niciun cuvant. Trebuie sa recunosc ca nu sunt o experta in comunicarea cu baietii . Dupa cum bine stiti , toti care au incercat sa mi se aproprie mi-au dat papucii sau au fost parasiti imediat cand s-a ivit ocazia.In ciuda acestui lucru ma simteam foarte bine , extraorinar de bine alaturi de brunet.Simteam ca de data acesta as fi pregatita sa-l sarut , sa-I iau si ultima farama de aer din corp , sa-I simt bataile inimii accelerandu-se alaturi de ale mele.
- Gata de o intrecere ? spuse el
- Pe lac ? Esti nebun ? Vrei sa ma omori ?!
- Mon cher , gheata e foarte groasa.Oricum stiu ca nu poti rezista tentatiei.
Avea dreptate , patinajul a ramas si va ramane pasiunea mea indiferent de ce se va intampla.Am incaltat patinele dupa care am inceput sa ma duelez cu Antoine , un duel in care nu conta cine va castiga , conta doar cum ne comportam ca si pereche.Ne contopeam intr-un singur trup , executand miscari pe care nici nu le visam.Ma invata sa zbor , sa ma mentin acolo sus , deasupra tuturor , ca mai apoi sa aterizez asemenea unui vultur ghidat de vant.
- Esti patinator?
- Doar in timpul liber , imi spuse el arncandu-ma in vazduh.
- Am putea participa la jocurile olipice de iarna.
- Ai sperante mari…
- Cu un asemenea partener … spun eu sarutandu-l.
Incep sa cred ca e prea frumos sa fie adevarat.Un francez dragut care patineaza in timpul liber.Merit un astfel de baiat? Scorpia nebuna merita sa-l aiba in preajma pe Antoine? De un lucru sunt sigura , il iubesc si ma iubeste , sau asta sa de inteles din gesturile sale.Ma simt atat de bine in preajma sa , ma face sa uit de toti si de toate , de dorul parintilor mei , de Alex , de mine.Un trandafir , un sarut , o imbratisare , numele meu rostit de el , toate astea ma fac sa simt ca sunt aici cu un scop : sa iubesc si sa fiu iubita.
- Antoine , visez ?
- Nu cred ca ai avut senzatia asta intr-un vis , spuse el sarutandu-ma.M-ai epuizat , nu esti atat de usoara pe cat pari.
- Poftim ? spun eu cu ochii ingustati.
- Glumeam , haide , te conduc acasa.
M-am incaltat cu adidasii , preferatii mei.Uram cizmele cu toc sau chestiile de genul . Daca ma urc pe tocuri imi rup picioarele instantaneu.
Pe drum am fost foarte tacuti , iar strazile pustii accentua acea liniste ce-ti inunda urechile.Parea ca orice persoana care ar fi cutreierat strazile la acea ora a renuntat pentru a ne lasa pe noi singuri.Doar vantul mai indraznea sa bata prntr crengile uscate ale arborilor doborand din cand in cand cate una.Ne tineam de mana si ne priveam , doar atat , nimic mai mult.Nu ne oboseam sa ne transpunem sentimentle in declaratii siropoase de dragoste sau sms-uri sexy.Nu merita sa spargem acea liniste sufleteasca cu cuvinte fara sens.Il priveam in ochi , ma scufundam in ei cu fiecare secunda ce trecea.Ma scufundam in albastrul lor , in marea lor linistita in care puteai vedea cerul senin.Iubeam acei ochi ce m-au vrajit cu o singura privire…

[Sadic_Soul]

Si eu iubesc ficul tau ce m-a vrajit cu simplul lucru,ca exista.
Sa incept cu lucrurile ce nu au fost foarte in regula,sunt putine.In primul rand ai cam grabit actiunea.Adica,chiar atunci cand ea era cu Antoine.
In al doilea rand,ai cam trecut prea brusc de la un baiat la altul.Acum se saruta cu Alex,acum il iubesc pe Antoine,insa cred ca asta face parte din flerul ficullui."Viata dubla",cred ca asta e,alternanta dintre cei doi.
Mi-ai placut mica"plimbare cu Antoine".Ce poate fi mai romantic,decat patinuarea pe un lac inghetat noaptea,un buchet de trandafiri si cum ai zis tu"Un trandafir , un sarut , o imbratisare , numele meu rostit de el"...
Alex,cred ca tine la ea,insa ii este teama sa-si recunosca sentimentele,ii este teama sa nu fie privit ciudata de ceilalti daca ar afla de emotiile pe care le poarta-n suflet.
Mi-a palcut continuarea,pune urmatorul capitol,si daca se poate posteaz-o mai repede.

[L'pti.chat]

merci de post , Sadic_Soul . Ma bucur ca ti-a placut cap , dar continuarea o sa vina cel mai probabil maine , trebuie sa o scriu pe pc , asta dupa ce o rescriu pe caiet . Ce incurcatura , stiu :D Voi incerca sa va fac sa savurati mai mult momentele cu Antoine , daca zici ca am grabit actiunea in acest capitol . Sincer , si mie mi-ar placea mai mult Antoine , e mai atent , dar Alex e un fel de bad boy , dupa ce se dezlantuie :001_wub: . Pot spune ca tot tmpul am fost atrasa (si) de acest gen de baieti :D