Hello.
Se pare că am reuşit să vin cu nextu ( un mic cadou) pentru toţi cei care citesc. Vă mulţumim pentru comentarii şi sper să vă placă. Enjoy.
Capitolul 4. Eşec vs. Întâlnire
Am auzit sunetul strident al ceasului ce anunţa că la ora asta ar fi trebuit să mă trezesc, dar eram trează de mult, aşa că l-am oprit. Era ciudat, adică de obicei la această oră matinală aş fi dormit, iar probabil ceasul ar fi ajuns să zacă aruncat pe undeva prin curte. Dar nu acum, nu de data asta. Eram atât de fericită în legătură cu începerea noului an, încât nici nu cred că am dormit mai mult de două ore. Îmi făcusem deja toaleta de dimineaţă, nu îmi mai rămânea decât să îmbrac. Desigur că ţinuta fusese aleasă cu grijă , de fapt această ţinută fusese făcută la comandă de un prieten de-al meu care era cunoscut pentru ţinutele exclusiviste. Astfel că pentru ,,marea mea zi’’ m-am ales cu o rochie din dantelă crem, fără bretele care avea in dreptul taliei o fundă neagră, iar la acesta veneau asortaţi o pereche de pantofi cu toc Christian Louboutin, decupaţi îmbrăcaţi în dantelă. Imediat după ce m-am îmbrăcat, mi-am aranjat părul negru, pe care l-am lăsat liber încreţindu-l uşor la vârfuri. Şi ca totul să fie complet m-am machiat nu foarte strident, doar de efect. Şi eram gata mi-am luat o geantă de asemenea care se asorta cu ţinuta, telefonul, cheile şi am plecat. Trebuia ca Louis să vină şi să mă ia, de fapt el şi gaşca de baieţi. Când am coborât l-am văzut pe brunet, se pare că mă aştepta lângă limuzină. Da poate dădeam dovadă de snobism, dar dacă asta însemna să îmi zdrobesc sora merita din plin. L-am salutat pe băiat în timp ce acesta mă privea măsurându-mă din cap până în picioare, după care fluieră scurt, tipic lui. Am urcat amândoi în maşină, spunându-i şoferului că suntem gata de plecare. Pe drum ni s-au alăturat şi restul găştii. Curând am ajuns la liceu unde am văzut elevii din curte cum şi-au îndreptat privirile spre limuzină, iar mai târziu când am coborât împreună cu Louis şi ceilalţi băieţi, care arătau al naibii de bine, i-am văzut pe elevii de-a noua formând un culoar de parcă eram cine ştie ce vedete, dar totuşi nu pot nega că nu mă simţeam bine.
- Unu pentru mine, zero pentru Phobe, i-am spus brunetului după care l-am apucat de mană. Acesta doar a zâmbit. Mergeam nepăsătoare, privindu-i cu o oarecare superioritate pentru cei din jur, dar făceam asta doar cu scopul de a o enerva pe Sisi care încercase în nenumărate ori să ajungă la Louis. Desigur acesta o respinse, dar ea era mai insistentă decât o lipitoare, iar din cauza asta ajungeam să îl tachinez uneori, şi cu toate aste îl iubeam într-un mod prietenesc şi eram recunoscătoare pentru tot ce făcuse pentru mine deşi nu îi spusesem asta niciodată, nu o făcusem pentru că el ştia asta deja.
Am mers împreună în clasă şi i-am salutat pe colegii, cu care mă înţelegeam bine în general, deşi eram conştientă că nu sunt decât pe interes.
- Hey mergi afară? Mă întrebă bunul meu prieten, după care mă trase uşor de mână. De asemenea un alt lucru care se ştia despre mine, era faptul că stau mai mult cu băieţii cu toate că nu arătam ca o bătăuşa, dar nu mă deranjau aceste zvonuri mai ales că aproape nici o fată nu avea acest privilegiu.
Am stat aşa cam o jumătate de oră, în timp ce ei vorbeau povestind tot ce făcuseră în vacanţă şi bineînţeles complimentându-mă. Era chiar plăcut.
- Băieţi eu mă duc în clasă, mai vorbesc una-alta cu fetele.
- Bine, mi-au răspuns la unison după care şi-au văzut mai departe de mica discuţie.
Pe hol m-am întâlnit cu nesuferitul de iubit, al nesuferitei de sormea, se pare că în cazul lor se aplică proverbul ,, Cine se aseamănă se adună’’, şi încă cum. L-am privit câteva secunde după care am trecut nepăsătoare pe lângă el ca de fiecare dată, deşi trebuia să recunosc să arăta destul de bine, şaten, ochi ciocolatii, bine făcut şi cu un tatuaj drăguţ pe gât, nu m-a interesat niciodată, era prea ,, plin de el’’ pentru mine, dar se pare că eu nu îi eram chiar atât de indiferentă, adică în afară de ura caracteristică pe care o simţeam unul pentru celălalt, mai era ceva îmi dădusem seama acum trei ani înainte să fie cu sormea.
Şi cum mă gândeam eu la toată faza cu Mark nici nu am realizat când am ajuns în clasă, unde am văzut-o pe idioata de Sisi stând în banca mea şi sărutându-se cu un tip. Cât tupeu.
- Pleacă! I-am ordonat tipului care imediat cum m-a văzut a plecat.
- Ce dracu crezi că faci, în cazul în care nu ai observat, eram destul de ocupată.
- Îmi pare rău că te-am întrerupt din acest număr atât de dezgustător, în altă parte.
- Uite cine a venit miss ratare, unde ţi-ai lăsat căţelul? Îmi spus la rândul ei sfidându-mă cu privirea.
- Tu eşti proastă, asta e banca mea. Spun nervoasă, privind-o de Phobe.
- Şi crezi că mă interesează, cine crezi că eşti tu. Ştii că nu îmi pasă, pentru mine şi pentru Phobe nu eşti decât o ratată. Continuă aceasta, da păi nici nu se putea altfel, doar trebuia ea să o facă pe victima, iar eu să par din nou o nebună scăpată dintr-un sanatoriu, adică să nu se înţeleagă greşit adică îmi urăsc sora la fel de mult ca pe această paraşută prefăcută. Dar chiar şi aşa nu o să îi spun nimic pentru că nu mă va crede în primul şi apoi merită tot ce va primi pentru că are aşa o prietenă.
- Cum îţi permiţi să o faci şi să o vorbeşti de rău pe propria ta soră, ar trebui să îţi fie ruşine, continuă blonda după care în secunda următoare încercă să mă lovească, clar fata asta voia să fie bătută şi mu ştia cum să facă asta mai repede. Si se pare că singura idee care îi venise geniului era să mă lovească pe mine, însă când palma ei era pe cale să facă contact cu obrazul meu, Louis interveni oprind-o.
- O singură dată, dacă mai îndrăzneşti să ridici mâna la Aby, o să o încurci rău de tot, consideră-te avertizată, şi zicând asta mă apucă de mână îndemnându-mă să îl urmez. Mă cunoştea atât de bine, pentru că ştia că dacă mai stăteam mult aş fi luato la bătaie. Pentru asta ar fi trebuit ca ,, blonda oxigenată’’ să îi fie recunoscătoare.
- De ce nu mai lăsat să o pocnesc? Doar ai văzut ce mi-a făcut, am strigat la el după care am început să îl lovesc cu pumnii în piept. Eram nervoasa, de fapt eram mai mult de atât eram furioasă.
- Aby, Aby calmează-te. Ia gândeşte-te puţin ce s-ar fi întâmplat dacă te-aş fi lăsat, te-ai fi luat la bătaie şi nu ai fi rezolvat nimic, aşa nu le-ai oferit nici un fel de satisfacţie, îmi spuse brunetul strângându-mă şi mai tare în braţe în timp ce mă mângâia pe cap.
- Şi fugind nu le-am oferit o satisfacţie şi mai mare? L-am întrebat începând să plâng, în timp ce mi-am lăsat faţa să cadă pe pieptul lui în timp ce îi ţineam strâns tricoul. Dintre toţi, el mă văzuse plângând, el îmi ştia fiecare ieşire, fiecare reacţie, dar nu îmi reproşase niciodată nimic ci doar stătuse alături de mine şi mă sprijinise. Şi am continuat să plâng. În acest moment îmi venea să strig, să ţip, să urlu şi să lovesc prima persoană care îmi ieşea în cale, desigur Louis era aici având grijă să nu se întâmple asta.
Nici nu ştiu cât timp trecuse, dar eram conştientă de un lucru, brunetul nu îmi dăduse drumul nici o secundă din braţele sale protectoare, şoptindu-mi diferite vorbe de încurajare reuşind să mă scoată oarecum din acea stare. Aşa că imediat după ce am reuşit să îmi opresc lacrimile am mers la baie mi-am dat cu puţină apă pe faţă şi am plecat împreună spre sala de clasă.
Eram conştientă că întârziasem, dar chiar nu îmi păsa absolut deloc de asta în aceste momente. Ajungând am bătut uşor, după care fără să mai aşteptăm nici un răspuns am intrat ceea ce ia făcut pe cei prezenţii să se întoarcă şi să ne privească, în timp ce îşi dădeau coate şi chicoteau. Uram acele privirii iscoditoare, uram să fiu privită cu superioritate.
- Domnişoară Jonshon şi dumneavoastră domnule Owens sunteţi conştienţi de faptul că aţi întârziat la ora mea, aşa că dacă o singură dată se mai întâmplă veţi suporta consecinţele, deocamdată mergeţi la locurile voastre. Ne spuse profesorul de literatură.
- Pentru prima dată vii şi tu la timp la şcoală şi tot reuşeşti să întârzii, spuse blonda privindu-mă şi zâmbindu-mi. Al dracu de blondă, îţi dau eu ţie întârziere cu vârf şi îndesat de nu o să poţi duce. Las’ că vezi tu sclifosito.
- Ăsta, da record negativ, am auzito şi pe Phobe comentând, după care toate clasa a început să râdă, nici nu se putea mai bine. Restul orei am încercat cât de cât să fiu atentă şi cel mai important să fiu calmă, acum eram precum un vulcan gata să erupă, aşa că imediat cum proful a plecat am ieşit val vârtej şi m-am dus la baie chiar aveam nevoie să mă liniştesc. Dar se pare că blonda oxigenată avea ceva cu mine şi tot continua să mă enerveze.
- Uite ce e blondo, ţi-am suportat destul jignirile, dar se pare că tot continui să îţi faci de cap, am rosti furioasă după care m-am repezit în părul ei. Gata clacasem, chiar am clacat.
- Au dă-mi drumul, mă doare, începu să se vaite, aşa că am început să o trag şi mai tare de păr, asta însemna durere.
- Ascultă aici idioato, tu să o laşi în pace pe prietena mea, se băgă şi idioata de sormea, după care m-am trezit cu o palmă. Asta chiar m-a enervat şi dacă nu aş fi avut mâinile încurcate în părul blondei aş fi luato la palme.
- Pe cine faci tu idioată? Dispari de-a ici cu tot cu mimoza ta, dacă nu vrei să ajungă într-un spital. Marş! I-am spus şi mai furioasă.
- Domnişoară Jonshon, detenţie acum. Am auzit o voce venind din spatele meu, o voce atât de cunoscută. Se pare că era domnul director Singha sau mai pe scurt pe domul T. prescurtare de la tiran, porecla pe care i-o dădusem deoarece mă pedepsise.
- Serios, păi dacă tot o să mă duc la detenţie ar trebui să am o satisfacţie mult mai mare şi zicând asta, şi zicând asta m-am repezit din nou asupra mimozei dându-i palme peste faţa. Asta e pentru că mai jignit, pentru că am plâns, pentru că mă enervezi şi sper să te duci dracu ziceam în gând,
- Domnişoară Jonshon, suspendată şi acum te rog să mă însoţeşti în birou, şi zicând asta domnul T. plecă, având grijă ca eu să îl urmez, trăgându-mă într-un mod destul de brutal de braţ. Deja începuse să îmi ţină predica, pe care o ştiam pe de rost, oricât încercasem să fiu o elevă model dintr-un motiv sau altul ajungeam la direcţiune, ceva tipic mie. Şi a continuat aşa în faţa cancelariei, a secretariatului şi în cele din urmă la el în birou, fără să îi pese că mai era o persoană acolo.
- Domnişoară, ştii că te-am iertat de mai multe ori, dar de data asta pedeapsa este pedeapsă şi nu pot face nimic să te scap. Continuă domnul T precum o moară stricată.
- Domnule director, trebuie să faceţi ceva, nu îmi pasă ce sau cum doar faceţi. Am strigat la el bătând impacientată din picior. Chiar nu îmi păsa că aveam aceste ieşiri faţă de el era obişnuit cu asta.
- Îmi pare rău, dar pedeapsa se pedeapsă clar! Poţi pleca.
- Scuzaţi-mă că intervin, dar sunt sigur că această pedeapsă poate fi ştearsă. Spuse un tip cam de aceeaşi vârstă cu mine, puţin mai înalt, binefăcut absolut superb. Ochii verzi, roşcat purta un costum negru, o cămaşă albă şi o cravată de aceeaşi culoare ca şi costumul. Oare cine era, nu îl mai văzusem în liceu şi sunt destul de sigură că aş fi văzut un asemenea tip.
- Desigur, desigur domnule. L-am auzit pe domnul T. zicând, clar tipul asta avea ceva influenţă, nici măcar eu nu reuşisem să îl fac să renunţe atât de repede.
- Mulţumesc, am murmurat încet în timp ce tipul îmi sărută într-un mod galant mână, lucru care m-a făcut să roşesc.
- Acum că totul s-a rezolvat trebuie să găsesc pe cineva care să îţi prezinte şcoala, spuse acesta în timp ce se învârtea prin birou.
- Ar putea să mi-o prezinte ea. Ce zici frumoaso, ai vrea? Şi dacă tu nu mă vrei eu te vreau. Spuse tipul al cărui nume nu îl ştiam , dar care arăta absolut superb şi care reuşise de două ori să mă facă să roşesc. Poate până la urmă ziua de astăzi nu avea să fie aşa de rea.