29-04-2011, 02:21 PM
Hey, am venit cu next.
Capitolul 3
Stau pe scaunul din avion si privesc pe geam incantatorul peisaj. Zbor de vreo cinci minute, dar mi de par cinci ore. Fiecare secunda este un chin pentru mine. Tot ma gandesc cum va li in America. Ma bucur ca vad alt loc, dar imi este frica de ce s-ar putea intampla acolo. Nu pot sa cred ca plec de langa prietenii mei,, atatea amintiri lasate in urama, atatea rasete uitate. De fapt nu imi amintesc prea multe lucruri din copilaria mea. Imi amintesc doar cand aveam cinci ani pana acum, in rest, nimic. Ma uit pe geam si doua lacrimi calde imi cad pe obrajii reci. Imi vine sa deschid geamul si sa sar din avion. Dar, din pacate, este imposibil.
Dupa un drum lung de mers cu avionul, in sfarsit am ajuns. Aici totul pare atat de veseli, iar locuitorii aveau mereu zambetul pe buze. Pasarelele cantau voioase, iar soarele stralucea, invaluind orasul.
As vrea si eu sa fiu asa fericita dar gandul meu zboara numai la Naruto si la ochii lui ce stralucesc ca diamantele.Si este amuzant, hiperactiv si...
-Temari oprestete! Tu te tot gandesti la un baiat care nici macar nu te place. Hai mereu ai spus ca baietii nu sunt importanti. Of, acum vorbesc singura!
Ma bucur ca nu am spus asta cu voca tare, ca uneori mi se mai intampla. Dar, cand ma uit in jur, toata lumea se uita la mine ca la un extra terestru. Ups, chiar am spus-o cu voce tare. Dar imediat s-au intors cu zambetul pe buze la treburile lor. Oamenii acestia chiar sunt fericiti. Pana si parintii mei par bucurosi. Dar de ce? De ce niciodata nu stiu nimic? Of, traiesc printre mistere.
Deodata mama ma cheama la masina ca sa mergem spre noua casa. Pe drum vedeam copacii verzi si inalti, parca si eu erau fericiti. Pacat ca eu nu. Ma intreb ce fac prietenii mei.
Sakura P.O.V.
Sunt epuizata! Eu si ceilalti am cautat-o pe Temari ore intregi. Fix acum si-a gasit sa se joace de-a vatea-scunselea. (nu stiu cum se scrie) Dupa atata timp pierdut, noi ne asezam pe niste banci de langa un nuc. Acolo este locul nostru ''secret''. Dupa putin timp am observat o scrisoare chiar pe locul lui Temari. Pe aceasta scria:
''Dragi prieteni,
Cred ca atinci cand voi incerca sa va spun acel lucru important nu ma ve-ti asculta. Dar pentru orice eventualitate va spun: Am plecat pentru totdeauna. Deci ADIO!
Semnat Temari''
Cu noduri in gat le spun ptietenilor mei ca Temari a plecat. Ei se uitau la mine de parca eram de pe alta lume. Pe fata lor se putea citi confuzia si mirarea. Si eu sunt surprinsa si nu pot sa inteleg de ce a plecat. Multe lucruri nu le inteleg dar acest lucru este pe primul loc. Pe al doilea loc este matematica. Cu cifrele alea si oricum cui ii trebuie mate?
Dar sa revenim. Dupa cateva momente de tacere incep sa tip:
-Naruto esti un tampit!
-Ce-am mai facut acum? spune el plictisit
-Pai tu ai fost primul care a comentat cand Temari a vrut sa spuna ca va pleca, desteptule! zic eu punand accentul pe ''desteptule''.
Dupa multe replici amenintatoare eu vad o tipa cate vine spre noi. Avea parul exact ca Temari doar ca era negru si purta rochia ei preferata doar ca era neagra. Ea ne-a intrebat cum ne cheama si noi ne-am prezentat. Si ea sa prezentat: se cheama Ruka. Parea o fata de treaba, dar...........
Temari P.O.V.
In sfarsit am ajuns la noua casa. Este atat de mare, pacat ca este vopsita in roz. Nu apuc sa admir prea mult vila pentru ca sunt asaltata cu tot feluti de cadouri de la vecini. Chiar si cei care nu sunt vecinii mei. Ma simt bine ca toti ne dau tot felul de cadouri, dar de ce ni le dau? Alta intrebare la care nu am un raspuns
In sfarsit vecinii s-au dus la casele lor si pot sa admir mai bine noua mea locuinta. Incerc sa intru in casa, dar privirea mea este furata de o gradina superba. Acolo erau niste banci albe care erau asezate in jurul unui nuc. O, nu, imi aminteste de locul acela de acasa. Mai erau si niste tufe cu trandafiri rosii ca sangele. Parca aceasta gradina imi citeste gandurile.
Ma duc sa le admir mai bine dar iar sunt intrerupta de parintii mei care imi spun sa mergem la cimitir pentru ca acolo este inmormantat un frate de-al meu, Gaara, de care nu stiam.
Am ajuns acolo si deodata cerul s-a innoratsi a inceput ploaia. Dar de ce? De ce si iar de ce. Acest loc este atat de infricosator si imi trezeste niste amintiri groaznice.
~~~FlashBack~~~
Stateam pe un mormant pe care scria "AICE SE ODIHNESTE SPIRITUL CEL RAU''. Ma intrebam de ce ea si nu eu. Tot plangand acolo o lacrima calda se scurge pe obrazul meu fin si cade pe mormant. Atunci o floare intunecata a iedit din pamant.
~~~FlashBack~~~
Dar nu imi amintesc ce s-a intamplat cu acea floare. Dar m-am dus la mormantul lui Gaara si mi-a aparut o viziune ci un alt mormant pe care scria ''TEMARI SABAKU''. Dar de ce? De ce meru imi apar viziuni de genu asta? Si as avea o lista lunga cu intrebari de genu asta. Deodata parintii mei m-au chemat acasa sa despachetam. Chiar cand am iesit din cimitir iar s-a facut soare afara. Nu pot sa cred, chiar nu stiu nimic. Eu sunt eu, dar nu ma stiu deloc.
Dar trecand peste asta eu cred ca voi avea, de acum in colo, o viata minunata.
Cam asta a fost. Sper sa va placa. Scuze ca e scurt dar nu prea am timp.
Astept com:bye:
Capitolul 3
Stau pe scaunul din avion si privesc pe geam incantatorul peisaj. Zbor de vreo cinci minute, dar mi de par cinci ore. Fiecare secunda este un chin pentru mine. Tot ma gandesc cum va li in America. Ma bucur ca vad alt loc, dar imi este frica de ce s-ar putea intampla acolo. Nu pot sa cred ca plec de langa prietenii mei,, atatea amintiri lasate in urama, atatea rasete uitate. De fapt nu imi amintesc prea multe lucruri din copilaria mea. Imi amintesc doar cand aveam cinci ani pana acum, in rest, nimic. Ma uit pe geam si doua lacrimi calde imi cad pe obrajii reci. Imi vine sa deschid geamul si sa sar din avion. Dar, din pacate, este imposibil.
Dupa un drum lung de mers cu avionul, in sfarsit am ajuns. Aici totul pare atat de veseli, iar locuitorii aveau mereu zambetul pe buze. Pasarelele cantau voioase, iar soarele stralucea, invaluind orasul.
As vrea si eu sa fiu asa fericita dar gandul meu zboara numai la Naruto si la ochii lui ce stralucesc ca diamantele.Si este amuzant, hiperactiv si...
-Temari oprestete! Tu te tot gandesti la un baiat care nici macar nu te place. Hai mereu ai spus ca baietii nu sunt importanti. Of, acum vorbesc singura!
Ma bucur ca nu am spus asta cu voca tare, ca uneori mi se mai intampla. Dar, cand ma uit in jur, toata lumea se uita la mine ca la un extra terestru. Ups, chiar am spus-o cu voce tare. Dar imediat s-au intors cu zambetul pe buze la treburile lor. Oamenii acestia chiar sunt fericiti. Pana si parintii mei par bucurosi. Dar de ce? De ce niciodata nu stiu nimic? Of, traiesc printre mistere.
Deodata mama ma cheama la masina ca sa mergem spre noua casa. Pe drum vedeam copacii verzi si inalti, parca si eu erau fericiti. Pacat ca eu nu. Ma intreb ce fac prietenii mei.
Sakura P.O.V.
Sunt epuizata! Eu si ceilalti am cautat-o pe Temari ore intregi. Fix acum si-a gasit sa se joace de-a vatea-scunselea. (nu stiu cum se scrie) Dupa atata timp pierdut, noi ne asezam pe niste banci de langa un nuc. Acolo este locul nostru ''secret''. Dupa putin timp am observat o scrisoare chiar pe locul lui Temari. Pe aceasta scria:
''Dragi prieteni,
Cred ca atinci cand voi incerca sa va spun acel lucru important nu ma ve-ti asculta. Dar pentru orice eventualitate va spun: Am plecat pentru totdeauna. Deci ADIO!
Semnat Temari''
Cu noduri in gat le spun ptietenilor mei ca Temari a plecat. Ei se uitau la mine de parca eram de pe alta lume. Pe fata lor se putea citi confuzia si mirarea. Si eu sunt surprinsa si nu pot sa inteleg de ce a plecat. Multe lucruri nu le inteleg dar acest lucru este pe primul loc. Pe al doilea loc este matematica. Cu cifrele alea si oricum cui ii trebuie mate?
Dar sa revenim. Dupa cateva momente de tacere incep sa tip:
-Naruto esti un tampit!
-Ce-am mai facut acum? spune el plictisit
-Pai tu ai fost primul care a comentat cand Temari a vrut sa spuna ca va pleca, desteptule! zic eu punand accentul pe ''desteptule''.
Dupa multe replici amenintatoare eu vad o tipa cate vine spre noi. Avea parul exact ca Temari doar ca era negru si purta rochia ei preferata doar ca era neagra. Ea ne-a intrebat cum ne cheama si noi ne-am prezentat. Si ea sa prezentat: se cheama Ruka. Parea o fata de treaba, dar...........
Temari P.O.V.
In sfarsit am ajuns la noua casa. Este atat de mare, pacat ca este vopsita in roz. Nu apuc sa admir prea mult vila pentru ca sunt asaltata cu tot feluti de cadouri de la vecini. Chiar si cei care nu sunt vecinii mei. Ma simt bine ca toti ne dau tot felul de cadouri, dar de ce ni le dau? Alta intrebare la care nu am un raspuns
In sfarsit vecinii s-au dus la casele lor si pot sa admir mai bine noua mea locuinta. Incerc sa intru in casa, dar privirea mea este furata de o gradina superba. Acolo erau niste banci albe care erau asezate in jurul unui nuc. O, nu, imi aminteste de locul acela de acasa. Mai erau si niste tufe cu trandafiri rosii ca sangele. Parca aceasta gradina imi citeste gandurile.
Ma duc sa le admir mai bine dar iar sunt intrerupta de parintii mei care imi spun sa mergem la cimitir pentru ca acolo este inmormantat un frate de-al meu, Gaara, de care nu stiam.
Am ajuns acolo si deodata cerul s-a innoratsi a inceput ploaia. Dar de ce? De ce si iar de ce. Acest loc este atat de infricosator si imi trezeste niste amintiri groaznice.
~~~FlashBack~~~
Stateam pe un mormant pe care scria "AICE SE ODIHNESTE SPIRITUL CEL RAU''. Ma intrebam de ce ea si nu eu. Tot plangand acolo o lacrima calda se scurge pe obrazul meu fin si cade pe mormant. Atunci o floare intunecata a iedit din pamant.
~~~FlashBack~~~
Dar nu imi amintesc ce s-a intamplat cu acea floare. Dar m-am dus la mormantul lui Gaara si mi-a aparut o viziune ci un alt mormant pe care scria ''TEMARI SABAKU''. Dar de ce? De ce meru imi apar viziuni de genu asta? Si as avea o lista lunga cu intrebari de genu asta. Deodata parintii mei m-au chemat acasa sa despachetam. Chiar cand am iesit din cimitir iar s-a facut soare afara. Nu pot sa cred, chiar nu stiu nimic. Eu sunt eu, dar nu ma stiu deloc.
Dar trecand peste asta eu cred ca voi avea, de acum in colo, o viata minunata.
Cam asta a fost. Sper sa va placa. Scuze ca e scurt dar nu prea am timp.
Astept com:bye:
Unde sunt anii ăia în care toţi zâmbeam,
Răguşiţi de cât cântam,
Aveam nisip în păr, aveam sclipiri în ochi
Si fiecare clipă ni se părea un joc.
Momentul era tot…
O umbră din noapte învelită în fum,
Gin tonic şi gheaţă: prieteni de drum.
Alături de noi,
Si poze din mine îmi revin în gând
Eram noi toţi călători pe vânt.
Zburam împreună.
Iţi aminteşti de vară si nopţile de-atunci,
Unde sunt anii ăia, câte aveam de spus,
Cum ne-am schimbat abia acum eu realizez
Căci timpul are mersul lui,
Acum totul are sens.
(Adevarat...)
My fic: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=26300- True or false love?
Răguşiţi de cât cântam,
Aveam nisip în păr, aveam sclipiri în ochi
Si fiecare clipă ni se părea un joc.
Momentul era tot…
O umbră din noapte învelită în fum,
Gin tonic şi gheaţă: prieteni de drum.
Alături de noi,
Si poze din mine îmi revin în gând
Eram noi toţi călători pe vânt.
Zburam împreună.
Iţi aminteşti de vară si nopţile de-atunci,
Unde sunt anii ăia, câte aveam de spus,
Cum ne-am schimbat abia acum eu realizez
Căci timpul are mersul lui,
Acum totul are sens.
(Adevarat...)
My fic: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=26300- True or false love?