Rape me , my friend

[Eric]

Elian - 16 ani .

Semestrul al doilea din primul an de liceu a inceput de doar cateva zile dar sunt deja groaznic de obosit. Bunica imi spune ca ar trebui sa o las mai usor cu invatatul, ca sunt ciudat de cuminte pentru un baiat de varsta mea. Plictisitor si timid, asta sunt eu . Nu am fost intotdeauna asa dar dupa plecarea mamei m-am inchis in mine si asa am ramas. Era cea mai buna prietena a mea pana in ziua in care a hotarat ca amantul pe care il avea la vremea aceea conta mai mult decat familia. Ori poate nu il mai suporta pe tata si scandalul care devenise o rutina ... Am primit batai ingrozitoare pe tot parcursul copilariei si de atunci prefer sa stau departe de orice fiinta umana. Pur si simplu nu ma simt in largul meu in apropierea altor persoane, orice fel de contact fizic ma inspaimanta si nu numai. Dar ma straduiesc sa nu o arat, sa imi controlez temerile si sa pastrez doar pentru mine sechelele trecutului. Sunt bine ...

1. Excuse me for being retarded

Dimineata ploioasa. Ma simt ca ultimul idiot, mi-am uitat din nou umbrela si am si intarziat la prima ora. Ma grabesc spre liceu cu capul plecat si mainile in buzunare. Picaturi reci mi se preling pe spinare si ma cutremur usor in graba mea, imi scutur parul blond incerc sa mi-l dau din ochi. Ajung la poarta liceului, portarul pufneste evident amuzat de aparitia mea de caine ud si isi da ochii peste cap. Zambesc jenat si intru in scoala infrigurat, cautand telefonul pentu a vedea cate minute au mai ramas din ora, daca mai merita sa ma duc. Aud un hohot de ras batjocoritor si nu mai am timp sa imi dau seama ce se intampla sa ma impiedic de ceva si ma imprastii pe jos , injurand . Ma uit in sus si imi inghit restul cuvintelor. Un adolescent brunet, cu ochi de un albastru fluid si intens, taios ma priveste de la biroul elevului de serviciu. Are buze pline, frumoase, si o taietura ii imparte buza inferioara in dou , incitandu-mi imaginatia.Sta cu piciorele pe birou si are un ranjet de milioane, rapitor si cumva dispretuitor, de parca intreaga lume ar fi in buzunarele blugilor lui gri pertrol, mulati pe picioarele bine facute.Parul brunet, perfect drept ii ajunge pana la umeri si ii intra in ochi, asa ca si-l aseaza relaxat cu o mana si imi vorbeste :
- Ce-i cu tine , pustiule ? Asa de mult iti place podeaua ?
Ma incrunt si imi dau seama ca ar trebui sa ma ridic. Are o voce atat de placuta, usor ragusita dar savuroasa, ma rog sa nu ma fi inrosit dar imi simt fata arzand .
- Tu mi-ai pus piedica ? il intreb, ignorand intrebarea precedenta si fixandu-mi cu privirea conversii ca sa nu trebuiasa sa il privesc .
- Nu , ti-ai pus singur .
- In fine ...
Ma intorc si plec, prefer sa ma retrag decat sa fiu umilit si mai mult. Nu ma pot concentra tot restul zilei, scena de dimineata mi se deruleaza in minte iar si iar , ma inrosesc de mai multe ori si incerc in zadar sa imi iau gandul .Spre sfarsitul zilei realizez ca nu imi gasesc telefonul mobil . Probabil mi-a zburat din mana cand am cazut . Poate e la brunetul care mi-a pus piedica dar... asta ar insemna sa il infrunt din nou si numai gandul ca o sa-l revad, ca o sa rada de mine iarasi , ma sperie si stomacul mi se strange intr-un spasm de o emotie revoltatoare .

[Eric]

Elian -

Ma uit emotionat dupa brunetul de dimineata dar nu mai e nici urma de el. Pentru o clipa, respir usurat, apoi vad biletul mazgalit si curiozitatea ma face sa-l citesc .
" Porcaria de telefon e la mine . Daca il mai vrei inapoi - nu ca ar fi cine stie ce - imi poti face o vizita . " urmat de o adresa si ceva ce ar trebui sa fie o fata zambitoare .
Ies in strada si recitesc biletul. Locuieste destul de departe si numele cartierului ma face sa ma simt si mai neinsemnat, fiind cel mai bun din oras, rezidential as spune. Putin mai tarziu, sun la usa unei vile impunatoare, privind agitat in jur. Daca raspunde un necunoscut ce-o sa spun ? Parintii lui ? Cine sunt, ce le spun ? Ce vreau, ce caut aici ? Telefonul ... Aud pe cineva sarind pe scari si apoi isi face aparitia in prag, ranjind .
-Oh,impiedicatul! Ce prezenta placuta.Intra,te rog.
-Buna ...
-Alex .
-Buna, Alex, raspund cu o voce gatuita .
Simt ca mi se face rau si ma chinui sa-mi amintesc cum am ajuns in situatia asta. Vorbeste mult si repede, nu retin decat ca ii pare rau daca a fost marlan cu mine dimineata , ca se mai intampla sa fie asa cu bobocii si ca se bucura ca i-am gasit usor locuinta.Mai spune ceva despre spiritul de orientare dar nu stiu de ce, nu sunt in stare sa ma concentrez .

Lex - 17

Am stiut ca trebuie sa il am din prima clipa in care l-am vazut, firav si blond, aparent inocent si nesigur . Ma urmeaza ca un catelus pana in sufragerie, cu ochii mari inspectand fiecare amanunt al casei .Rad si se uita confuz spre mine iar eu ii fac cu ochiul.Asa cum ma asteptam, roseste si isi retrage privirea . Intreaba de telefon, ii spun sa mai astepte si ma apropii de el incet, se da un pas inapoi si se loveste de canapea, cu o mana ii prind mainile la spate iar cu cealalta il trag de par. Isi lasa capul pe spate, icneste si ma intreaba tremurat ce vreau . Il sarut apasat, sugandu-i buza de jos si imi introduc limba in gura lui, impiedicand un tipat de copil speriat. Incep sa-i ling si sa-i sarut gatul , geme usor, il musc si tipa sa-i dau drumul, ii dau drumul la maini, si le infinge in parul meu fara sa stie nici el ce incearca sa faca.
- Asta este un mod de a ma respinge , copil ?
- Lasa-ma,lasa-ma! tipa .
- Ti-am dat drumul de mult , istericule , ii spun razand .
Isi lasa mainile pe langa corp si ma priveste perplex, confuz. Ma asteptam sa fie ceva mai furios, dar adevarul e ca nu-l vad in stare . Priveste in gol un minut dupa care isi gaseste cuvintele .
- Uite , nu stiu ce ai cu mine si ce vrei dar eu am venit aici doar ca sa-mi recuperez telefonul si ... daca nu ai de gand sa mi-l dai eu ...
- Ce o sa faci ? il intreb apucandu-l de cureaua de la pantaloni .
- O sa plec imediat .
- Pleci , spui ?
Il trag cu o miscare aproape violenta spre mine, ii musc buzele si imi bag mana pe sub hanoracul lui, zgariindu-i pieptul catifela. Il trantesc pe podea , pentru a doua oara pe ziua de azi , si ma urc peste el. Urla sa-l las in pace, lacrimi ii inunda ochii si ii umezesc buzele, ii spun sa se calmeze ca nu pateste nimic si ca isi face mai mult rau daca se impotriveste. Impotrivirea e un non sens, si in privirile lui ceva imi spune ca-si doreste acelasi lucru. Ii smulg hanoracul si tricoul, incep sa ii ling sfarcurile cu miscari circulare ale limbii iar el tremura incontrolabil si ma trage de par . Duc o mana intre picioarele lui si ii simt organul intarit , il masez usor , respira sacadat,imi da drumul la par , ii ling abdomenul si cobor din ce in ce mai jos, desfac cureaua si ii trag pantalonii cu tot cu boxeri in jos , se incordeaza, i-l iau in mana si incep sa-l frec rapid, apoi il ling de sus pana jos, ii sug capul si aproape tipa de placere, suntele pe care le scoate ma excita ingrozitor.Nu mai dureaza mult si ejaculeaza cu un ultim geamat puternic iar eu zambesc satisfacut .

[Addeh]

Wow, deci am aterizat exact la timp. Off, si de ce a trebuit sa te opresti? :o3 Oricum, sunt sigura ca vei aduce continuare curand, atat la propriu cat si la figurat. :> Faza cu telefonul pierdut mi s-a parut copilararos, dar poate ca asta face ficul mai interesant.
Am observat cateva greseli de exprimare, minore. Incearca sa folosesti mai multa descriere, si la dialog, bineinteles - pentru a parea mai "plin" sa spun...:-?
Mie imi place. Adu`ne capitolul. Bye bye

[DeDal N.]

Whiiii, dar ce repede s-a terminat :))
Ca un fan-girl care sunt, as vrea ceva mai multa descriere. Dar totusi, sa incepem cu ce trebuie.
Capitolele astea sunt foarte scurte. Ai putina descriere, dialog sec si ceva naratiune. Ai probleme destul de mari cu semnele de punctuatie, ba le pui, ba nu le pui, ba le pui aiurea cand le pui. Nu lasa space inainte de semnele de punctuatie, lasa dupa, e destul si asa.
Acel 'biletel' primit puteai sa il scrii cu italic, ar fi aratat ceva mai bine. La ultima parte povesteai ca un robot. Ceva de genul: 'Il iau, il trantesc, ma sui pe el, ii bag mana, ii fac aia si aia.' Hai sa fim seriosi. Puteai sa descrii macar cat de cat cum se simteau ambii, ce simteau, expresia fetei, ceva mai mult din limbajul corpului, asta e foarte important la un asa fic.

- Asta este un mod de a ma respinge , copil ?

Asta ce a vrut sa insemne? Copil? Sa fiu sincera, aproape ca nu am inteles nimic, nici nu am clipit cand am citit acea scena wannabe erotica. Nu a simtit durere, placere, chin, nimic pe langa cateva gemete si tipete minore? D'oh.
Asta am avut de comentat la acest fic.

[Eric]

@ Aisu , MusicxD : Multumesc mult pentru incurajari si sper sa va placa si urmatoarele episoade . O sa ma straduiesc sa fie din ce in ce mai bune .
@ DeDal N. : Pe parcurs o sa fie dialog mai complex si descrieri ceva mai detaliate , la inceput am preferat sa fie altfel . Mna , asa sunt eu .
Iar la faza cu copilul ... Elian este mai mic,are imaginea de pusti blond, firav si inocent asa ca Lex il alinta ( daca pot spune asa ) " copil " .O sa se mai schimbe lucruri de-a lungul ficului , daca te gandesti sa revii cu alte comentarii , sunt binevenite ;]


Capitolul 3 .
Elian -

Raman intins pe podea, cu trupul dezgolit si incercand sa respir cat de cat normal . Dar nu pot . Nu pot sa ma calmez si sa inteleg ce se intampla .Nu pot gandi la nimic care sa ajute . Brusc , imi amintesc de momentele in care ma supuneam tatalui meu , strangeam din ochi si dinti si asteptam pana cand inceta sa ma mai loveasca . Eram paralizat , coplesit de sentimentul de inferioritate si de groaza .

Simt cum mainile brunetului imi mangaie coapsele , buzele lui imi strabat din nou corpul bucatica cu bucatica si ma musca usor , cat sa ma infior . Se lipseste cu corpul de spatele meu si ii simt " jucaria" cum se impinge in mine .
- Lex , te rog , nu ...
-Calmeaza-te , pustiule , nu o sa mori. Nu esti nici primul si nici ultimul care trece prin asta .
Imi doresc sa pot suporta momentul cu demnitate ( atata cat as mai putea avea in situatia in care ma aflu ) dar cuvintele lui ma tulbura atat de rau ca nu ma pot abtine si scancesc patetic , ochii mi se umezesc din nou si ii strang cu putere pentru a-mi opri lacrimile.
Imi ridica un picior iar eu eliberez un urlet animalic in momentul in care ma patrunde . O durere atroce imi sfasie tot trupul , respiratia mi se taie si imi musc buzele pana la sange . Am impresia ca se rupe totul in mine , se misca din ce in ce mai repede si sunt convins ca nu ma voi mai trezi din asta , e o tortura care se intensifica la fiecare secunda .
Pe neasteptate , ritmul devine mai lent si apoi se opreste , isi infinge dintii in umarul meu si termina .
Lex se uita la mine cu o privire pe care nu o inteleg , vad in ochii lui urme de disperare si apoi il aud izbucnind intr-un hohot amar de plans dar nu sunt in stare sa ma intorc pentru a vedea ce s-a intamplat . Ma simt distrus , epuizat si lipsit de viata , cu cateva minute in urma tot ce imi doream era sa mor , sa se termine odata dar acum ... acum nu-mi doresc decat sa inchid ochii si sa nu mai fie nimic pe lume . Sa nu-mi mai simt trupul sfasiat de durere , sa nu mai aud plansul infundat al celui care
mi-a rapit si ultima urma de inocenta . Vreau doar sa se termine totul . Inchid ochii si ceata lacrimilor se confunda cu cea a somnului .

[Yaku-chin]

Chiar daca a fost actiunea putin grabita , mie chiar mi-a placut. Adica era chiar fain sa citesc totul si sa vad ce se intampla, desi unele detalii poate nu ar trebuii ignorate si nah,ar infrumuseta mai mult textul.
Ai un stil interesant si sunt curioasa cum va continua povestea ta. M-a surprins reactia lui Alex, cum sa inceapa sa planga?el? E ciudat...si interesant.
Asa ca sper sa scrii curand ca sa pot afla;))
Succes la scris si bye bye!!!^_^

[Beatrix LaVey]

Nu mai lasa spatiu inainte de un semn de punctuatie!

E cam grabita actiunea pe aici... :-? Prea ai intrat brusc in treaba. Desigur, nu ca ar fi o problema =p~ nu pt mine @-) Precizam si eu :-? :))
Cam banal '' ii dau drumul, ma ia, ma pune '' bla bla.

Cu toate astea, povestea e incredibil de interesanta si incitanta. Imi place personalitatea lui Elian, e asa simpatic si a trecut prin destul de multe :o3
Sunt curioasa de ce a inceput Alex sa planga :-?
Ce chestie... :-?
Bun, iti sugerez inca o data sa renunti la spatiul dinainte de semne, fiindca e gresit ;)
In resut totul e pus la punct, mai putin cateva virgule pe care n-am chef sa le corectez :">
E de apreciat ca e scris corect gramatical totul, plus ca e dragut rau ceea ce se intamplaaa! :X
Buuun, te implor, nu ne lasa sa asteptam :o3
Spor la scris!

[Addeh]

Eh, trec si eu pe aici. Cam tarziu, ce-i drept. :-S
Buuun, vad ca incerci sa indrepti greselile, ceea ce este bine, tii cont de sfaturile noastre. Asa cum a spus si gabytsswh, lasa spatiu dupa semnele de punctuatie, nu dupa. Iti garantez ca va fi mai reusit.
Asa cum credeam, ai continuat scena incitanta>:) Saracul Elian, eu sper sa fie bine. Acum chiar ca va fi o problema mare. Adica, sunt curioasa cum va reactiona Alex.:-?
Anway, astept urmatorul capitol. Te pup si-ti urez spor la scris si la imaginatie, desigur>:D<

[Eric]

Multumesc tuturor pentru sfaturi si observatii, desigur si pentru ca imi cititi ficul :zuppy02:

Capitolul 4.

Cine esti tu sa iei tot ce e mai bun din oameni ? Cu ce drept iti infingi coltii mereu si mereu in sufletele astea deja chinuite ? Cum poate sa-ti faca placere asa ceva, cum ?! Acum ca ti-ai linistit animalul pe care il ascunzi inauntrul tau, ramai un simplu om nenorocit iar sentimentul de vina rabufneste din tine mult mai intens .

Lex -

Imi trag blugii pe mine si ma ghemuiesc pe canapea, imbratisand o perna. Nu mai am lacrimi, si oricum simt ca nu merit sa plang dupa tot ce am facut. Il privesc pe Elian agonizand pe podea si ma rog sa isi revina, nu imi dau seama daca a lesinat sau pur si simplu doarme. Mi-e frica. Mi-e frica de ce i-am facut lui, de ce ar putea pati, de mine. Cum era el ? Un simplu copil confuz, intins pe spate si fara alternative. Stiam ca nu e in stare de nimic si am profitat de asta, iubesc sa pot domina. Avea atatea intrebari disperate pe buzele acum distruse, dar nu m-au interesat raspunsurile pe care ar fi trebuit sa le dau. L-am tras in viata mea, furtunos si nimicitor inainte sa se poate macar dezmetici, l-am fortat si folosit.

Atat nefericirea, cat si lipsurile mele nu vin din lucrurile pe care nu le am, nu din cele materiale cel putin. Am tot ce si-ar putea dori un adolescent de varsta mea, destui bani cat sa ma ingrop in ei si orice moft mi l-as putea implini destul de usor. Cu toate acestea imi lipseste o familie adevarata, obisnuita. Cand mi-am vazut ultima oara parintii ? Ma incrunt in zadar fiindca nu-mi pot aminti . Imi lipsesc oamenii in viata mea desi am o multime de amici la fel de " smecheri " ca si mine care sa-mi tina companie peste tot. Nimic din ceea ce pot obtine nu ma face fericit. Repet acelasi greseli, imi dau impresia ca imi permit totul, indarjindu-ma sa nu ma inlatur de la nici un fel de actiune, atunci cand o dorinta apare.

Elian ofteaza in somnul lui, ma ridic, ma asez pe vine langa el si ii dau cateva suvite umede si blonde de pe frunte. Ii asez cu meticulozitate parul fin si transpirat si imi trec degetele peste buzele muscate. Golul din stomac devine si mai dureros cand ii privesc chipul de inger chinuit si mainile cu degete subtiri si lungi stranse in pumni.

Imi caut tigarile si le fumez exact acolo, pe podea, una dupa alta si fara sa ma mai gandesc la nimic. Seara se lasa iar prin draperiile imense si negre se strecoara totusi lumina rosiatica a apusului si se scurge pana la noi. Un dor nemasurat ma cuprinde si urc la etaj, intru in dormitorul parintilor mei. Ma opresc in prag pentru a trage in piept aerul ce inca mai miroase a lavanda si tutun, privesc fotografiile in rame aurii de la oglinda dar evit sa ma privesc pe mine in ea. Patul matrimonial cu asternuturi de un rosu inchis, sangeriu, imi aminteste de noptile din copilarie cand alergam in bratele lor, crezand ca acolo ma voi putea ascunde de toate rautatile inchipuite pentru tot restul vietii mele. Nu a fost asa. Pe noptiera tatei pot gasi un teanc de carti ciudate invelite in piele neagra. Ma intind pe partea dreapta, cea a mamei, ii aprind veioza iar o lumina trandafirie ma bucura si ma linisteste. Imi imaginez ca ma voi trezi dimineata iar ea ma va astepta surazand in bucatarie, inconjurata de briose si clatite, de ciocolata calda si turta dulce, ma va imbratisa cu dragoste iar eu ma voi stramba si voi pufni ca alta data .

Timpul trece, e in firea lui sa schimbe totul dar nu vreau sa ma gandesc acum la adolescentul ingrozitor care am ajuns. Prefer sa inchid ochii si sa-mi imaginez ca totul este inca bine.

A doua zi nu il mai gasesc pe Elian, probabil a plecat de mult. Ma trece un fior la gandul ca va trebui sa il intalnesc la scoala si merg sa ma pregatesc.

[Addeh]

Buna^^
Chiar n-am mai vazut greseli, felicitari>:D<
Revenind la fic... Elian a plecat? Deja? Oh, ce rau imi pare. Chiar ca este trist si suparat, normal. De fapt, cine ar mai fi stat alaturi de Lex? :|
Totusi, am ramas surprinsa sa vad ca Alex plange. Nu ma asteptam. Regreta, cumva? :>
Well, congrats` for this chapter. C`mon, bring us the next:*:*