True friend

[Abbeh.]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Helăău lume. Eu cu Sasu_Saku_Night_Rose am decis să scriem un fic. Va fi povestit din punctul de vedere a două fete, cele mai bune prietene. Însă, una dintre fete nu e în totalitate sinceră, dar asta veţi descoperi singuri, dacă veţi dori să citiţi.


Anne’s P.O.V.

Capitolul I

-Deci vi, da?
-Sigur. Voi fi acolo pentru tine.
I-am spus că voi fi acolo pentru ea, dar oare chiar voi fi? Sunt o ipocrită, adică ea mă consideră cea mai bună prietenă a ei şi îmi spune totul, şi eu ce fac?
Eu îi spun şi eu totul, sau...aproape totul... Îi ascund un lucru, şi uneori mă simt vinovată că nu-i spun, însă nu vreau să o pierd. Nu vreau să-i fie milă de mine, eu vreau prietenia nu mila ei. Îmi amintesc şi acum...
Flashback.
-Ştii Maia, ţi-am ascuns asta destul, sper să nu te superi pe mine...
-Deea, ce s-a întâmplat?
-Eu nu am părinţi, îmi pare rău că nu ţi-am spus până acum, dar îmi era teamă că tu...
-Că-mi va fi milă de tine? Nu scump-o. Acum m-ai pierdut şi pe mine.
Apoi a plecat, nepăsându-i de mine şi dânduşi arama pe faţă, arătându-mi că ea nu a fost o adevărată prietenă.
End Flashback.
Acum sunt doar amintiri, pe care eu le-am ascuns într-un mic cufăr aruncat în colţul sufletului meu. Le-am aruncat acolo, pentru că sunt şi acum conştientă că nu aş fi trecut peste. Încă îi simt lipsa Maiei, aş vrea să mai vorbesc cu ea, dar îmi dau seama că astea sunt numai nişte vise, poate amăgiri.
Am încetat să visez, mi se pare o tâmepnie. Când părinţii mei au murit, mi-am dat seama că viaţa este pur şi simplu o luptă în care nu ai voie să fi moale, în care trebuie să lupţi şi prea puţin să-ţi pese de cei din jurul tău. Am ajuns la concluzia pe care am luat-o de mult. Până la urmă viaţa nu este decât un drum spre moarte. Este inevitabil, se termină benzina şi nu avem ce face.
Urăsc viaţa asta, urăsc să mă plâng, şi cred că voi întârzia la servici. Mi-am luat un măr şi am părăsit garsoniera în care locuiesc. Tot drumul am fost gânditoare şi m-am uitat la oamenii care păreau atât de fericiţi. Oare ei chiar au motive să fie fericiţi? Pentru că eu nu am astfel de motive.
Deodată am simţit o lovitură ca lumea, iar rucsacul meu a facut impact cu asfaltul.
-Idiotule, tu nu te uiţi pe unde mergi?
-Imi cer...scuze. A spus el pierdut.
Ce idiot, unii oameni chiar nu se uită pe unde merg, fir-ar ei să fie. Ajunsă la serivici, şefa m-a anunţat că e inventar, şi că nu e neapărată nevoie de mine, aşa că mi-a spus să mă duc să mai învăţ.


Robert’s P.O.V.

Îmi vedeam liniştit de drum, când o voce m-a jignit. Eram foarte hotărât să o insult înapoi pe ostroveanca, dar când am ridicat capul şi am întâlnit acei ochi verzi spre galben, total inumani, tenul său perfect şi părul său negru strălucitor total ireal.
Am rămas uimit şi abia am reuşit să murmur o scuză stupidă, care oricum nu cred că valorează ceva pentru ea.
Îmi continui drumul meu plictisitor şi încerc să îmi i-au gândul de la ea. Nici măcar nu îi ştiu numele, ce Dumnezeu...
Beverly Hills este un oraş uriaş şi cred că am şanse una la un milion s-o revăd pe frumoasa diavoliţă, că nu-i pot spune altfel, având în vedere că vorbeşte aşa.
Când o vezi, te aştepţi să fie un îngeraş, dar când colo, e un mic drăcuşor. Adevărul e că mi-a rămas gândul la ea, ce n-aş da să o mai văd o dată şi să îi spun ceva mai mult decât acea scuză idioată.
Dar unde îmi e capul? Mi-am dat şi singur seama că visele sunt subiecte tabu, sunt pur şi simplu nişte miraje, sau nici nu ştiu sigur cum să mă exprim. Am învăţat doar că dacă visez îmi fac mie mai mult rău. Visez şi apoi sper ca prostu', şi trec zile, săptămâni, luni şi ce-am visat nu s-a întâmplat.
Acum îmi este teamă să visez la ea, îmi e teamă că va fi ca şi până acum. Voi visa la ea şi nu o voi avea niciodată. De fapt nu ştiu nimic despre ea, şi ea la rândul ei va deveni un miraj...
Plus că ea avea problemele ei, nu prea cred că îşi va aminti vreodată de mine, eu sunt doar unul din băieţii ce visează la ea probabil, ea e mai ceva ca Naomi Campbell. Bine, poate am exagerat, dar să zicem că sunt scriitor şi că am folosit o hiperbolă.
Mda, pe cine încerc eu să păcălesc aici? Adevărul e că încă îmi e gândul la ea şi aproape îmi vine să plâng gândindu-mă că nu o voi mai revedea vreodată.
E aiurea, eu nu cred în dragoste la prima vedere, ce pufuleţii mei se întâmplă?

[Zăpă]

Heya(*.*)

Ti-am promis ca trec p`aci si uita-ma. In mare parte nu am ce comenta, insa sunt cateva lucruri pe care sa ti le spun:
1. grabesti actiunea
2. descrierea este cam absenta
3. incearca sa iti imbogatesti vocabularul, pentru a face descrieri cat mai elaborate
4. dialogul cam predomina si este putin cam sec
5.flashback-ul a fost cam scurt
6.incearca sa ne dai mai multe detalii referitor la ceea ce se intampla
7. mica povestire a lui Robert a foat cam plictisitoare si s-a referit numai la Deea.
Cam asta a fost de spus. Sper sa inveti ceva din greselile mentionate de mine si sa devi cat mai buna. Greseli de tastare/exprimare nu am vazut, ceea ce este bine. Astept capitolul doi si sper sa fie mai bun ca acesta. Sincera sa fiu sunt curioasa ce se va mai intampla intre cele doi fete, sau intre Deea si Robert.

Ja ne, dear!>:D<

[Lori.]

Bună!
Primul lucru care m-a deranjat a fost faptul că ai început cu dialog. Fiind primul capitol nu ar fi trebuit sub nici o formă. Puteai să prezinţi povestea, să descrii personaje şi asa mai departe. Aveai destul de multe de descris. Ai spus că acest fic va fi povestit din perspectiva a două fete. Bun. Până acum au fost o fată şi un băiat.
Mi s-a părut cam stupid faptul că Robert (sper că aşa îl cheamă) deja este îndrăgostit de Anne. Adică nu ştiu...s-a ciocnit de ea pe stradă şi deja o iubeşte, deja îi spune "frumoasa diavoliţă". Foarte grăbită acţiunea. Puteai măcar să îi faci să se cunoască altă dată, nu din primul capitol.
Eu am reuşit să îmi fac o părere doar despre Anne. Ai avut acolo un portret fizic, destul de scurt.
Dialogul a fost prea mult pentru primul capitol, şi sec pe alocuri. Mi-a plăcut faptul că scrii cu diacritice.
Mi s-a părut cam jalnic motivul pentru care Maia s-a supărat. Doar pentru că nu i-a spus că nu are părinţi, de parcă ar fi fost aşa uşor să spui asta.
Ideea este foarte originală şi asta îmi place, însă cam atât.
Sper ca următorul capitol scris de tine să fie mai bun!
Nu am criticat autorul, ci fic-ul.
Multă inspiraţie!

[Abbeh.]

Helăău fetelor .
Vă mulţumesc enorm că aţi trecut pe aici. Următorul capitol va fi pus de sisu Deni, însă în legătură cu criticile voastre, să ştiţi că voi încerca să ţin cont de ele pe viitor, însăm l-am scris şi în grabă, taca, taca, deci nu-mi caut scuze. :3
Sper să mai treceţi pe aici, şi să vă placă mai mult pe viitor.
Ja! :3

[Alee]

Sisu, sa vedem cu ce sa incep....
Actiunea e grabita >.<". Ce ti-am zis eu sa mai pui descriere ? :-w. Descrie personajele, viata lor sentimente, etc... am mai zis o data asta.
Dialogul e sec :|. Dezvolta-l ;). Incearca sa nu faci abuz de el si unde poti sa-l inlocuiesti cu naratiunea. Ca tot veni vorba de naratiune... e ok, din punctul meu de vedere :-??
Povestea din perspectiva lui Robert a fost scurta, puteai sa o faci mai lunga ;). In schimb la povestea din perspectiva lui Anne te-ai descurcat mai bine.
Ideea pe care ati abordat-o e frumoasa si stiu de ce sunteti in stare voi doua, deci garantez ca va iesi ceva bun, numai ca aveti nevoie de experienta ;).

Deci in concluzie, sti si tu ca poti mai mult, nu te lasa !
Bafta fetele >:D< Bye bye :*!

[Isa-chan]

Scuzati intarzierea mea dar de abia am terminat cu tezele.Acum am sa va pun capitolul meu.Sper sa va placa.

Andra: Ma plimb neincetat prin camera mea incercand sa-mi caut telefonul mobil.Oare ce am facut el?Cand am venit acasa eram foarte agitata si l-am aruncat la nimereala...Uff,trebuie sa fiu mult mai atenta cu lucrurile mele.Vazand ca nu am cum sa-l gasesc ma duc pe hol de unde ridic receptorul telefonul fix.Auzind soneria las receptorul deschis si fug spre camera mea.Ma uit prin jur si dau la o parte niste haine de unde scot un samsung corby.In sfarsit l-am gasit!Resping apelul si merg inapoi pe hol ,unde inchid si telefonul fix.Ce aiurita sunt...Am uitat sa ma prezint.Ma numesc Andrada,pe scurt Andra.Am 15 ani si dupa cum ati vazut sunt cam dezordonata.Am prea multe activitati pe cap si de aceea nu prea apuc sa fac curatenie la mine in camera ceea ce duce la pierderea diverselor lucruri.Cea mai buna prietena a mea este Deea.Ma inteleg cu ea excelet si nu as vrea sa o pierd niciodata avand in vedere ca suntem ca niste surori.Ea stie totul despre mine iar eu totul despre ei.Sincer as fi ranita daca mi-ar ascunde vreo problema de a ei si eu nu as putea sa o ajut.Pe langa Deea mai am un priten bun.numele lui fiind Andy.Pe el il cunosc din clasa a cincea.Sincer tin foarte mult la el...Poate chiar mai mult decat ca a un prieten...Dar el nu tine astfel la mine si mi-ar fi frica sa-i marturisesc sentimentele mele adevarate fata de el fiindca nu vreau sa ne stricam prietenia.Cam atat despre mine...
Acum stau linistita pe pervazul geamului si privesc afara.Bolta stropita cu cerneala era incalzita de soarele maiastru.Copiii alergau si tipau pe afara distrandu-se de minune.Nici nu era de mirare acest lucru doar este vacanta de vara.Pierzandu-ma in ganduri nu realizez ca telefonul meu suna de nebun prin camera.Ma ridic cu greu si ma indrept pe birou.Raspund parca somnoroasa si la celalat capat ma intampina o voce prietenoasa.
-Ce faci,Andra?Nu mai dai semne de viata?
-Ah, Andy scuze...Dar am uitat ca trebuia sa iesim.
-Nu-i nimic,deja m-am obisnuit cu tine.Haide acum ca eu sunt la tine in fata.
Si imediat imi inchide telefonul in nas.Sar ca arsa si imi caut haine.Din dulap scot o bluza mov cu o curea neagra pe talie si o pereche de blugi albastri ,apoi ma incalt cu o pereche de adidasi negri.Imi pun telefonul in buzunarul de la pantaloni ,imi i-au cheile si ies pe usa.Exact cum a promis el era acolo si cum ma zareste un zambet strengar ii apare in coltul gurii.Ne salutam apoi pornim spre parc unde avea sa ne distram pe cinste.


Andy: Fata asta este fenomen.De ce uita mereu ce imi promite?Mai bine o sun poate ii amintesc si nu mai stau ca nebunul pe aici de unul singur.Zis si facut.O sun si dupa ce isi cere scuze si spune ca vine ii inchid telefonul.In mai putin de zece minute o vad cum iese din scara si ii zambesc ironic.Nu-i mai spun nimic,doar ne salutam apoi pornim spre parc.Drumul a fost destul de tacut ,niciunul nespunand nimic.Cred ca se simtea vinovata.Imediat ce intram in parc o i-au de mana si o duc sa ne luam niste inghetata.Dupa ce degustam vad ca ii mai vine cheful de viata si incepe sa ma ia la misto, intrbandu-ma ce iubite mai am.Sincer nu gasesc rostul acelei intrebari si ii spun privind-o in ochi ca nu am nici una.Aceasta zambeste suaz ,iar eu la randul meu fac la fel.
-Unde este Deea?Azi nu am vazut-o deloc.spun sperand sa deschid un subiect de discutie.
-Mi-a spus ca merge sa se plimba prin oras.Nu stiu dar de la un timp parca e mai retrasa.Intr-o zi a incercat sa-mi marturiseasca ceva dar nu a reusit.Mi-a spus ca este un secret si dupa ce sa balbait putin mi-a spus ironica ca nu ii place nici un bait.Chiar nu o mai inteleg....
Am vrut sa-i spun si eu ceva dar telefonul meu avea alte planuri.Il scot din buzunar si raspund putin nervos.
-Alo!
-Ce faci,prietene? Sunt Robert,tocmai m-am intors in oras.
-Hei, ma bucur sa te aud.Pe unde esti?
-Prin parc ,de ce?
-Coincidenta ca si eu sunt tot acolo.
-Serios?Sa stii ca eu nu te vad!imi spune Robert in bataie de joc.
-Atunci casca bine ochii ca eu te vad.spun apoi ii inchid telefounul.
De abia dupa ce fac acest gest Robert ma vede.Se indreapta spre mine cu pasi grabiti si ma saluta.Eu ii fac cunostiinta cu prietena mea ,iar acesta imi face cu ochiul si spune smecher:
-Dar nu pierzi timpul!Vad ca ai si prietena.
-Nu e ceea ce pare...,se apara Andra.Suntem doar amici.
In timpul acestei discutii minunate dintre cei doi eu imi arunc privirea prin parc unde spre surprinderea mea o vad pe Deea.O trag pe satena de mana si ii spun ca prietena ei este aici.Nici nu am avut timp sa clipesc si deja ea dispare de langa mine.

[sickness]

Buna >:D<
Cea ce ma facut sa citesc fic-ul a fost titlul . Atractiv si scurt . Buna alegere. Ideea e original , mi se pare interesant ca ati scris despre 2 prietene foarte bune ma rog apropae foarte bune ...

First Chapter : In primu capitol actiunea e foarte grabita . Tipa nici bine nu iese din casa si se impiedica de un baiat , baiatul se indragosteste [ in mai putin de 3 sec ] , viseaza la ea [ nici macar nu au avut o discutie aparte ] si doreste sa se intalneasca cu ea si alte chestii . Pe deasupra descrierea , nada . Si chiar daca vroiai ca baiatul sau fata sa simte ceva pentru celalalt , puteai sa fie doar o mica atractie [ si bagai si mai multa descrierea ] . Dialogul e sec si fara rost .

-Că-mi va fi milă de tine? Nu scump-o. Acum m-ai pierdut şi pe mine.

N-are niciun sens :| Si sa inteleg ca tipa ii era prietena ei cea mai buna si cand Deea ia zis ca nu are parintii a parasit-o ? Wtf ? M-a cam lasat in ceata ...
Greselii de tastare nu ai avut . Dar de exprimare ai avut cateva ...
Deci astept al treila capitol .

Second Chapter : In acest capitol a fost ceva mai bine decat in celalalt . Aicea actiunea nu prea a fost grabita [ decat un pic ] , descrierea .. hmm :-? a fost bunicica dar se putea si mai bine de atat . Dialogul e bun [ si putin sec -_-" ]
In rest greselii de exprimare ai avut cateva dar nu si de tastare [ nu m-am uitat ] .

Bafta si spor la treaba ! >:D< :*

P.S : Sper ca nu v-ati suparat . Daca da , dati-mi un PM . :P