Vengeful desire

[Lithium-Angel]

Hm... Foarte interesant. Recunosc ca vreau sa stiu ce anume are de impartit Seth cu Young , insa nici nu as vrea sa aflu prea curand.
Imi place idee pentru ca e ceva mai diferit. Ai abordat un subiect mai complex, cu oameni ceva mai maturi si ai adaugat si o tenta business prin faptul ca ti-ai adus personajul intr-o alta lume.
Nu e usor sa construiesti o poveste pe o astfel de tema. Multi au probleme in a construi o intriga interesanta folosind personaje aflate la liceu, si sa jongleze cu actiunile lor. Ce e si mai placut e faptul ca se pare ca ai anumite cunostiinte legate de ce tip de munca ar trebui sa faca si nu ai cazut in capcana de a explica vag ca are de facut ceva tipic. Fie ca e vorba de informatica , politie, mister, sau SF, e nevoie de un sablon strict de cuvinte pentru a putea face resimtita atmosfera, ambianta tematicii alese.
Seth pare a fi un baiat destept, miscat de razbunare, insa nu pana la a ajunge sa se comporte copilareste. Multi privesc notiunea de razbunare ca ceva ce trebuie sa faca un impact teribil, sa distruga intr-un singur moment. Tu, cred ca mergi pe ideea de razbunare minutioasa, bine pusa la punct ce nu vrea sa loveasca in fizicul omului ci in mandria lui.
I-as spune un sadicism apart, insa imi place. Sper sa vad de la Seth o rautate mai presus de a il omora, baga in spital sau mai stiu eu ce.
Simt cum treptat personajele se aproprie si formeaza legaturi.
Un sfat ae fi sa nu le faci prea legate emotional inca de pe acum. Stiu unde vrei sa ajungi si ce sentimente vrei sa ridici intre ei, insa ar fi prea curand sa le materializezi. Ar fi frumos sa ai cateva capitole bune care sa se invarta in jurul muncii depuse, ideii de razbunare si a tacticilor de a ajunge acolo , inainte sa 'pui punctul pe I', cum se spune .
Totusi, pentru un personaj subiect al urei lui Seth, aflat la conducere si impunator, Young imi da senzatia a fi un pic cam naiv. Parca prea repede s-a 'imprietenit' cu Seth. Ma asteptam sa fie mai distant, mai sobru precum ii e meseria. Desigur, asta poate fi o fatada. Adevarul e ca nu s-a ajuns suficient de departe incat personalitatile lor sa fie mai pe larg evidentiate.
Recunosc ca am citit intr-un suflet si am sperat sa ajungi mai departe. Ma gandesc ca ar fi fost mai bine sa nu dau de fic decat peste alte cateva bune capitole, pentru ca acum astept sa vad cum v-a decurge relatia lor.
Strucura fiecarui capitol e buna, suficient dialog, destula naratiune. O idee originala si diferita.
Astept continuarea.





Kisses

[Rain]

~

Buna! Dupa cererea ta de la critics, sunt aici.

Cu ce as putea sa incep daca nu cu titlul? Vengeful desire… Hmm… Suna atat de bine… Inca din titlu ne dam seama cu ce vom avea de aface in fic, acum ramane doar de vazut daca se leaga ceva intre ele, dar ma indoiesc ca nu, doar titlul este primul simbol al ficului.
Imi place mult ca in prolog nu ai inceput cu intamplarile din viata unei personae, ci te-ai bazat pe niste explicatii, folosind uneori termini ce nu-i intalnesti in limbajul de zi cu zi, insa i-ai folosit cu bun gust. Adica ma refer ca nu a trebuit sa stau cu DEX-ul o jumatate de ora in mana ca sa pot cauta cuvintele. Au fost doua, trei, si acelea dragute si alese bine.
Ma intreb de ce ai ales sa scrii cu bold? De obicei prologul/ prefata se scriu cu italic. Parca sare prea in ochi, ori chiar asta ai vrut? In orice caz, estetica conteaza iar textul ala scris cu bold pe mine nu prea m-a incantat, dar avand in vedere ceea ce cuprindea el, este bine. ^w^
Incerc sa nu ma prea leg de greselile de tastare, ci strict de cele gramaticale si povestea in sine, cu bune si rele. Pentru ca exista deja o categorie pentru cei ce se ocupa de asta… So… Sa revenim.
Ca de fiecare data sunt cuprinsa de o aura de mister cand iti citesc ficurile. Combini foarte bine aceste doua stiluri : romanticul si misterul, incat ma face sa continui sa citesc creatiile tale. Consider ca aceste doua elemente intr-un fic sunt foarte importante caci misterul te tine in suspans cu gandul la urmatorul capitol, te face sa reflectezi asupra actiunii de pana acum si tot asa… Iar romance-ul practic face ca acest fic sa se numeasca yaoi.
Well, am vazut destul de multe cuvinte despartite prin virgule, insa fara spatiu intre ele.
De retinut:
- dupa fiecare semn de punctuatie se lasa spatiu, indiferent care ar fi acesta. ( in multe carti am vazut si inaintea liniei de dialog, dar asta nu mi se pare foarte necesar )
- punctele de suspensie sunt in numar de trei, nici doua, nici patru… Doar trei.
- bineinteles, dupa cele trei puncte de suspensie se lasa spatiu si se incepe in continuare – sau de la capat – cu litera mare.
Am spus aceste lucruri pentru ca mi se par necesare si am vazut ca deseori lipsesc la capitolele tale. Oricum, stiu ca ficul este scris mai de mult, probabil atunci de abia erai obisnuita sa lasi spatii, dar iti zic ca pe viitor sa nu mai gresesti. ( pentru ca stiu cum e xD )

Ca o paranteza, sa-ti explic de ce este necesar acel spatiu dupa fiecare semn de punctuatie : cuvintele par foarte ingramadite si uneori e enervant sa citesti, astfel, cu acel spatiu, ti se pare mai simplu, mai aerisit. Intelegi, nu? :-)

Am observat in al treilea capitol cand ai spus “ cat de intimidant putea sa fie…”. D’oh! Suna atat de ciudat o.o Puteai sa spui “ cat de mult ma intimida “ or smth like that. Uneori unele cuvinte trebuie inlocuite cu altele sau sinonime ale acestora because it sounds weird… Sau la repetitii e aceeasi chestie, inlocuiesti propozitia in care se repeta expresia/ cuvantul de dinainte cu sinonimul ei, ori o elimini de tot daca nu e necesara.
Am vazut, tot in al treilea capitol, cand l-ai descris pe domnul Young, ca ai spus ca are un nas acvilan. Huh? What`s that? Cred ca ai vrut sa spui nas acvilin .
Tot acolo, mi se pare, am vazut cuvantul : dea face. Ori scrii de a face, ori de-a face. Incearca sa-l pronunti sa vezi cum suna apoi vei observa de ce cratima este necesara.
Trecand prin capitolul trei si ajungand la patru, am vazut o indrebare adresata personajului la persoana caruia vorbesti, adica Seth.

Cum naiba de am fost atat de absorbit de munca mea, incat sa nu vad ca toata lumea pleca

Am spus ca este o intrebare, insa unde-i semnul ce arata asta? Stiu ca propozitia este pusa exact in centrul naratiunii, fara nicio linie de dialog, dar si aici este necesar semnul intrebarii astata timp cat il avem pe “cum” la inceputul propozitiei.

Stiam ca omul acesta lucreaza la ore infernale, dar nu ma asteptam sa-l gasesc aici acum.

Ultimele doua cuvinte: ori le scriai aici si acum, ori aici, acum. Inteles? ^w^

Ma bucur mult ca atunci cand scrii si oferi informatii cititorilor tai despre anumite meserii, lucruri sau mai stiu eu ce ( si nu ma refer numai la acest fic al tau ) esti documentata inainte, un lucru foarte bun ce arata adevarata realitate. Fic-ul nu este unul science-fiction, de aceea apreciez mult ca te documentezi inainte sa spui anumite lucruri care sa ne informeze pe noi. In general lucru asta se intampla cu meseriile, in cazul de fata, cu locul de munca al lui Seth si proiectele sale. Ai un punct in plus pentru asta. *wink*

Un lucru foarte bun a fost acela de a observa ca gandurile le scrii cu italic, adica inclinat. Ar fi si mai bine daca le-ai pune in ghilimele. E doar un sfat, dar nu e neaparata nevoie sa il pui in aplicare caci nu e gresit nici cum procedezi acum.

Ajungand la capitolul cinci… Hmm, am avut parte de o scena frumusica in lift. Singurul fapt care m-a deranjat a fost ca l-ai cam inmuiat pe domnul Young… Si totusi nu atat de mult pe cat ma asteptam eu sa-l inmoi. Adica dupa ce s-au aprins becurile si liftul a continuat sa coboare, amandoi au revenit partial la vechiul lor comportament. In rest totul a fost bine, ma simteam in pielea lui Seth, traind unele emotii de teama, caci le-ai descris bine. Te-ai folosit si ai profitat de frica lui de spatii mici, redand astfel o scena brusca, frumoasa ce va avea importanta in viitor, la construirea acestui cuplu. Felicitari!
Bineinteles ca personajele se vor schimba pe parcursul fic-ului, dar te felicit ca ai reusit sa ii conturezi pe fiecare prin gesturi si limbaj. Mi-ar place sa-si mentina o oarecare parte din comportament si mai tarziu, cand vei ajunge pe la nu stiu ce capitol, caci daca i-ai inmuia de tot iar nu ar fi ceva prea minunat.
Trecand asa prin capitole, am ajuns si la ultimul postat de tine, adica cel cu numarul sapte. Wow, un alt personaj ce presupun ca va avea un rol important. Oare sa iasa cateva scantei intre Lorna si Seth daca domnul Young s-ar da la femeie? Cum banuieste si personajul principal, fata are un plan si sunt curioasa la ce te gandesti.
Povestea nu e deloc complicata pana acum, dar ceva imi va spune ca acest curs al ei va deveni mai altfel pe parcurs.

Dupa cum ai vazut, m-am dedicat ceva timp ca sa citesc ficul si sa il critic. Imi pare putin rau ca nu m-am putut lega de greselile de tastare, dar cum am spus-o si la inceput, deja se ocupa cineva de asta, cei de la proofreading sau cum s-o numi. In orice caz, verifica de doua ori inainte de a posta un capitol. Mai exista greseli si nu dau bine, plus ca uneori daca gresesti o singura litera dintr-un cuvant, poate avea cu totul alt inteles.
Sper ca nu te-a plictisit comentariul meu.
Cu ocazia asta am citit si fic-ul si voi mai trece pe aici, dar nu cu acelasi tip de critica, ci imi voi spune parerea in mod normal.
Sper ca mi-ai ascultat sfaturile si nu au fost prea dure. De obicei, cand dau critici, imi place sa fiu cat se poate de dura, dar in cazul de fata nu a fost nevoie, te-ai descurcat bine deci tin sa te felicit.

Si uite aici imi inchei treaba.
:bye:
~

be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^

[MiraA]

Stiu, stiu...am intarziat, dar nu renunt la acest fic. Defapt, distractia abia acum incepe :*

Capitolul 8


Cu greu am reusit sa ma strecor pana la separeu prin ingramadeala de oameni, dar cand am ajuns intr-un final, acolo mai aparusera inca patru namile imbracate din cap pana-n picioare in negru si dand impresia ca ar fi garzile de corp a celui lovit. Lucas era in picioare si incerca sa-l cameze pe individ, in timp ce Lorna se zbatea sa scape din ghearele altuia.
Am oftat, injurand in gand planul prietenei mele. Uneori avea cele mai nebune idei, cam ca acum. Stiam ca se poate descurca si singura, ca doar, avea doua centuri negre, dar era sigur ca eu trebuia sa fiu cel ce-o scapa din manile "raufacatorilor".
Ajungand in spatele celui ce o tinea, l-am batut usor pe umar, facandu-l sa se intoarca spre mine cu o mutra mirata.
-Scuze, i-am zis zambind, dar cred ca ai ceva ce-mi apartine. A zambit la randul lui si mi-a facut semn sa dispar, ca seful lui are treaba cu fata. Am ridicat din umeri resemnat si mi-am lasat mana un pic in spate, strangand-o in pumn, dupa care l-am pocnit puternic peste fata, facandu-l sa cada la podea. Atat Lorna cat si Lucas au facut ochii mari.
Ceilalti trei s-au apropiat de mine, incercand sa ma incolteasca. Lumea din club deja observase scandalul, pana si muzica oprindu-se. Toti ma priveau, dar ma interesa prea mult. S-au aruncat toti deodata spre mine, dar am reusit sa fentez loviturile ce imi erau destinate, in asa fel incat, la un moment dat se loveau intre ei. Pe unul l-am lovit intre picioare, facandu-l sa pice la pamant, la atul i-am spart nasul si pe ultimul l-am trantit de perete, lovindu-l cu piciorul in ficat, nu inainte insa sa-mi primesc si eu vreo doi pumni. Totul se petrecuse mult prea repede ca altcineva sa reactioneze.
-Esti bine? am intrebat-o pe Lorna care se uita vinovata la mine.
-Da...Seth sangerezi, imi zise sa-mi magaie fata usor, parand cu adevarat suparata.
-N-am nimic, stai linistita. Am observat cu coltul ochiului cum Lucas ii zisese ceva la barbatul acela chel, dupa care tipul pleca imbufnat si injurand de mama focului. Lucas veni, apoi, langa mine si ma masura din cap pana-n picioare ca si cum s-ar asigura ca sunt intr-adevar bine.
-Buna, Seth...ce ar fi sa luati loc cu noi la masa.
Am acceptat, ca doar asta vroia defapt Lorna. Bruneta de langa el ne privea suspicios, dar nu am bagat-o in seama, fiind mult mai atent la barbatul de langa ea, ce parea...suparat?
-Imi pare atat de rau, continua Lorna, adresandu-se atat mie cat si lui Lucas. Nu ma gandeam ca va iesi asa, apoi se intoarse la mine si se incrunta. Nu trebuia sa-i lovesti pe toti trei, puteau sa te raneasca mult mai rau decat au facut-o.
-Si ce vroia sa fac? am intrebat-o masandu-mi tamplele ce imi zvacneau.
-Sa mai lasi si la altii. Nu ai fost invatat sa imparti cand era mic?
In ciudat proastei dispozitii, a companiei in care ne aflam si a situatiei m-a bufnit rasul. Nu aveai cum sa fii suparat pe Lorna.Cel putin eu nu aveam cu sa fiu suparat.
-Data viitoare promit ca-ti voi lasa si tie.
Mi-a zambit si ma sarutat de aceasta data pe obraz, apoi isi redirectiona atentia spre barbatul de pe cealalta canapea, care ne privea cu interes.
-Ma numesc Lorna Cole, ii zise fata si-i intinse mana, pe care el o accepta numaidecat.
-Imi pare bine, Lucas Young. Imi cer scuze, domnisoara Cole pentru dezastrul de mai devreme, dar unii oameni pur si simplu nu stiu cum sa se comporte cu o femeie frumoasa.
Nu-mi venea sa cred ca Lucas flirta cu ea...aici...chiar in fata mea.
-Multuesc...pentru intelegere si compliment, domnule Young. Fata ii zambii cu acel zambet ce reusea sa topeasca ghetarii.
-Norocul dumeavoasta ca aveti un iubit atat de plin de resurse. Apoi se uita spre mine si inca o data ma masura cu acea privire ce-mi facea inima sa o ia la galop. Lorna se uita cand la unul cand la altul, apoi zambi poznas ca si cum i-ar fi venit o idee geniala.
-Nu este iubitul meu, domnule Young. Suntem prieteni si colegi la facultate.
-Sa inteleg ca sunteti tot informatician?
-Este vreo problema, daca as fii?
-Nu. Desigur ca nu. Eram doar curios. Nu vezi prea des femei care sa se ocupe serios de acesta meserie.
-Mai sunt si exceptii, domnule Young, ii zise Lorna, sorbind un pic din paharul pe care chelnerul il aduse in urma cu cateva minute.
Incercam sa ma concentrez pe discutia care avea loc, dar durere de cap facea ravagii. Nu ma puteam controla deloc. La un moment dat am vazut-o pe Lorna scotandu-si agenda digitala si incruntandu-se la ea.
-S-a intamplat ceva? am intrebat-o, vazand cat de agitata devenise.
-Un haker...incearca sa sparga firewalul departamentului de informatica. La dracu'...fix de asta mai aveam nevoie acum.
-Vrei sa vin cu tine...as putea..
-Nu, stai linistit. Sistemul de siguranta pe care l-ai instalat va rezista o vreme. Imi pare rau, dar trebuie sa plec.Am vrut sa ma ridic si sa o insotesc, dar mi-a facut semn ca nu si ca se descurca. Poti sa ramai. Nu are niciun rost sa vii. Il pus maine trebuie sa mergi la munca. Chestia asta va dura probabil cateva ore bune. Se intoarse spre Lucas. Mi-a parut bine de cunostiinta, domnule Young. Imi pare rau ca trebuie sa plec asa, dar datoria mai cheama, ii zise zambind dupa care pleca, pierzandu-se printre oamenii ce inca dansau.
- O domnisoare foarte interesanta, am auzit vocea lui Lucas intr-un final. L-am privit printre gene, incercand sa nu scancesc din cauza durerii. Va cunoasteti de mult?
-Din liceu, am mormait eu.
-Pare mai degraba o majoreta, decat o experta in informatica.
Nu am putut a nu zambesc.
-A fost majoreta. Se pare ca stia mai multe decat lasa sa se vada. E un geniu...
-Da, stiu, murmura Lucas. I-am citit unele proiecte si sunt foarte impresionat de modul ei de a gandii. Spune-i sa-si scrie propunerile si sa ti le dea tie. le voi citi cand vor fi gata. Am ramas perplex.
Lucas stia ce urmareste Lorna. Nu il pacalise nici macar o clipa. Omul acesta era mult mai periculos decat ma asteptam. Trebuia sa am grija sau si eu voi fi descoperit inainte sa apuc sa fac ceva.
-Nici nu ma asteptam la altceva de la tine. Am desfacut alta sticla de bere- cred ca era deja a patra din aceasta seara- si am luat cateva inghitituri bune, privind lumea care se distra.

[Rain]

Nu credeam ca vei mai trece pe aici... Chiar voiam sa te intreb cand vei pune urmatorul capitol si uite ca ai facut-o inainte sa ma interesez eu. ^^
Well, domnul Young ma sperie si pe mine... Pare tipul de om misterios, ce ascunde ceva. Ma intreb ce idei ai tu cu el si cu meseria pe care o are Seth si Lorna. :-?
Stiu ca ma tot gandeam la planul lor si acum ca ai postat, nu imi trecuse prin minte ceva de genul asta. Anyway, ai descris destul de bine scena bataii, cu toate ca eu doream mai mult. Imi plac aceste scene si... cele yaoi, ofc. xD
Nu stiu ce as mai putea comenta aici, doar ca astept urmatorul capitol mai repede. Vreau sa evolueze relatia lui Seth si a lui Lucas cat mai repede, caci deja imi imaginez cum va decurge asta. *w*

[Beatrix LaVey]

Wiiiiiiiiii, cat am asteptaaaaaaaaaaaat ! Tu iubesti sa ma chinui, si stii prea bine la ce ma refer cand spun asta! :)) [ Nu sunt conotatii de-alea, nu, nu!!! ]
[Nici macar eu nu ma cred... :)) ]

Bine, iubita mea, da' tu te descurci grozav in orice scrii! Seth, pacostea aia de Lucas[=p~] si Lorna. Un triunghi amoros, unul foarte sexy!
Ma face curioasa. Cumva pacostea se da la Lorna? [ Papi papi, papi chulo, papi papi papi benga mi :> ]
Mi se pare mie sau Seth e gelos? Parca il deranjeaza ca Lucas se uita dupa altele. In plus, Lucas e destept O.o
Il apreciez pentru asta, da' nu-mi place, e rau...


Bine, iubita mea, adu-ne, te rog, cat mai rapid nextul :o3 ! :X Abia astept :">!


♥♥♥ Mira ♥♥♥

NEW S-a decis asupra unui numar maxim de 5 emoticoane (O.O, :0, :)), =]] etc, vi le stiti voi mai bine ca oricine).

Voi chiar nu stiti sa cititi ...? Astaaaaaaaaaaaaaa-i deja a doua avertizare ♥.

[MiraA]

Buna din nou. Imi cer scuze ca postez mai rar aici. Sper ca voi remedia situatia in curand. In seara asta am aruncat o privire pe ce am scris pana acum si mi-am dat seama ca povestea se indrepta intr-o directie gresita, asa ca am sters o buna bucata din ea (de care nu eram foarte multumita) si m-am reapucat sa scriu. Sper ca de aceasta data va iesi mai bine. In cazul in care mai e cineva care e interesat de Lucas si Seth, spor la citit

Capitolul 9

La un moment dat m-am ridicat de la masa, indreptandu-ma cu pasi destul de nesiguri spre baie. Nu eram mare bautor, iar acum, combinand 4 beri, cu oboseala si durerea de cap...eram pur si siplu terminat. Am ajuns intr-un final la baie si m-am spalat cu un pic de apa rece pe fata, incercand sa-mi revin cat de cat. Nu imi era rau, dar nici bine nu ma simteam. Am auzit usa deschizandu-se, apoi i-am vazut reflexia lui Lucas in oglinda, privindu-am ciudat.
-Te simti bine, ma intreba dupa o oarecare ezitare.
-N-am nimic. Dar exact cand sa trec pe langa el, picioarele m-au lasat, facandu-ma sa ma sprijin un pic de el. In scurt timp bratele sale mari mi-au inconjurat talia, lipindu-ma de pieptul sau lat si bine lucrat.
-Nimic pe naiba. Abia te ti pe picioare si pun pariu ca nu e de la bautura. Isi trecu mainile pe dupa umerii mei, oferindu-mi sprijin, dupa care am iesit din club pe o usa laterala. A deschis usa unei masini si m-a ajutat sa ma asez pe locul din fata, dupa care a inconjurat masina, urandu-se pe locul soferului si pornind in viteza.
Miscarile usor leganate ale masinii imi creau o stare de somnolenta asa ca am inchis ochii pentru cateva minute, lasand in acelasi timp ca narile sa-mi fie invadate de parfumul lui discret cu o tenta marina. Cred ca am adormit...
O lumina puternica imi batea in ochi, facandu-ma sa injur. I-am deschis incet, ramanand surprins cand mi-am dat seama ca nu ma aflu la mine acasa, ci altundeva. Intrebarea era unde? M-am ridicat alene de pe caanpea, privind curios in jur. Camera era mare, spatioasa, unul dintre peretii fiind constituit numai din sticla. Pe langa canapeaua unde statusem eu am mai observat doua fotolii albe, o masuta in centru, raftuir pline de carti pe unul dintre pereti, aranjati cu stil, un plasma imensa incadrata frumos intre ei, iar in partea opusa un bar plin de bauturi scumpe.
-Te-ai trezit, am auzit o voce binecunoscuta venind din stanga mea. Mi-am intors privirea in directia aceea si l-am vazut pe Lucas imbracat intr-o pereche de pantaloni de training si un tricou largut. Imi zambea cu acelasi zambet care imi facea inima sa o ia la galop. M-am trezit uitandu-ma la el cu o curiozitate nedisimulata. Chiar daca era imbracat in haine de casa, arata la fel de bine ca de obicei. M-am incruntat cand mi-am dat seama ce tampenii imi trec prn cap. Cum naiba de am putut sa ma gandesc la asa ceva?!
-Deci, cine castiga?
M-am uitat la el, neintelegand la ce se refera. Parea amuzat de ceva. Eram amuzant?
-Nu inteleg...i-am zis ducandu-mi mana la cap si masandu-mi tamplele care inca imi zvacneau.
-Pareai a duce o lupta cu cineva din capul tau. Ma intreba cine castiga? Tu sau constiinta ta...
-Foarte amuzant, Luca...adica,domnule Young...
-Ti-am zis ca poti sa-mi spui Lucas. Nu ma deranjeaza deloc. Bea asta, imi zise si-mi inamana o sticla de apa plata. Am luat-o mormaind un multumesc, dar in loc sa o beau mi-am pus-o pe frunte, bucurandu-ma de senzatia reconfortanta ce mi-o lasa. Iti aduc un pic de gheata?
-Nu, merci. Mi-e bine si fara. Cat timp am dormit?
-O ora aproape. Stii, chiar ar trebui sa te odihnesti mai mult sau intr-o zi te vei prabusii din cauza extenuarii.
Am clipit de cateva ori, incercand sa-mi adun toate resursele de calm ca sa nu izbucnesc acum pe loc. Cat tupeu avea sa-mi zica asa ceva, dupa ce el imi dadea atat de mult de lucru.
-Daca as avea timp, as dormi mai mult. Dar nu am timp asa ca nu dorm.
-Muncesti prea mult.
-Si cine dracu e de vina pentru asta? i-am zis ajungand la concluzia ca nu ma pot abtine. Sa zica ce-o zice, dar eu nu puteam sa tac.
-Poftim? Acum eu nu inteleg. Se aseza langa mine pe canapea la numai cativa centimetrii distanta, corpurile noastre aproape atingandu-se. Se facuse cumva mai cald in camera?
-Tu esti cel ce-mi da atat de mult de lucru, pana la urma, am mormait, ferindu-mi privirea de a sa, simtind cum tot sangele mi se urca in obraji.
-Te referi la dosare? Incepu sa rada cu pofta, dupa care mana sa imi ciufulii parul. Alea nu erau toate pentru tine. De obicei dosarele alea sunt impartite la 5 oameni. Tu aveai norma ta,iar ei pe a lor. L-am rugat pe Samuel sa-ti dea dosarele ca sa mai arunci o privire peste propunerile celorlalti si sa corectezi eventualele greseli. Nu sa le faci tu pe toate...Nu-mi spune ca in ultima saptamana ai facut si munca celorlalti? se uita la mine surprins, dar si foarte serios.
Omul acesta isi batea joc de mine. De ce nu spusese asa de la inceput?
-La dracu'.
-Sa inteleg ca da. Copil fara minte ce esti. Cine naiba crezi ca i-ar da unui singur om atat de lucru?
-Tu, i-am raspuns sincer, lasandu-mi capul sa se odihneasca in maini.
Nu mi-a raspuns. Mana sa mi-a cifulit parul, inainte ca el sa se ridice de langa mine si sa se indeparteze. L-am privit printre gene, incercand sa ignor durerea de cap ce-mi bubuia in tample si nu ma lasa sa ma concentrez destul de mult pentru a-i analiza apartamentul.
-Poti sa dormi aici in seara asta. Se uita la ceasul ce inca il avea la mana si ofta. E tarziu si tu nu esti tocmai treaz. Cateva ore de somn iti vor prinde bine.
-Nu am nimic. Insa imediat ce am zis asta, un junghi ma facu sa cred ca cineva tocmai imi smulse capul de pe umeri si il arunca in cel mai apropiat perete. Am gemut si m-am sprijinit cu spatele de spatarul inalt si comod al canapelei. Ochii mi s-au inchis aproape imediat, chiar daca in sinea mea inca luptam cu dorinta enervanta de a ma lasa cuprins de tot de somn.
-Observ.
I-am auzit sunetul pasilor tot mai incet pana cand in camera se lasa linistea. Am crezut ca plecase. Speram ca plecase si ma lasase singur cu durerea si cu ciuda mea. Insa, ma inselasem. Aprope imediat l-am auzit din nou. Apoi am simtit ceva moale si cald acoperindu-ma. Am oftat, pentru prima oara in ultima saptamana cu adevarat multumit. Ceea ce faceam era o prostie. Era mai mult decat o prostie, dar imi era cald si mult prea somn ca sa ma mai lupt cu constiinta mea. Mi-am lasat trupul sa alunece, pana cand capul mi s-a rezemat de canapea.Imediat am adormit.

*

Ma trezit mirosul de cafea proaspat facuta. Nici nu imi mai aduceam aminte cand am simtit ultima oara mirosul asta la o ora atat de matinala. Apoi, in spatele pleoapelor inchse, imaginile unei vieti de mult trecute s-au rearanjat pana cand au prins un contur pe care nu vroiam sa-l mai vad. Totusi, cine eram eu sa ma impotrivesc firii? Sau amintirilor?
Un “buna dimineata” plin de dragoste imi umplu urechile, apoi umbra mamei mele isi facu aparitia cu o cana decafea aburinda in mana. As fi vrut sa-i pot vedea fata, sa-i disting trasaturile fetei, care se asemanau atat de mult cu alea mele. Dar ea nu era decat o umbra, la fel ca ceilalti ce imi bantuiau gandurile. Niciodata nu le puteam zari chipul. Nu stiam daca e din cauza ca nu vreau cu adevarat sa-mi amintesc sau pur si simplu nu sunt in stare sa o fac din cu totul si cu totul alte motive.
Chiar si asa, cu o mare bucata –poate cea mai importanta- lipsind, am continuat sa privesc umbra cum se misca grabita prin fata mea. Mama fusese tot timpul in intarziere. Nu stiu cum de reusea de fiecare data aceasta performanta, dar o facea. Apoi se scuza cu o deinvoltura asemanatoare cu cea a unei scolarite si cu un zambet inocent pe chip, care ar fi reusit sa topeasca ghetarii din Alpi.
Apoi aparu o a doua umbra, cea ce apartinea tatalui meu. Spre deosebire de mama, el fusese tot timpul un om blajin ce semisca incet. Chiar daca nu ii puteam vede chipul, imi aduceam si acum aminte vocea sa blanda, aproape soptita cu care imi vorbea uneori. Imi era dor de ea si de cuvintele sale, care mereu reuseam sa ma incurajeze. Colturile gurii mi s-au ridicat intr-un inceput de zambet. Stia ca nu e decat o viziune a unei minti ce inca nu poate accepta adevarul, dar nu imi pasa. Nu puteam sa-l ating, sa le vorbesc sau sa-i vad cu adevarat, dar le simteam prezenta. Erau acolo, lamga mine, asa cum fusesera mereu si cum, probabil, vor fi si in viitor. Iar asta trebuia sa fie indeajuns.
Luptandu-ma cu somnul ce inca lupta pentru teritorul sau, mi-am intins bratele si am tras adanc aer in piept, mai urmarind pentru cateva secunde jocul umbrelor sin spatele pleopelor mele, inainte ca un sunet strident si o injuratura sa ma trezeasca de-a binelea si sa ma aduca din nou in lumea celor vi.
Am tresarit si dand repede patura le o parte, m-am ridicat in picioare si am inaintat confuz spre incaperea vecina de unde venise zgomotul. Durerea de cap din seara precedenta reveni cu viteza lumii inapoi, aproape facandu-ma sa-mi pierd echilibru si sa ma agat cu mana de perete pentru un moment.
Am inspirat adanc, impunandu-mi sa ma calmez si sa merg drept. Amintirile din seara trecuta luptau pentru dreptul de a-mi invada capul, chiar daca mintea mea obosita de la nesom si alcool incerca sa le impinga inapoi in spate si sa le inchida intr-un unger intunecat, ghicind ca nu imi va placea ce voi vedea. Si avusese dreptate.
Imediat ce am intrat in bucatarie, l-am vazut pe Lucas, seful meu, rivalul meu...omul pe care am promis sa-l distrug. Ca si cand s-ar fi aprins un beculet verde, amintirile mi-au navalit constiinta, inecand umbrele care imi erau atat de dragi, impingandu-le in neant si reducandu-le in....nimic.