Vampire knight - A small intruder +18 [make by Ella, Manu's sister]

[Iryna]

Sall, aici Iryna, sa sti ca imi place continuarea, insa am o nelamurire, 1) Yuki era sotia lui Kaname, adica cati ani are ea in ficul tau ma rog, eu stiu ca ultima oara avea 17 sau ma insel eu, in fine apoi, faza cu mersul la shopping nu e prea inspirata, vreu sa zic ca e grabita actiunea si nu are sens, Yuki la cumparaturi cu Aido si Ayane sti? Bine, asta a fost, faci ce vrei in ficul tau nu? Si sa mai adaug inca ceva, eu cred ca Ayane este indragostita de Aido, daca nu ma insel) ;), oricum astept nextul cat mai repede, imi place VK, animeul meu preferat iar tu tine-o tot asa cu acest fic, bafta. :D

[ale_whiteangel]

sall!!!.Sunt AlE am gasit ficul tau foarte interesan chiar imi place.Nu pre ai dat detalii in legatura cu situatia lui Ayane.Am inteles prima parte am inteles ca ea a fost in fel de cobai in experimentul ala "inamicul perfect" dar de ce trebe sa fie invitata inauntru de catre cineva si ce are cu Kuran Kaname de la ranit la vaza cu scarile.Sa sti ca ii prima oara cand vad ca Zero vorbeste frumos cu careva,inainte singura persoana la care tinea a fost Yuuki, asta inainte sa se retransforme in vampir de catre Kuran(asta s-a intamplat in anime daca ai vazut?).Oricum imi place foarte mult,ai niste greseli mici de ortografie (scuze).


Abia astept nextu:-D

[Aerith]

Te implor...rog...orice,continua! Foarte frumoasa! [am fost acasa la o prietena sa o iau sa mergem afara,si ea citea povesti pe AnimeZup...si era foarte interesata.Statea cu laptopul in pat si manca tot in pat:]]...asa ca m-am gandit sa citesc si eu.]Foarte frumos! Devine foarte interesanta.Toate personajele au o descriere bine facuta.Este bine ca nu grabesti actiunea!
Good Job ;x

[yaoi maniac]

Mda... ultima. Mereu pe ultimul loc ajung.-_- Imi place animele Vampire Knight, iar fic-ul e foarte frumos. Lasi o urma de curiozitate in urma, pe mine ma face sa citesc in continuare indiferent de situatia lasata la sfarsit (cum se incheie capitolul respectiv) Dialogul e bun, cateva greseli dar asta e... Nimeni nu-i perfect (poate doar Kaname sau Zero) Ar fi pacat sa renunti. Dar daca tu nu mai vrei, poti sa ne zici inainte ca sa nu asteptam degeaba. Eu am comentat ultima asa ca nu sunt sigura daca are vro valoare. Spor la scris! Daca imaginatia aia nu iti vine, promit ca o bag cu forta :zuppy08:

[Nywa]

S-a decis. Eu, Manu, voi continua acest fic, fiindca soramea numai are defel imaginatie si in plus a inceput examenele la ea >.>
In fine. Sper sa ma ridic la asteptarile voastre, asa cum s-a ridicat ea si sper sa va placa
:> Vor mai fi nexturi dar alea cand le voi scrie si apropo, "Love in the vicious circle" se cam apropie de sfarsit :D:

Doar o atingere


"Chiar daca nu arata, fiintele ce par inofensive, pot deveni cel mai mare si de temut dusman al tau, prin simplu fac ca te-ai indoit de ele mai demult" - cuvinte alese

P.O.V. Ayane: Intru in acea cladire derapanata, urmarind acea micuta dara de sange uman, ce m-a adus aici, intr-un cuib de vampiri de Level E. Ar trebui ca ceilalti vampiri sa mai controleze din cand in cand cladirile astea, ca se vor trezi incurand "inecati" la propriu in hoarte de Level E si umanitatea va disparea din cauza indiferentei lor si aerului de superioritate, care il afiseaza mereu. Oftez cand trei vampiri Level E aparura in fata unei scari cam subrede, ce ducea la etaj, de unde se auzeau tipetele victimei lor.
- Putem sa rezolvam asta in doua feluri, spun calma facand un pas in fata, iar ei se cabrara pentru a sari. Unu, voi sa va dati la o parte si sa ma lasati sa trec si..., m-am intrerupt, cand ma atacara.
Ma incrunt putin si ei explodara in mii si mii de bucatele, de marimea particolelor de praf si cazura in cramajoare multicolore pe podeaua de piatra, rupta in unele locuri. Chicotesc fantomatic si trec cu grija pe langa gramajoare, urcand scarile, ca o regina, ce paraseste sala mare de bal.
- Doi, va fac eu sa ma lasati sa trec de voi, continui pe un ton ironic, in timp ce am luat-o dupa un colt la dreapta, urmand acea dara.
Pe coridor m-au mai atacat si alti si au ajuns si ei, niste gramajoare de gunoi nefolositor. Cand am intrat in incaperea in care a fost chinuita victima, am ramas uimita sa vad o fata ce mult nouasprezece ani, cum statea intinsa pe jos, cu gatul sfartecat si plina toata de muscaturi, iar in jurul ei, erau numai vampiri. Am inchis ochii si am inceput sa plang, in timp ce pereti au inceput sa se zguduie, parca ar fi un cutremur foarte mare si violent. Scot un tipat nearticulat, ce semana o combinatie intre raget si sasait, iar in acea clipa, bucatile din tavan care se desprindeau din cauza vibratiei puternice a aerului in jurul meu, s-au oprit, apoi au disparut, l-a fel si cladirea, cu toti ocupanti ei, fiind redusi la marimea unui atom. Am ramas suspendata in aer, cu ochii de un rosu-aprins, cautand alti atacatori, dar un glas familiar ma striga pe nume, de ma facu sa imi revin din acea stare de ucigasa psihopata. Cum mi-am pierdut concentrarea, am inceput sa pic fara sa imi pot controla caderea, dar aproape in ultimul moment, am aterizat pe un topogat de gheata, ce ma purta lin pana jos, unde ma astepta Aido. Acesta ma apuca rapid de maini, tragandu-ma in bratele sale, oprindu-ma sa alunec mai departe. Acum eram atat de aproape, incat am putut sa vad ca ii ajungeam pana la frunte, iar parfumul sau imi inunda narile, fiindca dadea un aer de prospetime si masculinitate in acelasi timp. Era asa de bine in bratele lui, incat ma simteam ferita de tot raul din lume si puteam uita tot ce mi s-a intamplat pana acum, dar aceasta imbratisare nu dura mult, fiindca Yuki, ne striga.
Satena veni langa noi, cu pungile alea cu haine si ne intreba, daca e cea intre noi, fiindca palmele mele se aflau pe pieptul tanarului, iar mainile lui pe spatele meu. Am sarit amandoi inapoi, indepartandu-ne unul de celalalt si rosind puternic la fata. Fata chicoti si apoi puse piciorul pe acel topogan de gheata, evaporandu-l. Mi-am mijit, ochii privind-o atent pe ea. Se pare ca avea puteri telekinetice sau ceva de genu, ca sa poti evapora gheata atat de usor, incat sa nu lasi nici o urma. Aido o intreba ce cauta aici si primit rapid raspunsul. A simtit o forta foarte uriasa, venind de aici si cand a intrat pe alee, a simtit si un cutremur, ce venea de la o cladire, ce s-a evaporat cat ai clipi din ochi.
- Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, spun eu, cat puteam de calma.
- Da, chiar ar trebui sa ne intoarcem, ca acus incep orele, incepu sa se panicheze Yuki pe acolo, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap si Aido sa isi puna o mana pe fata si sa dea negativ din cap.
- Daca ametita asta ajunge sa ne conduca, eu jur, ca il rog pe Kiryu sa ma impuste, mormai blondul, facandu-ma sa chicotesc usor si sa ii zambesc cu toata fata.
Am pornit inapoi spre Academie, dupa ce ne informa fata, ca a platit ea. Era de asteptat sa fie bogata, mai ales cine ii este fratele si sotul, stapanul vampirilor. Mai degraba ar veni stapanul prostiei, fiindca Kuran se da mare si tare cu niste puteri, ce nu m-ar putea atinge nici daca as vrea. E usor sa nu iti spui puterile, ci doar sa le arati si atunci doar daca esti nevoi si sa nu te lauzi cu ele, iar rezultatul e unul lamentabil si demn de mila. Tot ce speram, ca directorul sa nu imi interzica sa mai ies din dormitor, ca atunci, chiar m-am intors inapoi in celula mea.
Cand ajungem la scari, il vedem pe Cross, alaturi de Kaname si Zero, cum ne astepta. Cand ne vazu, satenul se repezi la sora lui imbratisand-o, iar argintiul ma apuca de brat, soptindu-mi sa il insotesc la o plimbare prin parcul de la Academie. Ma uit la blond, care imi facu ochiul si isi misca buzele in cuvintele "o sa fie bine", apoi pleca cu directorul. Gardianul ma duse in curtea Academiei, plimbandu-ne amandoi, chiar daca era dupa-masa si elevi muritori ieseau de la ore. Era cam greu de discutat, mai ales dupa tine veneau o satra intreaga de baieti muritori. Ce patetic. O fi ca nu au mai vazut o vampiroaica imbracata sumar sau vreo fata asa? Cred ca nu, fiindca aproape lesinau pe capete, cand ma uitam spre ei si mormaiau enervati, cand vorbeam cu Kiryu. Sa inteleg ca el mai tarziu isi va auzi niste vorbe de toate frumusetea, cum au muritori obiceiul. Obicei tampit...

P.O.V. Aido: - Ce? Exclam uimit, facand o fata socata.
- Cum ai auzit dragul meu Hanabusa - era prenumele meu, dar multi imi spuneau pe numele de familie - vreau ca tu sa te muti in camera cu ea si sa ii ti companie. Patul ei e neatins, fiindca nu poate sa doarma si ai putea sa o ti sub control, imi explica barbatul, facandu-ma sa oftez resemnat.
Aprob din cap si apoi ies din birou, aratand ca un voluntar ales fara voia lui, pentru a se arunca peste o grenada, care sta gata-gata sa explodeze. Am deschis un geam si am sarit, aterizand in picioare, de la etajul patru, ca sa le evit pe fanele mele muritoare. Chiar daca era fain sa ai fane, cate o data era chiar stresant sa se tina scai dupa tine, oriunde te-ai duce, chiar si la baie. Ma indrept spre Dormitoarele Lunii, printre copaci, fiind cu ochii in patru dupa fanele, cand ma lovesc de cineva si era sa pic, daca nu ma apuca o mana de sub-brat si imi opri caderea. Imi ridic ochii si o vad pe Ayane, cum imi zambi incurajator, apoi se uita la ametitul ala de Zero, care isi freca fruntea. Cred ca cu el mi-am dat din greseala cap in cap, ca mufonii care se luptau pentru teritoriu sau vreo femela, aici ne luptam, care il scoate din sarite pe celalalt.
Ii spun satenei ca e timpul sa mergem inapoi spre dormitoare si aproba tacuta din cap, facand cu mana lui Kyriu, facandu-ma usor gelos, dar eu voi fi colegul ei de camera si chestia asta merita sa ma infoi in pene.
Pasii ei nu se auzeau si trebuia sa ma uit mereu in partea mea dreapta, ca sa fiu sigur ca este langa mine si ca nu merg de unul singur, ca un idiot. De cateva ori era sa iau in brate copacii, dar satena ma trase din fata lor, la timp, ca sa nu ma ciocnesc de ei si sa imi sparg fata aceasta frumoasa si perfecta. Cand ajungem la dormitoare, Ayane imi spuse ca ea intra pe geamul de la balcon, apoi disparu de langa mine, facandu-ma sa mormai infundat, fiindca uram cand facea chestia asta. Ma facea sa cred ca nici chiar Kaname nu e mai puternic decat ea sau ca a fost realizata genetic si ca nu a avut parinti. Scufundat in gandurile mele, nu am observat usa si mi-am dat ca un berbec pentru a doua oara in ziua aceea cu capul de ea. Am deschis-o mormaid, intrand in living unde l-am gasit pe Shiki cum statea plictisit alaturi de Rima, care vorbea cu niste agenti de modeling. Erau idioti aia care mi-au propus si mie sa le pozez, dar lenea, comoditatea si orgoliul m-au indemnat sa ii refuz in cel mai urat hal posibil: sa ii dau pe usa ca pe nimicuri ce sunt.
Cand ma vazura, muritorii imi aruncau priviri pline de venin si de moarte, dar au inghetat, cand simt cum cineva ma apuca de mana si ma trage usor pe scari. Ma uit si o vad pe Ayane, imbracata cu o rochita de vara, de culoarea mierii, cu bretelute, pe trup doar in partea de sus si in partea de jos larga, pana la genunchi si cu flori foarte frumos cusute pe material. Parul il avea prin in coada, dar prin el se vedeau penele si bilutele. In picioare avea niste balerini albi si la gat o esarfa din matase, de aceeasi culoare ca si rochia. Ii acoperea doar partea din fata, lasand partea din spate, la vedere, acum ca parul era intr-o coada de ponei. Cand o vazura, muritori au vrut sa o roage sa pozeze pentru ei, dar am apucat-o de mijloc si le-am spus sa stea departe de ea, apoi am pornit in sus, indreptandu-ne spre camera ei.
- Cine erau? Ma intreba vampiroaica, cand am intrat in camera si ea se aseza pe un fotoliu.
- Niste idioti, care nu ii suport. De unde ai rochia? O intreb curios si apoi constat ca mai e un dulap dublu in camera si deasupra usilor scria :"Dulapul lui Aido". Astia cand mi-au mutat dulapul meu aici? Intreb uimit si perspicace in acelasi timp.
- Varul tau, Akatsuki parca, l-a adus cu celalalt blond, imi raspunse si imi zambi, de ma facu sa rosesc in obraji.
Ii multumesc ca m-a informat si apoi scot din dulap uniforma pentru ore, asezand-o pe pat. Directorul chiar a avut dreptate. Patul nu era atins nici cu un milimetru, fiindca bomboana mentolata era inca pe perna, unde se punea cand venea cineva nou in dormitoare. Imi dau jos bluza si vreau sa imi dau jos si maioul, cand mi-am dat seama ca nu sunt singurul aici. Fara sa spuna nimic, tanara se ridica de pe fotoliu si trase traperiile in fereastra, apoi iesi pe balcon, iar draperiile grele nu ii permiteau sa ma vada schimbandu-ma.
Iau pe mine uniforma, apoi imi iau un caiet si niste creioane, fiindca toata noaptea, eu voi desena sau ma voi juca cu varumiu "X" si "0". Vreau sa cobor in living, dar nu am de gand sa dau ochii cu fanele muritoare, asa ca am iesit pe balcon, unde am gasit-o pe Ayane stand si privind apusul soarelui, cu picioarele pe balustrada si cu mainile la spate, aratand ca o zeita din mitologiile de mult apuse.
- Cand te intorci, ai putea sa imi aduci niste carti de la biblioteca? Ma intreba calma, ca si cand ar fi firesc, ca eu sa sar de pe balcon jos si nu sa cobor scarile pe interior.
- Daca nu uit, am sa-ti aduc, daca uit, poti sa te uiti prin manualele mele, ii spun calm si sar jos, apoi pornind ca o naluca printre copaci pana la scoala...

[Nywa]

O picatura...


" E de ajuns doar o picatura si sa inceapa intreaga nebunie, dar e la fel de usor sa o opresti, daca tu esti cel care ramane calm si rece, neutru si rabdator cu alti..." - cuvinte alese

P.O.V. Ayane: Il urmaream pe Aido cu privirea, pana se pierdu de-a binelea printre copiaci, indreptandu-se spre scoala, fiindca era in clasa de noapte. Trag aer in piet si apoi cand vreau sa ma intorc, aud cum cineva ma striga de sub balconul meu. Ma uit in jos si raman uimita sa il vad pe Zero, cum imi zambea si imi facea cu mana, dandu-mi de inteles sa cobor pana la el. Ridic din umeri si sar, aterizand in spatele lui - el incerca sa ma prinda, dar nu a putut - in picioare, ma intorc, facand o mica piruieta, privindu-l atent.
- Vrei sa ne plimbam putin? Ma intreba, incercand sa faca pe macho-man, cea ce m-a facut sa chicotesc.
- Iar tu nu ar trebui sa pazesti scoala? Totusi acolo dorm fiinte umane si au in aceasta clipa cursuri, chiar vampiri insasi, spun pe un ton jucaus, dar si calculat, punandu-l la incercare cu aceasta mica ghicitoare.
Se incrunta si mi-a spus sa o las balta, ca a fost un prost ca a venit sa ma invite sa ma plimb cu el, fiindca eu sunt la fel ca ceilalti vampiri. Oftez si ma duc dupa argintiu, apucandu-l de incheietura mainii, dar el scoase pistolul, punandu-l la fruntea mea, deasupra nasului, dandu-mi de inteles sa ii dau drumul sau ma ucide. "Spune-i ca nu are curaj, fiindca Aarra il va ucide. Il va face sa isi doreasca sa fi murit el in locul lui Ichiru. Spune-i frumoasa mea, spune-i!" aud cum imi sopteste in minte, acel glas ce mereu ma indemna sa fac anumite lucruri. Trag aer in piept - nu ca as fi avut nevoie de acesta - si repet ce m-a indemnat glasul sa ii spun, cu acelasi cuvinte, folosind un ton calm, rece si calculat, as putea spune inexpresiv. Cand am pronuntat numele de Ichiru, tanarul ingheta pur si simplu, privindu-ma stupefiat, apoi ma trase in fata, ma smuci de incheietura si ma tranti intr-un copac, care l-am rupt in doua, cand m-am izbit din greseala cu spatele de el. Imi dadu drumul, facand pasi in spate, cand realiza ca putea sa na faca - nu cred ca acesta ar fi fost motivul - sa il ucid.
Pica ingenunchi si incepu sa planga ca un copil mic, soptind numele fratelui sau, care era chiar Ichiru?! Oftez si ma duc langa baiat, punandu-ma in genunchi in fata lui si il trag in bratele mele, incepand sa il mangai pe par in timp ce inganam o melodie lina si lenta, pe care am auzit-o de cateva ori in salonul de batrani, unde imi petreceam timpul in spitalul acela dragut. Deodata simt miros de sange in aer si ma ridic in picioare, uitandu-ma in toate partile, adulmecand acel miros dulceag-sarat, care imi lasa gura apa. Mirosul venea dinstre ziduri si cand vreau sa pornesc acolo, Zero ma apuca de mana tragandu-ma in bratele sale, tinandu-ma bine, spunandu-mi sa incerc sa rezist acele ispite, care le simtea si el. Nu puteam! Imi era foame si vroiam sa ma hranesc, oricat as vrea sa nu imi fie, nevoile mele isi cereau acum drepturile. Simt cum sunt apucata de barbie si ochii sai lila ii priveau pe ai mei cu pasiune. Buzele sale se apasasera peste ale mele, lasandu-ma muta pentru putin timp, dar rapid mi-am revenit in fire. Il imping pe tanar de langa mine, ma dau un pas in spate si incep sa ma misc in afara spectrului sau vizual, de fapt nimeni nu ma putea sa ma vada.
Ma opresc in fata unul lac, ce se afla in parcul academiei, ma asez pe iarba, imi duc incheietura la gura, muscand-o. Incep sa imi beau propriul meu sange, cum mai faceam cand am fost inchisa acolo pentru experimente.
- Daca ti-e foame, de ce nu ai venit la mine? Aud o voce cunoscuta si imi ridic ochii, vazandu-l pe domnul Cross.
- Nu am vrut sa va deranjez, soptesc pe un ton blajin, incercand sa ascund buzele rosi, de la sange.
- Iti spun un singur lucru scumpa mea Ayane. Tu niciodata nu ma vei deranja, imi spuse si imi intinse o sticla cu un lichid vascos si rosu.
Am stiut imediat ce este si am murmurat un multumesc umil, am desfacut sticla si am inceput sa beau cu lacomie gloind-o pe toata. Sangele ma furnica pana in varful firului de par si ma facea sa fiu plina de viata, dar nu puteam uita cum idiotul de Zero m-a sarutat pentru prima data. Primul meu sarut cu un baiat ce nu il iubesc si nu simt nimic fata de el decat prietenie si nimic mai mult, dar nici aia nu ar merita-o dupa ce m-a sarutat cu forta. Trag aer in piept si ii multumesc directorului ca mi-a adus de mancare, apoi ma ridic de pe iarba si pornesc spre dormitoare. Vad cum un fulg de zapada trecu prin fata mea si mi-am ridicat ochii spre cerul inorat, ce arata gata sa ninga. Zambesc usor si pornesc mai departe, facand din cand in cand cate o piruieta cu bratele inlateral pe varfuri, parca as fi o balerina nu alta. Poate paream un copilas fara minte, dar daca ar fi trecut si ei prin ce am trecut eu, atunci nu mi-ar mai comenta, dar nu poti sa ii faci pe alti sa vada lucrurile cum vrei tu, cea ce era adevarat.
Cand am ajuns la doarmitoare, incepu sa ninga abudant, iar eu am zambit multumita parca de ceva, apoi am sarit, intrat in camera...

P.O.V. Aido: Veneam alaturi de colegi mei, care tot isi bateau capul, din cauza lui Kiryu, fiindca idiotul ala s-a intors in scoala destul de nervos, mai putin sa il ia pe Cross la bataie, cand acesta intreba de Ayane. Pana la urma au ajuns la concluzia - eu si varumiu am tacut din gura - ca l-a refuzat pe Zero sa mearga cu el la balul de Craciun si a spus ca merge cu altcineva si acum idiotul ala argintiu in cap, il cauta pe respectivul sa il omoare. Sper din tot sufletul sa nu fi mintit ca merge cu mine, ca atunci am motive intemeiate de ingrijorare, dar daca a spus ca merge cu Kaname? Atunci chiar il rog pe Zero sa ma scape de idiotul ala, care ne opreste sa ne imprietenim cu satena, care mai nou imi este colega de camera.
Intram in cladirea cu dormitoarele noastre si ne scuturam de zapada, fiindca afara ningea destul de tare, mare bucurie pentru fete, ca li se strica coafura lor. Vai doamne, de asta numai pot eu, ca li se duce machiajul ala stupid si ca li se strica coafura lor idioata. Am urcat sus si am vrut sa ma duc in dormitorul, pe care il imparteam cu varumiu, dar mi-am amintit ca dorm in camera cu Ayane, asa ca m-am dus la usa ei si am batut usor in ea. Aud un "da" melodios si usor vesel, apoi usa se deschise, aparand tanara in prag, imbracata in acea pijama ce ii punea tot corpul in evidenta. Se dadu la o parte, facandu-ma sa intru, iar eu ii dau o carte groasa ce purta numele de "1001 de nopti".
- Multumesc mult ca mi-ai adus, spuse soptit, apoi se urca in pat, asezandu-se tuceste, dar la margine de tot si incepu sa citeasca.
Ii zambesc prietenos, apoi imi iau pijamaua si ma duc la baia privata ce o avea fata, pentru a face un dus relaxant si cald, ca sa nu ma prinda o raceala zdravana, ca abia sa imi revin. Dupa vre zece minute ies de la dus si imi iau pijamaua mea albastra si ma bag in pat, stingand lumina. Era asa de ciudat sa dorm in acel pat, stiind ca doi ochi albastri ca cel mai pretios safir din lume, ma priveau si imi vegheau visele. Un timp m-am foit pana cand am simtit o mana usoara ca o pana cum ma mangaia pe frunte si un glas fin, delicat, ca de privighetoare, imi inunda urechile, facandu-ma sa cad intr-un somn profund si frumos...

Cand am deschis ochii, am fost intampinat de zambetul dragalas al colegei mele de camera, iar chipurile noastre erau cam aproape, ce ma facu sa inrosesc usor in obraji. Imi spuse ca e timpul sa ma trezesc, ca intarzi la ore, fiindca mai putin si se face ora sase, cand trebuie sa ma duc la ore. Ce bucurie, n-am ce spune. M-am ridicat din pat, trecandu-mi degetele prin par si plecanind usor, fiindca imi era sete. Dau perdelele la o parte si vad ca s-a intunecat deja afara si ningea destul de abundent. Deodata fata mi se lumina si ma intorc spre satena si o privesc sa vad cum e imbracata, ramand uimit. Purta o pereche de jeansi albi, pe picior si un plover negru, pe gat, iar parul il avea lasat liber, fara bilute sau penele alea idioate de corb prin el. Arata ca un adolescent normal, fara sa se banuiasca ca e cineva cu care nu e bine sa te pui.
- Ce spui sa mergem sa ne jucam cu zapada? Fara puteri, spun eu, incepand sa imi caut haine groase prin dulap.
- Sigur, dar orele tale? Ma intreba, usor panicata, facandu-ma sa instramb din nas.
Ii spun ca pot sa chiulesc, apoi m-am dus la baie unde mi-am facut toaleta si mi-am luat pe mine o pereche de blugi negri, mai pe picior, un plover alb din lana, pe gat si o vesta alba, gloasa, din fas cu capison. In picioare iau niste bocanci, de culoare maro-inchis, caldurosi. Cand ies din baie, o vad pe vampiroaica cu o geaca pe trup, ce parea subtire si mai degraba de ploaie, neagra si in picioare, niste cizme, cu blanita neagra pe exterior. Arata asa de dulce, imbracata asa, incat imi venea sa o iau in brate si sa o sarut toata.
- Mergem? Ma intreba, deschizand usa si indreptand mana spre mine, pe avea manusi cu degetele taiate.
- Mergem in oras, spun vesel o apuc de mana si iesim din camera razand parand doi indragostiti.
Coelgi mei deja au plecat, iar noi ne-am furisat afara din perimetrul Academiei si am inceput sa ne plimbam pe strazile pusti ale orasului, jucandu-ne cu zapada sau trandindu-ne prin ea, aratand ca doi iubiti, ce petrec o dupa-masa de iarna impreuna, fara sa le pese ca oricand pot deveni hrana vampirilor de Level E din oras. Dar noi doi nu erau tineri oare-care, ci doi vampiri periculosi si cu sange nobil.
Fara sa vreau ma impiedic, picand pe jos, tragand-o si pe Ayane deasupra mea si buzele ni s-au unit din greseala. Fata se ridica repede de pe mine, usor rosie in obraji si ma ajunta sa ma ridic, iar eu pluteam parca as fi intr-un vis, fiindca azi-noapte am visat ca ma sarutam cu ea si acum dorinta mi s-a indeplinit. Avea cele mai moi, delicate si fine buze, din cate am sarutat pana acum si bezele ei ma faceau sa tanjesc dupa ele, dar am scuturat din cap si am inceput din nou sa ne jucam prin zapada, ca si cand nu s-a intamplat absolut nimic...

[Kimera]

M-am apucat si eu de citit ficul si este extraordinar. Imi place felul in care se combina ctiune , iar Ayane este uimitoare. Sincer nu mi-l imaginam pe Zero sa fie indragostit ,iar mai apoi gelos. Poate o sa fie o bataie intre baieti pentru Ayane? UUU! Te roog nu ne tine in suspans si vino cu next-ul cat mai repede. Bye!