The way to love [ yaoi ]

[Nya.]

Aşa... În primul rând, cum ţi`am mai zis, este foarte ciudat că un băiat scrie yaoi. Oricum, mi se pare ciudat şi că scrii aşa bine. Unele părţi mă plictisesc, dar nu e mare chestie. Descrierea este foarte dezvoltată şi văd că te axezi mai mult pe ea. Naraţiunea este bună, nu grăbeşti acţiunea. Nu abuzezi de dialog, ceea ce e bine, iar unde îl foloseşti nu este sec.
Unele părţi sunt foarte sweet. Ideea este bună, deşi nu prea ştiu cât de originală este, căci nu citesc yaoi prea des. O să fie şi hentai, nu? : - "
Well, nu prea ştiu ce aş mai putea zice. Aştept next`ul cât de repede se poate. Ja`. :]

[Me�al.]

Am revenit cu nextu' care sper să vă placă căci conţine mai multă... stai! Stric surpiza, deci voi tăcea :D Well, merci pentru commenturi şi mă bucur că vă place ficul meu. Enjoy the next chap! ^^

Capitolul III

Sărutul continuă apăsat. Îşi introduce limba în gura mea, producându-mi fiori pe şirea spinării. Acest lucru cred că îi place pentru că, atunci când rupe sărutul, zâmbeşte. Nu îmi lasă timp pentru ca să reacţionez căci îmi prinde tricoul negru cu mâinile şi îl scoate, aruncându-l pe podea. Când mă văd parţia gol, încep să tremur şi mai tare. Pur şi simplu, corpul îmi tremura. Începe să îmi sărute pieptul, apoi coborând spre abdomen. Cu limba, trage linii umede pe abdomenul meu, făcându-mă să tremur. Deşi îmi este extrem de frică, nu pot întrerupe acest moment. Îmi place mult prea mult. Toate emoţiile posibile îmi sunt amestecate, nu mai ştiu ce simt în acest moment. Doar o plăcere imensă. Hakuru mă îmbracă în săruturi atât de dulci, calde, plăcute. Nu se poate stăpâni căci îşi strecoară încet mâna în pantalonii mei, masându-mi zona intimă. În acel moment, îmi arcuiesc spatele şi scot un icnet încet. Mişcările lui devin mai rapide cu fiecare mişcare şi mă excită şi mai mult. Într-un final, nu mai rezistă. Îmi deschide pantalonii şi dintr-o mişcare îmi scoate blugii şi boxerii. După ce mă văd gol în faţa lui, mă ruşinez puţin. El mă lasă în pace puţin, timp în care îşi scoate şi el vestimentaţia. În acele momente pot să îl admir în toată splendoarea lui. Hakuru mi se pare extrem de... perfect? Da, acesta e cuvântul potrivit. Abdomenul lui bine lucrat se mişcă cu rapiditate, semn ce îmi dă de înţeles că vrea să îşi continuie treaba începută cât mai rapid. Acest fapt mă sperie. Nu am mai făcut-o niciodată cu nimeni, cum se poate ca prima dată să fie cu un băiat? Deşi mintea îmi zice să plec cât mai departe, corpul îmi rămâne paralizat. Nu vrea să se mişte din loc. Brusc, aud o voce în capul meu, dar n-am gândit eu la asta, parcă o persoană a intrat în mintea mea.

Nu realizezi încă? Îţi place! Şi încă cum... Îl priveşti aşa de intens, îl dezbraci din priviri.

Dau încet din cap pentru a nu mai auzi această voce. Chiar când vreau să îmi îndrept privirea spre Hakuru, acesta se aşeza din nou pe abdomenul meu, cu o privire perversă pe chip. Începem din nou să ne sărutam precum doi nebuni, dar de data asta cu mult mai multă intensitate. Trupul meu slăbuţ vibrează sub trupul său aproape perfect, de fotomodel. Mă priveşte în ochi cu atâta intensitate încât cred că o să leşin şi îmi şopteşte la ureche: Stai calm. Apoi mă muşcă uşor de lobul urechii drepte. Cred că tebuie să fiu speriat, dar tonul acela atrăgător din vocea lui, mă farmecă. Hakuru îmi desparte uşor picioarele şi se aşează între ele. Mă penetrează încet, vrând sş nu îmi provoace durere, dar nu îi iese iniţiativa. Mă simt ca şi cum un cuţit m-ar tăia pe dinăuntru. Un scâncet îmi scapă, iar spatele mi se arcuieşte. Îi strând mâinile cu putere, apoi, de durere, îi zgârii mâna stângă până îi dă sângele. Vreau să mă opresc, să nu îl mai zgâriu, dar durerea aceasta îmi sfâşie întregul trup. Una din mâinile lui mă prind de încheieturile mâinilor şi mi le prinde deasupra capului. Deşi îmi doresc să mă fi împotrivit, ştiu că are dreptate. Îl doare, doar nu e de jucărie, nu? Mişcările lui încep să fie mai ferme, mai rapide şi, desigur, dureroase pentru mine. Nu îmi mai pot ţine lacrimile în frâu şi le las libere, să se prelingă pe obrajii mei roşi şi fierbinţi. Hakuru se opreşte pentru un moment din „treaba” lui şi îmi şterge lacrimile cu săruturi calde. Sunt atât de plăcute. Mi-aş dori ca acest moment să dureze o eternitate, dar este imposibil. Începe din nou să se mişte înăuntrul meu, dar mai grijului, încercând să nu îmi mai provoace dureri. Realizez că nu mai doare atât, că nu mai simt ca şi cum ceva s-ar rupe înăuntrul meu.
-Hakuru, şoptesc eu încet şi pasional. Apoi buzele noastre se unesc într-un sărut atât de dulce.
După aproximativ o oră de plăcere, Hakuru eliberează lichidul albicios şi se aşează epuizat lângă mine, pe canapea. Acum mă simt paralizat, nici un mişchi nu mai pot mişca. Mă bucură numai faptul că Hakuru avea o canapea destul de încăpătoare încât să putem dormi fără a ne înghesui. Mă ghemuiesc cât pot de bine la pieptul lui şi într-o secundă adormim îmbrăţişaţi.

Aud trosnetul lemnelor pe foc. Este atât de cald în încăpere. Nu deschid ochii şi continui să mă relaxez. Singurul lucru care mă îndemă să deschid ochii este faptul că sunt curios cât este ceasul. Mă uit pe geam şi văd că este întuneric. Îl caut cu privirea pe Hakuru. Satenul stă pe pervaz fumând degajat dintr-o ţigare. Văd cum priveşte parcă fermecat priveliştea. Deşi este noapte, observ cum ceva îl vrăjeşte acolo, afară. Vreau să mă ridic, să văd şi eu ce priveşte, dar când mă ridic în capul oaselor, simt o durere insuportabilă în partea de jos a corpului. Îmi scapă un scâncet lipsit de vlagă. Hakuru aruncă ţigarea pe fereastră şi se apropie cu paşi grăbiţi. Se aşează pe marginea canapelei şi mă priveşte în ochi.
-Ce s-a întâmplat? De ce mă doare atât de tare partea de jos a corpului? Pot să mă ridic şi să merg? Întreb eu dintr-o suflare, aşteptând răspunsul la întrebări.
-Bună seara şi ţie, Shun! Nu îţi mai aminţeşti azi la prânz când am făcut-o? Îmi pare rău că te-a durut, dar eşti atât de îngust.. Nu a fost cu intenţie. Ah, da, poţi să mergi. Glezna ta este mult mai bine, dar poţi merge numai prin casă şi pe trasee mici, ca să spun aşa.
-Poftim?! Ne-am tras-o? Adică... am făcut sex cu un băiat? Zic eu, stupefiat.
-Şti şi tu că ţi-a plăcut. În momente dinacestea gândeşte cu inima, nu cu creierul. Caută răspunsul întrebărilor în inima ta, nu în creierul tău. Sigur înima îţi va spune lucrurile adevărate.
Îmi ciufuleşte părul şi se ridică de pe canapea, dispărând în bucătărie, sau acolo cred eu că s-a dus. Nu am chef să văd unde a dispărut, căci mai mult mă preocupă vorbele lui atât de... profunde. Mintea îmi zice că am făcut un lucru total greşit culcându-mă cu el, dar nu pot uita cât de tare îmi bătea inima când mă atingea, când ne sărutam. Mă simţeam complet schimbat în acele momente.

Doamne, oare chiar acest bărbat mi-a furat inima şi nu mai vrea să mi-o înapoieze?

_______________________________________

Cam asta a fost. :D Poate vi se va părea cam ciudat, dar "acea" scenă am conceput-o gândindu-mă cum că Shun ar fi fată şi Hakuru băiatul. A fost singurul mod prin care am putut scrie scena.
Aştept critici dure! [ poate credeţi că sunt nebun pentru că cer critici dure :)) ]

[Hetalia]

Waii, ce capitol... picant, nu-mi vine sa cred ca ti-a iesit asa bine, e buna ideea asta de a inlocui pe unul din ei cu o fata, chiar ti-a folosit. E foarte interesanta povestea ta si astept cu nerabdare urmatorul capitol. Mi-ar placea sa apara si ceva romantism, dar asta ramane la latitudinea ta, oricum, critici dura nu prea am de ca sa-ti las, pentru ca mi-a placut foarte mult si m-au captat intamplarille, ca sa spun asa.
so, succes in continuare si multa inspiratie. Bye and kisu :*:-h

[A'Svear]

HeLLo :3
Bun...in primul rand wow (mda` cred ca te-ai obisnuit)...sincer si mie mi s`a parut putin cam ciudat ca un baiat scrie yaoi....dar imi place mult cum a iesit povestea si asta conteaza.
Acum critica...critici dure, pai imi pare rau sa te anunt nu prea am ce duritate sa scriu:-"
Capitolul a fost interesant si a avut de toate. Dialogul nu a fost sec si nici nu a fost in exces. Exprimarea este folosita bine si se potriveste cu textul.
Sirul povestii este interesant si decurge lin si frumos
Deci chiar foarte fain capitol :3 Ma bucur ca ai folosit acea "metoda", chiar ti`a iesit scena.
Abia astept nextul. Spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye:3

[Nya.]

Aşa... Am citit de ieri capitolul dar nu prea aveam chef să las comment, deci las acum. ^^
Această 'metodă' o folosesc şi eu când scriu yaoi, deci nu e nimic ciudat. xD Poate vrei tu critici dure, da` ce vrei să criticăm dur? Nu prea avem ce. Am văzut câteva greşeli de tastare. Dialogul nu este sec şi e bine că nu îl foloseşti aşa des. Ar fi plictisitor... Naraţiunea este ok, în acest capitol n`am mai observat acea grăbire de acţiune, pe care am văzut`o în capitolul precedent. Descrierea este foarte bună, ai descris 'acea' scenă foarte bine, felicitări.
Nu prea mai am ce zice. AÅŸtept next`ul. ^^

[myuu]

Ei bine, vrei critici dure, le ai:)) Considera cadoul meu de Craciun, stiu ca a trecut, dar i s-a impotmolit sania lu' Mosu' in zapada:-"
In primul rand mie mi se pare actiunea cam grabita, parca s-au culcat prea repede impreuna. Cate zile au trecut de cand se stiu? 2? Mai multe nu cred...gandeste-te si tu care baiat sau fata ar face sex cu cineva dupa 2 zile? Bine o curva ar merge, dar in rest nu prea cred. In fine, ai prins ideea. Scena in sine e bunicica, dar ar fi trebuit s-o pui mai tarziu, sa aiba timp sa se cunoasca, sa evolueze sentimentele dintre ei. Si inca ceva, nu poate fi vorba de dragoste deja, cel mult il place foarte mult, dar iubire in niciun caz asa ca nu cred ca ar trebui sa vorbeasca asa de sentimental:-?
Am vazut si greseli de tastare, dar nu ma intereseaza pe mine alea, eu iti spun ceva mai grav. Spre exemplu in structura asta "pentru Hakuru buzele mele sunt ca un drog, iar pentru şaten invers." chiar nu inteleg ce ai vrut sa spui. Apoi inca mai ai probleme cu repetitiile si suna foarte urat, mai citeste o data, sau de doua ori inainte sa postezi sau da capitolul cuiva care poate fi sincer cu tine sa-ti spuna unde nu suna bine etc. Cateva repetitii ar fi "Mişcările lui devin mai rapide cu fiecare mişcare şi mă excită şi mai mult." si "După ce mă văd gol în faţa lui, mă ruşinez puţin. El mă lasă în pace puţin..." O alta greseala care, cred eu, e importanta e verbul "a sti" care se scrie cu doi de "i" in cazul asta "-Ştii şi tu că ţi-a plăcut."
In rest imi place, daca nu ar fi fost macar putin interesant crede-ma ca nu as mai fi citit asa ca esti pe drumul cel bun. Dar vreau sa se intample ceva, sa apara un lucru anume care sa complice putin sitatia, sau oricum ceva care sa-i scoata din monotonie. Adica acum ca Shun poate merge, de ce ar mai ramane la Hakuru?:-?
Ahm...cam atat am avut de spus, astept nextul si succes mai departe:D

[Me�al.]

Acum aveam 666 views :)) So, mâine plec la munte până pe... 7 parcă. Nu o să pot posta până atunci >< . M-am gândit să vă las un mic cadou pentru anul care vine. Capitolul nu este foarte lung şi îmi cer scuze pentru posibilele greşeli de tastare, dar l-am scris astăzi, în grabă.
Mă bucur că vă place ficul şi sper să vă placă şi acest capitol ^^

Capitolul IV

Continui să stau întins pe canapea. Încerc să înţeleg ce este cu sentimentele mele. Pentru Hakuru sunt sigur că nu pot simţi dragoste, dar o atracţie există între noi. Dar, totuşi, de ce m-am culcat cu el? Nu vreau să ajung vreo târfuliţă ce şi-o trage cu cineva şi apoi dispare. Mă ridic uşor în şezut şi apoi vreau să mă ridic în picioare. Deşi glezna încă mă mai doare, pot merge fără să mă susţin de ceva. Simt o durere inimaginabilă în partea de jos a corpului, ca şi cum o sabie îmi străpunge întregul corp. Ignor durerea, sau măcar încerc. Mă îndrept către camera unde a dispărut Hakuru cu câteva minute înainte. Deschid încetişor uşa şi privesc înăuntru. Lângă aragaz stă frumosul şaten ce ţine o tigaie în mână. Mirosul de ou prăjit învăluie întreaga încăpere şi mi se face brusc foame. Mă aşez pe un scaun şi îl salut pe Hakuru. După cinci minute îmi pune o farfurie în faţă şi mă pofteşte să mănânc.
-Apropo, unde sunt? Adică tu unde locuieşti? Întreb eu, privindu-l curios.
-În Chamonix-Mont-Blanc. Peisajul este de vis iarna. J'aime ce paysage. Ah, poate te întrebi. Sunt francez de origine, dar am locuit câţiva ani în Japonia şi pot vorbi fluent Japoneza.
Dau din cap şi mă uit pe geam. Peisajul chiar este frumos. Aş vrea sa vizitez oraşul, să mă dau cu snowboardul pe celebrele pârtii, dar ştiu că acest lucru poate fi imposibil. Nu pot să îl deranjez pe Hakuru tot timpu, nu vreau să fiu o pacoste. Dar acasă nu vreau să mă întorc. Sora mea sigur merge în cluburi noapte de noapte şi sigur se bucură că nu sunt acasă. Poate că o să găsesc o modalitate ca să rămân la Hakuru. Aici este mult mai bine decât acasă. Aud cum mă întreabă cum este mâncarea. Îi zic că este foarte bună, deşi ăsta este adevărul. Mă cufund din nou în gândurile mele, până când îmi vine o idee destul de bună. Îmi ridic capul şi îl privesc. Este destul de calm, de fapt foarte calm.
-Hakuru... ziceai că eşti profesionist în snowboarding... Nu mă poţi antrena şi pe mine? Vreau să devin mai bun şi în Japonia nu sunt antrenori prea buni. O să îmi închiriez un apartament şi nu te voi mai stresa, promit, spune eu dintr-o suflare, dar nu am curajul să îl privesc în ochi.
În acest moment mă simt chiar penibil, extrem de penibil. Cred că nu trebuia să îl rog aşa ceva. Exagerez... El m-a salvat, m-a tratat şi acum îi mai cer o favoare. Acum sigur mă crede un nesimţit. Îmi ridic privirea şi îl văd pe Hakuru cum mă priveşte, aproape râzând. Oare am spus ceva aşa de amuzant? Nu, nu cred. Aştept tăcut răspunsul lui.
-Eu cred că te dai cu snowboardul foarte bine, având în vedere faptul că ai o placă pentru profesionişti. Dacă vrei, te pot învăţa, dar e un drum lung şi plin de greutăţi, Shun. Dacă vrei într-adevăr să înveţi, poţi să rămâi la mine, nu mă supăr.
-Nu...Am cumpărat... un porgresez mai bun pentru snowboard... Adică, am cumpărat un snowboard mai bun pentru că vreau să progresez... Nu vreau să dorm la tine căci îmi e teamă că am deranjat mult prea mult. Nu vreau să abuzez de bunătatea de care dai dovadă... Spun eu încetişor.
Îmi ciufuleşte părul şi se ridică de la masă, luând în mână farfuria. Se duce spre chiuvetă şi dă drumul jetului de apă. De când ne cunoaştem, când îmi ciufuleşte părul înseamnă că trebuie să mă gândesc la ceva. Dar oare la ce? Aud cum o uşă se deschide, iar Hakuru tresare. În bucătărie intră un adolescent de aceeaşi vârstă cu mine. Părul îi este roşcat şi ochii verzi precum frunzele în toiul verii. Mă priveşte pentru o secundă şi apoi începe să râdă mergând cu paşi legănaţi către Hakuru. Îi privesc curios pe cei doi. Oare tipul ăla a început să râdă de mine? De ce?
-Hakuru, prietene, tipu ăsta e noua ta achiziţie? Seamană cu o păpuşă. Când mi-ai zis la telefon că ai un invitat care ştie să se dea cu snowboardul, mă gândeam la un tip solid, nu la un băiat aşa de fragil.
-Shun, acesta este un prieten din copilărie. Îl cheamă Charles. Vroiamsă îţi zic că ne va vizita, dar speram să nu mai vină.
Îl privesc ciudat pe Hakuru şi îl întreb de ce nu dorea să îl vadă pe Charles. Răspunsul şl primesc rapid din partea roşcatului, care rânjea amuzat:
-E o poveste lungă. Ca să o mai scurtez, de mult timp, când Haku are imvitaţi îmi place să îi sperii. Nici un om care a stat la Haku şi m-a cunoscut nu a vrut să se mai întoarcă.
-Dar de ce? Nu mi se pare că eşti câtuşi de înfiorător... Mi se pare că îţi place să faci oamenii să râdă, nu să plângă.
Charles îşi dă o palmă peste faţă, supărat că nu a reuşit să mă sperie. Hakuru şi cu mine începem să râdem de tristeţea lui profundă. În acest moment încep să uit de toate grijile care mă apasă şi încep să râd alături de noii mei prieteni.
Charles mă întreabă nenumărate lucruri despre familia mea şi despre pasiunea mea pentru snowboarding. Cred că niciodata nu mi-a oferit cineva atâta atenţie. Nu pot să neg că nu îmi place, căci este plăcut să fiu în centrul atenţiei. Acasă, sora mea nu mi-a oferit niciodată atenţie. Zici că eram invizibil. Ea stătea prin baruri până târziu şi apoi se întorcea acasă beată, cu un tip sau chiar doi. Îşi fac de cap toată seara şi apoi, dimineaţa îşi varsă nervii pe mine. Bine că acum am prilejul să rămân în Franţa, să mă antrenez. O să îmi fie şi mie mai bine, dar şi ei.
-Haku, să şti că tipul ăsta e chiar drăguţel. Este noua ta achiziţie, nu? Îi şopteşte Charles şatenului.
Adoleşcentul începe să nege şi să zică că nu este adevărat.
-Hai, Haku, cred că e foarte bun la pat. Nu îi vezi corpul? E atât de...frumos. Dacă nu îl vrei, atunci mi-l poţi da mie. Tipul ăsta o să mă satisfacă pe deplin. După ce vede privirea prietenului său, continuă: Eram sigur! Deja ţi-ai tras-o cu el. Se vede în ochii tăi că ţi-a plăcut. Presupun că îl păstrezi, căci după privirea ta deduc că e bun la pat. Dar ai grijă cu sentimentele lui, prietene. Pare mult mai sensibil decât curvele alea cu care te-ai mai culcat.
Observ cum cei doi vorbesc, dar nu aud ce zic. Şi sunt atât de curios să aflu. Nu am timp să reacţionez căci Hakuru îl ia de mână pe Charles şi ies vijelios din bucătărie. Aud un mic zgomot, apoi râsul nebunesc al lui Hakuru.

Iar a încercat Charles să sperie pe cineva? Să verific? Mda, n-am nimic de pierdut. La cât de bine sperie Charles, o să mor de râs.

_________________

Poză cu Charles nu am căutat. O să ăun una când mă întorc.
AÅŸtept critici dure as always!

Ah, da. Nu sunt eu genul care să facă urări (şi nici nu îmi prea reuşesc), dar voi încerca. Vă urez un an nou fericit, pe care să îl începeţi cu dreptul!

:bye:

[myuu]

Cred ca e prima data cand ajung asa repede la fic...probabil pentru ca trebuie sa ma culc...In fine, am citit si am gasit cateva greseli, sau structuri care nu suna prea bine, o sa ti le spun acum ca sa nu uit.
"Continui să stau întins pe canapea. Încerc să înţeleg ce este cu sentimentele mele." -aici chiar suna putin si a dezacord gramatical chiar daca nu e, dar ar fi sunat mai bine "ce se intampla/petrece cu sentimentele mele"
"Pentru Hakuru sunt sigur că nu pot simţi dragoste, dar o atracţie există între noi. Dar, totuşi, de ce m-am culcat cu el?" - o alta repetitie suparatoare
"Îi zic că este foarte bună, deşi ăsta este adevărul. " -"desi" este folosit atunci cand spui ceva, apoi te contrazici, dar tu, din contra, completezi puteai spune "Ii zic ca este foarte buna si chiar asta este adevarul"
"-Nu...Am cumpărat... un porgresez mai bun pentru snowboard... Adică, am cumpărat un snowboard mai bun pentru că vreau să progresez..." oare de ce mi se pare faza asta cunoscuta? :-? In fine...nu mai spun nimic:|
"-Hakuru, prietene, tipu ăsta e noua ta achiziţie?" " -Haku, să şti că tipul ăsta e chiar drăguţel. Este noua ta achiziţie, nu?" Aici ai spus acelasi lucru de doua ori, eu inteleg ca iti place expresia dar crede-ma ca am vazut-o de prima oara, nu trebuie sa o reiei
Asa pe ansamblu e destul de interesant, ma gandesc ce se va intampla mai departe acum ca Shun ramane la Hakuru si totusi..eu nu pot sa-l inteleg pe tipul asta Shun, oricat as incerca....Ah da, si de ce Hakuru are nume de japonez daca e francez? Asta mi s-a parut curios. Si Charles pare ciudat sincer:)) cu faza cu speriatul, e un pic cam traznit:))
Distractie placuta la munte si astept sa te intorci cu nextul :D

[Yaku-chin]

Heys salut
Am citit si mi-a placut, insa mi-a displacut ceva, dar am sa zic la urma,sa nu zici ca sunt rea din prima si te acuz cu ceva:)))
Revenind: mi-a placut ce ai scris, dar cred ca ai grabit prea mult actiunea, si tipi astia deja is best friends?:)) scuze, dar nu prea cred, adica e prea deodata, nici nu se cunosc, app isi stiu numele de familie?:))
Iarta-ma dar in ziua de azi greu gasesti pe cineva care sa te ajute si sa iti si mai permita sa stai in aceeasi casa;) fiindca oricata iubire ar fi, e ciudat, si din japonia in franta?O.o
e ceva....
Dar a fost dragut, scri usor si limpede.
Myuu ti-a spus greselile, si nu ti-a spus ceva din din ce oare?:)) cred ca a vrut sa treaca cu vederea. Dar eu cum eu sunt eu:)) eu is mai rea:D
Dialogu:
Nu...Am cumpărat... un porgresez mai bun pentru snowboard... Adică, am cumpărat un snowboard mai bun pentru că vreau să progresez..." hm? oare de cine a fost folosita aceeasi faza cu greselile scrise intentionat? de myuu, ieri in capitolul ficului ei:D numai k la ea era altfel era: mergi cu seara in mine si apoi tipul din fic s-a corectat;)
Hmm...nu vreua sa fiu absurda, dar cred k saraca mea prietena s-a cam saturat de toti ce au plagiato, sau, nah i-au imprumutat ideile:))
Si crede-ma e satula sa se certe si sa spuna: e ideea mea fiindca nu rezolva nimic, oricum nu ma voi axa prea mult pe chestia asta, k oricum faza deja a fost facuta.....O.o pe viitor fi mai original;) si myuu nu ti-a spus fiindca chiar avea o parere buna despre tine :) si poate inca are , nu stiu, dar eu dak eram in locu ei saream cu gura, dupa cum vezi am o gura mare
Ficul tau e dragut si ar trebui sa fie in continuare asa, bun si original;) si te rog, chiar fa-l original, k am obosit si eu sa tot observ aceleasi idei la mii de ificuri, si nu pot sti care e persoana ce a avut ideea originala;))
Oricum succes la scris si un an nou cu bucuri

[Aliss_anime]

Buna!Pff deabea acum am ajuns si eop pe la ficul tau si pot sa spun k imi place enorm de mult :X totusi Shun mi se pare cam naiv avand in vedere k il cunostea de cateva minute si sa si culcat cu el,insa sper sa fie bine si sa nu sufere prea mult :(.Haku mi se pare dragutz insa parca nu imi inspira mie incredere nush dc :| werever ai facut niste capitole nemaipomenite,pline de actiune :D
Succes in continuare si astept nextul cu nerabdare...
App felicitari esti primul baiat pe care l`am vazut scriind un fic yaoi!:X

bye and kiss :*
La multi ani si un an plin de bucuri si multe multe impliniri :X