Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.
Accept orice fel de critica: gramatica, semne de punctuatie, descriere, dialog, actiune etc.
Este primul meu fic asa ca vreau sa-mi comentati toate capitolele. Va anunt ca voi mai intarzia uneori cu postarea continuarii. Sper sa nu va fac sa asteptati prea mult. Insa voi intarzia intentionat cu continuarea daca nu voi gasi cel putin cinci comentarii dupa fiecare capitol. Multumesc anticipat! ^_^ Si ce sa mai lungim vorba? Sa incepem... ;))
Toti parintii isi pregateau copiii pentru un eveniment foarte frumos pentru toti oamenii. Parintii, copiii si rudele acestora se indreptau bucurosi spre portile mari ale Academiei din Satul Frunza. Cu totii se salutau dupa o vara atat de lunga si de frumoasa, de vacanta. In toate casele era o veselie mare pe toti oamenii, insa trei case erau parca pustii.
In acestea locuiau trei copii orfani, care isi duceau viata de pe o zi pe alta. Unul dintre ei se numea Sasuke Uchiha si era singur fiindca fratele sau ii omorase toata familia. Altul era Naruto Uzumaky si a ramas singur fiindca tatal si mama sa au murit pentru Satul Frunza intr-un mare razboi. Al treilea copil era o fetita care parea naiva, dar in ea incepea sa rasara o mare putere. Se numea Sakura Haruno si parintii ii murisera pe cand ea era foarte mica si ramasese in grija bunicii sale, care cu un an in urma isi luase si ea zborul spre lumea de dincolo.
Sasuke isi pregati tot ceea ce avea nevoie pentru prima zi de scoala si pleca spre aceasta. Ajungand acolo, profesorii ii dadura voie sa intre in clasa sa fiindca facea parte dintr-o familie puternica si rasarita deasupra tuturor altora.
Sakura se grabi si ea sa ajunga pentru a nu intarzia. Insa Naruto nu avea pic de vlaga in el. Nu-si pregatise nimic pentru scoala si se trezi tarziu, dar vazand cat este ceasul isi aduse aminte ca trebuie sa se grabeasca. Ajunse in sfarsit si intra in clasa crezand ca a intarziat.
Acolo era o harmalaie foarte mare intre fete. La inceput nu si-a dat seama, apoi l-a observat pe Uchiha cum fetele trag la el ca albinele la miere.
“Heh! Mare branza... Si eu pot ajunge asa.†isi spuse Naruto in gand. Se uita prin clasa si nu gasi niciun loc liber pentru el. Profesorul de la prima ora sosi in pragul usii unde il gasi pe Naruto:
-Tu de ce nu treci la tine in banca?
-Ma scuzati! Cred ca am gresit clasa. Aici nu-mi gasesc loc liber, raspunse Naruto.
-Pai cum asa? Cum te cheama?
-Ma numesc Naruto Uzumaky.
-Esti de aici! Ia loc in banca de acolo, ii spune profesorul si ii arata banca.
“Chiar acolo? De ce langa Domnul Atitudine? isi spuse Naruto in gand si se indrepta spre banca cu pricina.
Ajungand acolo o observa pe Sakura, care era atat de frumoasa incat Naruto se uita toata ora la ea. Langa ei era Sasuke, tacut, atent si ganditor ca de obicei.
-Buna ziua, copii! Ma numesc Iruka Umino si de azi voi fi profesorul vostru de Istorie.
-Buna ziua, Iruka-sensei! raspund copiii in cor.
Ora trecuse foarte repede pentru Naruto, fata de ceilalti. Era cea mai plictisitoare ora, dar cu o fata frumoasa langa tine cum sa mai fi atent in alta parte?
-Bine, copii! Urmatoarea ora va fi de antrenament. Va urez mult succes! La revedere!
-Buna ziua, Iruka-sensei! repeta, ca mai devreme, copiii in cor.
Sasuke iesi afara si fu urmat de toate fetele din scoala, care cum il vedeau incepeau sa tipe si sa-l strige. El isi vedea de treaba lui. Naruto il privea cu mare ciuda. Se suna de intrare la ore si toti se indreapta spre Arena Academiei. Toti se speriara cand aparu profesoara de antrenament. Era o fire ticnita, foarte aspra, dar era puternica si exigenta.
-Buna ziua, viermilor! Sunt Anko Mitarashi, iar de acum in colo va voi fi profesoara de antrenament! Ati inteles? spune urland femeia.
-Da, Anko-sensei! spun toti elevii in cor.
-Bine atunci! Aliniati-va fete la fete si baieti la baieti, in ordinea inaltimii, de la cel mai scund, la dreapta mea, la cel mai inalt, la stanga mea! Repede, mormolocilor!
Elevii se aliniaza si apoi ridica ochii spre profesoara lor.
-Bine! Sa vad de ce sunteti in stare! Primii care va ve-ti lupta intre voi sunt Uchiha Sasuke si Haruno Sakura! Sunteti cei mai buni din clasa si as vrea sa dati un exemplu bun colegilor vostri, ati inteles?
-Da, Anko-sensei! raspund cei doi, apoi Sasuke se pregateste de lupta in timp ce Sakura se gandeste cum poate ea sa se lupte cu persoana iubita?
Sasuke nu statu pe ganduri si facu primul pas, acesta fiind si ultimul. Cand Sakura nu fu atenta, baiatul se afunda in pamant si o trase, pana la gat, pe eleva inspre el, apoi iesi de acolo si merse la locul lui.
-Bravo, Sasuke! Sakura, nu ma asteptam la asa ceva din partea ta..., spuse profesoara si o scoase din pamant.
Dupa ce ora trecu Anko ii anunta:
-Azi mai aveti inca doua ore cu mine, deci sa nu chiuliti ca vi s-a tras! apoi disparu intr-un nor de fum.
Toate fetele, ca de obicei, il urmeaza pe Sasuke, numai Sakura statea singura si analiza tot ceea ce se intamplase mai devreme. Cele doua ore trecura foarte incet, mai ales la o ora ca a lui Anko. Toti elevii plecara spre casele lor, obositi si vai de ei, dar bucurosi ca si-au aflat echipele.
Totul mersese foarte bine, pana cand, intalnindu-se pentru a discuta despre o misiune, Sasuke si Sakura s-au sarutat. Doar un sarut a fost de ajuns pentru ca fericirea si dragostea sa inceapa razboiul cu suferinta si tristetea care se apropia.
Ino Yamanaka, o colega de-a lor, care se certa mereu cu Sakura pentru Sasuke, a spus tot directoarei Academiei si fiindca regulile erau reguli, cei doi indragostiti au primit o pedeapsa pentru nivelul lor. De atunci, din cauza acestei fete, Ino, Sasuke si Sakura au avut numai belele. Erau opriti la scoala pana tarziu pentru antrenamente si nu aveau voie sa manance pranzul si cina. Sakura mai rezista fiindca ei nu-i trebuia mult pentru a intelege o tehnica si nu-si folosea toata puterea, pe cand Sasuke, ei bine, s-a saturat pana peste cap.
Intr-o buna zi s-a hotarat sa vorbeasca cu toate celelalte fete, mai ales cu Sakura, ca sa o enerveze pe Ino. De aici s-a enervat si Sakura pe aceasta fata care se credea sefa pe acolo si a inceput sa ii faca ciuda ca ea vorbeste cu Sasuke si Ino nu. Baiatul avea in gand sa o enerveze pe directoare pana la refuz pentru a fi exmatriculat si pentru a pleca si scapa de tot ce nu-i placea la acea scoala. Insa Sakura nu a inteles ceea ce trebuia si nu stia sa se opreasca atunci cand trebuia.
In sfarsit, Sasuke se saturase chiar de tot ce era in scoala aceea. Pana si pe Sakura o neglija putin. Vazand ca cele doua colege ale sale vor incepe o lupta, baiatul sare in ajutorul Sakurei si se lupta cu Ino.
-Te spun doamnei director ca m-ai lovit! Si pe deasupra mi-ai rupt si trei unghii. Cum o sa ma mai afisez asa acum? spune Ino plangand si fuge spre biroul sefei scolii.
-Ce proasta... numai fitele sunt de ea, spune Sasuke spre Sakura.
-Hei, multumesc ca ma sustii si ca ma ajuti! Dar chiar nu trebuie, ma descurc si singura cu domnisorica asta.
Sasuke nu spuse nimic si pleca. Acum exmatricularea era pe punctul de a depasi linia de sosire.
-Sakura, Sasuke, la doamna director, imediat! striga Anko disperata si ca o nebuna.
-Wow... si mai multe pedepse. zise Sakura suparata.
Sasuke se bucura ca va pleca, dar nu-i placea ca trebuie sa se desparta de echipa lui, mai ales de Sakura. Uchiha ajunse la usa directoarei si batu la ea.
-Da!
-Buna ziua, doamna director!
-Buna, Sasuke! Te asteptam!
Dupa o clipa sefa scolii incepe:
-Nu as vrea ca tu sa parasesti aceasta scoala, dar, cu toate ca esti cel mai bun din unitate, trebuie sa-ti spun ca esti cel mai obraznic si vei castiga o exmatriculare foarte frumoasa.
-Multumesc! spune Sasuke indiferent.
-Cu placere! ii raspunde doamna director.
-La revedere! spune Sasuke parasind biroul sefei scolii.
Sasuke se duse in spatele academiei, la Arena, unde mai privi o data, inainte de plecare, tot ceea ce i-a placut acolo, apoi o lua incet spre poarta scolii. Acolo il observa Sakura, dupa care alerga grabita spre coechipierul ei.
-Sasuke, ce faci pe aici?! Unde pleci?!
-Niciunde, Sakura, niciunde..., ii raspunde apoi isi vede de drumul sau.
Sakura observa in mana lui un act ciudat pe care scria mare, cu rosu: “EXMATRICULAT!â€. Fata fuge spre el si-i ia actul, apoi:
-Ce-i cu asta, Sasuke?! A cui e?
-Nu conteaza a cui e... Ma grabesc! Trebuie sa ma antrenez pentru urmatorul examen.
-Stai putin! Noi nu avem niciun examen in scoala primara. Unde pleci?! Ce s-a intamplat?!
Sasuke nu raspunse si isi continua drumul pe care trebuia sa-l parcurga pana la casa lui. Sakura continua sa-l strige si sa-i puna intrebari:
-Sasuke, unde pleci?! De ce nu-mi raspunzi?!
Uchiha n-o mai auzea. Deja iesise din curtea scolii. Sakura ajunsese la poarta Academiei, dar nu putea sa-l urmeze fiindca nu avea voie. Se opri acolo, cu documentul coechipierului sau in mana, ganditoare, speriata, mirata, confuza. Sasuke disparu intr-un nor de fum, apoi Sakura incepu sa planga. Ino, care pandea si vazuse toata scena, interveni ca de obicei:
-Care-i treaba, colega? Ti-a plecat iubitul?
Sakura nu raspunse. Ino vazand actul din mana colegei sale isi dadu seama ca Sasuke chiar nu se mai intorcea la acea scoala. Cu toate ca-i parea foarte rau si ei de asta, suporta fiindca ii placea s-o vada pe Sakura facuta praf.
-Ce? Nu-mi raspunzi? Las’ca vezi tu de la mine! spuse Ino pregatindu-se sa-i dea un pumn Sakurei, dar tocmai atunci raspunse plangand:
-Taci, Ino... Stiu ca si tu suferi dintr-asta, dar te bucuri fiindca ma vezi terminata.
Blonda se opri la timp, parca traznita din vorbele auzite la colega ei. Nu-i venea sa creada ca reprodusese exact gandurile ei. Sakura nu se intoarse, dar o simti pe Ino in spatele ei, rasufland infundat, ca manioasa. Pauza se terminase de aproape 5-10 minute. Fetele intarziara la ora lui Anko si avura de a face cu vorbele aspre ale profesoarei.
-Unde ati fost, leneselor, pana acum?
-Ea a spus sa fac asta! Nu e vina mea, spuse Ino foarte sireata.
-Sakura?! Ce s-a intamplat cu tine?! Unde ati fost atata timp? Ce, nu v-a ajuns pauza?
-Imi pare rau, Anko-sensei! Va promit ca nu se va mai intampla..., spune Sakura foarte suparata si aproape punandu-se ia pe plans.
-Sper sa fie cum spui tu! Acum treceti la locurile voastre! urla Anko.
De atunci, pana la sfarsitul anului scolar, Sakura s-a tot gandit ca fara Sasuke ea este un nimic si ca o va da in bara mereu fara el. Ino isi batea joc si de colegele ei, dar si de eleva model. Sakura nu-i raspundea si asta fara sa vrea, dar acest lucru o enerva si mai mult pe Ino. Eleva model nu mai era chiar atat de atenta si activa la orele lui Anko, pierdea orice confruntare si era pe langa orice se discuta sau se intampla in jurul ei. Toti profesorii ii faceau observatii si fetei nu-i pasa.
Anul scolar se terminase si nimanui nu-i pasa de nimic. Vacanta sosise cu noi bucurii si probleme. Sakura nu avu de ales si se imprieteni cu Naruto. Pana la urma fosta eleva model a uitat tot si zilele au inceput sa fie mai frumoase pentru toti.
Va multumesc inca o data! Si imi cer scuze ca este scurt, dar in viitor vor fi capitole mai lungi... ;)) Va doresc spor la citit!
Accept orice fel de critica: gramatica, semne de punctuatie, descriere, dialog, actiune etc.
Este primul meu fic asa ca vreau sa-mi comentati toate capitolele. Va anunt ca voi mai intarzia uneori cu postarea continuarii. Sper sa nu va fac sa asteptati prea mult. Insa voi intarzia intentionat cu continuarea daca nu voi gasi cel putin cinci comentarii dupa fiecare capitol. Multumesc anticipat! ^_^ Si ce sa mai lungim vorba? Sa incepem... ;))
Prima zi de scoala si exmatricularea
Toti parintii isi pregateau copiii pentru un eveniment foarte frumos pentru toti oamenii. Parintii, copiii si rudele acestora se indreptau bucurosi spre portile mari ale Academiei din Satul Frunza. Cu totii se salutau dupa o vara atat de lunga si de frumoasa, de vacanta. In toate casele era o veselie mare pe toti oamenii, insa trei case erau parca pustii.
In acestea locuiau trei copii orfani, care isi duceau viata de pe o zi pe alta. Unul dintre ei se numea Sasuke Uchiha si era singur fiindca fratele sau ii omorase toata familia. Altul era Naruto Uzumaky si a ramas singur fiindca tatal si mama sa au murit pentru Satul Frunza intr-un mare razboi. Al treilea copil era o fetita care parea naiva, dar in ea incepea sa rasara o mare putere. Se numea Sakura Haruno si parintii ii murisera pe cand ea era foarte mica si ramasese in grija bunicii sale, care cu un an in urma isi luase si ea zborul spre lumea de dincolo.
Sasuke isi pregati tot ceea ce avea nevoie pentru prima zi de scoala si pleca spre aceasta. Ajungand acolo, profesorii ii dadura voie sa intre in clasa sa fiindca facea parte dintr-o familie puternica si rasarita deasupra tuturor altora.
Sakura se grabi si ea sa ajunga pentru a nu intarzia. Insa Naruto nu avea pic de vlaga in el. Nu-si pregatise nimic pentru scoala si se trezi tarziu, dar vazand cat este ceasul isi aduse aminte ca trebuie sa se grabeasca. Ajunse in sfarsit si intra in clasa crezand ca a intarziat.
Acolo era o harmalaie foarte mare intre fete. La inceput nu si-a dat seama, apoi l-a observat pe Uchiha cum fetele trag la el ca albinele la miere.
“Heh! Mare branza... Si eu pot ajunge asa.†isi spuse Naruto in gand. Se uita prin clasa si nu gasi niciun loc liber pentru el. Profesorul de la prima ora sosi in pragul usii unde il gasi pe Naruto:
-Tu de ce nu treci la tine in banca?
-Ma scuzati! Cred ca am gresit clasa. Aici nu-mi gasesc loc liber, raspunse Naruto.
-Pai cum asa? Cum te cheama?
-Ma numesc Naruto Uzumaky.
-Esti de aici! Ia loc in banca de acolo, ii spune profesorul si ii arata banca.
“Chiar acolo? De ce langa Domnul Atitudine? isi spuse Naruto in gand si se indrepta spre banca cu pricina.
Ajungand acolo o observa pe Sakura, care era atat de frumoasa incat Naruto se uita toata ora la ea. Langa ei era Sasuke, tacut, atent si ganditor ca de obicei.
-Buna ziua, copii! Ma numesc Iruka Umino si de azi voi fi profesorul vostru de Istorie.
-Buna ziua, Iruka-sensei! raspund copiii in cor.
Ora trecuse foarte repede pentru Naruto, fata de ceilalti. Era cea mai plictisitoare ora, dar cu o fata frumoasa langa tine cum sa mai fi atent in alta parte?
-Bine, copii! Urmatoarea ora va fi de antrenament. Va urez mult succes! La revedere!
-Buna ziua, Iruka-sensei! repeta, ca mai devreme, copiii in cor.
Sasuke iesi afara si fu urmat de toate fetele din scoala, care cum il vedeau incepeau sa tipe si sa-l strige. El isi vedea de treaba lui. Naruto il privea cu mare ciuda. Se suna de intrare la ore si toti se indreapta spre Arena Academiei. Toti se speriara cand aparu profesoara de antrenament. Era o fire ticnita, foarte aspra, dar era puternica si exigenta.
-Buna ziua, viermilor! Sunt Anko Mitarashi, iar de acum in colo va voi fi profesoara de antrenament! Ati inteles? spune urland femeia.
-Da, Anko-sensei! spun toti elevii in cor.
-Bine atunci! Aliniati-va fete la fete si baieti la baieti, in ordinea inaltimii, de la cel mai scund, la dreapta mea, la cel mai inalt, la stanga mea! Repede, mormolocilor!
Elevii se aliniaza si apoi ridica ochii spre profesoara lor.
-Bine! Sa vad de ce sunteti in stare! Primii care va ve-ti lupta intre voi sunt Uchiha Sasuke si Haruno Sakura! Sunteti cei mai buni din clasa si as vrea sa dati un exemplu bun colegilor vostri, ati inteles?
-Da, Anko-sensei! raspund cei doi, apoi Sasuke se pregateste de lupta in timp ce Sakura se gandeste cum poate ea sa se lupte cu persoana iubita?
Sasuke nu statu pe ganduri si facu primul pas, acesta fiind si ultimul. Cand Sakura nu fu atenta, baiatul se afunda in pamant si o trase, pana la gat, pe eleva inspre el, apoi iesi de acolo si merse la locul lui.
-Bravo, Sasuke! Sakura, nu ma asteptam la asa ceva din partea ta..., spuse profesoara si o scoase din pamant.
Dupa ce ora trecu Anko ii anunta:
-Azi mai aveti inca doua ore cu mine, deci sa nu chiuliti ca vi s-a tras! apoi disparu intr-un nor de fum.
Toate fetele, ca de obicei, il urmeaza pe Sasuke, numai Sakura statea singura si analiza tot ceea ce se intamplase mai devreme. Cele doua ore trecura foarte incet, mai ales la o ora ca a lui Anko. Toti elevii plecara spre casele lor, obositi si vai de ei, dar bucurosi ca si-au aflat echipele.
Totul mersese foarte bine, pana cand, intalnindu-se pentru a discuta despre o misiune, Sasuke si Sakura s-au sarutat. Doar un sarut a fost de ajuns pentru ca fericirea si dragostea sa inceapa razboiul cu suferinta si tristetea care se apropia.
Ino Yamanaka, o colega de-a lor, care se certa mereu cu Sakura pentru Sasuke, a spus tot directoarei Academiei si fiindca regulile erau reguli, cei doi indragostiti au primit o pedeapsa pentru nivelul lor. De atunci, din cauza acestei fete, Ino, Sasuke si Sakura au avut numai belele. Erau opriti la scoala pana tarziu pentru antrenamente si nu aveau voie sa manance pranzul si cina. Sakura mai rezista fiindca ei nu-i trebuia mult pentru a intelege o tehnica si nu-si folosea toata puterea, pe cand Sasuke, ei bine, s-a saturat pana peste cap.
Intr-o buna zi s-a hotarat sa vorbeasca cu toate celelalte fete, mai ales cu Sakura, ca sa o enerveze pe Ino. De aici s-a enervat si Sakura pe aceasta fata care se credea sefa pe acolo si a inceput sa ii faca ciuda ca ea vorbeste cu Sasuke si Ino nu. Baiatul avea in gand sa o enerveze pe directoare pana la refuz pentru a fi exmatriculat si pentru a pleca si scapa de tot ce nu-i placea la acea scoala. Insa Sakura nu a inteles ceea ce trebuia si nu stia sa se opreasca atunci cand trebuia.
In sfarsit, Sasuke se saturase chiar de tot ce era in scoala aceea. Pana si pe Sakura o neglija putin. Vazand ca cele doua colege ale sale vor incepe o lupta, baiatul sare in ajutorul Sakurei si se lupta cu Ino.
-Te spun doamnei director ca m-ai lovit! Si pe deasupra mi-ai rupt si trei unghii. Cum o sa ma mai afisez asa acum? spune Ino plangand si fuge spre biroul sefei scolii.
-Ce proasta... numai fitele sunt de ea, spune Sasuke spre Sakura.
-Hei, multumesc ca ma sustii si ca ma ajuti! Dar chiar nu trebuie, ma descurc si singura cu domnisorica asta.
Sasuke nu spuse nimic si pleca. Acum exmatricularea era pe punctul de a depasi linia de sosire.
-Sakura, Sasuke, la doamna director, imediat! striga Anko disperata si ca o nebuna.
-Wow... si mai multe pedepse. zise Sakura suparata.
Sasuke se bucura ca va pleca, dar nu-i placea ca trebuie sa se desparta de echipa lui, mai ales de Sakura. Uchiha ajunse la usa directoarei si batu la ea.
-Da!
-Buna ziua, doamna director!
-Buna, Sasuke! Te asteptam!
Dupa o clipa sefa scolii incepe:
-Nu as vrea ca tu sa parasesti aceasta scoala, dar, cu toate ca esti cel mai bun din unitate, trebuie sa-ti spun ca esti cel mai obraznic si vei castiga o exmatriculare foarte frumoasa.
-Multumesc! spune Sasuke indiferent.
-Cu placere! ii raspunde doamna director.
-La revedere! spune Sasuke parasind biroul sefei scolii.
Sasuke se duse in spatele academiei, la Arena, unde mai privi o data, inainte de plecare, tot ceea ce i-a placut acolo, apoi o lua incet spre poarta scolii. Acolo il observa Sakura, dupa care alerga grabita spre coechipierul ei.
-Sasuke, ce faci pe aici?! Unde pleci?!
-Niciunde, Sakura, niciunde..., ii raspunde apoi isi vede de drumul sau.
Sakura observa in mana lui un act ciudat pe care scria mare, cu rosu: “EXMATRICULAT!â€. Fata fuge spre el si-i ia actul, apoi:
-Ce-i cu asta, Sasuke?! A cui e?
-Nu conteaza a cui e... Ma grabesc! Trebuie sa ma antrenez pentru urmatorul examen.
-Stai putin! Noi nu avem niciun examen in scoala primara. Unde pleci?! Ce s-a intamplat?!
Sasuke nu raspunse si isi continua drumul pe care trebuia sa-l parcurga pana la casa lui. Sakura continua sa-l strige si sa-i puna intrebari:
-Sasuke, unde pleci?! De ce nu-mi raspunzi?!
Uchiha n-o mai auzea. Deja iesise din curtea scolii. Sakura ajunsese la poarta Academiei, dar nu putea sa-l urmeze fiindca nu avea voie. Se opri acolo, cu documentul coechipierului sau in mana, ganditoare, speriata, mirata, confuza. Sasuke disparu intr-un nor de fum, apoi Sakura incepu sa planga. Ino, care pandea si vazuse toata scena, interveni ca de obicei:
-Care-i treaba, colega? Ti-a plecat iubitul?
Sakura nu raspunse. Ino vazand actul din mana colegei sale isi dadu seama ca Sasuke chiar nu se mai intorcea la acea scoala. Cu toate ca-i parea foarte rau si ei de asta, suporta fiindca ii placea s-o vada pe Sakura facuta praf.
-Ce? Nu-mi raspunzi? Las’ca vezi tu de la mine! spuse Ino pregatindu-se sa-i dea un pumn Sakurei, dar tocmai atunci raspunse plangand:
-Taci, Ino... Stiu ca si tu suferi dintr-asta, dar te bucuri fiindca ma vezi terminata.
Blonda se opri la timp, parca traznita din vorbele auzite la colega ei. Nu-i venea sa creada ca reprodusese exact gandurile ei. Sakura nu se intoarse, dar o simti pe Ino in spatele ei, rasufland infundat, ca manioasa. Pauza se terminase de aproape 5-10 minute. Fetele intarziara la ora lui Anko si avura de a face cu vorbele aspre ale profesoarei.
-Unde ati fost, leneselor, pana acum?
-Ea a spus sa fac asta! Nu e vina mea, spuse Ino foarte sireata.
-Sakura?! Ce s-a intamplat cu tine?! Unde ati fost atata timp? Ce, nu v-a ajuns pauza?
-Imi pare rau, Anko-sensei! Va promit ca nu se va mai intampla..., spune Sakura foarte suparata si aproape punandu-se ia pe plans.
-Sper sa fie cum spui tu! Acum treceti la locurile voastre! urla Anko.
De atunci, pana la sfarsitul anului scolar, Sakura s-a tot gandit ca fara Sasuke ea este un nimic si ca o va da in bara mereu fara el. Ino isi batea joc si de colegele ei, dar si de eleva model. Sakura nu-i raspundea si asta fara sa vrea, dar acest lucru o enerva si mai mult pe Ino. Eleva model nu mai era chiar atat de atenta si activa la orele lui Anko, pierdea orice confruntare si era pe langa orice se discuta sau se intampla in jurul ei. Toti profesorii ii faceau observatii si fetei nu-i pasa.
Anul scolar se terminase si nimanui nu-i pasa de nimic. Vacanta sosise cu noi bucurii si probleme. Sakura nu avu de ales si se imprieteni cu Naruto. Pana la urma fosta eleva model a uitat tot si zilele au inceput sa fie mai frumoase pentru toti.
Va multumesc inca o data! Si imi cer scuze ca este scurt, dar in viitor vor fi capitole mai lungi... ;)) Va doresc spor la citit!
My first fic: Viata departe de casa[SasuSakuNaru]
Feel...Hurt...Love
![[Imagine: pisi0.jpg]](http://img849.imageshack.us/img849/8977/pisi0.jpg)
You don't know how I feel when you talk like that!
You don't know how I hurt when you talk like that!
You don't know how I love you because you're there!
You don't know how I hurt when you talk like that!
You don't know how I love you because you're there!
Va luati de ei?! 
Va luati de mine! :-l
Va luati de mine! :-l
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)
![[Imagine: beach-summer.jpg]](http://i608.photobucket.com/albums/tt161/Laugh_01/beach-summer.jpg)
