VIse si Realitate [ + 18 ]

[Obs3ssion]

[Me_Samy]

Buna, Bogdan! Am citit si eu mare parte din ficul tau si pot spune ca te pricepi foarte bine. Nu am citit tot capitolul pentru ca am niste treaba, dar il voi termina. Imi place ca scrii cu diacritice. In unele locuri sunt cam multe puncte de suspensie, vezi ce faci cu ele. ;). Si ai scris uneori "Nu stiu ce o crezut" acel "o" nu prea merge incearca daca se poate sa pui "Nu stiu ce o fi crezut", acolo ai scris cu accent din ardeal, as putea spune...Hm... Uneori ai cam mult dialog... Imi place ca nu ai o descriere plictisitoare si nici nu e sufocanta.

Cam atat am avut de spus! Bafta la scris! :-h :D

[Obs3ssion]

Multumesc. Stiu ca am accent ardelean pentru ca sunt o corcitura de ardelean cu oltean, asa m-au facut ai mei. Nu am descriere plictisitoare si sufocanta pentru ca urasc astfel de carti asa ca prefer ca macar sa scriu in asa fel incat sa-mi placa mie. Dialogul acela ii pus cu un scop mai mult, poate cand vei citii tot o sa-ti dai seama. Multumesc mult pentru ca ai citit si pentru sfaturi:* Pupici

Uite si un mic Promo din capitolul 3 :D


III
Spre marea mea surpriza am chiulit de la ora dirigintei si acum stau pe acoperisul liceului, admirand intinderea nesfarsita de albastru, si para de foc care straluceste deasupra orasului. Incetul cu incetul ochii mi se inchideau si pierdeam numarul gandurilor, dar am luptat cu aceasta senzatie pana la final. Am adormit si acum priveam, acelasi cer, doar ca este noapte si stelele formeaza constelatiile mult prea cunoscute.
- Aaron, de ce te-ai trezit ? Am auzit suieratul lui Reivan.
- Nu stiu, am avut o senzatie ciudata. Vreau sa fiu singur putin…
- Vrei sa vina Eric cu tine ? Nu suntem in siguranta aici, a comentat Reivan.
- Ma descurc. Am zis ca vreau sa merg singur, in caz de ceva o sa aflati, doar sunt strigatul noptii.
Am inceput sa ma plimb prin padure si sa ascult vantul cum strabate padurea dintr-un capat in altul. Nu m-am gandit ca locul acesta ar fi asa frumos…
- Cine esti ? Am auzit o voce ferma din spate.
Am intors capul si am vazut un cavaler, care purta stindardul reginei. Fata ii era acoperita de o casca, dar din cate imi puteam da seama era destul de masiv si sabia déjà o avea pregatita in mana.
- Sunt cunoscut ca si Aaron, Strigatul Noptii. Am poposit aici fiind in graba de a ma intoarce acasa…
- De ce nu ai mers in sat ?
- Aveam unde sa dorm ? Nu am bani sa platesc la vreun han…
Am crezut ca o sa ma atace, iar eu nu aveam spade de la Reivan la mine, dar spre surprinderea mea a bagat sabia in teaca si mi-a raspuns intorcand capul.
- Ai grija de tine, am auzit ca au fost zariti rebeli in zona aceasta. Daca vezi ceva ciudat sa ma anunti.
- Desigur, domnule …
- Comandantul Russo.
- Asa, domnule Comandant Russo, am sa va anunt daca se intampla ceva.
Am asteptat pana a plecat si am decis sa ma intorc cat de repede posibil la tabara si sa ne pregatim sa ne punem in miscare. Nu mai suntem in siguranta aici. Am mers pe alt drum, ca sa induc in eroare in cazul in care as fi urmarit, dar cand am ajuns in tabara am avut o surpriza.

[+Rin+]

Deci ne intalnim din nou!LoL :)) Am avut chef de citit si uite peste ce am dat.Pai,sa stii ca nici mie nu-mi plac descrierile lungi si stufoase.Totusi trebuie sa fie prezente intr-un text de genul asta.Urasc atunci cand e prea multa naratiune si prea putin dialog.La tine e mult dialog si asta imi place.Imi place ideea dar de ce ne chinui si de dai promo :)) ?Ca sa ne faci sa asteptam si mai mult cap III ?In fine.Pune-l cat mai repede caci chiar vreau sa vad unde ajungi cu mica ta "povestioara".

Ja ne!:bye:

[Obs3ssion]

Va mai dau o bucatica ;;) spor la citit si astept pareri .

- Aaron, te-ai intors ? Uite pe cine avem aici, mi-a zis Eric imediat ce m-a vazut. Este prietenul nostru, Comandantul Russo.
Am incremenit cand i=am auzit numele si m-am uitat in jos observand ca era legat de un copac si casca nu o mai avea pe cap. Parul lui era rebel si scurt, dar daca te uitai in ochii lui puteai sa spui ca i se potriveste foarte bine acest aspect.
- Ce cauti aici Russo ?
- Tu ?! Nu-mi vine sa cred…
- Da, ai dreptate. Eu sunt conducatorul lor, Aaron, Strigatul Noptii. Nu trebuia sa incerci sa ne gasesti, ai fi putut fi acum aproape de familia ta.
- Nu am venit aici ca sa va prind… ce ti-am zis cand ne-am intalnit.. am zis in caz ca erai trimisul reginei sau vreun spion.
- Poftim ?
- Am la mine planurile castelului, planul reginei si putin in mai josul padurii, aproape de poteca este trasura cu care am venit. In ea se gasesc mai multe arme, armuri, tesaturi si alimente.
- Ce vrea sa insemne asta?
- Vreau sa va ajut, imediat ce am aflat ce o facut regina, am facut acest plan sa va caut. M-am dus in satul vostru, dar am gasit doar flacarile care maturau si ultimele bucatele de lemn si atunci am incercat sa ma gandesc cum ati proceda.
- Cum poti dovedi ca ce spui este adevarat si nu este doar un plan ca sa ne prinzi pe toti. Eric ?
- Da ?
- Alege cinci oamenii, inarmeaza-i si trimite-i sa gaseasca trasura dupa detaliile date de acest om. In legatura cu tine, Russo, daca vrei sa te alaturi noua, trebuie sa sti ca aici nu exista ranguri sau grade. Noi ne cunoastem locul si ne ajutam reciproc. Regina stie ca ai dezertat ?
- Nu, dar daca nu o sa fiu zarit prin sat de catre gardieni maine dimineata o sa banuiasca ca am fost ucis sau capturat.
- Atunci tu o sa ne aprovizionezi si o sa ne aduci vesti din oras. Inca un lucru, Russo, din cate am auzit Alin iti cunoaste familia si locul unde stau. Maine dimineata o sa mearga sa ii aduca aici. Daca ne tradezi acestia mori.
- Am inteles, acum pot sa ma odihnesc te rog?
- Dormi in pace, nimeni nu o sa-ti faca rau…
- Aaron ! Aaron ! Am gasit-o. Este exact asa cum zice el. Contine arme, hrana si multe harti si documente. Au raspuns cei pe care i-am trimis sa caute asa zisul sprijin al comandantului.
- Bine, ati facut o treaba excelenta. Reivan ?
- Va multumim draga lidere, au raspuns in cor oamenii.
- M-ati strigat ? A sarit imediat Reivan.
- Da, vreau sa-ti alegi trei oamenii si sa aduci trasura aici. Sa ai grija sa nu va urmareasca cineva sau sa pierdeti ceva din continutul ei.
Eu ma intorc sa dorm… toata agitatia asta ma obosit si maine am nevoie de toata energia, daca voiam sa avansam putin. Nu vreau sa mai dureze mult aceasta expeditie si sa pot sa ma intorc la viata mea normala, sa ma bucur de iubita mea Anne. Cel putin asta imi doream eu, dar nu stiu daca va fi asa.
Nu a durat mai mult de o secunda ca sa ma trezesc privind soarele care-mi ardea ochii si sa simt cum stau pe acoperisul liceului. Ora dirigintei se terminase si acum aveam religie, o ora care mai nou a devenit preferata avand nevoie de cat mai multe informatii despre razboaiele duse pentru anumite religii si sa gasesc similaritati intre cele doua. Pana acum am observant doua lucruri, primul este acela ca religia din lumea aceea are exact aceleasi principii ca si religia Crestin Ortodoxa si cea de a doua cheste este ca au un mantuitor, al carui nume l-am aflat a fi ori " Omega si Alfa " ori " Iisus ". In ambele cazuri se potriveste perfect cu ceea ce cunoastem noi.
- Aaron, nu ai venit la fizica…
- Stiu, scuze draga mea, am incercat eu sa fiu cat mai convingator in fata lui Anne. Haide aici iubito.
Am luat-o in brate si i-am atins usor buzele putin umede. Vocile colegilor s-au pierdut in adancurile marii, iar ochii mei au inceput sa se scufunda in gol, in schimb inima imi batea in piept cu forta si fiecare zona pe care le atingea ea imi ardeau.
- Luati loc cu toti, a zis ferm profesorul de religie. Inclusiv voi doi, Anne si Aaron.
Numai cand ne-am auzit numele ne-am oprit si am observat ca toata lumea se uita la noi, iar profesorul zambea in timp ce s-a asezat la locul lui. Ne-am dus amandoi la locurile noastre si am stat cu capul in pamant fiindu-ne putin rusine ca ne-a prins profesorul in timp ce ne sarutam.
- Astazi o sa vorbim despre Fericiri. Va rog sa scrieti :
"1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Si deschizandu-si gura, ii invata zicand:
3. Fericit cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
4. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
5. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
6. Feiricit cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
7. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
8. Feiricit cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericitii cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
11. Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
12. Bucurati-va si va veseliti, ca plaata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

Dupa Matei 5:1-12. "
- Acest fragment este din Evanghelia dupa Matei. Ca tema aveti sa o cititi pana data viitoare cand o sa discutam aceste fericirii. Pe moment vreau sa va intreb un singur lucru si la care o sa imi raspundeti in scris in urmatoarele zece minute. Daca ati putea schimba ceva la oamenii, ce ati schimba ? Din punct de vedere religios.
- Raspunsul este la fel de simplu pe cat este de complex, am raspuns eu. Nu putem schimba nimic la oamenii, deoarece Domnul nu oblige pe nimeni sa faca ceva, dar lasa pe fiecare sa-si aleaga calea spre mantuire sau nu.
- Deci tu nu ai schimba nimic?
- Nu. Ar fi o incalcare a ceea ce ne-a dat Domnul, adica libertatea de a allege.
- Eu nu sunt de acord cu tine Aaron, mi-a raspuns Anne. Adica eu as pune oamenii sa mearga la biserica mai des si sa creada, sa asculte cuvantul Domnului.
Am fost salvati de clopotel, evitand astfel un subiect in contradictorie. Nu voiam sa ma cert cu ea sau din greseala sa zic ceva din ultimele nopti pe care le-am petrecut. Nu cred ca ar fi indicat sa-i zic si ei despre ce se intampla noaptea…
Acasa m-am tot gandit la ce ne-a zis profesorul la liceu si mai ales la intrebarea pe care ne-a pus-o. Atunci am inteles ca acest lucru s-a intamplat in trectu sau el a fost intrebat o data acelasi lucru. Doar ca eu acum am raspuns cunoscand rezultatul deciziei de a schimba ceva din viata pe care o traiesc noaptea.
- Aaron, ce esti asa cazut pe ganduri ? Ma intreaba Anne in timp ce-mi sare in brate si ma arunca in pat.
- Nimic, i-am raspuns intrand in joc si schitand un zambet. Nu sunt cu picioarele pe pamant de cand te am langa mine. Mai dus in cel mai indepartat colt din paradis si mai imbaiat in petale de trandafir frumos mirositoare.
- Haide, termina cu dulcegariile ca ma faci sa rosesc…
Nu am mai continuat discutia si ne-am pierdut in focuri puternice si inprevizibile, iar mintea mea nu mai incerca sa lupte ca sa ramana constienta in gasirea unei rezolvari in problema cu rebelii si revolta. Picioarele le-au infascat pe ale ei si am ramas impletiti in timp ce ii prindeam buza inferioara, iar ea se tragea respirand din ce in ce mai greu. Bratele ei imi zbradau parul si spatele, unghiile lasand o mica urma pe spatele meu, incercand sa se prinda cat mai tare de mine.
Sangele fierbea in timp ce sudoarea curgea de pe fruntea mea,prelingandu-se pana pe piept. Fara sa ne dam seama am ajuns sub patura, iar somnul ne-a cuprins fara prea mare greutate. Doar de dimineata cand deschid ochii mi-am dat seama ca este sambata dimineata si mi-am ingropat capul in pieptul ei la loc adormind foarte usor. Stiu ca peste noapte am mai mers pana la sfarsitul padurii, de unde se zarea orasul in care se afla Regina si am decis sa ne mai odihnim inca o noapte inainte sa ne pregatim sa atacam.
- 'Neata Aaron, mi-a urat Anne cand s-a trezit acesta fiind un semn ca ar trebui sa ma ridic si sa ma imbrac.
- Sa fie… Cum ai dormit ?
- Bine, am visat ca citesc o harta si fac strategii de aprare, nu ca ii ridicol ?
- Da, i-am raspuns razand si am sarutat-o. Nu mi-am dat seama de ce zicea. Dar interesant vis ai putut sa ai, ce aparare faceai ?
- Nu mai tin minte…
- Stiu eu, am raspuns razand. Stai sa ghicesc… aparare impotriva spiridusului de director sau lui Bau-Bau de sub pat ?
- Nu fi rau, mi-a raspuns in timp ce imi scotea limba.
- Am glumit si eu… am raspuns imediat si de data asta am aruncat-o in pat in joaca.