29-04-2011, 07:27 PM
Capitolul 2: Secretul
- Ce esti tu? intreba fata mirata, privindu-l in ochii pe Damon.
- Nu cred ca vrei sa sti,... raspunde acesta, controlandusi cu greu setea de sange.
- Nu incerca sa ma pacalesti pretinzand ca esti un zombi sau probabil... un varcolac! Deoarece este luna plina, spune tanara razand.
- Cred ca ar trebui sa pleci! Acum!
- Dar nu vreau! Oricum nu ma speri tu pe mine asa usor cu chipul tau pictat! zice Nicole increzuta.
- Nu este pictat! se rasti Damon la fata in timp ce se tinea cu mainile de abdomen din cauza dureri.
- Dar... nu mai apuca sa zica nimic caci Damon disparuse deodata. Nicole isi arunca privirea inspre brazii de unde a aparut tipul, crezand ca s-a ascuns iarasi, dar nu este asa. Damon a parasit acel loc in speranta sa nu o atace pe tanara aceasta. Este pentru prima oara cand renunta la pofta sa de sange pentru cineva, mai ales pentru un om. Se pare ca acesta are fluturasi in stomac. Dupa ceva timp, Nicole vede o masina ce se apropia de aceasta. Era un Opel Astra de culoare gri metalizat cu luminile albastre. Nicole recunoaste imediat masina mamei sale, si iese in mislocul strazi semnalizand catre autoturism. Mama tinerei o vede si pune brusc frana.
- Ce cauti aici in bezna asta?! o intreaba Sarah ingrijorata pe fiica ei.
- Ma intorceam de la matusa Emma iar pe drum, din cauza intunericului, am pierdut controlul bicicletei si am cazut.
- Si esti bine? Te-ai lovit?
- Nu, sunt ok. Doar putin obosita si confuza. spuse Nicole in timp ce isi ridica bicicleta.
- Pune-o in portbagaj. Sper sa intre, altfel nu avem unde sa o lasam.
- Ba da, intra. Dar trebuie lasat deschis.
- Bine, urcate in masina, deja e tarziu.
- Ok.
- Am crezut ca te-ai ranit grav Nicole! Sti cate griji mi-am facut?!
- De unde era sa stiu ca voi pica cu bicicleta?!
- Mai bine nu te mai duceai deloc.
- Da, poate ai dreptate, spuse Nicole gandindu-se la tipul pe care tocmai il intalnise. Ea are impresia ca acesta isi batea joc de ea, insa nu stie ca era adevarat.
- Am ajuns. Vezi ca am pregatit cina, poate vrei sa mananci.
- Absolut, sunt lihnita!
- Bine, vin si eu imediat, sa iti duc bicicleta in garaj.
~Casa familiei Forbes~
- In sfarsit s-a terminat!, oh, credeam ca ma va lua somnul acolo!
- Deeci cum vi s-a parut prieteni, intrunirea de azi?
- Pai avand in vedere ca a durat atata timp iar acum este noapte, mi s-a parut cam plictisitoare.
- Stefan! zice Elena sarcastica.
- Scuze prieteni, stiu ca a durat cam mult, dar nici eu nu stiu de ce a fost atat de importanta aceasta intrunire de familie.
- Dar cine era tipul cu ochii verzi si inalt?
- Cine, James? El este fiul d-nei si d-lui Edison. Prietenii mamei.
- Aha, pai si ce vroiau defapt?
- Pai nimic, cred. Au sarbatorit intoarcerea lor inapoi in Mystic Falls.
- Unde au fost plecati?
- In Canada, au stat acolo 3 ani.
- Aha. spune Stefan aproband.
- Oricum, multumesc pentru ca ati venit, m-am simtit bine cu voi prin preajma.
- Era neaparat necesar? spune Elena chicotind.
- Pai in familia mea, aceste "reuniuni" se fac impreuna cu toti prietenii apropiati, pana si Bonni a venit.
- Da, dar acum a plecat, zicea ca trebuie sa citeasca o carte despre invocarea spiritelor.
- Aha, si mie mi-ar place sa o invoc pe Lexi daca as putea.
- Lexi amica ta?
- Da...
- Bine, noi trebuie sa plecam, mai vorbim maine.
- Ok, pa, noapte buna!
- Si tie!
Damon:
" Ce a fost cu mine? Unde imi era capul? Sentimentul de mai devreme, acel sentiment tulburator, nu l-am mai avut de multa vreme. Sa fie oare... nuuu! Cred ca am scapat din nou in acel abis de unde nu mai pot iesi numit dragoste. Sa imi fi luat oare acea fata mintile? Acum, dupa 2 ani, sa ma indragostesc din nou? Si de un om! Trebuie sa imi revin, mai important acum este ca secretul meu e in pericol. Trebuie sa o gasesc si sa o fac sa uite, dar... mintea mea spune da dar inima nu. oh, ce o sa ma fac? "
Urmatoarea zi
Nicole:
" Aud un sunet stresant, este alarma mobilului meu care a inceput sa si vibreze. Ma ridic nervoasa din pat si il opresc. Cum sunt eu de obicei, somnoroasa, merg prin casa cu ochii inchisi si abea nimeresc clanta de la baie. De altfel, odata m-am trezit pe hol si eu vroiam sa merg la baie. Dau drumul la apa calda, picaturile lucitoare sar nebunatice si se isbesc de corpul meu albicios, scurganduse pana jos pe picioare. Ies din dus, si ma acopar cu un prosop pufos si galben, precum petalele de floarea soarelui. Dupa ce ma ususc, imi aleg o pereche de blugi skinny negri, un tricou mov cu un imprimeu brodat cu paiete si peste o vestuta neagra ce acopera doar bustul. In general nu imi place sa port pantofi, decat la ocazi, asa ca voi lua basketi in picioare. Dupa ma asez in fata oglinzi, si imi descurc parul ciufulit de culoare castanie, apoi il indrept cu placa pentru a prinde volum. La machiaj nu exagerez, imi dau doar cu putin rimel, oricum ochii mei caprui sunt atat de sclipitori incat ies mereu in evidenta. In general nu folosesc ruj mat, la moda este luciul, il consider acesoriul principal al unei fete. Oricum buzele mele nu au nevoie de culoare, sunt rozalie precum florile de cires. In sfarsit am terminat ; sunt la 4 ace ; gata pentru a pleca la scoala, nu mai ramane decat rucsacul. Inainte sa plec, imi strig pisicuta, Serafina, un ghem alb tot si pufos, mare cat pumnul, cu ochisorii bulbucati si sfiosi, de un albastru safir. O mangai usor pe cap si apoi parasesc incaperea. Drumul spre scoala unde invat nu este foarte lung, asa ca voi merge pe jos."
- Hey! Nicole!
- O, Buna Ely. Ce faci?
- Bine, am alergat pana aici ca sa te prind. Tu?
- Eu ma gandeam.
- La ce te gandeai mai exact?
- Nu mai conteaza.
- Probabil la vre-un tip frumos hmm? zice amica ei dandui un cot.
- Nu!!! Nici gand!!! tresare Nicole ca si arsa. Dar ea stia ca Ely avea dreptate.
- Oricum, am ajuns la scoala, inceteaza sa mai visezi prosti ca ai matematica prima ora iar acolo va trebui sa visezi teoreme si numere.
- O da! Ai perfecta dreptate, raspunde tanara sarcastic si fara bagare de seama.
- Fetelor, fetelor!
- Ce s-a intamplat Kate? intreba Nicole curioasa.
- Spuneti-mi ca l-ati vazut si voi pe noul tip.
- Care tip?
- E chiar acolo! Langa banca acea!
- Vrei sa spui cel cu geaca de piele?
- Da! Acela! Nu ca e super sexy?!
- O mama! Deja simt cum imi bate inima. Zise Ely in timp ce il privea.
- Ce cauta el aici?! intreaba Nicole cam speriata?
- Pai s-a inscris la noi la liceu.
- Ce face?!
- Dar de ce esti asa de nemultumita, il cunosti cumva?
- Pai, nu, nu, adica, sunt doar...surprinsa. Spuse aceasta prefacandu-se.
- Tare as vrea sa am ocazia sa il cunosc cred ca e tare de treaba!
- Da, cred si eu, isi zise Nicole ganditoare.
-Pai bine atunci, eu ma duc la ora, ne vedem, ceao.
-Paa.
Nicole:
" Ce cauta tipu' ala aici la liceu? Pare mult mai mare, mai este el de liceu oare? Poate de facultate! Ce naiba, ce ma intreseaza pe mine asta?! Cred ca nu a venit degeaba. Chiar ieri seara l-am vazut prima oara, si nu parea deloc de treaba cum crede Kate ca este. Fata asta este atrasa de orice baiat, e ca o bucata de fier ce se lipeste de un magnet sau mai multi. Oricum, chiar m-ar intresa s-a aflu ce ii s-a intamplat lu tipu asta in seara aia. Parea destul de ciudat, dar mai mult ca sigur s-a prefacut. Dar nici macar nu ma cunoaste, asta-i faza. Cu ce interes m-ar fi speriat el pe mine, daca nici nu stie cum ma cheama. Ma rog, devine din ce in ce mai straniu."
~Casa familiei Forbes~
-Caroline! Caroline esti aici?
- Stai asa, mama, vin imediat! striga fata din camera ei.
- Ce bine ca esti aici!
- De ce? ce s-a intamplat.
-Trebuie sa discutam, vino aici.
-Da?
- Pai, vezi tu, ieri cand prietenii nostri ,familia Edison, au fost pe aici, nu au venit asa, degeaba.
-Ce vrei sa spui? intreaba Caroline dubioasa.
- Pai, il sti pe fiul lor, James. Este un baiat excelent dupa parerea mea, nu ti se pare?
- Mama, m-ai chemat aici ca sa imi spui cat de tare e James?
-Nu, draga mea, te-am chemat ca sa iti spun ca James vrea....
-...
-Vrea sa te ceara de sotie.
-Ce?! Fara voia mea?
-Cine a spus fara voia ta?
- Pai, e asa, dintr-o data! Nare' sens! Nici nu il cunosc bine!
- Veti avea voi doi timp sa va cunoasteti oricum. Este altceva ce as vrea sa iti spun.
-Nu poate fi mai rau de atat.
-Sti ce? Voi doi aveti ceva in comun.
-Ce?
- Sunteti amandoi vampiri.
- Ce esti tu? intreba fata mirata, privindu-l in ochii pe Damon.
- Nu cred ca vrei sa sti,... raspunde acesta, controlandusi cu greu setea de sange.
- Nu incerca sa ma pacalesti pretinzand ca esti un zombi sau probabil... un varcolac! Deoarece este luna plina, spune tanara razand.
- Cred ca ar trebui sa pleci! Acum!
- Dar nu vreau! Oricum nu ma speri tu pe mine asa usor cu chipul tau pictat! zice Nicole increzuta.
- Nu este pictat! se rasti Damon la fata in timp ce se tinea cu mainile de abdomen din cauza dureri.
- Dar... nu mai apuca sa zica nimic caci Damon disparuse deodata. Nicole isi arunca privirea inspre brazii de unde a aparut tipul, crezand ca s-a ascuns iarasi, dar nu este asa. Damon a parasit acel loc in speranta sa nu o atace pe tanara aceasta. Este pentru prima oara cand renunta la pofta sa de sange pentru cineva, mai ales pentru un om. Se pare ca acesta are fluturasi in stomac. Dupa ceva timp, Nicole vede o masina ce se apropia de aceasta. Era un Opel Astra de culoare gri metalizat cu luminile albastre. Nicole recunoaste imediat masina mamei sale, si iese in mislocul strazi semnalizand catre autoturism. Mama tinerei o vede si pune brusc frana.
- Ce cauti aici in bezna asta?! o intreaba Sarah ingrijorata pe fiica ei.
- Ma intorceam de la matusa Emma iar pe drum, din cauza intunericului, am pierdut controlul bicicletei si am cazut.
- Si esti bine? Te-ai lovit?
- Nu, sunt ok. Doar putin obosita si confuza. spuse Nicole in timp ce isi ridica bicicleta.
- Pune-o in portbagaj. Sper sa intre, altfel nu avem unde sa o lasam.
- Ba da, intra. Dar trebuie lasat deschis.
- Bine, urcate in masina, deja e tarziu.
- Ok.
- Am crezut ca te-ai ranit grav Nicole! Sti cate griji mi-am facut?!
- De unde era sa stiu ca voi pica cu bicicleta?!
- Mai bine nu te mai duceai deloc.
- Da, poate ai dreptate, spuse Nicole gandindu-se la tipul pe care tocmai il intalnise. Ea are impresia ca acesta isi batea joc de ea, insa nu stie ca era adevarat.
- Am ajuns. Vezi ca am pregatit cina, poate vrei sa mananci.
- Absolut, sunt lihnita!
- Bine, vin si eu imediat, sa iti duc bicicleta in garaj.
~Casa familiei Forbes~
- In sfarsit s-a terminat!, oh, credeam ca ma va lua somnul acolo!
- Deeci cum vi s-a parut prieteni, intrunirea de azi?
- Pai avand in vedere ca a durat atata timp iar acum este noapte, mi s-a parut cam plictisitoare.
- Stefan! zice Elena sarcastica.
- Scuze prieteni, stiu ca a durat cam mult, dar nici eu nu stiu de ce a fost atat de importanta aceasta intrunire de familie.
- Dar cine era tipul cu ochii verzi si inalt?
- Cine, James? El este fiul d-nei si d-lui Edison. Prietenii mamei.
- Aha, pai si ce vroiau defapt?
- Pai nimic, cred. Au sarbatorit intoarcerea lor inapoi in Mystic Falls.
- Unde au fost plecati?
- In Canada, au stat acolo 3 ani.
- Aha. spune Stefan aproband.
- Oricum, multumesc pentru ca ati venit, m-am simtit bine cu voi prin preajma.
- Era neaparat necesar? spune Elena chicotind.
- Pai in familia mea, aceste "reuniuni" se fac impreuna cu toti prietenii apropiati, pana si Bonni a venit.
- Da, dar acum a plecat, zicea ca trebuie sa citeasca o carte despre invocarea spiritelor.
- Aha, si mie mi-ar place sa o invoc pe Lexi daca as putea.
- Lexi amica ta?
- Da...
- Bine, noi trebuie sa plecam, mai vorbim maine.
- Ok, pa, noapte buna!
- Si tie!
Damon:
" Ce a fost cu mine? Unde imi era capul? Sentimentul de mai devreme, acel sentiment tulburator, nu l-am mai avut de multa vreme. Sa fie oare... nuuu! Cred ca am scapat din nou in acel abis de unde nu mai pot iesi numit dragoste. Sa imi fi luat oare acea fata mintile? Acum, dupa 2 ani, sa ma indragostesc din nou? Si de un om! Trebuie sa imi revin, mai important acum este ca secretul meu e in pericol. Trebuie sa o gasesc si sa o fac sa uite, dar... mintea mea spune da dar inima nu. oh, ce o sa ma fac? "
Urmatoarea zi
Nicole:
" Aud un sunet stresant, este alarma mobilului meu care a inceput sa si vibreze. Ma ridic nervoasa din pat si il opresc. Cum sunt eu de obicei, somnoroasa, merg prin casa cu ochii inchisi si abea nimeresc clanta de la baie. De altfel, odata m-am trezit pe hol si eu vroiam sa merg la baie. Dau drumul la apa calda, picaturile lucitoare sar nebunatice si se isbesc de corpul meu albicios, scurganduse pana jos pe picioare. Ies din dus, si ma acopar cu un prosop pufos si galben, precum petalele de floarea soarelui. Dupa ce ma ususc, imi aleg o pereche de blugi skinny negri, un tricou mov cu un imprimeu brodat cu paiete si peste o vestuta neagra ce acopera doar bustul. In general nu imi place sa port pantofi, decat la ocazi, asa ca voi lua basketi in picioare. Dupa ma asez in fata oglinzi, si imi descurc parul ciufulit de culoare castanie, apoi il indrept cu placa pentru a prinde volum. La machiaj nu exagerez, imi dau doar cu putin rimel, oricum ochii mei caprui sunt atat de sclipitori incat ies mereu in evidenta. In general nu folosesc ruj mat, la moda este luciul, il consider acesoriul principal al unei fete. Oricum buzele mele nu au nevoie de culoare, sunt rozalie precum florile de cires. In sfarsit am terminat ; sunt la 4 ace ; gata pentru a pleca la scoala, nu mai ramane decat rucsacul. Inainte sa plec, imi strig pisicuta, Serafina, un ghem alb tot si pufos, mare cat pumnul, cu ochisorii bulbucati si sfiosi, de un albastru safir. O mangai usor pe cap si apoi parasesc incaperea. Drumul spre scoala unde invat nu este foarte lung, asa ca voi merge pe jos."
- Hey! Nicole!
- O, Buna Ely. Ce faci?
- Bine, am alergat pana aici ca sa te prind. Tu?
- Eu ma gandeam.
- La ce te gandeai mai exact?
- Nu mai conteaza.
- Probabil la vre-un tip frumos hmm? zice amica ei dandui un cot.
- Nu!!! Nici gand!!! tresare Nicole ca si arsa. Dar ea stia ca Ely avea dreptate.
- Oricum, am ajuns la scoala, inceteaza sa mai visezi prosti ca ai matematica prima ora iar acolo va trebui sa visezi teoreme si numere.
- O da! Ai perfecta dreptate, raspunde tanara sarcastic si fara bagare de seama.
- Fetelor, fetelor!
- Ce s-a intamplat Kate? intreba Nicole curioasa.
- Spuneti-mi ca l-ati vazut si voi pe noul tip.
- Care tip?
- E chiar acolo! Langa banca acea!
- Vrei sa spui cel cu geaca de piele?
- Da! Acela! Nu ca e super sexy?!
- O mama! Deja simt cum imi bate inima. Zise Ely in timp ce il privea.
- Ce cauta el aici?! intreaba Nicole cam speriata?
- Pai s-a inscris la noi la liceu.
- Ce face?!
- Dar de ce esti asa de nemultumita, il cunosti cumva?
- Pai, nu, nu, adica, sunt doar...surprinsa. Spuse aceasta prefacandu-se.
- Tare as vrea sa am ocazia sa il cunosc cred ca e tare de treaba!
- Da, cred si eu, isi zise Nicole ganditoare.
-Pai bine atunci, eu ma duc la ora, ne vedem, ceao.
-Paa.
Nicole:
" Ce cauta tipu' ala aici la liceu? Pare mult mai mare, mai este el de liceu oare? Poate de facultate! Ce naiba, ce ma intreseaza pe mine asta?! Cred ca nu a venit degeaba. Chiar ieri seara l-am vazut prima oara, si nu parea deloc de treaba cum crede Kate ca este. Fata asta este atrasa de orice baiat, e ca o bucata de fier ce se lipeste de un magnet sau mai multi. Oricum, chiar m-ar intresa s-a aflu ce ii s-a intamplat lu tipu asta in seara aia. Parea destul de ciudat, dar mai mult ca sigur s-a prefacut. Dar nici macar nu ma cunoaste, asta-i faza. Cu ce interes m-ar fi speriat el pe mine, daca nici nu stie cum ma cheama. Ma rog, devine din ce in ce mai straniu."
~Casa familiei Forbes~
-Caroline! Caroline esti aici?
- Stai asa, mama, vin imediat! striga fata din camera ei.
- Ce bine ca esti aici!
- De ce? ce s-a intamplat.
-Trebuie sa discutam, vino aici.
-Da?
- Pai, vezi tu, ieri cand prietenii nostri ,familia Edison, au fost pe aici, nu au venit asa, degeaba.
-Ce vrei sa spui? intreaba Caroline dubioasa.
- Pai, il sti pe fiul lor, James. Este un baiat excelent dupa parerea mea, nu ti se pare?
- Mama, m-ai chemat aici ca sa imi spui cat de tare e James?
-Nu, draga mea, te-am chemat ca sa iti spun ca James vrea....
-...
-Vrea sa te ceara de sotie.
-Ce?! Fara voia mea?
-Cine a spus fara voia ta?
- Pai, e asa, dintr-o data! Nare' sens! Nici nu il cunosc bine!
- Veti avea voi doi timp sa va cunoasteti oricum. Este altceva ce as vrea sa iti spun.
-Nu poate fi mai rau de atat.
-Sti ce? Voi doi aveti ceva in comun.
-Ce?
- Sunteti amandoi vampiri.