Vengeful desire

[MiraA]

Capitolul 4

-Gata? ma intrebat barbatul mai in varsta,uitandu-se atent la mine.
-Da, domnule.Imi cer scuze ca v-am facut sa asteptati.
Mi-a zambit si a dat din cap in semn ca nu, dupa care m-a indrumat pe colidoarele intortocheate pana ce am ajuns la lift. Am ezitat un moment, dar pana la urma l-am urmat in colivia de otel, inghitand in sec si incercand sa uit de claustofobia mea. Nu era deloc usor. Cand s-a pus in miscare am simtit cum stomacul mi se intoarce pe dos, in timp ce bataile inimii isi mareau viteza. Tot sangele mi se scurse din obrajii care devenira imediat palizi.
-Esti bine? Samuel se uita oarecum ingrijorat la mine. Daca te preocupa atat de mult ce ti-a zis domnul Young, iti recomand sa te calmezi. Nu e o persoana rea. Stii ce se spune, cainele ce latra nu musca, zise si-mi facu cu ochiul.
-Nu la aia ma gandeam, am zis cu o voce tremuranda, injurand in gand faptul ca nu puteam sa-mi ascund slabiciunea.
Pur si simplu nu-mi plac spatiile inchise. Mi-am plecat privirea in pamant, un pic rusinat de ceea ce zisesem
-Claustofobie...? Cand i-am dat dreptate se incrunta. De ce nu mi-ai spus? Urcam pe scari... nu am zis nimic, ci am incercat sa-mi reglez respiratia care devenise din ce in ce mai apasata.
Cand usile s-au deschis, am iesit aproape alergand din acea cutie enervanta si am inspirat de cateva ori adanc, simtind cum ma calmez treptat.
Samuel m-a asteptat, apoi a inceput sa-mi vorbeasca despre istoria acestei companii si despre fondatorul sau. M-am prefacut ca-l ascult, dar eu eram mai atent la ce se petrecea in jurul meu. Ne aflam la etajul 10, intr-o incapere imensa plina de birouri cubicale, unde se aflau pe putin 50 de oameni de toata varstele. Era o zarva de nedescris, telefoanele si faxurile sunau, pe fundal se putea auzii stirile diminetii ce derulau la un LCD urias, lipit pe peretele sudic, multe voci care vorbeau destul de tare incat sa acopere celelalte sunete. Cum am zis...zarva de nedescris.
Samuel m-a dus pana in dreptul unui birou si mi-a inmanat niste dosare grele si groase.
-Aici vei lucra tu, imi zise pe un ton hotarat. Bine ai venit in sectia de proiectare. Citeste dosarele alea, zise, aratand spre ce aveam eu in brate si fa un raport cu parerea ta despre conceptele proiectelor respective. Domnul Young vrea raportul pana maine dimineata.
Poate ar fi fost mai bine sa nu comentez, ci sa tac si sa ascult si sa ma prefac bucuros ca-mi da de lucru, dar lucrurile nu prea stateau asa. Practicantii nu primeau niciodata astfel de sarcini si in niciun caz nu se lasa pe mana lor dosare atat de importante, inainte sa semneze un contract de confidentialitate. Nu era normal, nici logic.
-Imi cer scuze, dar pot sa va intreb ce fac ceilalti studenti?
- Desigur...unii dintre ei au fost trimisi jos la sectia de relatii cu publicul, altii se ocupa de livrearea documentelor, altii de arhivarea lor si unii pur si simplu fac cafeaua pentru cei ca mine.
-Iar eu citesc dosare ce ar trebui sa fie confidentiale si scriu rapoarte pentru directorul executiv? l-am intrebat, neascunzandu-mi sarcasmul din voce.
-Nici eu nu inteleg prea bine, baiete, zise Samuel oftand. Astea sunt ordinele de sus. Ridica din umeri resemnat. Mai bine te-ai apuca de treaba. Seful e un tiran cand e vorba de munca. Nu mi-a zis mai multe de atat si pur si simplu s-a indepartat fuierand.
In prima clipa am ramas blocat, apoi am reusit sa ma adun si sa ma apuc de treaba. Am deschis primul dosar, incepand sa-l citesc, acordand atentie fiecarui detaliu cat de mic. Si asa am continuat pana ce le-am citit pe toate...

Eram obosit, amortit si ma durea capul de imi venea sa mor,dar terminasem. Raportul meu era complet, frumos redactat si ordonat. Nu ar fi avut ce sa comenteze la el. Am ridicat capul din calculator, uitandu-ma mirat in jurul meu, neintelegand de ce este atat de liniste. Eram singur...
M-am uitat la ceasul de la calculator care arata ora...5 dimineata?! M-am frecat la ochi, crezand ca am vedenii si m-am mai uitat inca o data. Tot atat arata.
-La dracu' ! M-am ridicat cat de repede am putu de pe scaun, mi-am infascat sacoul pe care il sprijinisem candva in timpul noptii de spatarul lui si am iesit val vartj din cubul ce imi era birou. Ca de obicei, cand lucrez tind sa uit de mine si de tot ce ma incojoara, dar, chiar si asa, nu ma asteptam sa patesc una ca asta. Cum naiba de am fost atat de absorbit de munca mea, incat sa nu vad ca toata lumea pleca. Numai eu putea sa patesc asa ceva. Am injurat in gand de vreo cateva ori si am continuat sa alerg ca bezmeticul pe colidoarele pustii. Am ocolit liftul, folosind scarile, urcand doua cate doua pana ce am ajuns la etajul 20. Vroiam sa las raportul pe biroul secretarei si sa plec acasa sa ma schimb. Din pacate nu mai aveam timp si de somn, dar nu ma dernja asta prea mult. Nu era prima data cand saream peste o noapte, doua de somn. Intr-un final am ajuns, respirand greu de la toata alergatura si cu fruntea un pic umeda de la transpiratie, dar, cand sa las dosarul jos, nu am putut sa nu observ dara de lumina ce se vedea dincolo de usa lui Young. Se pare ca uram numai eu aici. Stiam ca omul acesta lucreaza la ore infernale, dar nu ma asteptam sa-l gasesc aici acum.
Am trantit foile pe birou, dar , pe cand sa ma intorc, usa s-a deschis si el a iesit si m-a privit.
-Seth? intreba mirat. Ce cauti aici? E 5 dimineata...
-Imi cer scuze...v-am adus raportul pe care il vroiati.
-Care raport?
Ala la care am muncit in ultimele 20 de ore si din cauza caruia am uitat de mine si nu am dormit si manca de loc.Si tu ma mai intrebi care raport?! Imi venea sa-i urlu in fata, dar, in loc de asta, i-am zambit si am folosit cel mai calm ton posibil.
-Acesta. I-am inmant dosarul cu pricina,iar el l-a luat si l-a studiat in tacere timp de cateva clipe ce mie mi s-au parut extrem de lungi. Nu m-am putut abtine sa nu-l inspectez. Arata...fresh, de parca atunci s-ar fi trezit.Hainele sale nu aveau nici macar o singura cuta, iar parul ii era la fel de ordonat ca si in ziua precedenta cand am vorbit cu el. Deasemenea, fata sa nu trada nicio urma de oboseala. La naiba...era ca un robot. Dar trebuia sa recunosc...nu arata rau de loc. M-am incruntat cand am constientizat ce ganduri imi treceau prin cap si mi-am dat vreo doi pumni mentali ca sa-mi revin. Obosela era de vina.
-Vad ca te pricepi, zise intr-un final. Numai bine, oricum aveam nevoie de cineva care sa-mi scrie acest gen de rapoarte. O sa vorbesc cu Sam sa-ti mai lase niste dosare cand ajunge si maine iti astept noul raport. Imi zambi, dupa care ma cerceta din cap pana in picioare. Ar trebui sa mergia casa sa te schimbi...programul incep intr-o ora. Nu e bine sa intarzii.
Am mormait ceva neinteligibil si am plecat. Isi batea joc de mine. Daca nu-i voi accepta oferta de a lucra definitiv pentru el, ma va transforma intr-un nenorocit de sclav care scria rapoarte. Imi dadusem seama de strategia sa. Ma va lucra pana voi ceda fizic si psihic...pana ce eu il voi ruga sa ma lase sa lucrez definitiv pentru el, doar pentru a scapa de corvoada ce imi fusese pusa in spate.
Pacat ca nu aveam de gand sa cedez...Lucrurile care ma motivau erau mult prea importante...nu avea ce sa-mi faca
Am zambit... si mi-am continuat drumul spre parcarea subterana.
Cand am ajuns intr-un final acasa...soarele iesea din mare, oferind un adevarat spectacol privitorilor. O noua zi se anunta la orizont...

[Beatrix LaVey]

Crudoo! Crudooooooooooooo! Mi-e mila de Seth, Young il omoara! Si eu pe Young!
NU ma baga in seama:)) SUnt inca prinsa de facutul... A ceea ce faceam. Adica holbatul la monitor, da, da. Sunt jalnica in momentul asta, insa nu mai situ de mine, parca-s bagata-n priza :))
Sau scoasa!
Pfff, sunt distrusa! Inogra-ma, astfel ca voi trece si eu la ceea ce e important: comentatul in sine. Mi-a placut, da, da! Yeee, ce bine l-ai construit pe Seth !Imi place baiatul, da' gandurile alea din minte de ce ii trec? /:) El este... pe invers? :))
[ Imi aduc aminte de filmul de aseara cu Steven Seagal sau cum dracu se scrie, cand o tipa zice '' I'm gay b-) '', cam asa si Seth:)) Yay, sa spuna asta... @-) ]
Stoooop, ca iar o iau pe aratura!
ASa... Referitor la munca, mai stiu eu pe cineva care uita de el in fata dosarului, proiectului, prozei, cartii sau muncii! Da, da! Oricum, baiatul e genial :>
Young, de altfel, dar e foarte crud >.<"
Abia astept sa vad ce le mai faci, da :>
Bafta la scris, love! :*

[Addeh]

Gata, am ajuns ÅŸi pe aici. :X

Şi regret că nu-s prima, dar iată-mă că măcar am ajuns într-un final. Nu ieri, ci azi. :]] Well, măi măi. :> Văd că Seth munceşte chiar mult pentru ...*cough-cough* Mister Young. :> Şi el aproape uitase. *laughs*
Soo, cred că am voie să sper la ceva yaoi, right ? xD Anywy, Mira, observ că ( , ) continui cu acţiunea asta şi mă duce cu gândul la ceva Sci-Fi. >:) Eheh, de-ar fi şi-n yaoi SF. *perv smile*

Anw, mă cam grăbeeesc fir-ar să fie. >____< Mai vorbim pe mess. See ya` dear. >:D< .

[MiraA]

Capitolul 5

Saptamana fusese un adevarat cosmar...
Orice prost si-ar fi putut da seama ca Young nu vroia decat sa ma faca sa cedez. In fiecare zi aveam atat de mult de lucru incat ma prindeau zorii urmatoarei zile tot la birou, tot cu nasul in calculator sau in rapoarte, iar pe zi ce trecea mormanul de dosare ce trona pe masa mea de lucru era mai mare, in loc sa fie mai mic. Un adevarat Iad...
Nici macar nu-mi mai aminteam cum arata patul meu sau cand dormisem ultima oara in el. Ajungeam acasa doar ca sa ma schimb si in cel mai bun caz apucam sa fac un dus inainte sa fiu nevoit sa plec din nou. Uneori mai motaiam cateva minute sprijinit de spatarul scaunului de la birou...dar atat, nimic mai mult.
Era deja sambata seara. Maine ar fi trebuit sa fiu liber, dar Samuel ma rugat sa vin pentru cateva ore pentru ca avea treaba cu mine, iar eu nu am putut sa-l refuz. In parte pentru ca mi se parea un om de treaba, dar si din cazua faptului ca, daca i-as zice ca sunt obosit ar fi ca si cum as recunoaste ca nu mai pot continua. Am oftat si am inchis dosarul pe care il aveam in brate. Niciodata nu cred ca am fost atat de obosit ca acum. M-am intins si am cascat, visand la confortul camerei mele si la caldura patului de acasa...M-am ridicat de pe scaun si am plecat spre biroul lui Young ca sa-i las inca un raport nenorocit, care mi-a mai mancat inca o zi din viata.
Ajuns acolo, nu am apucat sa bat la usa, ca ea se si deschise din interiorul incaperii iesind insasi seful meu. Mi-a zambit ca de obicei cu acelasi zambet sagalinc si lipsit de griji.
-Ma intrebam cand o sa apari...zise uitandu-se la mine si batandu-ma cu mana pe umar. Stii suntem singurele persoane care lucreaza la orele astea, mai ales in weekend? Arata cu mana spre ceasul de pe perete care arata ora 3 dimineata.
-Raportul dumneavoastra. Nu am zis mai mult de atat. Pur si simplu nu mai aveam energia necesara. Nu stiu cum, dar acest om reusise sa stoarca din mine si ultima farama de putere in mai putin de o saptamana. Am injurat in gand si m-am uitat in oricare alta parte decat la el nu.
-Ca de obicei, o munca exemplara.
Am tacut.
-Seth...? esti bine? ma intreba dupa o oarecare ezitare. M-am uitat la el un pic uimit de intrebarea care imi fusese pusa. Chiar daca ne vendeam in fiecare zi, nici macar o data nu am discutat despre altceva inafara de munca. Si-a ridicat mana si mi-a atins unul dintre obraji cu ea, cercetandu-mi trasaturile cu atentie. In momentul in care i-am simtit atingere, corpul meu a fost strabatut ca de un electrosoc, facandu-ma sa tremur usor.
-Da...n-am nimic, i-am zis plecandu-mi privirea si ferindu-ma de mana sa. Imi cer scuze, dar eu trebuie sa plec, i-am zis si am facut cale intoarsa.
-Stai ca vin si eu. M-a prins din urma fara niciun pic de efort si a mers alaturi de mine pana in dreptul liftului. Am ezitat, dar nu mai aveam energia necesara ca sa cobor 20 de etaje. Era doar pentru cateva minute. Nu aveam sa patesc nimic, absolut nimic. Am intrat alaturi de el in cutia de metal, simtind deja broboadele de sudoare de la tample si inima care incepuse instantaneu sa bata mai tare. Inainte sa se inchide usile am tras adanc aer in piept si mi-am inchi ochii, incercand sa-mi imaginez ca sunt oriunde altundeva decat acolo si cu oricine altcineva inafara de el.
Intre noi se lasa tacerea,lucru care ma imbucurat nespus de mult, dar, exact in momentul in care corpul incepuse sa mi se relaxeze, un sunet strident se facu auzit si liftul se opri. In acelsi timp luminile se stinsera cufundandu-ne in bezna.
-La naiba! Fix asta ne mai lipsea acum. I-am auzit vocea frustrata din partea cealalta a cabinei minuscle.
Mi-a luat mai mult sa constientizez ce se petrecuse defapt. Liftul...era blocat intre etaje, iar eu eram blocat in el...intre patru pereti, fara scapare. Corpul incepu sa-mi tremure imediat ce acest gand isi facu loc in mintea mea, iar picioarele mi se inmuiara, nemaiputand sa-mi mentina greutatea. Respiratul devenise o corvoada greu de suportat. M-am lasat sa cad, rezemat de perete si mi-am lipit fruntea de genunchii ridicati, incercand sa ma calmez, dar era in van...simteam ca ma sufoc.
-Nu pot..sa respir, am zis soptit. Vreau sa ies! Lasati-ma sa ies de aici!
In scurt timp i-am simtit mainile in jurul meu, strangandu-ma cu putere, incercand sa ma calmeze.
-Seth... gata...totul e bine.Dar nu l-am ascultat. Oboseala si frica pusesera stapanire pe mine. M-am zbatut cat am putut de tare, am incercat sa-l dau la o parte, dar el inca ma tinea. La un moment dat m-a lipit complet de trupul sau, care parea atat de mare si de puternic, in comparatie cu al meu, care tremura incontinuu.
-Nu intelegi, i-am zis disperat, uitand pe moment ca nu trebuia sa-mi arat punctele slabe in fata lui. Nu pot sta aici. Mi-e frica...nu mai am aer.
Urmatorul lucru pe care la-m simtit au fost buzele sale care se comtopira cu ale mele. Am vreut sa ma dau la o parte, dar nu aveam unde sa ma duc, fiind prins intre el si peretele liftului.Era brutal, dar in acelsi timp bland. Imi musca buza inferioara, facandu-ma sa-mi deschid gura si sa-i las cale libera. Limba sa se strecura in cavitatea mea bucala, incepand un jos incitant, pana ce am ramas fara aer din cu totul si cu totul alte motive. In momentul in care m-a tras mai aproape m-am agatat de gatul sau cu ambele brate, dorind sa-mi gasesc un sprijin si sa imprumut o parte din caldura si siguranta sa. In acel momentu pur si simplu nu mai gandeam...disperarea mea alimenta alte instincte primare pe care nici nu stiam ca le am, ce sa mai zic de controlarea lor. Un vartej de senzatii ma cuprins cand mana sa a coborat incet pe pieptul meu si mi-a atins sfarcurile prin materialul subtire al camasei de in, facandu-ma sa scot un geamat scurt de placere.
Dar, dintr-o data luminile din lift s-au aprins si acesta a inceput din nou sa coboare. Am clipit des si ochii mi s-au marit de groaza cand mi-am dat seama ce facusem sau , mai bine zis, cu cine facusem...Puteam sa-mi vad reflexia inrosita in oglinda de pe peretelo opus si mi-am plecat privirea rusinat si al dracului de enervat, nu inainte sa observ ca si el parea la fel de ravasit ca si mine si de uimit. Nu mi-am dat seama ca stau rezemat de usile liftului decat atunci cadn ele s-au deschis si eu era sa cad pe spate in holul mare de parter, care la acea ora, era pustiu. Totusi mana lui m-a prins, nelasandu-ma sa ma lovesc de marmura rece, retinandu-mi pentru o clipa mai lunga bratul ce inca tremura.
-Seth...eu
-Trebuie sa plec, i-am zis, luand-o efectiv la fuga si iesind val vartej pe usa afara, lasandu-ma invalit de aerul rece al noptii, care speram eu, ca imi va calma bataile inimii inainte ca aceasta sa-mi iasa din piept...

[Beatrix LaVey]

Tin sa spun ca o sa innebunesc de placere! @-) Doamne, ce frumos a fost! Reactia lui Young a fost de milioane! Mi se facuse pielea de gaina in timp ce citeam! :x
Mi- aplacut enorm intamplarea care ne-a facut fericiti pe mai toti cititorii! Chiar eram curioasa cand si cum se va intampla totul! A fost bestial de-a dreptul! :X
Pana si Young e confuz,daramite Lucas! :-"
Abia astept urmatorul capitol, sa ne bucuram de modul tau de a scrie si ideile acelea geniale!
Puuup! :*

[MiraA]

Am reusit sa aduc si aici nextul poop si ms de comuri:*

Capitolul 6

Ce dracu fusese in mintea mea? De ce a trebuit sa reactionez asa? Lasand la o parte faptul ca intrasem in panica in nenorocitul ala de lift, de ce a trebuit sa-i permit sa ma sarute? Ba mai mult de ce naiba n-am simtit repulsie cand buzele sale le-au atins pe ale mele? De ce mi-a placut...? Stai un pic... mi-a placut?! Asa ceva nu mi se putea intampla tocmai mie! Nu cu un barbat, nu cu acel barbat.
Era duminica dimineata si eu eram- nicio noutate aici- la munca. Mi-am lasat capul sa se odihneasca pe birou pentru cateva secunde, pana ce l-am auzit pe Samuel strigandu-mi numele. Cand m-a vazut atat de molesit s-a incruntat un pic si a oftat.
-Ce e cu toata lumea in dimineata asta?
-Care toata lumea, Samuel? Suntem numai noi doi aici, l-am intrebat, dupa ce am cascat sanatos.
-Seful e aici, dar, din nu stiu ce motiv, e in aceeasi stare ca tine. Ciudat, niciodata nu l-am vazut asa.
-Lucas e aici? am intrebat, sarind de pe scaun direct in pozitia de drepti, revenindu-mi instantaneu. Adica, domnul Young...asta am vrut sa zic...ma balbaiam ca un idiot. Era din cauza lipsei de somn. Numai din cauza lipsei de somn.
-Aha...s-a intamplat ceva cu voi doi ieri? Barbatul ma masura din cap pana in picioare cu o privire curioasa.
-Nuuu...sigur ca nu. Ce e face sa crezi asa ceva?
-Probabil faptul ca esti atat de agitat...de cand te cunosc, e prima data cand te vad agitat.
-Ti se pare. Lipsa de somn. Nu am dormit prea mult in ultima vreme. I-am zambit, incercand sa ascund sentimentul de neliniste care ma cuprinse inca din clipa in care imi spusese ca Lucas era in aceeasi cladire cu mine. Dar la ce ma asteptam pana la urma. Doar era cladirea lui. Ma doare capul, am zis oftand si m-am lasat din nou jos in scaun, ca si cum sursa mea de energie auxiliara se terminase...
-Poate ar fi mai bine sa mergi acasa. Oricum am terminat pe aici ce avea de facut. Nu mai are rost sa ramai. Promit ca nu te spun sefului. Mi-a facut cu ochiul complice si a plecat, lasandu-ma singur cu gandurile mele ce erau din ce in ce mai confuze.
Pana la urma m-am decis sa-i accept propunerea si sa plec acasa, caci, din nefericire pentru mine, nici in noaptea precedenta nu dormisem prea mult. Sau mai bine zis, nu am dormit de loc.
Mi-am luat scurta de piele ( astazi renuntasem la costum, pentru o imbracaminte casual) si am iesit, indreptandu-ma cu pasi tarsiti spre scari, apoi spre parcare subterana unde ma astepta motocicleta.
Ajuns jos nu mica mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe Lucas stand sprijinit de portiera masinii sale, fumand o tigare linistit.
-Ma intrebam cand o sa apari...Se uita la mine cu aceeasi privire intensa, care imi facea pielea sa se infioare si minte sa reproduca imagini din seara precedenta. Imagini de care eu nu eram tocami mandru. De ce am impresia ca ma eviti?
-De ce te-as evita? l-am intrebat, folosind un ton hotarat, care ascunde destul de bine tensiunea sufleteasca.
-Poate din cauza a ceea ce s-a intamplat aseara...
-Aseara, nu s-a intamplat nimic!
-Eu cred ca s-a intamplat, zise cu acelasi ton degajat.
-Atunci, tu te inseli, i-am replicat uitandu-ma oriunde numai la el nu.
-Atunci, de ce esti atat de agitat? De ce nu ma privesti in ochi? De ce vrei sa fugi de mine?
-Asculta aici, Lucas, am zis enervat, uitand ca stau de vorba cu seful meu, nu fug de tine, nu sunt agitat si pot al naibii de bine sa te privesc in ochi. Mi-am ridicat privirea spre el, ignorand inima care o luase la glop si palmele care imi transpirara. Multumit?! NU S-A INTAMPLAT NIMIC. Punct
-Esti amuzant cand te enervezi. Zambetul sau era atat de dezarmant, incat mi-am uitat toate gandurile. Am raams incremenit, cu cheile de la contac in mana, uitandu-ma tamp la el. Nu ma gandeam ca sub invelisul acela frumos cizelat se afla un caracter atat de vulcanic, continua, apropindu-se de mine pana ce am putut sa-i simt respiratia fierbinte pe pielea gatului. Sau de incitant...zise si se apropie si mai mult, pana ce trupurile noastre se atinsera usor. M-am uitat la el cu ochi speriati, de catelus probabil, caci a inceput sa rada.
-Ce e asa de amuzant?
-Vezi ca esti agitat? intreba, redevenind serios. Daca nu erai agitat, nu ai fi reactionat asa, nu te-ai fi enervat si.... aaa.. inca mi te-ai fi adresat cu "domnul Young", nu cu Lucas. Cazu un pic pe ganduri. E prima oara cand mi-ai zis Lucas. Ti-ai dat seama?
Am injurat incet si mi-am plecat privirea in pamant ca sa nu vada intentiile criminale din ea. Omul acesta era dracul gol, iar eu venisem aici ca sa incep o lupta cu el. Si din pacat picasem in plasa lui.
-Scuze, am mormait cu jumatate de gura, nu reactionez prea bine cand ma enervez. Imi pare rau si pentru ce s-a intamplat acum si pentru seara trecuta, domnule Young.
Rase din nou si-mi cifulii un pic parul si asa rebel, care acum, chiar nu mai statea defel.
-Poti sa-mi spui Lucas. Nu ma deranjeaza. Cat despre aseara...m-ai speriat. Mana sa aluneca pana sub barbia mea, ridicand-o astfel incat sa-i intalesc ochii albastrii scrutatori. De cat timp suferi de claustrofobie?
Poate ar fi fost mai bine sa nu-i raspund, dar privirea sa m-a fermecat si, din nou mi-am uitat intentiile initiale si gura a vorbit fara mine.
-De mic...am cazut intr-o fantana si am ramas blocat acolo o noapte intreaga. Nu-mi plac nici spatiile inguste, nici intunericul. Oftand m-am departat de el si i-am intors spatele,asezandu-ma pe motocicleta si invartind cheia in contact.
-Nu se va mai repeta. Mi-am pus casca in cap si am dat sa plec, nu inainte de a-i arunca o ultima ocheada scurta.
Nu a zis nimic, ci mi-a lasat cale libera. Am apasat pe ambreiaj, delectandu-ma cu sunetele brute pe care le scotea motorul si am iesit din parcare, lasandu-l pe Lucas undeva in spate, inca urmarindu-ma cu privirea.

[Beatrix LaVey]

Iata-te, deci, cu un nou capitol! Ce-i drept, l-am cam asteptat, intrucat sunt tare curioasa sa vad cum se desfasoara lucrurile intre ei.. Povestea pe care ai creat-o este de-a dreptul fascinanta si imi trezeste anumite idei perverse:-" Stiu ca si in mitnea ta e acelasi lucru, de-aia sunt foarte entuziasmata si vreau sa vad ce postezi! :X
[ TU ma stii prea bine :-" ]
Modul in care se comporta Seth ma pune pe ganduri de-a dreptul, fiindca e intr-adevar ciudat uneori, cel putin cu Lucas:-? Sunt curioasa ce se va petrece intre ei si, in acelasi timp, sunt uimita ca a plecat >..>
Bafta la scris :>

[MiraA]

Capitolul 7

Spre fericirea mea, am reusit sa dorm cateva ore bune inainte ca sunerul enervant al telefonului sa ma trezeasca.
-Mda...? am mormait, injurand in gand persoana care nu m-a lasat sa dorm in continuare.
-Seth? Nu-mi spune ca dormi? Hai trezeste-te ca avem treaba.
Am recunoscut de indata vocea cristalina si usor iritata a Lornei, una dintre fostele mele colege de liceu. Chiar daca trecusera doi ani de cand am terminat liceul si chiar daca in decursul celor patru ani cat am fost colegi nu prea am intereactionat, ea fiind genul majoretei si eu al tocilarului, am ajuns intr-un final prieteni, cand ne-am trezit colegi in facultate si parteneri intr-unul dintre proiecte. Cine si-ar fi imaginat ca printesa majoretelor era, defapt, un geniu al computerelor. Eu, in niciun caz...
-Ce s-a mai intamplat acum? Vreau sa dorm, Lorna. Suna-ma maine.
-Mergem in club. Sa fii gata ca in jumatate de ora vin sa te iau de acasa.
Pana sa mai zic ceva, inchisese. Am oftat si m-am ridicat alene dn pat, cascand zgomotos. O cunosteam destul de bine pe Lorna incat sa stiu ca, daca nu as fi gata in jumatate de ora m-ar tara in club imbracat in pijamale.
Am intrat la dus si am lasat apa calduta sa curga siroaie pe corpul meu ce inca era obosit. Era atat de bine incat nu as mai fi iesit de acolo, dar ceasul ticaia...
Dupa ce am terminat dusul, m-am imbracat intr-o pereche de blugi inchisi la culoare si o camasa neagra, stramta careia i-am suflecat manecile pana desupra coatelor. Nu m-am chinuit sa-mi usuc parul, ci l-am dat cu un pic de gel, lasand firele zburdalnice sa se aranjeze de la sine. M-am privit in oglinda si am oftat...inca aratam obosit. Ochii imi era rosii si sub ei aveam cearcane destul de adanci. Am deschis sertatul, luand o sticluta si un tub micut din interior: picaturi pentru ochi si anticearcane. Dupa ce le-am folosit am fost destul de multumit de reflexia mea din oglinda. Numai bine ca Lorna ajunsese si ea.
-Ce faci, Frumoasa din Padurea Adormita? ma intreba, bagand capul pe usa, zambindu-mi jucaus.
-Neata si tie. Deci, care-i treaba cu clubul? Ai ramas fara victime si te-ai hotarat sa ma chinui un pic pe mine?
Fata incepu sa rada si se arunca in bratele mele, sarutandu-ma usor pe buze, asa cum facea de obicei. Buzele ei erau moi si imbietoare, dar nu ma incitau. Saruturile noastre se asemanau cu cele fratesti. Oricum, stiam ca pentru ea nu inseamna mare lucru, caci pana la urma, Lornei ii placeau fetele. Mi-o spusese in urma cu cateva luni, pe cand lucram in aceeasi echipa la facultate si fusese al naibii de usurata cand i-am zis ca nu ma derajeaza deloc. De atunci sarutul acesta devenise micul nostru obicei, o simpla forma de intampinare.
-Poti sa privesti lucrurile si asa. Vreau sa vad pe cineva...
Am zambit, devenind dintr-o data mai curios. Nu era genul Lornei sa faca asa ceva doar de dragul de a intalni o anumita persoana.
-Deci, cine-i norocoasa?
-Defapt, e un norocos...
M-am incruntat la ea, fiind luat prin surprindere. Vroia sa se intalneasca cu un tip?!
-Ok... ascult.
-Il cunosti deja. E vorba despre Lucas Young, seful tau.
Cand am auzit numele lui Lucas era sa ma impiedic de scaunelul micut din baie si sa pic direct in cap.
-Poftim?! Ce naiba ai tu cu Lucas?
-Nu te enerva asa...e vorba de afaceri.
Am iesit din apartament, urmand-o spre masina si asteptand sa continue. Drumul pana la club nu a fost lung si datorita circulatiei lejere din acea seara nici enervant.
-Am nevoie de fonduri pentru unul dintre proiectele mele pe care nu vrea sa-l fac sub egidia facultatii. Ma gandeam ca poate voi avea ocazia sa-i atrag atentia in seara aceasta asa ca m-am interesat pe unde isi face veacul. Intr-un final am aflat de clubul Moonlight. Doar nu era sa vin singura, nu? In plus, continua ea, nelasandu-mi timp sa zic nimic, pe tine te cunoaste deja, asa ca imi va fi mai usor sa intru in vorba cu el.
-Pe scurt, am conchis eu, vrei sa te folosesti un pic de mine.
-Te superi?
-Nu...daca e pentru stiinta ma voi sacrifica. Doar de data asta, am zis incercand sa par un pic suparat, dar esuand lamentabil.
-Multumesc. Se apleca si ma saruta scurt pe buze. Hai sa mergem.
Am coborat din masina si am luat-o de mana dand impresia ca suntem impreuna. Trebuia sa recunosc: am face un cuplu grozav, dar nu a fost sa fie. Tipul de la intrare ne verifica buletinele, dupa care am intrat, finnd imediat inghitit de marea de lume si zgomotul infernal. Cred ca erau mai bine de 200 de persoane in acel loc. Ne-am dus la bar si am comandat pentru ea niste martini, iar pentru mine o bere, asezandu-ne pe scaunele inalte si maturand intreaga suprafata cu privirea.
-Uite-l acolo, imi urla fata in ureche, aratandu-mi un separeu. Lucas statea langa o bruneta focoasa care parea sa-l manance din priviri si care ii tot depunea cate un sarut pe obraz, in timp ce el parea cufundat intr-o discutie cu un tip chel si mare cat un munte, care gesticula nervos. Hai sa dansam, imi zise, facandu-mi cu ochiul. Punea ea ceva la cale, stiam asta, dar nu am comentat nimic, urmand-o pana pe ringul de dans.
In cateva secunde a inceput sa se unduiasca in ritmul melodie si sa ma atinga provocator, facandu-ma sa intru in jocul ei. Un lucru cert cand era vorba despre Lorna: stia cum sa atraga atentia. In scurt timp toata lumea sa uita la noi, inclusiv Lucas si barbatul cu care vorbea. Nu am putut sa nu observ privirea lui scrutatoare cand o vazu pe Lorna cum se misca si acea sclipire, poate perversa care lua nastere imediat. Deci si pe el il incita chestia asta...Nu stiu de ce, dar am fost un pic dezamagit ca picase atat de usor in plasa prietenei mele.
-Si acum? o intreb lipind-o strans de corpul meu, dand impresia ca o sarutam pe gat. Daca vei continua cu chestia asta va trebui sa ma iua la bataie cu toti tampitii din clubul asta ca sat-i apar onoarea.
-Sa fii pe faza, imi soptii si se indeparta de mine, parca plutind spre barul unde ne lasasem bauturile. Am continuat sa dansez, dar am urmarit-o cu privirea, fiind ingrijorat de belele in care stiam sigur ca se va baga. Fata ocolii ringul de dans, mergand prin dreptul separeului lui Lucas. Cand ajunse exact langa masa se apleca un pic ca si cum ar fi scapat ceva, expunandu-si toate formele in splendoarea lor. Am observat cu tipul chel s-a intors si a luat-o de mana, tragand-o spre el si soptindu-i ceva la ureche. Lorna s-a incruntat si si-a tras mana dintr-a lui, iar cand i-a prins-o a doua oara, si-a folosit cealalta mana si l-a plesnit peste fata.
-La dracu'...am mormait si m-am dus repede in directia ei.

[Addeh]

My god ! o.o Am pierdut deja două capitole ?! o.o Jesus Christ' - sunt DOUĂ - deci sunt în urmă cu puţin... -.-
Anyways xD Măcar am priceput de ce lui Seth îi este teamă de locuri înguste; cum naiba a nimerit într-o fântână ? >_< Îmi imaginez deja >_<

Hmhm, legat de Lorna... Sigur face asta pentru afaceri ? :-? I mean, da, ar fi ceva binişor, însă nu prea-mi convine ideea de a-l implica în toată treaba asta şi pe Seth + că planul ' ingenios ' al fetei îl are în vizor tocmai pe şeful lui Seth o.o Mi-e teamă de ceva, but i'm not sure yet... :-?
God şi care-i treaba cu chelu' ăla ? Lorna vreau cavaleri wtf o.o Şi iată-l pe personajul principal cum sare în ajutorul fetei *laughs*
Sigur vor ieÅŸi cam ÅŸifonati din clubul acela :))

[Beatrix LaVey]

O_O
Bun, nu ma asteptam la un astfel de capitol. Mi-a placut modul in care a fost scris, imi place la nebunie, insa ma uimeste aparitia acestei fete, Lorna... Si saruturile ei pe buze pe care i le da lui Seth. Curios! O.o
Imi place cum suna, chiar foarte mult, isna nu imi place ca-si va face probleme Seth. Baiatul asta e prea simpatic @-). L-as manaca de viu, ca si pe tine insa! :X
Subiectul este tratat foarte frumos, stii prea bine!
Bafta la scris! <3