Umbra iubirii

[Daria v2]

Deci Nicole este atât de fragilă și pură, așa pare, mai ales când i-a mulțumit lui Eddy. Ador cum se comportă Eddy, are un comportament așa de superb, pare scos dintr-o carte cu bazme împărătești și își iubește mama, ceea ce îmi place la un băiat o.O. Așa lentă acțiunea, și descrierea plăcută îmbibată cu puțin dialog, foarte puțin, care sună atât de bine. Numai cuvinte de laudă, doar să nu mai mănânci litere, am văzut două sau trei cuvinte cu câte o literă lipsă, parcă. Aș vrea capitole mai lungi, chiar îmi place și aș vrea să vă descopăr mai mult stilul de a scrie o.O.

[Vir]

Bună, fetelor! >:D< Îmi pare rău că n-am putut ajunge mai devreme, am fost plecată, dar am venit cu chef de comentat. :]]

A fost un capitol foarte frumos, Ancuţo! Mi-a plăcut foarte mult, mai ales din cauza descrierii sentimentelor lui Edward. Săraca Nicole, a avut parte de ceva destul de rău, norocul ei cu Edward... Ce mamă de treabă are Eddy :]]... De-abia aştept să văd cum o să fie părinţii lui Nicole când ea o să ajungă acasă abia a doua zi dimineaţă.
Ideea acestui capitol seamănă puţin cu alte idei, fic-uri, capitole... Dar totuşi are ceva aparte. I-ai oferit ceva în plus.
Lucrurile au început să alerge de când Eddy şi Nicole s-au întâlnit la petrecere, dar acţiunea a devenit atât de romantică la sfârşit, încât aproape uitasem... :]]
Greşeli nu au fost, decât că în loc de punct, ai pus semnul întrebării. Trebuia eu să găsesc o greşeală. :">
Caracterele celor doi se contureză din ce în ce mai puternic. Deşi fiecare dintre cei doi are ceva ce mă derutează, simt puţin mister în personalităţile lor şi îmi place asta.
Aştept să văd ce idei mai aveţi... Succes, fetelor! >:D<

[Mizantropul]

oo girls I"m really impressed:)
Naraţiunea succintă şi captivantă m-a prins imediat în ghearele ei. De obicei citesc şi mă gândesc mereu off cât mai e? mai e mult?
Ei bine la aceste două capitole a fost fix invers. Vai sper să mai fie , sper să mai fie! :))
Eu sper să mai fie!
De la construcţia personajelor până la contrucţia dialogului, totul m-a ţinut aproape, foarte intens interesat, de ce va urma. Asta rezultă că two heads think better then one, no? :P
Se pare că destinele celor doi protagonişti se vor izbucni de acelaşi iceberg, şi anume : The party!
Can"t wait!

A thousand cheers for you girls!

[Vero]

Hey ^_^ Imi cer scuze ca iar sunt intarziata dar imaginatia mea isi luase vacanta de vara :]]. Dar se pare ca a revenit asa ca v-am adus nextul. Nu e cine stie ce dar sper sa va placa. Lectura placuta!


Capitolul 4.

Surpriză. Te aşteptai?


Noaptea trecu rapid. Mă trezesc buimacă cu o durere de cap. Ochii mei priveau incăperea în care mă aflam şi, pentru un moment, nu mi-am dat seama ce caut aici, dar memoria îmi reveni destul de repede. Îl văd pe brunet cum intră în cameră urându-mi zâmbind: Bună dimineaţa. Zâmbesc la rândul meu şi îi urez acelaşi lucru. El îmi întinde hainele pe care le-am purtat la petrecere şi îmi spune că mă aşteaptă jos, la cafea. Dau din cap şi încep să mă îmbrac. Îmi aranjez părul după care am coborât încet scările până am ajuns în bucătărie. Mă aşez pe un scaun alături de Eddy şi sorb o gura din lichidul maroniu.

După ce terminăm cafelele, mă ridic uşor de pe scaun şi îi spun că ar trebui să plec. Acesta zâmbi şi mă conduce până la uşă. Ajunşi în prag ne-am oprit puţin, timp în care acesta mă invită la un suc alături de el şi de amicii noştri, pe la ora două. Accept bucuroasă şi îmi iau la revedere văzându-mi în continuare de drum. Acum trebuie să mă gândesc ce să îi zic mamei. Mama era o persoană bună la suflet, dar se supără foarte uşor.

Dau ochii peste cap iar dupa un sfert de oră de mers - timp în care mai priveam vitrinele magazinelor, facându-mi planuri pentru o viitoare ieşire la cumpărătui - ajung în faţa apartamentului meu. Apăs uşor pe clanţă şi intru ăn holul principal. Din sufragerie se auzi vocea mamei, care bine înteles, mă întrebă unde am fost toată noaptea. I-am zis sec că am fost la petrecerea aceea, după care am dormit la Danielle. Aceasta continuă să ţipe că pe ea de ce nu am anunţat-o şi nu ştiu ce. Nu am băgat-o în seamă şi mă duc ţintă în camera mea, unde mă trântesc în pat, urmând să iau leptopul de pe birou. Mă reaşez în pat şi aştept să se deschidă. Într-un final a pornit şi eu am intrat pe messenger, unde am vorbit cu prietenii. Mă plictisesc rapid şi îl opresc, după care, m-am îndreptat spre baie unde am lăsat picăturile mari şi reci de apă să îmi gâdile corpul. Mă simţeam foarte bine şi aproape că am uitat de incidentul de aseară. Mă simţeam bine, din nou, în pielea mea.

Mă uit la ceasul care arăta ora unu jumate. Mă ridic din pat şi îmi aleg din şifonier o rochiţă albă, cu mânecă scurtă şi cu o curea sub sâni după care mă încalţ cu o pereche de săndăluţe de aceeaşi culoare cu rochia. Mă machiez finuţ, după care realizez că e aproape două. Îmi aranjez rapid părul după care ies din apartament. Jos mă aşteptau prietenii. Pornim cu paşi înceţi spre parc, vorbind de tot felul de lucruri, printre care şi petrcerea de aseară. Mie nu prea mi-a plăcut acest subiect, aşa că am stat mai retrasă. Fără să ne dăm seama, am ajuns la acea terasă şi ne-am aşezat la masa unde am stat şi data trecută. În timp ce vorbeam, îl mai zăream pe Eddy cum se mai uita discret la mine. Zămbesc uşor şi simt cum roşesc. Când a ajuns chelnerul, am comandat fiecare câte un suc sau o bere, după care ne-am văzut de conversaţia destul de aprinsă. Primim băuturile şi începem să bem.

Aud cum îmi vibrează telefonul în geantă. Îl iau şi văd că am primit un mesaj de la Andrew, sau Andy cum îmi place mie să îi spun. Am ajuns în oraş. Sunt la gară. Andy e iubitul meu care plecase cu familia lui în alt oraş, deoarece tatăl său avea o afacere acolo. Zâmbesc uşor după care mă ridic de la masă cerându-mi scuze.

Am ieşit din parc şi am oprit un taxi. Urc intr-unul, îi spun şoferului destinaţia si îmi lipesc capul de geam, privind oamenii de pe strada. Eram cu zâmbetul pe buze. Chiar mi-a fost foarte dor de el şi de abia aşteptam să se întoarcă. Aud motorul maşinii cum se opreşte şi mă trezesc la realitate. Îi dau banii taximetristului şi ies din maşină, urmând să ajung pe peronul gării. Ajunsă acolo, mă uit în stânga şi în dreapta după iubitul meu. Într-un final îl zăresc şi alerg înspre el, sărindu-i în braţe, apoi sărutându-l. A rămas la fel: aceeaşi ochii albaştri şi acelaşi păr blond.

Stăm îmbrăţişaţi preţ de câteva minute dupa care ne desparţim şi ne uitâm unul la altul ţinându-ne de mâini. Acesta îmi spune că i-a fost dor de mine, apoi l-am sărutat, dându-i de înţeles că şi eu simţeam la fel. Îşi ia trollerul într-o mână şi pornim îmbrăţişaţi până la apartamentul lui, sărutandu-ne din când în când.

În timp ce mergeam, Andy îmi povestea tot ce a făcut în acel oraş şi că s-a plictisit foarte tare acolo. De abia aştepta să ajungă înapoi, acasă. Zâmbesc şi îmi las capul pe umărul lui. Tot vorbind, am ajuns în centrul oraşului, unde am dat de Eddy şi de gaşca lui. L-am observat pe brunet cum îl priveşte ciudat pe iubitul meu, dar nu am zis nimic. Într-un fel sau altul. chiar îmi place asta. Ne salutam, după care ne vedem de drum şi în cinci minute ajungem în apartamentul lui. Ce bine că locuieşte în centru! Obosisem deja.

Intrăm în apartament şi ne-am dus în sufragerie, unde ne-am aşezat pe canapea. Ne uitam unul la altul fără să zicem nimic. Doar zâmbeam. Sincer, nici nu mă aşteptam să vină. Cel puţin nu azi. Adora să îmi facă surprize si aceasta a fost una foarte frumoasă. Mă simt incredibil de bine.
__________________________________________________________________
Sper ca v-a placut.

[Stella]

Hellaw . : )

Chiar daca capitolul a fost cam scurt mi-a placut .
Actiunea mi s-a parut putin grabita , ai grabit-o la partea cand au iesit in oras... dar in fine , nu a fost a big mistake .
Ai avut descriere dar te-ai grabit undeva , mai exact aici :" Mă reaşez în pat şi aştept să se deschidă. Într-un final a pornit şi eu am intrat pe messenger, unde am vorbit cu prietenii. Mă plictisesc rapid şi îl opresc, după care, m-am îndreptat spre baie unde am lăsat picăturile mari şi reci de apă să îmi gâdile corpul. "
Dupa greseli de tastare sau de ortografie nu prea m-am uitat dar am observat doua : " ăn " - în , " Într-un fel sau altul. chiar îmi place asta. " - Într-un fel sau altul, chiar îmi place asta.
Mai lucreaza la asezarea in pagina caci se poate si mai bine de atat .
Credeam ca o va afecta mult mai mult pe Nicole incidentul pe care l-a avut ...
Chiar mi-a placut ca ai introdus un nou personaj , pe Andrew , iubitul lui Nicole, pentru ca va fii mai interesant ,asa cred .

Cam atat ...
Spor la urmatorul capitol !

[Daria v2]

Da, ne plăcu domnișoară-anunță-până-și-la-profil -.- ! Așa, să fiu puțin rea ;;) :

cumpărătui - Cumpărături. Ți-e foamne, ăih ?
ăn - în. Of, of, of, diacriticile astea T_T.
înteles - Înțeles. Chestia de mai sus, don”șoară.
la Danielle - Nu este o greșeală, dar, țin să precizez ceva: wtf, ce rol important am și eu - adică numele meu, dar, același lucru xD -
rochiță ... săndăluțe ... - Zău așa, nu prea mult diminutive ._. ?
Primim băuturile şi începem să bem. - Asta nu mi se pare așa de important, sau dacă precizai, nu mai spuneai „începem să bem”, că ce, nu s-or uita la sticle și pahare ca la felul paișpe înloc să bea -.-.
de mâini. - De mâini ? Nu de mână ? Că nu se țin de ambele ._.
salutam - Salutăm, prezent, nu -.- ?
Adora - Adoră. Tu folosești prezentul, nu mai freca și trecutul -.-.

Așa, cam atât am observat. Am văzut că mănânci litere, că încurci diacrticile sau că le uiți și că mai freci timpurile, în rest îmi place, foarte mult, chiar dacă puteai descrie totul mai bine. Când sau sărutat Nicole cu Andy puteai descrie totul mai profund, drace, a fost un simplu sărut parcă fără importanță -.-. Faza cu : mă simt incredibil de bine , nu puteai folosit altceva ._. ? Serios, nu am văzut nimic să mai scoată din tipar, din anonimat acest capitol, a fost oarecum sec, nu spun că nu ador cum scrii, dar zău așa, se putea și mai bine :-L ! Hai, baftă Shadow la un capitol frumos și tu, Veronico, dacă te mai prind că faci așa „greșeluțe” te mănânc T_T.

[Mizantropul]

Helău feteler!mersi că m-ai anunţat,Vero, şi pe profil ? :D
Eniuaei.
Îngeraş mi-a uşurat deja treaba, a enunţat greşelile gramaticale şi estetice.
Şi m-ai dezamăgit cu capitolul acesta, dar şi cu al treilea, preagrăbită acţiunea, lipsesc pise foarte importante din puzzle. Puzzle-ul descrierii+acţiunii mă refer. Adică ca cititor sunt curios de mai multe aspecte. Cum s-a întâmplat aiacum a ajuns în situaţia repectivă? Nu este permis să dai acţiuni şoc, fără să adaugi şi descrierea lor. Acţiunea trece, de parcă circulă printr-o gaură de vierme, dintr-un punct în altul total diferit instant.

Ţi-aş şi mai multe detalii, dar ar fi supărarea mai mare.

Deşi nu-mi place să fiu ca ceilalţi care încep, fiecare comm, indiferent de text, cu ce frumos e , ce-mi place, apoi invvocând motive care nu există , sau mai rău doar bolborosesc 2-3 rânduri ceva, apoi salută, aşteaptă nextul, de fapt aşteaptă oportunitatea de a mai face un post.

Eniuei hateme now, I don't blame you. One second thought I do ;)

[Rose ^^]

Mersi ca mi-ai zis, draga mea :* scuze intarzierea, revenind.

Cam multe greseli, maica si nu iti sta in fire asa cum nu iti sta in fire sa nu pui multa descriere. Nu ai descris peisajul, nici acel sarut. Totusi trecuse ceva timp, trebuia sa aiba cateva sentimente in el si tu nu le-ai aratat >.< Ceea ce ai avut destul de mult a fost naratiunea. Puteai sa spui totusi despre ce discutau la terasa de era asa "aprins"
Cam rea fata, "flirteaza" cu unu si are iubit, dar chiar ea a zis ca ia placut cand cei doi au fost fata in fata. Ai trecut peste unele chestii...cu mai multa grija pe viitor.

Te pup si inca odata scuze ca am intarziat :D

:bye:
>Rose<

[Shadow.]

Bună, bună. Şi bună din nou :)) . Păi, îmi cer scuze pentru această micuţă întârziere, dar ştiţi şi voi, e vară. Ieşiri peste ieşiri, inspiraţii plecate în vacanţă, chefuri de scris topite din cauza căldurii infernale etc. Important e că am venit cu nextul ;;) .
Acest capitol îi este dedicat partenerei mele la fic, Sămânţică, pentru că azi este ziua ei şi vreau să ştie că o apreciez foarte mult şi că este foarte importantă pentru mine <3 . Un călduros ' La mulţi ani ! ' din partea mea cu toate uralele de multă bucurie, noroc, sănătate şi tot tacâmul.

Capitolul 5

Stând la masa obişnuită din Tom şi cu privirea hoinărindu-mi la fiecare masă de la terasă, loveam uşor cu degetele masa din lemn. Umbra provocată de umbrelele puse deasupra fiecărei mese era bine făcătoare, deşi dincolo de perdeaua imaginară se afla o căldură infernală, provocată de un soare mai puternic decât în ultimii douăzeci de ani după spusele celor de la meteo. Parcul era prin de lume ce se răcorea pe la umbra copacilor înalţi şi bătrâni.

În faţa mea, tocmai ajunşi stăteau Nicole şi prietenul ei, Andrew, dacă am înţeles eu bine. Nu îmi amintesc să fi pomenit ceva de el cât am stat împreună, ce-i drept, nici eu nu am întrebat. Deşi, părea un tip chiar de treabă. Din discuţiile avute cu prietenii mei, la care mai trăgeam şi eu cu urechea din când în când când mă jucam cu paiul în paharul cu suc de portocale, am înţeles că studia în acelaşi loc cu Nicole, mai exact la colegiul naţional George David Birkhoff , tot la profilul de mate-info. Din câte am înţeles, acest liceu numit ’colegiu’ scotea viitor absolvenţi de facultăţi private, matematicieni, fizicieni sau informaticieni. Pe scurt, persoane care nu au o viaţă palpitantă, plină de culori şi de veselie, ci o viaţă trăită după o cortină, o viaţă alb- negru, fără plăceri sau bucurii. Oameni care urmau să stea închişi toată viaţa într-un birou cu sute de hârtii în faţă, sau în faţa unui calculator. Acest gând m-a făcut să mă cutremur.

Privirea îmi căzu brusc pe persoana ce trecea pe trotuar, în spatele gardului viu. O fată, nici prea înaltă, dar nici foarte scundă. Părul şaten natural, tuns bob şi cu breton pe partea dreaptă, iar ochii îi avea căprui- verzui. Purta o pereche de blugi albaştri, strâmţi, un maieu negru, simplu şi în picioare o pereche de shoes bej. Cezara, iubita mea.

Cezara, tocmai a intrat în clasa a noua la acelaşi liceu cu mine. Însă, ea era la profilul de muzică. Adoram să o ascult cum cântă la pian sau la vioară. Câteodată era chiar muza mea. Aveam mai multă inspiraţie când o auzeam cântând. Reuşisem să câştig premiul întâi la un concurs internaţional pentru peisaje în culor de apă, pentru că fusese lângă mine cântând la pian. Însă… nu eram sigur că o iubeam. Când o sărutam, mă simţeam ciudat. Însă, nu se compara cu sentimentul ce îl aveam când o priveam pe Nicole.

Mă ridic rapid de la masă , aproape răsturnându-l pe prietenul meu şi mă duc spre ea cu paşi simpli, uşor apăsaţi. Când şatena mă vede, zâmbeşte uşor şi dulce, iar dinţii ei ca mici perle strălucesc în lumina jucăuşă a soarelui. Ajuns în dreptul ei, o prind de talie şi îmi zdrobesc uşor buzele de ale sale. Un fior dulce, neastâmpărat îmi cuprinse trupul ca un fior din şira spinării. Limba mea se joacă cu a ei sălbatic şi plin de pasiune.

Când ne despărţim, o iau uşor de mână şi mergem la masa noastră. O las pe fată să se aşeze prima, apoi mă pun lângă ea. Mă razăm de spătarul băncii, ducându-mi mâna stângă după umerii fetei, cea dreaptă ţinând paharul cu cola şi lămâie. Gust uşor, iar limba parcă îmi era înţepată de mici ace. Rece şi gustos. Ce altceva mai am nevoie în zilele astea călduroase de vară ? Şatena îşi lasă uşor capul pe umărul meu, luându-mi mâna cu care tocmai lăsasem paharul jos şi începe să se joace cu degetele.

Îi privesc mâna şi văd pe degetul arătător şi inelar două inele. Unul era din argint, ce semăna foarte bine cu o verighetă şi avea model o linie asemenea unei tăieturi cu câte trei stele în fiecare capăt, iar celălalt, era tot ca şi o verighetă, doar că era din pietricele negre ce sclipeau în razele soarelui. Amândouă i le-am dat de când eram împreună. Primul , i l-am dăruit când am făcut o lună de când eram împreună, iar al doilea, i l-am cumpărat de ziua americii, când în oraş s-a făcut o petrecere uriaşă cu concert şi multe magazine deschise în toi de noapte. Mai avea pe mână două brăţări împletite, una roşie cu negru şi alb, primită de la Angela, prietena ei cea mai bună şi încă una ce i-o dăruisem eu acum două săptămâni neagră cu maro, frumos lucrată şi îngrijită.

Îmi arunc privirea spre roşcată, ce stătea pe banca din faţa mea, cu privirea aţintită spre frumoasa mea şatenă. Parcă o săgeta cu privirea, ce ieri era una blândă şi iubitoare, iar acum era rece şi gata să ucidă. Aiden chicoti, şi îmi făcu semn să mă uit la iubita mea care se pare că nu se lăsa mai prejos cu o privire glaciară. Şatena zâmbii uşor, închizând ochii pentru o secundă, apoi se ridică şi plecă la baie. Eu eram complet confuz. Fetele astea, îmi spun în gând, apoi îl privesc pe prietenul ’ femeii fatale’, cum o numea Aiden mai nou pe Nicole – o roşcată cu ochii verzi era una dintre acele ’bombe fatale’ în imaginaţia lui şi a oricărui băiat’ – ce stătea şi doar privea împrejurimile, parcă pierdut în propria lui lume.

Andrew acesta pare un tip interesant, iar numele îmi aduce aminte de prietenul meu din copilărie, Andrew Jonson, care stătea vis-a-vis de casa unde locuisem până la unsprezece ani. Acea casă impunătoare, aflată pe malul drept al Senei, într-un cartier care pot să spun că era şi este unul dintre cele mai frumoase din Paris, aparţinea bunicilor mei din partea tatălui. În ea îmi trăisem primele unsprezece primăveri, jucându-mă cu prietenul meu cel mai bun Andrew şi cu micuţa noastră Amelie.

Ştiam că nu o voi uita niciodată pe acea fiinţă încântătoare. În amintirile mele, ea apărea ca şi o păpuşă din porţelan, cu părul blond – auriu, cu ochi mari, expresivi şi de un albastru intens, sclipitori. Acele două codiţe pe care le avea mereu, ba prinse cu câte o panglică – ce se asorta cu acea rochiţă subţire ce o purta în zilele de vară – sau împletite cu grijă, o făceau să pară jucăria pe care orice copil din Franţa să şi-o dorească.

Speram că şi acum era la fel de descurcăreaţă cum era şi pe atunci, când mereu eu şi prietenul meu lăsam de la noi pentru că o consideram micuţa noastră surioară. Ceva îmi spunea că era la fel de frumoasă, cu acelaşi păr blond ca aurul şi cu aceiaşi ochi mari şi expresivi ce îmi rămăseseră în minte chiar şi până în ziua de azi.

Revenind la normal, o văd pe Nicole privindu-mă insistent, iar pe Andrew aruncându-mi câte o privire scurtă, mutându-şi privirea spre mine, apoi spre roşcată, revenind din nou la mine. Nu ştiam de ce, dar ceva îmi spunea că fata mă place, şi încă ceva din mine îmi spunea şi că eu simţeam ceva pentru ea. Cert e că nu ştiam dacă era o simplă simpatie sau o priveam doar ca pe o soră …


Sper că v-a plăcut şi ţie, sămânţo, la mulţi ani încă o dată şi o petrecere plină de cadouri frumoase şi distracţie plăcută.

[Mad Hatter]

Păi, dragule, simţeai pentru ea ceva puternic. Miru ştie. :]]

***
Bună, bună, bună. Am venit, în sfârşit, să te/vă satisfac cu micuţa mea părere.
Hm, două personaje noi. Cezara pare interesantă, deşi numele ei nu prea îl am la suflet. Nu îmi place, îmi dă o senzaţie ciudată când îl citesc/pronunţ. Andrew îi un tip ok, matematician ? îh ! deşi o fi de treabă, nici de el nu-mi place. Îmi pare plictisitor. o.o'
Mno, Edward...Ed' , cu el nu am nimic. Ca şi până acu, îl ador din toate punctele de vedere + sunt curioasă în legătura cu noua franţuzoaică. Mă rog, vechea. :]]
Oare va apărea şi ea în peisaj ? Dacă da, ce se va întâmpla ?! De abea aştept să aflu ! <3
Descrierea mi-a plăcut, a fost frumuşică, deşi aş fi vrut puuuţin mai mult descrise sentimentele lui Edward în legătură cu totul, nu ştiu. >.>
Dialogu nu a fost - why ? - aşa că nu am ce să spun. Păcat. Am văzut o greşeală de tastare : prin - plin , nu ? ^^
Dar e minoră, aşa că nu e importantă deloc. ;]
Mă roog. :]] Aştept next`ul ! Vero, spor la scris şi happy b-day, gurl! *huuugs*

xoxo