29-04-2011, 11:15 AM
Hi! Ei bine. Am adus al III-lea capitol. Astept multe comentari si va rog sa-mi iertati greselile de tastare.
Spor la citit! ^^
III. O prietena?
~Unde sunt?~ Ma intreb , sperand ca voi primi un raspuns la intrebarea mea. Tacere , doar atat. Nu este nimeni in acest loc al celor mai intunecate ganduri , nimeni care sa ma ajute. Totul era numai intuneric si liniste. Asta pana cand , in acea bezna infricosatoare se aude o vocea unui copil cereand in zadar ajutor de la cineva. Am ramas socata , ascultand acel glas nevinovat. Nu stiam ce sa fac , cum sa reactionez.Am inceput sa tremor , dar oare de ce? Poate motivul era teama care se citea in glasul nevinovat al celui copil. Pasesc incet incercand sa imi dau seama de locul suferintei acelui suflet de om. Nu am vedeam nimic. Pana cand, in acea bezna de nepatruns apare o mica luminita.Incet aceasta a devenit mai mare, transformandu-se intr-una dintre amintirile mele , care nu as fi dorit sa mi-o reamintesc vreodata. In micul film derulat era prezanta o fetita de doisprezece anisori, cu ochii verzi ca algele marii , mari si inlacrimati si cu parul sau negru ca smoala prins in mainile unui barbat , de treizeci si cinci de ani, parul avandu-l roscat precum focul si ochii sai albastri stersi exprimand o dorinta nebuna care putea fi ‘indeplinita’ doar fetita. Ochii sai verzi varsau siruri de lacrimi pline de durere , implorand libertatea . Dar din privea ‘bestiei’ , se intelegea ca acesta nu o va lasa pana nu isi va satisface poftele trupesti.
Vad cum se apropie de acea micuta innocenta ,ea facand cativa pasi in spate cu speranta ca va scapa de cel mai mare cosmar pe care l-a trait vreodata. Insa totul era inevitabil. Simt cum respiratia mi se opreste , iar ochii mei incep sa verse lacrimi amare. Ma simteam neputinciosa. Nu puteam sa fac nimic , stiind sigur ce va urma. Acel monstru o prinde iarasi de pari pe fetita spunandu-i ca totul va fi bine, astfel rupandu-i violent rochita verde de vara pe care aceasta o purta. Numai resist sa privesc acest lucru. Trebuie sa fac ceva. Dar ce? Tremuram mai rau ca o gelatina. Plangeam neincetat. Era atat de dureros sa privesti in urma, in trecut. In urmatorul moment ii vad chipul indurerat, ochii ei cerand ajutor….-NU!
Imi deschid ochii speriata de tot ce am vazut in acel loc. Inima imi batea nebuneste , de parca dorea sa iasa afara din piept. Respiram greu, luand guri mari de aer , in speranta de a ajunge la modul normal de respiratie al unui om. <Un cosmar?!> Mi-am spus uitandu-ma confuza prin camera . In acest moment ea este luminata de razele jucause al soarelui de dimineata , alungand intunericul. M-am ridicat din pat, Cu gandul de a deschide fereastra lasand aerul proaspat al diminetii sa patrunda in incapere. Astrul diurn era sus pe cerul fara nori , anuntand o noua zi frumoasa. Ciripitul pasarelelor inunda intreaga liniste. Vantul adia usor , fluturandu-mi parul negru , inca incalcit dupa o noapte de cosmar. Cosmar…Acel cuvant imi reveni in minte, ea deruland cosmarul de seara trecuta. Incep sa tremur. De ce a trebuit sa mi se intample mie asta? De ce a trebuit sa ma o viata de… cosmar?
Pierduta in ganduri, nu am observat cand tata a intrat in camera.
-Iubito, esti bine? Ma intreaba, astfel facandu-ma sa ma intorc cu fata sper el si readucandu-ma la realitate. Pe chipul lui si in glasul sau se citea ingrijorarea care l-a cuprins cand a vazut starea in care ma aflam. Pe chipul meul alb se puteau observa usor cateva cearcane , semnul unei noptii albe.
-Da, tata! Sunt bine. Sunt doar putin emotionata. Atata tot! I-am spus, privindu-l innocent si sperand ca il voi pacali. Acesta ma saruta parinteste pe frunte , asigurandu-ma ca totul va fi bine.
-Masa este aproape gata! Imi zice , lasandu-ma sa ma pregatesc pentru scoala. Mda. Azi este ziua cea mare, voi merge la noua mea scoala si toti vor incepe sa ma critice. Minunat! Sincer , chiar m-am obisnuit cu asemenea comportament.
Numai zabovesc mult si merg spre dulap pentru a-mi alege o tinuta pentru acea zi. Nu ma prea incanta idea cu uniforma , deci ma imbrac cu ce vreau. Imi aleg din dulap un tricou albastru cu un fluture roz pe piept si o pereche de blugi negri , mulati pe picior. Imi iau hainele alese si ma indrept spre baie pentru a-mi face un dus. In douazeci de minute am fost gata. Parul negru ca abanosul era lasat liber , iar bretotul imi incadra fata alba ca laptele. Ochii mei verzi erau incadrati de o linie subtire , trasa cu creionul dermatograf , iar pe buze am aplicat un glos transparent. In picioare mi-am luat o pereche de adidasi negri cu cativa fluturasi albastri pe ei. Mi-am laut geanta , continutul ei fiind cateva caieti , doua pixuri si ochelarii mei de vedere , telefonul si mp3 , apoi am iesit din camera , indreptandu-ma spre bucatarie. Cobor incet scarile, intrand in hol, ai carui pereti erau vopsiti in culoarea caramelului si impodobiti cu diverse tablouri sau portrete . De-a lungul lui se aflau cateva usi maronii , fiecare ducand intr-o incapere inca necunoscut mie.
Aud vocea tatei care ma stiga sa vin la masa. Deschid prima usa de langa iesire si intrun in bucatarie. Era spatioasa. Masa , pe care erau asezate doua portii uriase de clatite cu ciocolata , se afla langa geam. Aragazul , frigiderul si dulapioarele de culoare maro deschis se gaseau in partea dreapta a ferestrei.
Ma asez la masa usor amuza de felul in care arata tata. Este foarte haios sa il vezi cu sort si cu parul plin de faina. Termin de mancat, observand ca este inca opt jumatate. Peste jumatate de ora incepe calvarul. Imi iau geanta , ii dau tatei un pupic , iesit ca o tornada din casa. Merg incet pe trotoarul prafuit , total plecata pe alta planeta. Ma tot gandeam la ziua de azi. Eram putin emotionata . O noua scoala si , desigur, noi dusmani. Niciodata nu mi-a placut intr-un colectiv, fiindca stiam cat de rai pot fi oamenii. Pierduta in ganduri nu mi-am dat seama cand am ajuns la scoala. Exact in momentul in care am intrat pe poarta scolii, sunetul clopotelului a perturbat galagia provocata de elevii acestui liceu , acestia intrand pe rand in uriasa cladire alba cu trei etaje si cu ferestre uriase, stralucind de curatenie.
M-am bucurat ca nimeni nu m-a remarcat cu exceptia unei batranici , si anume directoare, care astepta sa sosec.
-Domnisoara Louis , sunt incantata sa va cunosc! Bine ati venit la scoala noastra! M-a intampinat calduros, inmanandu-mi orarul si spunandu-mi din ce clasa voi face parte. Ciudata batranica. Doar atat? Nu trebuia sa imi tina un discurs de cat de bun este acest liceu, cat de norocoasa trebuie sa fiu deoarece fac parte dintr-un colectiv atat de stralucit? Nimic? Oricum, chiar nu aveam chef de asa ceva.
Ma departez usor de doamna directoare , intrand in cladire si incep sa imi caut sala de clasa. Sper surprinderea mea am gasit-o destul de repede si se pare ca eram asteptata. Noua mea diriginta , o femeie de aproximativ douazeci si opt de ani , cu parul blon si prins intr-un mic coc la spate, ma priveste bland cu niste ochii albastri precum cerul dimineata. Aceasta ma roaga sa ma prezint, spunand cateva lucruri despre mine. In timpul mici mele prezentari, pe usa clase apare o fata cu un cap mai mare decat mine, parul sau roscat fiind prins intr-o coada de cal, bretonul incadrandu-i fata , iar ochii sai caprui ma priveau uimiti. Se aseaza in banca ei, urmand-o si eu, singura baca libere fiind pe randul din mijloc , in ultimul loc.
Dupa aceasta ora , in care am simtit ca fiecare pas al meu era urmarit , a sosit si pauza . Insa , surpriza ! Noua mea colega , cea intarziata, a venit la mine. Simteam cu inima imi sare din piept. O privesc cu uimire , timp in care astept sa vorbeasca.
-Buna, numele meu este Lanna. Ma bucur ca esti colega mea. Sper sa ne intelegem bine.
Am ramas total socata. Nu stiam ce sa ii spun. Ma simteam ciudat. Confuza? Nu. Fericita ? Da. Asta este pentru prima data cand cineva ma baga in seama si imi vorbeste cu atata caldura in glas.
-Buna! Eu sunt Helene. Si eu sper ca ne vom intelege. I-am spus foarte rusina, lucru ce nu imi sta in fire. Ma studia. O perioada scurta de tacera s-a lasat,eu continuand sa o privesc cu un zambet micut pe chip. Hmm...Ai vrea sa imi prezinti si mie scoala si sa ma ajuti sa imi cunosc noii colegi si poate...ai vrea...Eram total rusinata. Pentri prima data in viata mea ma simteam asa. Ma simteam bine . Dar m-am simtit si mai bine cand aceasta mi-a acceptat bucuroasa, cererea.Din pacate, planurile noastre trebuiau sa mai astept , deoarece , Lanna a primit detentie. Insa am intrebat-o daca pot sa stau si eu cu ea la detentie.Mi-a confirmat ceea ce doream , in timpul detentiei am reusitind sa ne cunoastem mai bine. Ii puneam mii si mii de intrebari. Doream sa o cunosc. Stai! Eu nu sunt asa. Niciodata nu mi-a placut sa cunosc persoane noi. Ce e cu mine?
Dupa mica detentie primita pentru intarziere ei, mi-a facut turul intregii scoali. Nu prea eram atenta la ce imi zicea fiind iarasi visatoare. Nu imi placea sa petrec mult timp in aceasta lume, realitatea.
-Hey! Vorbesc cumva singura? Imi atrage atentia roscata , pe un ton destul de amuzat. Ochii sai de ciocolata ma priveau blanzi, iar buzele sale erau arcutie intr-un zambet urias, contagios, trasmintandu-mi
si mie , o parte din fericirea sa , pe chipul meu mea aparand un zambet micut. Am ras putin de starea mea de visare. Pe parcursul turului , desigur ca i-am adresat din nou , numeroase intrebari. Imi placea sa vorbesc cu ea si simteam ca pot sa-i spun orice. Insa veselia noastra a fost distrusa de un baiat inalt cu un cap fata de Lanna, saten, tuns scurt, ochii sai de culoare verzi precum rubinul, ne priveau sfidator.
-Iate uita pe cine avem aici! Domnisoara hiperactiva si noua colega. Dupa ochelarii pe care ii purtai in clasa, pot spune ca esti o micuta tocilara. Corect? Ne-a vorbit cu un glas plin de batjocura. Eram obisnuita cu asta, dar acum simteam un sentiment de inferioritate dorind sa intru in pamanat, sau orice alt ceva pentru a putea scapa de privirile sale.
-Termina , Kay! Nu ai niciun drept sa o necajesti! O aud pe noua mea prietena cum imi ia apararea , fiind destul de suparata datori vorbelor pe care mi le-a adresat.
-Oo, Lanna! De cand aperi o necunoscuta? Ii raspunde acesta la replica, razand cu pofta.
-De cand ea este prietena mea. Sa mergem Helene, nu avem timp de persoane cu mintea cat un bob de mazare! Imi spune , luandu-ma de mana si lasandu-l pe Kay total socat de cele spuse de prietena mea! Ajungand la o distanta destul de mare , de acel baiat, Lanna incepe sa rada cu pofta de fata afisata de colegul nostru ,cand ea i-a raspuns la intrebare, la randul meu incepand sa rad si eu. I-am multumit politicos pentru ce a facut.
-Hey! Doar pentru asta exista prietenele, corect? Imi zice cu un zambet urias pe fata. Am ezitat un moment sa ii raspund la intrebare, dar...
-Da, pentru asta exista prietenele! Am spus hotarat , in ochii mei citindu-se bucuria de a avea , pentru prima data, o prietena pe care te poti bizui. Da. In sfarsit am sentimentul ca pot avea incredere in cineva. Este un sentiment foarte placut. Oare aceasta este inceputul unei prietenii de durata?
Spor la citit! ^^
III. O prietena?
~Unde sunt?~ Ma intreb , sperand ca voi primi un raspuns la intrebarea mea. Tacere , doar atat. Nu este nimeni in acest loc al celor mai intunecate ganduri , nimeni care sa ma ajute. Totul era numai intuneric si liniste. Asta pana cand , in acea bezna infricosatoare se aude o vocea unui copil cereand in zadar ajutor de la cineva. Am ramas socata , ascultand acel glas nevinovat. Nu stiam ce sa fac , cum sa reactionez.Am inceput sa tremor , dar oare de ce? Poate motivul era teama care se citea in glasul nevinovat al celui copil. Pasesc incet incercand sa imi dau seama de locul suferintei acelui suflet de om. Nu am vedeam nimic. Pana cand, in acea bezna de nepatruns apare o mica luminita.Incet aceasta a devenit mai mare, transformandu-se intr-una dintre amintirile mele , care nu as fi dorit sa mi-o reamintesc vreodata. In micul film derulat era prezanta o fetita de doisprezece anisori, cu ochii verzi ca algele marii , mari si inlacrimati si cu parul sau negru ca smoala prins in mainile unui barbat , de treizeci si cinci de ani, parul avandu-l roscat precum focul si ochii sai albastri stersi exprimand o dorinta nebuna care putea fi ‘indeplinita’ doar fetita. Ochii sai verzi varsau siruri de lacrimi pline de durere , implorand libertatea . Dar din privea ‘bestiei’ , se intelegea ca acesta nu o va lasa pana nu isi va satisface poftele trupesti.
Vad cum se apropie de acea micuta innocenta ,ea facand cativa pasi in spate cu speranta ca va scapa de cel mai mare cosmar pe care l-a trait vreodata. Insa totul era inevitabil. Simt cum respiratia mi se opreste , iar ochii mei incep sa verse lacrimi amare. Ma simteam neputinciosa. Nu puteam sa fac nimic , stiind sigur ce va urma. Acel monstru o prinde iarasi de pari pe fetita spunandu-i ca totul va fi bine, astfel rupandu-i violent rochita verde de vara pe care aceasta o purta. Numai resist sa privesc acest lucru. Trebuie sa fac ceva. Dar ce? Tremuram mai rau ca o gelatina. Plangeam neincetat. Era atat de dureros sa privesti in urma, in trecut. In urmatorul moment ii vad chipul indurerat, ochii ei cerand ajutor….-NU!
Imi deschid ochii speriata de tot ce am vazut in acel loc. Inima imi batea nebuneste , de parca dorea sa iasa afara din piept. Respiram greu, luand guri mari de aer , in speranta de a ajunge la modul normal de respiratie al unui om. <Un cosmar?!> Mi-am spus uitandu-ma confuza prin camera . In acest moment ea este luminata de razele jucause al soarelui de dimineata , alungand intunericul. M-am ridicat din pat, Cu gandul de a deschide fereastra lasand aerul proaspat al diminetii sa patrunda in incapere. Astrul diurn era sus pe cerul fara nori , anuntand o noua zi frumoasa. Ciripitul pasarelelor inunda intreaga liniste. Vantul adia usor , fluturandu-mi parul negru , inca incalcit dupa o noapte de cosmar. Cosmar…Acel cuvant imi reveni in minte, ea deruland cosmarul de seara trecuta. Incep sa tremur. De ce a trebuit sa mi se intample mie asta? De ce a trebuit sa ma o viata de… cosmar?
Pierduta in ganduri, nu am observat cand tata a intrat in camera.
-Iubito, esti bine? Ma intreaba, astfel facandu-ma sa ma intorc cu fata sper el si readucandu-ma la realitate. Pe chipul lui si in glasul sau se citea ingrijorarea care l-a cuprins cand a vazut starea in care ma aflam. Pe chipul meul alb se puteau observa usor cateva cearcane , semnul unei noptii albe.
-Da, tata! Sunt bine. Sunt doar putin emotionata. Atata tot! I-am spus, privindu-l innocent si sperand ca il voi pacali. Acesta ma saruta parinteste pe frunte , asigurandu-ma ca totul va fi bine.
-Masa este aproape gata! Imi zice , lasandu-ma sa ma pregatesc pentru scoala. Mda. Azi este ziua cea mare, voi merge la noua mea scoala si toti vor incepe sa ma critice. Minunat! Sincer , chiar m-am obisnuit cu asemenea comportament.
Numai zabovesc mult si merg spre dulap pentru a-mi alege o tinuta pentru acea zi. Nu ma prea incanta idea cu uniforma , deci ma imbrac cu ce vreau. Imi aleg din dulap un tricou albastru cu un fluture roz pe piept si o pereche de blugi negri , mulati pe picior. Imi iau hainele alese si ma indrept spre baie pentru a-mi face un dus. In douazeci de minute am fost gata. Parul negru ca abanosul era lasat liber , iar bretotul imi incadra fata alba ca laptele. Ochii mei verzi erau incadrati de o linie subtire , trasa cu creionul dermatograf , iar pe buze am aplicat un glos transparent. In picioare mi-am luat o pereche de adidasi negri cu cativa fluturasi albastri pe ei. Mi-am laut geanta , continutul ei fiind cateva caieti , doua pixuri si ochelarii mei de vedere , telefonul si mp3 , apoi am iesit din camera , indreptandu-ma spre bucatarie. Cobor incet scarile, intrand in hol, ai carui pereti erau vopsiti in culoarea caramelului si impodobiti cu diverse tablouri sau portrete . De-a lungul lui se aflau cateva usi maronii , fiecare ducand intr-o incapere inca necunoscut mie.
Aud vocea tatei care ma stiga sa vin la masa. Deschid prima usa de langa iesire si intrun in bucatarie. Era spatioasa. Masa , pe care erau asezate doua portii uriase de clatite cu ciocolata , se afla langa geam. Aragazul , frigiderul si dulapioarele de culoare maro deschis se gaseau in partea dreapta a ferestrei.
Ma asez la masa usor amuza de felul in care arata tata. Este foarte haios sa il vezi cu sort si cu parul plin de faina. Termin de mancat, observand ca este inca opt jumatate. Peste jumatate de ora incepe calvarul. Imi iau geanta , ii dau tatei un pupic , iesit ca o tornada din casa. Merg incet pe trotoarul prafuit , total plecata pe alta planeta. Ma tot gandeam la ziua de azi. Eram putin emotionata . O noua scoala si , desigur, noi dusmani. Niciodata nu mi-a placut intr-un colectiv, fiindca stiam cat de rai pot fi oamenii. Pierduta in ganduri nu mi-am dat seama cand am ajuns la scoala. Exact in momentul in care am intrat pe poarta scolii, sunetul clopotelului a perturbat galagia provocata de elevii acestui liceu , acestia intrand pe rand in uriasa cladire alba cu trei etaje si cu ferestre uriase, stralucind de curatenie.
M-am bucurat ca nimeni nu m-a remarcat cu exceptia unei batranici , si anume directoare, care astepta sa sosec.
-Domnisoara Louis , sunt incantata sa va cunosc! Bine ati venit la scoala noastra! M-a intampinat calduros, inmanandu-mi orarul si spunandu-mi din ce clasa voi face parte. Ciudata batranica. Doar atat? Nu trebuia sa imi tina un discurs de cat de bun este acest liceu, cat de norocoasa trebuie sa fiu deoarece fac parte dintr-un colectiv atat de stralucit? Nimic? Oricum, chiar nu aveam chef de asa ceva.
Ma departez usor de doamna directoare , intrand in cladire si incep sa imi caut sala de clasa. Sper surprinderea mea am gasit-o destul de repede si se pare ca eram asteptata. Noua mea diriginta , o femeie de aproximativ douazeci si opt de ani , cu parul blon si prins intr-un mic coc la spate, ma priveste bland cu niste ochii albastri precum cerul dimineata. Aceasta ma roaga sa ma prezint, spunand cateva lucruri despre mine. In timpul mici mele prezentari, pe usa clase apare o fata cu un cap mai mare decat mine, parul sau roscat fiind prins intr-o coada de cal, bretonul incadrandu-i fata , iar ochii sai caprui ma priveau uimiti. Se aseaza in banca ei, urmand-o si eu, singura baca libere fiind pe randul din mijloc , in ultimul loc.
Dupa aceasta ora , in care am simtit ca fiecare pas al meu era urmarit , a sosit si pauza . Insa , surpriza ! Noua mea colega , cea intarziata, a venit la mine. Simteam cu inima imi sare din piept. O privesc cu uimire , timp in care astept sa vorbeasca.
-Buna, numele meu este Lanna. Ma bucur ca esti colega mea. Sper sa ne intelegem bine.
Am ramas total socata. Nu stiam ce sa ii spun. Ma simteam ciudat. Confuza? Nu. Fericita ? Da. Asta este pentru prima data cand cineva ma baga in seama si imi vorbeste cu atata caldura in glas.
-Buna! Eu sunt Helene. Si eu sper ca ne vom intelege. I-am spus foarte rusina, lucru ce nu imi sta in fire. Ma studia. O perioada scurta de tacera s-a lasat,eu continuand sa o privesc cu un zambet micut pe chip. Hmm...Ai vrea sa imi prezinti si mie scoala si sa ma ajuti sa imi cunosc noii colegi si poate...ai vrea...Eram total rusinata. Pentri prima data in viata mea ma simteam asa. Ma simteam bine . Dar m-am simtit si mai bine cand aceasta mi-a acceptat bucuroasa, cererea.Din pacate, planurile noastre trebuiau sa mai astept , deoarece , Lanna a primit detentie. Insa am intrebat-o daca pot sa stau si eu cu ea la detentie.Mi-a confirmat ceea ce doream , in timpul detentiei am reusitind sa ne cunoastem mai bine. Ii puneam mii si mii de intrebari. Doream sa o cunosc. Stai! Eu nu sunt asa. Niciodata nu mi-a placut sa cunosc persoane noi. Ce e cu mine?
Dupa mica detentie primita pentru intarziere ei, mi-a facut turul intregii scoali. Nu prea eram atenta la ce imi zicea fiind iarasi visatoare. Nu imi placea sa petrec mult timp in aceasta lume, realitatea.
-Hey! Vorbesc cumva singura? Imi atrage atentia roscata , pe un ton destul de amuzat. Ochii sai de ciocolata ma priveau blanzi, iar buzele sale erau arcutie intr-un zambet urias, contagios, trasmintandu-mi
si mie , o parte din fericirea sa , pe chipul meu mea aparand un zambet micut. Am ras putin de starea mea de visare. Pe parcursul turului , desigur ca i-am adresat din nou , numeroase intrebari. Imi placea sa vorbesc cu ea si simteam ca pot sa-i spun orice. Insa veselia noastra a fost distrusa de un baiat inalt cu un cap fata de Lanna, saten, tuns scurt, ochii sai de culoare verzi precum rubinul, ne priveau sfidator.
-Iate uita pe cine avem aici! Domnisoara hiperactiva si noua colega. Dupa ochelarii pe care ii purtai in clasa, pot spune ca esti o micuta tocilara. Corect? Ne-a vorbit cu un glas plin de batjocura. Eram obisnuita cu asta, dar acum simteam un sentiment de inferioritate dorind sa intru in pamanat, sau orice alt ceva pentru a putea scapa de privirile sale.
-Termina , Kay! Nu ai niciun drept sa o necajesti! O aud pe noua mea prietena cum imi ia apararea , fiind destul de suparata datori vorbelor pe care mi le-a adresat.
-Oo, Lanna! De cand aperi o necunoscuta? Ii raspunde acesta la replica, razand cu pofta.
-De cand ea este prietena mea. Sa mergem Helene, nu avem timp de persoane cu mintea cat un bob de mazare! Imi spune , luandu-ma de mana si lasandu-l pe Kay total socat de cele spuse de prietena mea! Ajungand la o distanta destul de mare , de acel baiat, Lanna incepe sa rada cu pofta de fata afisata de colegul nostru ,cand ea i-a raspuns la intrebare, la randul meu incepand sa rad si eu. I-am multumit politicos pentru ce a facut.
-Hey! Doar pentru asta exista prietenele, corect? Imi zice cu un zambet urias pe fata. Am ezitat un moment sa ii raspund la intrebare, dar...
-Da, pentru asta exista prietenele! Am spus hotarat , in ochii mei citindu-se bucuria de a avea , pentru prima data, o prietena pe care te poti bizui. Da. In sfarsit am sentimentul ca pot avea incredere in cineva. Este un sentiment foarte placut. Oare aceasta este inceputul unei prietenii de durata?